Decizia civilă nr. 1331/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale

Comentarii

0

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr. (...)

D. CIVILĂ NR. 1331/R/2012

Ședința publică din data de 14 martie 2012

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: C. M. JUDECĂTORI: D. C. G.

I.-R. M.

GREFIER: G. C.

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta C. J. DE P. S. împotriva sentinței civile nr. 5464 din 24 octombrie 2011, pronunțată de

Tribunalul Sălaj, în dosar nr. (...), privind și pe reclamanta intimată M. M.

și pârâtul intimat C. N. PENTRU C. D., având ca obiect contestație decizie de pensionare.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 12 martie 2012, prin serviciul de registratură al instanței, reclamanta intimată a depus la dosar întâmpinare la care anexează acte doveditoare ale situației sale financiare, iar la data de 14 martie 2012, prin fax, reclamanta intimată a depus o cerere de suspendare a judecării cauzei până la rămânerea irevocabilă a hotărârii care se va pronunța în cauza nr. (...), aflată pe rolul C. de A. B., Secția V.-a C. A. și F.

Instanța, deliberând, respinge cererea de suspendare a judecării cauzei, având în vedere că însăși reclamanta prin cererea formulată precizează că această cauză a fost suspendată până la soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor O.U.G. nr. 59/2011 (integral).

C. fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare, având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă prin cererea de recurs.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr. 5464 din 24 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosar nr. (...) s-a admis acțiunea formulată de reclamanta M. M. în contradictoriu cu pârâții C. J. DE P. S. și C. N. PENTRU C. D. B. și s-a dispus anularea deciziei nr. 1./(...) de revizuire a pensiei, menținând în consecință decizia nr. 1./(...) emisă de pârâtă și drepturile dobândite în urma emiterii acesteia din urmă.

Pârâta a fost obligată să achite reclamantei diferența, actualizată conform indicelui de inflație, dintre pensia stabilită prin decizia nr. 1./(...)

și pensia stabilită prin decizia nr.1./(...), de la data de 1 august 2011, până la punerea în executare a prezentei.

Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că reclamanta M. M. a fost angajată la J. Ș. S., cu o vechime integrală în muncă de 28 ani si 2 luni și 4 zile, iar timp de peste 26 de ani îndeplinind funcția de grefier.

A fost pensionată cu data de (...), din funcția de grefier conform art.68 din L. nr. 5., iar prin decizia nr.1. din (...) a Casei Județene de P. S. i s-a actualizat pensia de serviciu stabilindu-se un cuantum de 3796 lei.

În baza L. nr. 1. și HG nr. 737/2010 s-a emis decizia nr. 1. din (...), prin care s-a anulat pensia de serviciu, fiindu-i acordată o pensie de 951 lei.

Împotriva deciziei din (...) a formulat contestație la Tribunalul Sălaj înregistrată sub nr.(...), care a fost admisă prin sentința civilă 7050/(...), dosarul aflându-se în recurs.

La data de 30 iunie 2011 Guvernul României a emis O.U.G nr.59/2011 prin care a dispus "revizuirea pensiilor" stabilite in baza L. nr.l

19/2010 conform unei noi metodologii, abrogând, în mod nelegal, H.G.nr.737/2010 care face obiectul mai multor litigii în contencios administrativ.

În baza acestui nou act normativ pârâta C. T. de P. S. a emis o nouă decizie nr. 1. din (...), prin care a fost din nou redusă pensia la suma de

1493 lei, pe baza acelorași criterii de calcul, exclusiv din sistemul public de pensii, de drept comun.

Această din urmă decizie este contestată de reclamantă în prezenta cauză.

În conformitate cu art. 3 din L. nr. 1., pensia de serviciu stabilită inițial a devenit pensie în înțelesul L. nr. 1..

Prin decizia nr. 871/(...), Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile L. nr.1. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor sunt constituționale. Obiecția de neconstituționalitate se referea la dispozițiile art. 1-5 și art. 12 din actul normativ menționat.

Instanța a apreciat că o constatare anterioară a constituționalității L. nr.1., nu împiedică judecătorul național să verifice dacă aplicarea legii în concret sau nu produce efecte contrare C.i Europene a D. O.

Există o diferență fundamentală între abordarea C. C. și cea a C. Europene. Dacă Curtea Constituțională, conform propriei jurisprudențe, verifică doar conformitatea legii cu Constituția, nepronunțându-se asupra interpretării sau aplicării concrete a legii, CEDO, în principiu, nu verifică compatibilitatea în abstract a unei legi cu C., ci se pronunță cu privire la efectele pe care le poate avea aplicarea unei legi la o anumită situație de fapt. Or, judecătorul român trebuie să determine dacă, într-un caz concret, aplicarea legii produce efecte contrare C.i.

Potrivit dispozițiilor art. 20 din Constituția României, intitulat

„Tratatele internaționale privind drepturile omului";, dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a D. O., cu pactele și cu celelalte tratate la care R. este parte. Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care R. este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.

Așadar, dacă instanțele de judecată constată că legile interne încalcă pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care R. este parte, conținând dispoziții mai puțin favorabile decât acestea din urmă, sunt obligate să ignore aceste prevederi și să facă aplicarea celor din reglementarea internațională mai favorabilă.

Prin Protocolul nr. 1 la C. E. a D. O. s-a prevăzut că „orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nupoate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauze de utilitate publică și în condiții prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.";

În alineatul 2 al aceluiași articol se arată că „Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau amenzilor.";

În jurisprudența C. Europene a D. O. s-a statuat că noțiunea de „. înglobează orice interes al unei persoane de drept privat ce are o valoare economică, astfel încât dreptul la pensie poate fi asimilat unui drept de proprietate, iar pensia, un bun proprietate privată (cauza Büchen contra

Cehiei din 2002).

În cauza Draon împotriva Franței Curtea a statuat că noțiunea de bunuri, în sensul art.1 din Protocolul nr.1 la C., cuprinde atât bunuri actuale cât și valori patrimoniale inclusiv în anumite situații bine stabilite, creanțe al căror titular demonstrează că acestea au o bază suficientă în dreptul intern și în virtutea cărora reclamantul poate pretinde cel puțin o speranță legitimă în exercitarea efectivă a dreptului său.

În C. Stec și alții împotriva Regatului Unit, 2006 Curtea E. a D. O. a stabilit că art. 1 din Protocolul adițional la C. nu vizează un drept de a dobândi proprietatea în sistemul regimului de securitate socială. Este la libera apreciere a statului de a decide cu privire la aplicarea oricărui regim de securitate socială sau de a alege tipul sau cuantumul beneficiilor pe care le acordă în oricare dintre aceste regimuri. Singura condiție impusă statului este aceea de a respecta art.14 din C. privind nediscriminarea. Dacă, în schimb, statul a adoptat o legislație care reglementează drepturile provenite din sistemul de asigurări sociale - indiferent dacă acestea rezultă sau nu din plata unor contribuții -, acea legislație trebuie să fie considerată ca generând un interes patrimonial în sensul art. 1 din Protocolul adițional la C. Cu alte cuvinte, Curtea a abandonat distincția dintre beneficiile de natură contributivă și cele necontributive sub aspectul incidenței art. 1 din Protocolul adițional la C.

În cauza Akdeejeva vesus Letonia (2007), Curtea E. a D. O. a obligat statul leton la despăgubiri, stabilind că a fost încălcat articolul 6 din C. și articolul 1 din Protocolul 1 , în cazul în care se procedează la recalcularea în minus a pensiei, dat fiind că este vorba despre un drept câștigat.

De altfel, o interpretare similară a dat și Curtea Constituțională printr-o decizie anterioară, nr.120/2007, în care a reținut că „operațiunea de recalculare privește în mod inevitabil trecutul, dar se efectuează doar după intrarea în vigoare a ordonanței și are efecte numai pentru viitor, pensia recalculată intrând în plată numai de la data emiterii deciziei. În cazurile în care din recalculare rezultă un cuantum mai mare al pensiei, se va plăti acesta, iar dacă noul cuantum rezultat este mai mic, se va acorda în continuare pensia anterior stabilită și aflată în plată, fără a se aduce atingere drepturilor legal câștigate anterior.";

Așa fiind instanța apreciază că reclamanta își legitimează interesul sau prin invocarea unei valori patrimoniale având semnificația unui drept câștigat, recunoscut și executat de stat in temeiul unei legi speciale, respectiv L. 5., suficient de clară si previzibilă la data pensionării și care i-a permis să-și planifice acțiunile atât pe termen lung cât și pe termen scurt pentru sine si familia sa precum și o anumita maniera de gestionare a bunurilor sale prezente și viitoare.

Însă dreptul ocrotit de art. 1 alin. 1 din Protocolul nr.1 la C. E. a D.

O. nu este în orice caz un drept absolut, acesta însemnând ca el comporta limitări de către stat, care, are sub acest aspect o larga marja de apreciere.

Pentru a verifica daca desființarea pensiei de serviciu de care beneficia reclamanta corespunde limitărilor prevăzute de C., instanța are în vedere următoarele aspecte : a) ingerința sa fie prevăzută de lege, condiția satisfăcută în cauză întrucât desființarea pensiei de serviciu s-a realizat printr-un act normativ de forța legii, lege rezultata ca urmare a asumării răspunderii de către G. în fața Parlamentului.

Insă legea trebuie să fie suficient de clară și previzibilă.

Previzibilitatea poate avea însă și un sens mai extins, privind nu doar calitatea legii în vigoare, ci și posibilitatea de a modifica legile pentru viitor.

Persoanele au astfel un drept la continuitatea acțiunii statale.

Acest drept presupune că statul nu poate încălca încrederea legitimă a persoanelor în continuitatea acțiunii sale.

Reclamanta s-a pensionat în anul 2009, moment în care nu s-a pus problema schimbării legii.

Totuși, cea mai mare problemă nu este neapărat schimbarea legii în sine, ci a reglementarilor prin care se diminuează exagerat de mult veniturile din pensie, căci nu se poate admite ca scăderea acestora nu este una de substanță, esențială și imprevizibilă în anul 2010. b) sa existe un scop legitim pentru luarea măsurii de a desființa pensia de serviciu ori sub acest aspect G.ul a arătat în expunerea de motive a L. 1. că „se impune adoptarea unor măsuri cu caracter excepțional, prin care să se continue eforturile de reducere a cheltuielilor bugetare și în anul

2010" datorita evoluției crizei economice in anul 2009 si extinderea acesteia in cursul anului 2010 precum si acordurile de împrumut cu organismele financiare internaționale.

