Decizia civilă nr. 155/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 155/R/2012
Ședința n 16 ianuarie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : D. G. JUDECĂTOR : S. D. JUDECĂTOR : L. D. GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de reclamantul C. V. împotriva sentinței civile nr. 2782 din 28 aprilie 2011, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...), privind și pe pârâții intimați CASA DE PENSII A M. A. N. B., M. A. N., având ca obiect contestație decizie de pensionare.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 09 ianuarie 2012, când s-a dispus amânarea pronunțării recursului pentru data de azi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
În urma deliberării, reține că la data de (...), prin sentința civilă nr. 2., pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...), s-a respins ca nefondata excepțiainadmisibilității cererii formulate de reclamant, excepție invocata de paratul de rândul 2.
S-a respins ca nefondata acțiunea formulata de contestatorul S. C. M. D. în R. și în R., în numele membrului C. V. V., în contradictoriu cu pârâții Casa De Pensii a M. A. N. și M. A. N., având ca obiect anularea deciziei de recalculare a pensiei nr. 52682/(...) emisa de parata de rândul 1, constatarea legalității deciziei de pensionare nr. 0., plata diferenței dintre pensia recalculata și pensia inițială, de la data de (...) și pana la repunerea in plata a pensiei inițiale, asupra căreia sa se aplice dobânda legala pana la data plătii efective a pensiei inițiale, precum și plata cheltuielilor de judecata.
Hotărârea se fundamentează pe următoarele considerente:
Pârâtul M. A. N. a invocat excepția prematurității acțiunii și a motivat că reclamantul nu a respectat procedura administrativă prealabilă obligatorie sau nu a așteptat comunicarea răspunsului la contestația formulată.
T. a respins ca nefondată excepția prematurității, având în vedere că potrivit dispozițiilor art.10 din OUG nr.1. a fost abrogată HG nr.735/2010 ce prevedea procedura de calcul a pensiilor militare de stat, a pensiilor de stat ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, motiv pentru care, indiferent dacă au fost sau nu formulate contestații împotriva acestor decizii, potrivit dispozițiilor art.1 alin.1 din OUG nr.1/(...) au fost stabilite noi