Or, faptul că documentele adresate creditorilor internaționali conțin promisiunea guvernului de a adopta prevederile legale în discuție nu înseamnă că acei creditori au stabilit unilateral aceste condiții, ei limitându-se la a indica obiectivele ce urmează a fi atinse (ex. reducerea cheltuielilor bugetare), însă alegerea celor mai adecvate măsuri rămâne la discreția S.

Or, dacă măsurile de recalculare a pensiilor de serviciu ale anumitor categorii de foști angajați din sectorul bugetar în sensul diminuării acestora sunt calificate ca având natura juridică a unor masuri cu caracter excepțional, atunci este cu totul evident că L. 1. nu s-ar putea întemeia pe art. 53 din Constituția revizuita deoarece lipsește una din cele două caracteristici esențiale, care ar permite evocarea sa, și anume caracterul temporar, limitat în timp, efectul recalculării pensiilor fiind unul definitiv și nu temporar.

Scopul urmărit a fost acela al diminuării cheltuielilor bugetare și nu în ultimul rând și realizarea unei „dreptăți sociale";, respectiv instituirea unui regim de pensii având la bază principiul contributivității.

În fine, ingerința trebuie să fie proporțională cu scopul legitim urmărit. Ingerința este proporțională cu scopul legitim urmărit dacă s-a menținut un Just echilibru între cerințele interesului general și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului. Trebuie să existe, așadar, un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit (cauza Pressos Compania Naviera S.A. și alții contra Belgiei, hotărârea din 20 noiembrie 2005, seria A nr.332, p.23 și §

38; Hotărârea din 21 iulie 2005 în C. Străin și alții împotriva României, publicată în M. Of. nr.99 din 2 februarie

În cauză Buchen versus Cehia (2006) în care Curtea E. a decis că limitarea nejustificată a unui drept recunoscut, cum ar fi o pensie specială, drept nesocotit ulterior, fără a exista o justificare obiectivă și rezonabilă pentru o asemenea îngrădire, constituie o privare de proprietate în sensul articolului 1, din Protocolul 1 al CEDO, dar și o discriminare în sensul articolului 1 din Protocolul 12.

În speța Muller versus Austria, precum și în numeroase alte spețe similare, s-a decis constant în sensul că „o reducere substanțială a nivelului pensiei ar putea fi considerată ca afectând substanța dreptului de proprietate și chiar a însuși dreptului de a rămâne beneficiar al sistemului de asigurare la bătrânețe";.

Curtea a decis că, și dacă Statul reduce temporar pensia în situații de recesiune economică rapidă, rămâne totuși un corp de principii de la care acestuia îi este interzis să deroge, și a considerat esențial să examineze dacă dreptul la securitate socială a fost atins în substanța sa - în cauza Kjartan Âsmundsson c. Iceland, Application no. "(...).

În speța de față micșorarea cu 66% a cuantumului pensiei are fără doar și poate o asemenea semnificație, contrat celor enunțate de Curtea C. care a constatat că ar fi vorba numai de o limitare a dreptului și nu de o pierdere a dreptului în substanța sa.

Judecătorul cauzei mai are în vedere un alt aspect care nu este de neglijat, respectiv imposibilitatea cotizării la fonduri de pensii private sau facultative.

Astfel, prin L. 4. privind fondurile de pensii administrate privat și a L.

204/2006 privind pensiile facultative s-a oferit posibilitatea de a contribui la un fond privat de pensii tocmai pentru a mări șansele de păstrare a veniturilor din salariu și după ieșirea la pensie.

Dar în privința reclamantului, chiar dacă ar fi optat pentru un fond privat de pensii tot nu ar fi realizat la acesta un stagiu de cotizare de natură să-i asigure suplimentarea drepturilor de pensie.

Prin urmare nu se poate reproșa în nici un fel reclamantei că ar fi avut o conduită excesiv de neglijenta în privința administrării patrimoniului și nici măcar instituirea pilonului II de pensii nu ar fi fost de natură, chiar dacă reclamantul ar fi recurs la această modalitate, să-i asigure un cuantum semnificativ majorat al drepturilor sale de pensie.

Potrivit art 14 din C. E. a D. O., exercitarea drepturilor si libertăților recunoscute de prezenta convenție trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată în special pe sex, rasă, culoare...sau orice alta situație.

Definiția pe care a dat-o Curtea, discriminării, în hotărârea Abdulaziz

Cabales și Balkandali c Regatului Unit a fost aceea ca există o discriminare în cazul în care „un individ sau grup se vede, fără o justificare adecvată, mai puțin bine,tratat decât altul",

În speța de față discriminarea se refera la împrejurarea că beneficiari ai pensiei de serviciu au avut o rezolvare diferită a situației lor deși legiuitorul a pretins că este identica, tocmai prin desființarea pensiei de serviciu.

Legiuitorul a înțeles că, pe parcursul desfășurării raporturilor juridice de munca, sa instituie in sarcina unor categorii profesionale interdicții si incompatibilități, în vreme ce pentru alte categorii profesionale acestea nu au fost prevăzute.

Aceste persoane nu mai puteau avea un al doilea raport juridic de munca si nu puteau desfășura activități economice, așa cum pot bunăoară medicii sau profesorii.

In momentul ieșirii la pensie statul a înțeles sa instituie in favoarea categoriilor de persoane in sarcina cărora instituise incompatibilități si interdicții, acordarea unei pensiei de serviciu, al cărei cuantum a fost diferit calculat, raportându-se obligatoriu la ultimul sau ultimele salarii brute lunare.

Instituirea pensiei de serviciu a avut drept cauza împrejurarea ca persoanele respectiva avuseseră în timpul serviciului incompatibilități și interdicții severe, astfel ca au fost in imposibilitate ca, prin voința si efortul lor propriu sa-si majoreze baza de calcul a drepturilor lor de pensie iar statul a dorit sa asigure acestora un trai decent si după ieșirea la pensie.

Ceea ce s-a aflat la baza pensiei de serviciu a fost neapărat specificul raportului juridic de munca așa cum a fost arătat în cele de mai sus.

Față de toate considerentele invocate, instanța va constata că reclamantei i s-au încălcat drepturi ocrotite de Curtea E. a D. O.

Prin urmare, văzând dispozițiile art. 11 și 20 din Constituția

României, instanța urmează a da supremație dispozițiilor C.i care este integrată blocului de constituționalitate și care având forță juridică constituțională, înlătură direct forța unei norme naționale aflate în incompatibilitate cu dispozițiile C.i.

Reclamantei i s-a diminuat cuantumul pensiei în urma emiterii deciziei de recalculare, în temeiul L. nr. 1., începând cu data de 1 septembrie 2010.

Această decizie de recalculare a fost însă revizuită prin decizia contestată în prezenta cauză, aceasta din urmă, stabilind cu titlu definitiv sumele datorate reclamantei, cu începere de la 1 septembrie 2010.

În perioada dintre aceste două decizii, însă, urmare a pronunțării sentinței civile nr. 4. a C. de A. C., reclamanta a beneficiat, în perioada 1 ianuarie 2011-31 iulie 2011, de o pensie nediminuată ca urmare a adoptării legii nr. 1..

Pentru motivele arătate mai sus, instanța a admis acțiunea formulată de reclamanta.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C. J. DE P. S. solicitând admiterea recursului și casarea sentinței atacate.

În motivarea recursului a arătat că în tot cuprinsul sentinței nu este menționat nici un act normativ în baza căruia se anulează o decizie de pensie legal emisă. L. nr.1. este actul normativ prin care se desființează pensiile de serviciu, ori instanța de fond prin soluția dată nu face altceva decât să anuleze această lege (cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești potrivit art.304 pct.4cod proc.civ. ).

Reclamantei i s-a acordat pensie de serviciu în baza prevederilor L. nr.5..

Conform prevederilor art.3 din L. nr.1. și a HG nr. 737/2010 coroborate cu dispozițiile OUG nr.59/2011 si L. nr.263/2010, drepturile la pensia de serviciu a contestatoarei au fost revizuite conform deciziei contestate cu nr.1. din (...).

Curtea Constituțională, prin D. nr.873 din (...) a constatat că art.l lit.a, b d-i și art.2-12 din L. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor sunt constituționale, respectiv faptul că pensiile de serviciu ale grefierilor, calitate pe care a deținut-o și petenta, devin pensii în înțelesul L. nr.263/2010.

Apreciază că, prin emiterea deciziei de revizuire a pensiei nu au fost încălcate dispozițiile art.4 7 a1.2 prevăzut de C., întrucât pensia de serviciu are două componente, respectiv pensia contributivă și un supliment din partea statului. Partea contributivă se suportă de bugetul asigurărilor sociale de stat, iar suma care depășește acest cuantum se suportă din bugetul statului.

Voința Legiuitorului a fost aceea de eliminare a pensiilor de serviciu, justificată de criza economică și de necesitatea reformării sistemului de pensii.

Principiul dreptului câștigat se referă la pensiile deja încasate de petent și nu la cele care vor fi încasate în viitor. L. nr.1. si OUG nr.59/20

11 nu este retroactivă pentru că modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior, respectiv se refuză supraviețuirea legii vechi, reglementând modul de acțiune pentru viitor, în domeniul ei propriu de aplicare.

În ceea ce privește, legislația europeană, prin emiterea deciziei de pensie de revizuire au fost respectate prevederile art.1 din Protocolul nr.1 la C. pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale pentru că într- adevăr pensia este un bun care intră sub protecția acestei Convenții. Așa cum s-a menționat și în întâmpinare doar a doua componentă a pensiei petentului este afectată de decizia statului (suplimentul din partea statului), nu partea din pensia care, rezultă din contribuția contestatoarei.

De asemenea Curtea E. a D. O. a apreciat că diminuarea pensiilor nu este o privare de proprietate, conform hotărârii din 2 februarie 2010 în cauza Aizuguma O. împotriva Spaniei, unde pierderea unei pensii complementare este analizată din perspectiva regulii generale privind dreptul la respectarea bunurilor.

Intimata M. M. a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingereacontestației ca nefondată.

Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:

În analiza prezentului recurs, Curtea de A. va reține următoarele repere cu caracter obligatoriu, stabilite prin decizii ale C. C., ale Înaltei

Curți de C. și Justiție și ale C. Europene a D. O.:

1) Controlul de constituționalitate al L. nr.1., exercitat în temeiul art.146 lit. a din C..

Prin D. nr. 871 din 25 iunie 2010, Curtea Constituțională a statuat că prevederile art. 1-5 și 12 din L. nr. 1. sunt constituționale, în raport cu dispozițiile constituționale ale art. 15 ali n. (2) - neretroactivitatea legii, art.

16 - egalitatea în drepturi, art. 44 - dre ptul de proprietate privată , art. 47 alin. (1) - nivelul de trai și dreptul la pensie, art. 53 - restrângerea exercițiului unor drepturi, art. 135 alin. (2) lit. f) privind obligația statului de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții.

Curtea Constituțională a pronunțat și D. nr. 873 din 25 iunie 2010 prin care s-a constatat constituționalitatea dispozițiilor art. 1 lit. a), b), d)- i)

și art. 2-12 din L. nr. 1. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor; s-a analizat din nou legea criticată pe temeiul neretroactivității,

dar și în baza art. 20 din C. raportat la art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional

la C. pentru apăra rea drepturilor om ului și a libertățilo r fundamentale

(dreptul la respectarea "bunurilor") și art. 53 (restrângerea exercițiului unor drepturi), critici care au fost înlăturate.

Această orientare a instanței constituționale a fost exprimată și cu ocazia soluționării unor excepții de neconstituționalitate în cauze generate de aplicarea L. nr.1. (ex. D. nr.1579/(...)).

2) D. nr.29/(...) a Înaltei Curți de C. și Justiție

Soluționând un recurs în interesul legii referitor la aplicarea L. nr.1., Înalta Curte de Casație și Justiție a concluzionat, pe baza aspectelor analizate de către Curtea Constituțională prin D. nr.871 și nr.873/2010 cu privire la neretroactivitatea legii și la discriminare.

„Instanțele judecătorești nu erau în drept să facă aprecieri asupra unor critici de neconstituționalitate, sub aspectul respectării principiului neretroactivității legii, formulate de părțile din litigiile deduse judecății și care au fost soluționate diferit.

Instanțele de drept comun ar fi fost îndrituite la o evaluare separată a chestiunii retroactivității legii numai în cazul în care această analiză se impunea în mod distinct, din perspectiva C.i europene a drepturilor omului, altfel decât în contextul "ingerinței" în analiza de convenționalitate în baza art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Însă, în jurisprudența C. Europene o problemă de retroactivitate a legii este atașată, de regulă, unei plângeri ținând de dreptul la un proces echitabil în temeiul art. 6 alin. (1) din C. (ca de exemplu în C. M. ș.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011), premisă care, în contestațiile formulate împotriva deciziilor de recalculare a pensiilor speciale în baza nr. 1., nu era îndeplinită, întrucât în cursul judecării acestor plângeri nu a intervenit intempestiv un alt act normativ care să afecteze în mod decisiv soarta procesului; pe de altă parte, neretroactivitatea nr. 1. în raport cu legile prin

care aceste pensii speciale au fost stabilite inițial (conform statutelor

profesionale ale categoriilor de persoane vizate) a fost deja constatată prin deciziile C. C. anterior menționate, instanța constituțională fiind unica

autoritate de jurisdicție constituțională în R., potrivit art. 1 alin. (2) din L.

nr. 47/1992, republicată.

În mod similar, nici referitor la discriminare instanțele de drept

comun nu puteau f ace reevaluări în te meiul art. 16 din C. , iar perspectiva analizei în baza art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ar fi presupus stabilirea premisei că standardul european este superior standardului constituțional, ceea ce nu poate fi reținut, față deîmprejurarea că, dintre categoriile de pensionari cu pensii speciale, doar magistrații au fost exceptați în urma constatării neconstituționalității prevederilor art. 1 lit. c) din L. nr. 1. (în forma supusă controlului exercitat de Curtea Constituțională pe calea obiecției de neconstituționalitate), în raport cu art. 124 alin. (3) și art. 132 alin. (1) din C., iar nu prin afirmarea și asumarea ab initio a intenției legiuitorului de a excepta prin legea nouă această categorie de la măsura recalculării pensiei speciale.

În plus, în temeiul C.i pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional), numai o susținere de tratament inegal, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, între persoane aflate în cadrul aceleiași categorii de beneficiari de pensii speciale (cuprinse în cadrul unei scheme profesionale identice la momentul stabilirii pensiei de serviciu, deci aflate în situații analoage) ar fi fost una care ar fi permis instanțelor o analiză care să nu se suprapună celei a C. C..";

De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție a efectuat o analiză

de compatibilitate cu art.1 din Protocolul nr.1, adițional la C.

„În ce privește existența unui "bun" sau "interes patrimonial", în sensul autonom al art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în mod unanim instanțele au constatat că aceasta se verifică în patrimoniul reclamanților care, înainte de adoptarea nr. 1. și a recalculării pensiilor speciale pe care aplicarea acesteia a presupus-o, se puteau prevala de garanțiile oferite de art. 1 din Protocol nr. 1 adițional la C.

Ca situație premisă comună în acest segment al pensiilor speciale, pensiile de serviciu au fost stabilite și recunoscute de legiuitorul român pentru anumite categorii socioprofesionale, enumerate în 1 din L. nr. 1., acestea fiind compuse dintr-o parte contributivă (identică celei calculate în baza sistemului public de asigurări sociale de drept comun în reglementarea L. nr. 1., în prezent abrogată și înlocuită cu nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice), ce se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, și o parte necontributivă, care se achita de la bugetul de stat.

Așa cum s-a stabilit prin nr. 20 din 2 februarie 2000 a C. C., publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 18 februarie

2000, aceste pensii speciale au fost concepute de legiuitor nu cu titlu de privilegiu, ci au fost justificate în mod obiectiv și constituiau o compensație parțială a inconvenientelor ce au rezultat din rigoarea statutelor speciale cărora trebuie să li se supună fiecare dintre categoriile socioprofesionale avute în vedere de acestea: militari, polițiști, funcționari publici cu statut special, personal auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, personal diplomatic și consular, funcționari parlamentari, senatori și deputați, personal aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă, personalul C. de C.

Același legiuitor, în anul 2010, în scopul reformării sistemului de pensii, pentru reechilibrarea acestuia, în vederea eliminării inechităților din sistem și având în vedere situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul (deci, atât bugetul de stat, cât și bugetul asigurărilor sociale de stat), a prevăzut recalcularea pensiilor speciale, stabilind că acestea devin pensii în înțelesul L. nr. 1..

Aplicarea acestui act normativ ( nr. 1.) a avut ca efect imediat reducerea cuantumului sumelor aflate în plată cu titlu de pensii de serviciu, emiterea unor decizii de recalculare cuprinzând noul cuantum, plătibil în viitor, situație în care cei vizați au promovat cereri în justiție prin care au solicitat anularea acestor decizii de recalculare și menținerea în plată a deciziilor în cuantumul anterior, pentru motivul încălcării dreptului lor de proprietate, astfel cum este ocrotit în sistemul C.i europene a drepturilor omului prin art. 1 din Primul Protocol adițional.

Ca atare, jurisdicțiile naționale au analizat plângerile formulate în raport cu prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (sau art. 14 din

C. coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C.).

În mod corect instanțele au constatat că pensiile de serviciu, stabilite în temeiul actelor normative speciale în baza cărora cei vizați le încasau, reprezintă un „interes patrimonial"; ce intră în sfera de protecție a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, atât sub aspectul părții contributive (partea achitată de la bugetul asigurărilor sociale de stat), cât și sub aspectul părțiinecontributive (care se suporta de la bugetul de stat). În acest sens, Î. Curte are în vedere jurisprudența C. Europene a D. O. în C. Stec ș.a. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din 12 aprilie 2006, C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39) etc.

Totodată, instanțele de judecată au apreciat unanim că, întrucât prin adoptarea și aplicarea dispozițiilor nr. 1. pensiile speciale au devenit pensii în înțelesul L. nr. 1., iar titularii de pensii speciale au devenit titulari de pensii de asigurări sociale de stat, cu consecința diminuării cuantumului pensiei până la limita corespunzătoare unui beneficiu contributiv, statul suprimând achitarea părții necontributive (suportată până atunci de la bugetul de stat), această lege reprezintă o „. din perspectiva respectării dreptului de proprietate al reclamanților, în raport cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Sub acest aspect este avută în vedere jurisprudența C.

Europene a D. O. în C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§

71), C. A. O. ș.a. împotriva Spaniei din 2 februarie 2010 (§ 48), C. Kjartan

Asmundssen împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39 și 40).

Pentru ca ingerința să nu conducă la încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ea trebuie să fie legală, să urmărească un scop legitim și să respecte un rezonabil raport de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit a fi realizat.

Din perspectiva acestor condiții, Î. Curte constată că în mod unanim instanțele au reținut că ingerința este le gală, întrucât este r eglementată de

nr. 1., și urmărește un „scop legitim";, de utilitate publică , în deplinăconcordanță cu jurisprudența C. Europene a D. O. (de exemplu, C. Wieczorek împotriva Poloniei din 8 decembrie 2009, § 59), constând în necesitatea reformării sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea inechităților existente în sistem și, nu în ultimul rând, situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul, deci atât bugetul de stat, cât și cel de asigurări sociale.

Î. Curte constată însă că analiza cerinței privind existența „raportului

rezonabil de proporționalitate"; a fost sursa practicii neunitare ce a condusla inițierea prezentului recurs în interesul legii, întrucât instanțele nu au aplicat testul justului echilibru în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze; pe de altă parte, nici „. nu a fost analizată în toate cazurile din perspectiva „dreptului la respectarea bunurilor"; (regula generală și, totodată, prima normă din art. 1 din Protocolul nr. 1), ci precum o încălcare de tipul „. de proprietate"; (cea de-a doua normă din același text).

Astfel, prin recalcularea pensiilor speciale, cei vizați și-au văzut limitat dreptul cu sume diferite care se încadrează procentual între 30% și

80%, uneori chiar mai mult, ca efect al suprimării beneficiului ce reprezenta suplimentul acordat de la bugetul de stat (deci, cu partea necontributivă) care a variat de la o categorie profesională la alta, iar în cadrul aceleiași categorii, de la o persoană la alta, potrivit condițiilor prevăzute de legea ce definea fiecare statut profesional în parte și calificarea fiecărui beneficiar pentru obținerea pensiei speciale; din analiza jurisprudenței atașate recursului în interesul legii se constată însă că instanțele judecătorești nu au stabilit în mod riguros, în concret, acest

element ce reprezintă o circumstanță importantă în identificarea premiselor

de analiză a raportul ui de proporționalita te, fiind util a se obs erva proporția

reducerii beneficiului social în discuție pentru reclamantul cauzei, iar nu

indicarea unei marj e generale a diminu ării pensiilor special e pentru toate categoriile de persoane vizate de nr. 1..

Or, instanța europeană însăși, în aplicarea acestui test de proporționalitate, analizează situația reclamantului din fiecare cauză, determină anumite circumstanțe particulare în plângerile pe care le soluționează, se raportează în mod necesar la situația de fapt pe care ea însăși a reținut-o în legătură cu respectiva plângere și, numai pe baza acestui ansamblu de constatări, conchide asupra raportului de proporționalitate, fără a stabili vreodată o concluzie cu caracter general, chiar referitoare la o anumită categorie vizată de „., în afara statutului de „. (dacă se au în vedere cauzele cu mai mulți reclamanți - de exemplu, A. O. ș.a. împotriva Spaniei). Apoi, se reține că raportul de proporționalitate este compromis dacă acel reclamant suportă o sarcină individuală excesivă, exorbitantă, care excedează marjei de apreciere a statului în reglementarea aspectelor legate de politica sa socială (marjă care, în acest domeniu, este una extensivă); asemenea concluzii sunt stabilite, de exemplu, când reclamantul este lipsit total de respectivul beneficiu social ori când acestuia i-au fost suprimate integral mijloacele de subzistență.

În același timp, fără a fi limitative, în ansamblul circumstanțelor obiective de analiză, ar putea fi avute în vedere criterii precum indemnizația

socială pentru pens ionari (prevăzută de 7 din L. nr. 118/2010 privind

unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar) ori pensia medie lunară, după cum vor trebui identificate circumstanțele particulare ale cauzei.

Este esențial a se constata că în privința fiecărui reclamant în parte a

fost depășit un an umit „. de dificulta te"; pentru ca instanța europeanăînsăși să constate o încălcare a drepturilor ocrotite de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (cum se reține, de exemplu, în D. asupra admisibilității în C.

Hasani împotriva Croației).

Totodată, este necesar a se preciza că în analiza raportului de proporționalitate instanțele trebuie să urmărească raționamentul C.

Europene a D. O. în plângerile vizând încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. și în care Curtea însăși a analizat tipuri de „. în dreptul la respectarea bunurilor prin măsuri legislative adoptate de stat în prestațiile de asigurări sociale, iar nu să se recurgă la specia proximă (încălcări ale art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional, de tipul privării de proprietate) ori la alte cauze prin care au fost reclamate alte încălcări (chiar perspectiva analizării discriminării în legătură cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional având alți parametri de evaluare).

Î. Curte are în vedere jurisprudența C. Europene a D. O. (C. Hasani împotriva Croației - decizie de admisibilitate din 30 septembrie 2010, C.

Rasmussen împotriva Poloniei, C. Banfield împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din 18 octombrie 2005, C. Callejas împotriva Spaniei din 18 iunie 2002 - decizie asupra admisibilității, C. M. ș.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011, C. Moskal împotriva Poloniei din 15 septembrie 2009, C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei) în cauze în care statele contractante au adoptat măsuri legislative prin care au suprimat sau au limitat, pentru viitor, plata unor pensii speciale sau a altor beneficii sociale aflate în plată.

În raport cu jurisprudența C. Europene a D. O. reiese că stabilirea

raportului de propo rționalitate nu este decât o chestiune d e apreciere în

fiecare cauză în parte, în funcție de circumstanțele sale particulare.";

3) D. de inadmisibilitate din 7 februarie 2012 a C. Europene a D. O. în cauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma, Edita Tanko, M. Molnar și L. Ghețiu împotriva României.

„Curtea a reiterat că, deși articolul 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat (a se vedea, în special, Skorkiewicz c. Poloniei, decizia din 1 iunie 1999, nr.

39860/98; decizia Jankovic c. Croației, nr. 43440/98; decizia Kuna c. Germaniei, nr. 52449/99; Blanco Callejas c. Spaniei, decizia din 18 iunie

2002, nr. 64100/00, și M. și alții c. Italiei, 31 mai 2011, nr. (...)(...)(...)6/08

și 56001/08, par. 55).

Statele părți la C. dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale. Curtea a reamintit, în acest sens, dată fiind cunoașterea directă a propriei societăți și a nevoilor sale, că autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil (Jankovic, citată anterior; Kuna, citată anterior, și Mihăieș și Senteș c. României, decizia din 6 decembrie 2011, nr. 44232 /11 și 44605/11).

În speță, Curtea a subliniat că reforma sistemelor de pensii a fost

fundamentată pe motivele obiective invocate la adoptarea L. nr. 1., și

anume contextul economic actual și corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii.

De asemenea, Curtea a luat act de faptul că pensia datorată reclamantelor, în baza contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, plătite de acestea în cursul anilor de serviciu, nu a fost în nici un fel afectată de reformă și acestea au pierdut doar suplimentul la pensie, care era acoperit integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care au beneficiat în calitate de personal auxiliar al instanțelor.

În această privință, Curtea a considerat că reducerea pensiilorreclamantelor, deși substanțială, constituia o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de L. nr. 1., pentru a echilibra bugetul și a corecta diferențele existente între sistemele de pensie. Ca și Curtea Constituțională, Curtea E. a D. O. a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate. De asemenea, Curtea a reținut că reforma sistemului de pensii nu a avut un

efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale, dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu.

În ceea ce privește diferența de tratament, în raport de alte categorii de pensionari, Curtea a constatat că o diferență este discriminatorie, în sensul art. 14 din C., în cazul în care nu are nici o justificare obiectivă și rezonabilă.

În speță, Curtea a reținut faptul că foștii polițiști se bucură în continuare de un mod de calcul favorabil al pensiilor lor, dar acest lucru ține, de asemenea, de marja de apreciere a statului. În orice caz, trebuie remarcat faptul că această diferență n u este una lipsită d e justificare, iar

Curtea Constituțională a concluzionat că natura profesiei constituie motivul

acordării anumitor privilegii .

Având în vedere aceste considerente, Curtea a considerat că măsurile criticate de reclamante nu le-au determinat pe acestea să suporte o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate și nu au fost în mod nejustificat discriminate în comparație cu alți pensionari.";

Ca urmare, au fos t declarate inadmisibile sesizările conexate cu

privire la invocata încălcare a dispozițiilor art. 1 din Primul Protocol

adițional la C.

Prin aceeași decizia, a fost amânată analiza încălcării art. 6 și 14 di n

C.

În raport de aceste dezlegări și statuări obligatorii, apreciind că, întrucât rațiunea este aceeași, în speță sunt aplicabile, mutatis mutandis, inclusiv considerentele CEDO din speța invocată mai sus, chiar dacă privesc situația unei alte categorii socio-profesionale, instanța de recurs va înlătura criticile reclamantei referitoare la încălcarea principiului neretroactivității, la existența unei discriminări, la lipsa caracterului previzibil și accesibil al legii și la caracterul permanent al dreptului câștigat de a beneficia de pensia de serviciu în cuantumul stabilit în baza L. nr.

164/2001, ca și la raportul de proporționalitate privit în sens global, adică prin raportare la dispozițiile generice ale legii, iar nu cu privire la situația concretă, specială, a reclamantului.

Prin urmare, controlul judiciar realizat de instanța de recurs va urmări analizarea situației reclamantului în raport de circumstanțele particulare invocate, pentru a determina dacă a fost depășit „.ul de dificultate";, care ar atrage o considerare a încălcării art.1 din Protocolul adițional .

În concret, reclamantei recurente beneficiază de o pensie de asigurări sociale de 951 lei, superioară pensiei medii pentru limită de vârstă cuvenită în anul 2010 în cuantum de 858 lei, conform datelor statistice ale Casei N.e de P. și A. D. de A. S., ceea ce nu poate avea semnificația unei lipsiri totale a mijloacelor de subzistență ale reclamantului.

Raportat la aceasta, Curtea reține că practic, s-a invocat că prin măsura recalculării pensiei de serviciu, s-au încălcat garanțiile convenționale de care orice cetățean al unui stat membru la C. trebuie să se bucure, iar Curtea E. a D. O. apreciază asupra încălcării drepturilor convenționale în urma unui examen concret al situației de fapt a reclamanților. De asemenea, prin considerentele elaborate de Înalta Curte de Casație și Justiție în cuprinsul deciziei nr. 29/2011 pronunțată asupra recursului în interesul legii promovat în acest domeniu, s-a arătat, cum s-a văzut în cele de mai sus, că stabilirea raportului de proporționalitate nu este decât o chestiune de apreciere în fiecare cauză în parte, în funcție de circumstanțele sale particulare.

Or, prin raportare la cuantumul pensiei recalculate în comparație cu pensia medie pentru limită de vârstă, nu se poate constata că reclamanta ar suporta o sarcină individuală excesivă, ce ar putea să o expună unor dificultăți materiale insurmontabile și să o lipsească prin urmare, de mijloacele de subzistență, de natură a încălca raportul de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit, în ciuda dificultăților financiare evidente - rezultate din actele depuse la dosar - generate de scăderea substanțială a veniturilor sale.

Referitor la jurisprudența apreciată de intimată ca fiind relevantă în cauză, Curtea de A. reține că jurisprudența anterioară a C. C. în materie nu poate fi avută în vedere de instanța de recurs, în condițiile în care instanța de contencios constituțional s-a pronunțat prin D. 871 și 873 din 2010 înmod diferit chiar în ceea ce privește dispozițiile legale invocate de reclamant.

Cu privire la previzibilitatea legii, instanța de recurs reține că această cerință este în mod constant atașată, în jurisprudența C. de la S., de condiția ca o anumită măsură dispusă de stat să fie prevăzută de lege, cum este și în cazul art. 1 din Primul Protocol adițional la C.

Se constată însă că tribunalul nu a indicat la care anume jurisprudență a C. se referă atunci când invocă necesitatea de a cerceta, pentru a se stabili dacă legea a fost previzibilă, în ce măsură putea fi anticipată adoptarea legii cu un anumit interval înainte de adoptarea ei (în perioada anterioară, în care reclamantul a ieșit la pensie).

Or, în lipsa unei spețe în care Curtea de la S. să fi făcut atari statuări, instanța națională nu se află în poziția de a statua pentru prima dată în sensul unei atari extinderi a modului de interpretare a acestui text al C.i. Aceasta, în condițiile în care textul C.i se impune instanțelor naționale doar în lumina dezlegărilor jurisprudențiale ale C., deci în sensul interpretărilor date de aceasta, acolo unde un anume sens al dispozițiilor

C.i nu este suficient de clar pentru a fi aplicat fără o minimă interpretare.

În aprecierea instanței de recurs, chestiunea invocată de tribunal ca determinând imprevizibilitatea legii (faptul adoptării L. nr. 1. fără ca acesta să fi putut fi avut în vedere în anii anteriori, în care era în vigoare L. nr.

164/2001 care reglementa posibilitatea obținerii unei pensii militare de stat) ține mai degrabă de aprecierea proporționalității ingerinței, iar nu de calitatea legii. L. nr. 1. a fost previzibilă, prin aceea că i-a putut fi înțeles sensul de către destinatarii săi și totodată, aceștia și-au putut da seama că aplicarea legii îi privește. În acest mod este explicitat în jurisprudența sa sensul cerinței de previzibilitate de către C.

Eventual, s-ar putea susține că, prin caracterul intempestiv al măsurii recalculării pensiilor speciale, ingerința nu respectă raportul de proporționalitate între interesul general urmărit și cel particular al persoanelor vizate prin măsura respectivă, însă în raport de modul de soluționare de către Curtea de la S. a primelor cauze de acest gen cu care a fost sesizată, instanța de recurs nu poate aprecia ca certă o eventuală statuare a C. de la S. în sensul că pentru acest considerent, a avut loc o încălcare a garanțiilor date de art. 1 din Primul Protocol adițional la C., iar în lipsa unei jurisprudențe date asupra acestei chestiuni, având în vedere că prin cuantumul păstrat în urma recalculării, nu sunt afectate mijloacele de subzistență ale reclamantului, apreciază că nu există suficiente argumente pentru admiterea acțiunii din această perspectivă.

Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de A., în temeiul art. 312 alin. 1-3 raportat la art. 304 pct. 9 C.pr.civ., va admite recursul declarat de pârâta C. J. DE P. S. împotriva sentinței civile nr. 5464 din 24 octombrie 2011 a T.ui S., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o modifică în tot în sensul că respinge ca nefondată contestația formulată de reclamanta M. M. în contradictoriu cu pârâții C. J. de P. S. și C. N. pentru C. D. B..

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L. DECIDE :

Admite, cu opinie majoritară, recursul declarat de pârâta C. J. DE P. S. împotriva sentinței civile nr. 5464 din 24 octombrie 2011 a T.ui S., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o modifică în tot în sensul că respinge ca nefondată contestația formulată de reclamanta M. M. în contradictoriu cu pârâții C. J. de P. S. și C. N. pentru C. D. B..

D. este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 14 martie 2012.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

C. M. D. C. G. I. R. M.

Cu opinie separată

G. C.

GREFIER

Red.DCG/12 aprilie 2012

Dact.SzM/3ex.

Motivarea opiniei separate a judecătorului C. M.

Consider că recurs ul formulat de C. J . DE P. S. este doa r în parte

fondat, respectiv în ceea ce privește modul de soluționare de către prima

instanță a capetelor de cerere privi nd obligarea recurentei la menținerea

deciziei nr.1./(...) și la plata în continu are a pensiei de ser viciu, având în

vedere faptul că, după pronunțarea sentinței recurate, aceste aspecte au

fost dezlegate cu autoritate de lucru judecat de către Curtea de A. C., prin decizia nr. 996/R/(...), impunându-se a fi respinse aceste capete de cerere.

Apreciez că se impunea modificarea în parte a sentinței primei

instanțe, cu admite rea în parte a acți unii, întrucât în m od corect prima

instanță a dispus a nularea deci ziei de revizuire a pensiei intimatei M. M.

emisă de către rec urentă la data de (...), astfel încât re clamantei i se cuveneau, ca urmare a emiterii acestei decizii nelegale, prin care s-a adus

atingere dreptului acesteia la un proces echitabil, precum și d reptului

acesteia la apărare și informare, despăgubiri în sumă de 19915 lei.

Astfel, pentru considerentele pe care le voi expune în cele ce urmează,

apreciez că pentru repararea prejudiciului suferit, reclamanta este

îndreptățită la despăgubiri, reprezentâ nd diferențele de drepturi de pensie

de care aceasta a f ost lipsită prin emi terea deciziei de re vizuire, față de cuantumul pensiei care-i era plătit la acea dată conform deciziei nr. 1./(...)

(prin care reclamanta a fost repusă în plata pensiei de se rviciu , în baza

unor hotărâri judecătorești definitive și executorii), până la data la care s -a

pronunțat hotărârea judecătorească irevocabilă în cauza având ca obiect contestarea deciziei de recalculare a pensiei de serviciu a intimatei.

Contrar celor reținute prin opinia majoritară, consider că în cauză

reclamanta nu a invocat doar aspecte ce țin de ingerința în dreptul său la

pensie sale de serviciu, la data „. acesteia, potrivit dispozițiilor L. nr.1. și a

H.G. nr.737/2010.

Astfel, chiar la primul punct din motivele de fapt ale cererii de

chemare în judeca tă , aceasta a invocat noua ingerință a Statului, a

puterii ex ecutive, în dreptul său l a pensie, după c e instanțe de

contencios administrativ și de asigur ări sociale, au sem nalat aparența

de nelegalitate și c hiar nelegalitat ea recalculării pe nsiei sale de

serviciu, prin hotărâri definitive și ex ecutorii, și după ce fusese repusă în plata pensiei de serviciu, tocmai în executarea unor asemenea

hotărâri judecătorești.

S-a mai invocat că noua decizie a fo st emisă în temeiul O.U.G. nr.59/2011, în timp ce primul act administrativ ce a afectat dreptul

său la pensie specială era încă în faza evaluării, din punct de vedere a

legalității, de către jurisdicția competentă.

De asemenea, ceea ce s-a mai invocat în cadrul acestui prim

punct al acțiunii, e ste lipsa condiției necesității acestei noi ingerințe a Statului în drepturile sale, întrucât, printr-o decizie denumită de revizuire a pensiei sale, care presupunea deci o corectare a unor erori de stabilire a acesteia, i-a fost stabilit de fapt un cuantum al pensiei

identic cu cel re zultat în urma p rimei ingerințe în dreptul său,

respectiv cel de 951 lei, încălcându -se astfel disp.art.107 alin.1 din L. nr.263/2010.

Î n consecință, prin acest prim punct al cererii de che mare î n

judecată, reclamanta a invocat aspecte ce țin doar de cea de -a doua

ingerință a statului în dreptul său la pe nsie, considerând i mplicit că s -a

adus atingere astfel dreptului său la un proces echitabil, garantat de

art.6 din C. pentru apărarea drepturilo r omului și a libertăților

fundamentale, prin intervenția nejustificată a ex ecutivului, printr -o

ordonanță de urgență, într -o procedură jurisdicțională aflată în curs de

derulare, în care statul este parte, și care a lipsit de efecte hotărâri

judecătorești puse deja în ex ecutare de către administrație.

De asemenea, prin precizările la acțiune, intitulate: „ Evoluția

proceselor privind reducerea cuantumului unor pensii profesionale"; ^,

reclamanta invocă t ot aspecte ce țin de perioada ulterioară primei ingerințe

a Statului în dreptul său , arătând situa ția jurisprudenței i nstanțelor din

R. la data emiterii de către administ rație a deciziilor d e revizuire a pensiilor, în temeiul O.U.G. nr.59/2011.

S-a arătat astfel că: „La sfârșitul anului 2010 și la începutul anului

2011 la instanțele din R. au fost înregistrate 1760 de cauze care aveau ca obiect anularea deciziilor de pensionare emise în baza L. nr.1. și H.G. nr.737/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.

Până la vacanța j udecătorească din vara anului 2011 au fost

soluționate în fond 1218 cauze din această categorie, marea majoritate în

favoarea contestatarilor. Astfel, au fost admise 751 acțiuni prin care au fost

anulate deciziile de pensionare emise în baza L. nr.1. și au fost respinse

467 cauze de aceast ă natură. Majoritate a acțiunilor respins e de instanțele

de fond au fost însă câștigate în recurs.

Astfel, în recurs au fost pronunțate 21 6 soluții, din care 199 sunt favorabile contestatarilor. Numai 17 cauze irevocabile sunt în defavoareacontestatarilor.";

S-a mai arătat de către reclamantă că: „. caselor de pensii au pus în

aplicare soluțiile instanțelor după judecarea în fond, anulând deciziile prin

care au fost diminu ate pensiile și achitâ nd diferențele cuven ite pe perioada

diminuării cuantumului pensiilor.";

În acest context, s-a susținut că: „…er a previzibil faptul c ă marea

majoritate a soluțiilor viitoare a instanțelor va fi favorabilă contestatarilor,…";.

Astfel, prin această precizare de acțiune reclamanta invocă faptul că, la data celei de-a doua ingerințe a Statului în dreptul său la pensie, în vara anului 2011, aceasta avea o speranță legitimă la un „. în sensul art.1 din Protocolul adițional la C., nu numai prin pronunțarea în favoarea sa a unei hotărâri definitive care-i recunoștea dreptul la pensia de serviciu, ci mai ales prin practica judecătorească care, la acel moment, era, în mare majoritate, în favoarea particularilor ale căror pensii de serviciu fuseseră recalculate.

Analizând în timp evoluția situației pensiei reclamantei M. M., se reține că aceasta a beneficiat de pensie de serviciu, începând cu data de (...) și, prin decizia nr.1./(...), s-a stabilit în favoarea acesteia o pensie de serviciu de 3796 lei, în temeiul disp.art.68 din L. nr.5., pentru cei 26 de ani lucrați în calitate de grefier -în cadrul Judecătoriei Ș. S..

La data de (...), a fost emisă, în temeiul L. nr.1. și a H.G. nr.737/2010, decizia nr.1., pensia fiindu-i stabilită la suma de 951 lei.

Împotriva acestei decizii, reclamanta-intimată a formulat contestație, ce a format obiectul dosarului nr.(...) al T.ui S.

Prin sentința civilă nr.3811/(...) pronunțată de Curtea de A. B., Secția a V.-a de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr.(...), s-a admis acțiunea formulată de către reclamanți, prin A. N. a P. din Serviciul Auxiliar de S. al I. J. și al P. și s-a dispus suspendarea executării H.G. nr.737/2010- act administrativ normativ cuprinzând metodologia de calcul în temeiul căreia a fost emisă decizia de recalculare a pensiei de serviciu a reclamantei-până la pronunțarea instanței de fond.

Prin sentința civilă nr.491/(...) a C. de A. C. -Secția comercială,

de contencios a dministrativ și f iscal s -a dispus suspendarea

executării H.G. nr.737/ 2010 și anularea acesteia.

Potrivit art.14 alin.4 din L. nr.554/2004, hotărârea prin care se

pronunță suspendarea este ex ecutorie de drept . R. nu este suspensivde executare.

Prin sentința civil ă nr.333/(...) a C. de A. C. -Secția co mercială,

de contencios ad ministrativ și fisc al s -a dispus și anularea H.G.

nr.737/2010.

Potrivit disp.art.23 din L. nr.554/2004, hotărârile judecătorești

definitive și irevocabile prin care s -a anulat în tot sau în parte un act

administrativ cu caracter normativ sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.

R. împotriva sentinței c ivile nr.333/(...) a C. de A. C.-Secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal , pronunțată în dosarulnr.(...), are termen de judecată la Î nalta Curte de Casație și Justiție pe data de (...).

Conform art.15 alin.4 din L. nr.554/2004 ,în ipoteza admiteriiacțiunii de fond, măsura suspendării, dispusă în condițiile art. 14, se

prelungește de drept până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei ,chiar dacă reclamantul nu a solicitat suspendarea executării actului administrativ în temeiul alin. 1.

Mai trebuie menționat că, Î nalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr.38/(...) pronunțată în recursul împotriva sentinței pronunțate în contencios administrativ având ca obiect suspendarea executării H.G. nr.735/2010, adoptate în vederea organizării aplicării L. nr.1. privind recalcularea pensiilor militare, a reținut următoarele:

"Mai este de observat că suspendarea executării actelor administrative constituie un instrument procedural eficient pus ladispoziția autorității emitente sau a instanței de judecată în vederea respectării principiului legalității: atâta timp cât autoritatea publică sau

judecătorul se află într -un proces de evaluare, din punct de vederelegal, a actului administrativ contestat, este echitabil ca acesta din

urmă să nu-și producă efectele asupra celor vizați .";

De asemenea, s-a mai reținut că: „…..instanța de control judiciar areîn vedere faptul că H.G. nr.735 din (...) - act administrativ unilateral cu caracter normativ - produce efecte erga omnes, ca și sentinț a re curată .";

În baza sentinței ci vile nr. 5706/(...) a T.ui S., rămasă ire vocabilă

prin decizia nr.220/R/(...) a C. de A. C., s-a dispus, pe calea ordonanței

președințiale, de către instanța de asigurări sociale, suspendarea

executării deciziei de recalculare a pensiei reclaman tei, până la

soluționarea irevo cabilă a contesta ției ce face obiec tul dosarului

nr.(...) al T.ui S. și menținerea în plată a deciziei nr.1., prin care s -a stabilit în favoarea acesteia pensia de serviciu.

În urma pronunțării acestei hotăr âri judecătorești, C. J. de P. S.

a emis decizia nr.1./(...), de suspendare a plății pensiei recalculate și de repunere a reclamantei în plata pensiei de serviciu.

As tf el cu m rezul tă d in prec iz ăr ile p ărț ilo r ș i d in cupo anele d e pens ie depuse la dosar, aceasta a beneficiat de aceste drepturi, p ână la data de (...), când și -a pr odus efectele dec izia de revizuire contestată în

cauză.

Prin sentința civilă nr. 7050 din 20 decembrie 2010 a T.ui S.

pronunțată în dosar numărul (...) , s-a admis cererea formulată de reclamanta M. M. în contradictoriu cu pârâtele: C. J. DE P. S. și C. N.

PENTRU C. D. B., s-a dispus anularea deciziei 1., menținându-se, în consecință, decizia nr. 1. emisă de intimată și drepturile dobândite în urma emiterii acesteia din urmă.

La data de (...), G.ul a emis O.U.G. nr.59/2011, reținând în

preambulul acestui act normativ că acesta ar fi fost adoptat:

"având în vedere exigențele subliniate de puterea judecătorească în cadrul controlului jurisdicțional exercitat cu ocazia aplicării L. nr.1., în vederea instituirii unor măsuri legislative pe baza cărora instituțiile implicate să poată realiza toate procedurile administrative necesare stabilirii drepturilor de pensie într-un mod obiectiv și justificat, se impune instituirea unei etape de revizuire a cuantumului pensiei, cu respectarea principiului contributivității și egalității, scopul fiind acela de a se stabili în mod just și echitabil drepturile de pensie pe care persoanele vizate de prezenta ordonanță de urgență sunt îndreptățite să le primească, astfel încât acestea să aibă posibilitatea să identifice și să depună la casele teritoriale de pensii toate documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii activități profesionale.";

Cu toate acestea, măsurile luate de către G. prin acest act normativ nu au fost în sensul înlăturării aspectelor de nelegalitate sesizate atât de către instanțele de contencios administrativ din întreaga țară, prin hotărâri cu efect erga omnes, în ceea ce privește actul administrativ normativ, cât și de către instanțele de asigurări sociale, ce au soluționat acțiunile de anulare a actelor administrative individuale emise în baza H.G.nr.737/2010, astfel încât nu au fost revocate deciziile derecalculare a pensiilor speciale, cu repunerea particularilor în situația

anterioară, respectiv a repunerii în plata pensiilor de serviciu .

Prin O.U.G. nr.59/2011 s-a abrogat H.G.nr.737/2010, stabilindu-se o metodologie de calcul privind revizuirea pensiilor prevăzute la 1 lit. c)-h) din L. nr. 1..

În temeiul art.1 din O.U.G. nr.59/2011, C. J. de P. S. emite, la data de (...), decizia nr.1., contestată în cauză, prin care a fost „revizuită"; pensia intimatei, stabilindu-se însă a celași cuantum rez ultat în urma

recalculării, respectiv a cela de 951 lei.

Prin sentința civilă nr.5464/(...) pronunțată în această cauză de

către Tribunalul Sălaj a fost anulată decizia nr.1./(...).

La data de (...), după pronunțarea sentinței prin care a fost anulată și decizia de revizuire a pensiei, Curtea de A. C. a pronunțat decizia nr. 996/R/2012, prin care a admis recursul declarat de pârâta C. J. DE P. S. și a modificat în parte sentința primei instanțe, în sensul respingerii acțiunii reclamantei M. M. în contradictoriu cu pârât: C. J. de P. S., având ca obiect anularea deciziei de recalculare nr. 1. emisă de C. J. de P. S.

Mai trebuie subliniat faptul că, deși H.G.nr.737/2010 a fost abrogată la data intrării în vigoare a O.U.G. nr.59/2011, efectele acestei hotărâri s- au produs în patrimoniul intimatei în perioada 1 septembrie -1 decembrie

2010, dată de la care și-a produs efectele decizia nr.1./(...) de reluare a

plății pensiei de serviciu , chiar intimata conformându-se hotărâriijudecătorești pronunțate de instanța de asigurări sociale, pe calea ordonanței președințiale.

Prin urmare, la data emiterii deciziei de revizuire contestate în

prezenta cauză, în temeiul O.U.G. nr.59/2011, reclamanta aveapronunțate, în favoarea sa, cel puțin două hotărâri definitive și executorii.

Prima, prin care instanța de asigurări sociale a suspendat executarea deciziei de recalculare și a dispus, pe calea ordonanței președințiale, menținerea în plată a pensiei de serviciu, fiind repusă în plata pensiei de serviciu în baza deciziei nr. 1./(...).

Conform art.14 alin.7 din L. nr.554/2004, suspendarea

ex ecutării actului administrativ are ca efect încetarea oricărei forme

de ex ecutare, până la ex pirarea duratei suspendării.

De asemenea, prin R. nr.R (89)8 din (...) a Comitetului de M. din cadrul

C.ui Europei, s-a arătat că particularilor trebuie să li se ofere, când este necesar, o protecție jurisdicțională provizorie, apreciindu-se că autoritățile administrative acționează în numeroase domenii și că activitățile lor pot fi de natură a afecta drepturile, libertățile și interesele persoanelor.

S-a mai constatat prin aceeași R. că executarea imediată și integrală a actelor administrative contestate sau susceptibile de a fi contestate poate, în anumite condiții, cauza un prejudiciu ireparabil și pe care echitatea îl impune ca fiind de evitat în măsura posibilului.

R. prevede printre principiile enunțate în acest domeniu, la art.II, că

asemenea măsuri pot fi luate mai ales atunci când executarea actului

administrativ este de natură a cauza pagube grave, dificil de reparat ș i când

există un argument juridic aparent valabil față de legalitatea actului administrativ.

De altfel, pentru a pronunța sentința nr.5706/2010, Tribunalul Sălaj a reținut și următoarele:

„În cursul anului 2003 - reclamanta și soțul său au contractat un credit pentru persoane fizice- pe o perioadă de 10 ani. Între timp soțul reclamantei a decedat ea fiind singura din familie care poate restitui acest credit. R. lunară este de aproape - 200 euro la care se adaugă și celelalte obligații financiare lunare - rezultate din prestările de serviciu cu furnizorii de gaz,apă, canal,cablu-telefon, etc.

Toate aceste obligații financiare au fost contractate în perioada în care reclamanta avea calitatea de angajată. Faptul că apariția L. 1. a redus drastic veniturile reclamantei - ajungând la ¼ din sumele inițial obținute - au pus-o pe aceasta într-o situație imprevizibilă - obligațiile sale financiare reprezentând mai mult de jumătate din veniturile pe care astăzi le realizează.";

Cea de-a doua hotărâre judecătorească definitivă și executorie este cea prin care instanța de asigurări sociale a dispus anularea deciziei de recalculare a pensiei nr. 1., menținând, în consecință, decizia nr. 1. emisă de recurentă și drepturile cuvenite reclamantei conform acestui act.

Potrivit disp.art.278 pct.1 și 3 Cod.proc.civilă , hotărârile primei

instanțe sunt ex ecutorii de drept când au ca obiect plata salariilor saua altor drepturi izvorâte din raporturile juridice de muncă, precum și plata pensiilor acordate în cadrul asigurărilor sociale.

În reglementarea execuției vremelnice de drept, legiuitorul a avut în vedere acele hotărâri al căror obiect se referă, în principal, la drepturi ce

se bucură de o protecție deosebită sau la situații care reclamă urgență,

drepturi a căror proteguire s-a solicitat și în speță.

Conform art.376 C od.proc.civilă, se in vestesc cu formulă e xecutorie

hotărârile definitive.

Practic, dacă nu ar fi fost deja suspendată executarea deciziei de recalculare și menținută pensia de serviciu, se impunea luarea acestei măsuri de către C. J. de P. S., în urma pronunțării sentinței civile nr. 7050 din (...) a T.ui S.

Î n situația prezentată anterior, în care, la data de (...), reclamanta

deținea un act administrativ de reluare a plății pensiei de serviciu, emis în urma pro nunțării unei hotărâri judecătorești, și o sentință

definitivă de anulare a deciziei de recalculare a pensiei nr.1. , cumenținerea pensiei de serviciu stabilite prin decizia nr.1./(...) (pe lângă

hotărârile cu efect erga omnes anterio r menționate, pronunț ate de către

instanțe de contencios administrativ), emiterea și punerea în plată a

unei decizii de revizuire emise în temeiul O.U.G. nr.59/2011, cu

nerespectarea dispozițiilor acestor hotărâri judecătorești, reprez in tă o

încălcare a dreptului reclamantei l a un proces echitabil, garantat de

at.6 din C. europeană privind apărarea drepturilor omului și

libertăților fundamentale.

Potrivit c auze i Horn sby con tr a Grec ie i, ho tăr âre d in (...), executarea

unei hotărâri judecătorești face parte integrantă din proces. Dacă

administrația refuză sau omite să execute o hotărâre sau întârzie să

o facă, garanțiile oferire de art.6 și -ar pierde orice rațiune.

Se reține în acest sens și jurisprudența CEDO în cauza

Antonakopoulos Vortsela și Antonkopoulou contra Greciei, în care reclamanțiiobținuseră recalcularea pensiilor lor printr-o hotărâre definitivă a C. de C., din 4 iulie 1996 și cu toate că aceștia au notificat această hotărâre contabilității generale a statului în vederea executării, demersurile lor au rămas fără rezultat. Pe 4 iunie 1997, statul a introdus recurs împotrivahotărârii, recurs care nu era suspensiv de executare. Pe 27 iulie 1997 a fost promulgată L. nr.2512/1997 prin care s-a stabilit că pretențiile de tipul celor ale reclamanților erau prescrise, lege ce a fost declarată neconstituțională pe data de 1 iulie 1998. Ori, refuzul contabilității statului de se conforma hotărârii judecătorești, definitive și executorii, a fost considerat ca o încălcare a dreptului reclamanților la o protecție judiciară efectivă.

S-a mai reținut pr in aceeași hotărâre că principiul sup remației

dreptului și noțiunea de proces echitabil se opun oricărui am estec al puterii

legislative în administrarea justiției în s copul influențării de znodământului judiciar al litigiului în care statul este parte.

Curtea EDO a statuat, în mod constant, prin jurisprudența sa, că

„. puterilor etatice care au o influență asupra drepturilor și libertăților

garantate de C., at rage răspunderea s tatului, independe nt de forma în care sunt exercitate aceste puteri ( Vodopyanovy împotriva Ucrainei, nr.22214/2006) și că administrația c onstituie un eleme nt al statului

de drept al cărui interes se identifică, așadar cu cel al unei bune

administrări a justiției ( Hornsby contra Greciei, 1997).

Mai consider că drept urile reclamantei, constatate prin titluri

executorii și chiar puse în executare, au fost afectate printr-o decizie de

revizuire care încalcă art.20 și 22 din O.U.G. nr.59/2011, precum și

art.14 alin.5 din L. nr.554/2004.

Astfel, conform art.14 alin.5 din legea nr.554/2004, în ipoteza în care se emite un nou act administrativ cu același conținut ca și cel suspendat, acesta este suspendat de drept.

De asemenea, potrivit art.20 din O.U.G. nr.59/2011, stabilireapensiei revizuite se face prin decizie emisă de casele teritoriale de pensii,

care va cuprinde în mod obligatoriu temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza revizuirii.

Art.22 din aceeași ordonanță prevede că procedura de stabilire, plată, recalculare, suspendare, reluare și încetare a pensiilor revizuite potrivit metodologiei din anexa la acest act normativ, este cea prevăzută de L. nr.263/2010.

Potrivit disp.art.171 din L. nr.263/20 10 , la data intrării în vigoare a acestei legi, pensiile din sistemul public de pensii și alte drepturi deasigurări sociale, inclusiv categoriile de pensii prevăzute la art.1 din legea

nr.1. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, devin pensii în

înțelesul prezentei legi.

În raport cu titulatura deciziei nr.123273/(...), de revizuire a

pensiei^{, se reține că, potrivit L. nr.263/2010, lege organică ce}

reglementează regimul general privind p ensiile publice -în co ndițiile art.73 alin.3 din C.-ase me ne a ac te ad min is tr ative po t f i e mise do ar în s itu aț iile

prev ăzu te l a art.107 alin.1 din lege^{, respectiv: „În situ ația în care,}

ulterior stabilirii și /sau plății dre pturilor de pensie , se constată

diferențe între su mele stabilite și /s au plătite și cele l egal cuvenite,

c as a ter itor ial ă de p ens ii, respec tiv c as a ter itor ial ă, opere az ă, d in of ic iu s au

la solicitarea pens ion arulu i, mod if ic ăr il e ce se imp un, pr in dec iz ie de

rev izu ire.";

În același sens erau și dispozițiile art.89 din L. nr.1., ce prevedeau că în situația în care se constată erori în stabilirea și plata drepturilor de pensie, casa teritorială de pensii operează revizuirile și modificările legale.

Analizând cele două decizii emise de casa de pensii în temeiul dispozițiilor L. nr.1. și ale O.U.G. nr.59/2011, se remarcă doar două diferențe de conținut a acestora, respectiv data emiterii celor două acte și actul normativ în t emeiul cărora au fo st adoptate , astfel încât nu a fost

corectată nicio eroare de stabilire a pensiei, nu s -a constatat nicio

diferență între drepturile de pensie stabilite prin cele două decizii -

cuantumul pensiei fiind același, de 951 le i, calculat pentru același punctaj mediu anual de 1,29770 puncte, la valoarea punctului de pensie de 732,8 lei-, toate celelalte elemente privind stagiile de cotizare, vârsta de pensionare fiind identice, astfel încât nu se justifica emiterea unei decizii de revizuire în sensul art.107 alin.1 din L. nr.263/2010.

Orice act administrativ este emis în scopul de produce, potrivit legii, anumite efecte juridice, ori se poate lesne observa în cauză că decizia de revizuire nu a produs niciun efect asupra cuantumului pensiei reclamantei, nu a corectat nicio eroare de stabilire a acesteia.

În consecință, co nform art.14 alin. 5 din legea nr.55 4/2004, întrucât administrația a emis practic, la data de (...) un act cu același conținut ca și cel suspendat, acesta era suspendat de drept, astfel încât decizia emisă în aceste condiții nu mai putea, în mod legal, să afecteze cuantumul pensiei reclamantei începând cu data de (...).

De altfel, în doctrina de drept administrativ, s-a subliniat, în legătură cu acest caz special de suspendare de drept, că: ". textului este același: de

vreme ce o autoritate de specialitate (instanța de contencios administrativ)

a apreciat deja că există un dubiu cu privire la legalitatea unui anume act

administrativ și, în consecință, l -a suspendat, același dubiu persistă și în

cazul altui act administrativ, dar cu conținut identic cu primul, încă de la emiterea lui. În plus, o prezumție de încercare de fraudare a drepturilor

particularilor, de către administrație, a fost stabilită de către legiuit or, de

vreme ce acesta din urmă, văzându -și actul suspendat, încearcă pe cale

ocolită să eludeze măsura impusă de o instanță de judecată.";

De asemenea, s-a mai arătat, în doctrină, că legea nu impune decât o condiție, respectiv identitatea de conținut (obiect) a celor două acte, cea de cauză fiind deci irelevantă, cel puțin sub aspect legal, scopul acestei

prevederi fiind acel a de a ". o atitudi ne șicanatorie a a dministrației la

adresa particularului și de sfi dare la adresa justiției, căci s e încearcă eludarea efectelor unei hotărâri (executorii) de suspendare.";

În consecință, doctrina de contencios administrativ a concluzionat că:

"o atitudine onestă a administrației ar determina -o să rămână în

expectativă pe toată durata litigiului de contencios administrativ, iar nu să

emită acte administrative cu conținut identic, dar cu cauză (declarat)

diferită.";

Pe de altă parte, nu a fost motivată defel decizia în fapt, cu respectarea disp.art.20 din O.U.G. nr.59/2011, deși aceasta se impunea cu atât mai pregnant în speță, cu cât actul administrativ emis lipsea de

efecte două hotărâri judecătorești definitive și un act administrativ de

ex ecutare a acestora emis de către a ceeași autoritate p ublică , aceasta

fiind de altfel și singura consecință juridică a noii d ecizii, d e „. apensiei reclamantei.

Î n acest sens, doctrina și jurisprudența de contencios admi nistrativ,

au statuat, în privința actelor administrative, mai ales a celor prin care se

suprimă drepturi sau situații juridice individuale, că asemenea acte unilaterale trebuie să îmbrace form a scrisă, să cupri ndă în chiar

conținutul lor mot ivarea în fapt și î n drept a măsurii luate și să fie

comunicate, aduse la cunoștința persoanelor interesate în mod legal.

Art.31 alin.1 și 2 din C. garantează dreptul persoanei de a aveaacces la orice informație de interes public. Autoritățile publice, potrivit competențelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetățenilor asupra treburilor publice și asupra problemelor de interes personal.

Potrivit art.19 din Declarația Universală a D. O., orice om arelibertatea de a căuta și de a primi informații.

Art.10 din C. E. a D. O. garantează dreptul persoanei la liberaexprimare, ce include și dreptul de a primi sau comunica informații.

De asemenea, art.24 alin.1 din Constituția României garantează dreptul la apărare.

Î n speță, decizia nr.1./(...) emisă de C. J. de P. S. , contestată în cauză, nu cuprinde în concret nicio motivare în fapt a măsurii luate prin aceste act, a erorilor de calcul constatate, a căror revizuire a fost necesară, purtând doar mențiunea că a fost emisă în temeiul O.U.G. nr.59/2011.

Astfel, se reține că, potrivit doctrinei și jurisprudenței instanței supreme, motivarea este necesară mai ales în cazul actelor prin care se

suprimă drepturi sau situaț ii juridice individuale, cum este cazul în

speță, aceasta trebuind să fie suficient de precisă astfel încât motivul actului să transpară clar și trebuie să fie intrinsecă actului, adică trebuie conținută nu neapărat în înscrisul ce cuprinde manifestarea de voință în sine, ci de oricare dintre înscrisurile ce formează actul și care se comunică particularului odată cu acesta.

Doar printr-o motivare concretă a actului decizional se asigura atât

informarea corectă a părții cu privire la problema de interes personal,

anterior formulării c ontestației, cât și ex ercitarea de către subiectul de

drept căruia i se ad resează a dreptului la apărare și a celu i la un proces echitabil.

De asemenea, în lipsa motivării actului decizional , instanța nu poateaprecia asupra legalității acestui act. Pentru a-și putea exercita atribuția de

control a legalității actelor decizionale ale instituțiilor publice, instanța de

judecată trebuie să cunoască rațiunile pentru care emitentul actului,

în îndeplinirea puterii sale discreționare , a ales soluția criticată de cel

vătămat, iar această motivare trebuie să fie intrinsecă actului

administrativ, neputând fi com plinită în curs ul cercetării

judecătorești.

Din perspectiva instanței de judecată, motivarea este decisivă pentru a face demarcația dintre actul adoptat în cadrul marjei de

apreciere conferită de lege autorității publice și cel adoptat prin ex ces de putere, astfel cum este definit acest termen prin art.2 alin.1 lit.n)din L. nr.554/2004.

Nemotivând măsura luată, ce privește revizu irea drepturilor de pensie

ale intimatei, pe lângă faptul că au fost încălcate drepturile acesteia la

apărare și la informare, nu a fost demonstrat în cauză că interesul

public impunea o asemenea vătămare a dreptului reclamantei, în

sensul ca aceasta să fi e din nou privată de un dre pt ce -i fusese

recunoscut prin hotărâri judecătorești, cu atât mai mult cu cât C. J. de

P. S. formulase recurs împotriva sentinței definitive de anulare a deciziei de recalculare, acest act administrativ urmând să fie reevaluat d e către

instanța ierarhic superioară.

Curtea mai reține că, având în vedere faptul că dreptul afectat prin

dec iz ia de rev izu ire a c ăre i anul are se c ere er a men it s ă as igure secur itate a

soc ial ă al recl aman te i, d ar ș i încredere a aces te ia în s tatul de drep t ș i soc ial,

se impune anularea deciziei de revizuire nr. 1./(...) e mis ă de C. J. de P. S., c a

f iind un ac t pr in c are s tatul a înc ălc at dre p tul aces te ia l a un p roces ech itab il,

f ără c a ace as tă in ger inț ă s ă f ie nece s ar ă pen tru pro te jare a in teresulu i

general, adop tând un ac t nor mativ ș i e miț ând un ac t ad min is tr ativ, c are au

avu t drep t un ic ef ect do ar supr imar e a uno r drep tur i recunoscu te pr in ho tăr âr i

judec ătoreș ti def in itive ș i execu tor ii.

Av ând în vedere s itu aț ia ex is ten tă l a d ata in troducer ii acț iun ii, l a d at a

judec ăr ii acț iun ii în pr imă ins tanț ă, prec u m ș i l a d ata f or mu l ăr ii cerer ii de

recurs, recl aman ta a sol ic itat în c auz ă, c a o consec inț ă a anul ăr ii aces te i

dec iz ii de rev izu ire ș i repunere a s a în s itu aț ia an ter io ar ă e mite r ii aces te ia,

respec tiv menț inere a în pl ată a pens ie i s ale de serv ic iu s tab il ite pr in dec iz ia

nr. 1..

În prezen t îns ă, av ând în vedere dec iz ia c iv il ă nr.996/R pr onunțată de Curtea de A. C., cu majoritate de opinii, la data de (...), prin care s-a admis recursul declarat de pârâta C. J. de P. S. și s-a modificat în parte sentința primei instanțe, în sensul respingerii acțiunii reclamantei M. M. având ca obiect anularea deciziei de recalculare nr. 1. emisă de C. J. de P. S., hotărâre judecătorească irevocabilă, se reține că nu se mai poate re pune

în discuție îndreptățirea intimatei la plata pensiei sale de serviciu stabilite

prin decizia nr. 1., a cărei legalitate a fost cenzurată prin această decizie.

Astfel, practic, aceas tă hotărâre irevocabi lă a consfințit atât le galitatea

măsurii de înl ocuire a pensiei de serviciu, cu o pensie de asigurări sociale

de stat, cât și cuantumul pensiei brute cuvenit reclamantei începând de la data de (...), ca fiind cel de 951 lei lunar, astfel încât, în prezentul cadru

procesual, ulterior pronunțării acestei hotărâri, nu se mai poate repune în

discuție îndreptățirea intimatei la plata pensiei sale de serviciu.

Consider însă că, a vând în vedere atitudinea Statului în cauză, ce

a condus la încălc area dreptului recl amantei la un pro ces echitabil, garantat de art.6 din C. E. a D. O., precum și considerentele

menționate anterior privind speranț a legitimă pe care reclamanta o avea, la data celei de-a doua ingerințe a Statului, privind dreptul său la

un „. în sensul art.1 din Protocolul adițional la C., mai ales î n ceea ce

privește practica j udiciară ex istentă în vara anului 20 11 în pricinile având ca obiect recalcularea pensiilor speciale, aceasta este

îndreptățită, în urma anulării deciziei de revizuire, pentru prejudiciul

suferit, având în vedere și disp.art.8 și art.18 alin.3 din L.

nr.554/2044, la d espăgubiri, pentru repararea pagubei cauzate prin actul administrativ.

As tf el, f ăr ă a pu te a in tu i c are v a f i so ar ta l itig iulu i de as igur ăr i soc iale

în c adrul c ăii de atac ce ur ma s ă s tab ile asc ă în mod irevoc ab il le galitatea,

neces itate a ș i propo rț ion al itate a pr ime i inger ințe în drep tul recl aman te i l a

pens ie de serv ic iu ș i cu to ate c ă de ja ins tanțele de con tenc ios ad min is tr ativ ș i

as igur ăr i soc iale cons tataser ă mo tive de ap arenț ă de neleg al itate, respec tiv

de nelegalitate a aces te i măsur i, S tatul a cons ider at to tuș i neces ar s ă

in terv in ă cu o a do u a inger inț ă, pe c ar e am an al iz at -o în prezen ta c auz ă,

c are, pr in conț inu tul s ău, nu pu te a s ă aib ă n ic iun ef ect asupr a drep tur ilor de

pensie recalculate ale reclamantei, dar care a lipsit de fapt de efecte

ho tăr âr ile judec ător eș ti def in itive ș i execu tor ii f avor ab il e aces te ia, cu

consec ințe econo mice ș i ps iholog ice asupr a s a.

Consider că această despăgubire se cuvine reclamantei, în primul

rând, având în ve dere faptul că dre ptul său la pensie de serviciu, în

temeiul art.68 din L. nr.5., respectiv la pensie calculată potrivit acestei legi

atât la momentul cererii de pensionare, cât și, ulterior, prin actualizare,

precum și celelalte drepturi de protecți e socială reglement ate de ac eastă lege au fost tocmai cauza care au determinat-o pe reclamantă să

renunțe la dreptul său la muncă, în a nul 2009, când ace sta avea doar

vârsta de 48 de a ni, în condițiile în care îndeplinea do ar peste 12 -14

ani condiția de vâr stă standard pentr u înscri ere la pensie în sistemul

public de asigurăr i sociale, însă, co nform legii specia le, mai avea

dreptul de a fi men ținută în activitate încă 17 ani, în con dițiile în care

câștigul pe care ac easta l -ar fi putut obține din muncă, în calitate de grefier, era chiar la nivelul anului 200 9 în sumă de 4687 lei, situație în

care este evident că revizuirea pens iei sale la sum a de 951 lei, cu

încălcarea dreptul ui la u n proces echitabil, dar avân d în vedere și

argumentele prezentate anterior privind speranța legitim ă a acesteia la

un „., constituie o sarcină ex cesivă pe care trebuie să o suporte.

În al doilea rând, apreciez că această dezdăunare se cuvine

reclamantei având în vedere faptul că, în speță, prin emiterea actului administrativ contestat, respectiv a deciziei de revizuire, cu

nerespectarea disp ozițiilor unor hot ărâri judecătorești definitive și

ex ecutorii, aceasta a fost pusă în situa ția de a -și pierde ca sa cumpărată

împreună cu soțul său, cu un credit ip otecar obținut în anul 2003 de la

B. C. R. (contract de credit nr.817/(...)).

Soțul reclamantei, M. I., ce a fost procuror timp de 14 ani, a

decedat la data de ( ...), astfel încât inti mata a rămas sing ura plătitoare

a ratelor contract ate, pe care a reu șit să le achite în mod constant

până în luna dece mb rie 2011, când, în urma revizuirii pensiei sale, a fost în imposibilitate de a-și mai p utea îndeplini obli gațiile lunare,

astfel cum rezultă din notificarea BCR depusă la dosar în recurs, fiind

ex pusă pericolului de a -și pierde casa în care locuiește.

De asemenea, reclamanta a mai susținut și a depus la dosar un

ex tras de cont, în sensul că în luna februarie 2012, B. Transilvania a

reținut integral pensia sa în contul ratei de 530 lei și a restanțelor,

aceasta rămânând practic fără mijloace de subzistență.

Prin urmare, consider că despăgubirea în sumă de 19915 lei,

reprezentând diferențele de drepturi de securitate socială care i -ar fi

fost plătite intimatei în perioada august 2011 - februarie 2012, în

temeiul hotărârilor judecătorești defi nitive și a actului administrativemis în executarea acestora, respectiv a deciziei nr.1. din (...), în lipsa celei de-a doua i ngerințe a Statulu i în dreptul acest eia la pensie,

constituie o reparație echitabilă a prejudiciului suferit de către

reclamantă.

Intervenția n ejustificată a ex ecutivului, printr -o ordon anță de

urgență, urmată de o nouă decizie administrativă, în perioada în care

instanța judecătorească se afla într -un proces de evaluare, din punct

de vedere legal, a deciziei de recalculare a pensiei contestate și lua se

măsuri prevăzute de lege, prin deci zii irevocabile, pe ntru a preveni prejudicierea drepturilor acesteia, consider că o îndreptățește pe

reclamantă la despăgubirile precizate anterior.

Pentru aceste motive, consider că se impunea admiterea doar în parte a recursului formulat de către CASA DE PENSII S., modificarea în parte asentinței primei instanțe, în sensul respingerii cererilor privind menținerea deciziei nr.1./(...).

Apreciez că se impunea însă menținerea soluției pronunțate de către prima instanță în ceea ce privește anularea deciziei de revizuire, ce reprezintă obiectul principal al acestei acțiuni și acordarea doar în parte a despăgubirilor solicitate, conform considerentelor expuse anterior.

C. M.

Judecător,

Red./Tehnored.: C.M.;

3 ex.-(...).

← Decizia civilă nr. 4905/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări...		Decizia civilă nr. 307/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Decizia civilă nr. 7/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 2587/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 3511/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 4905/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 307/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 2870/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 2791/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 4903/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale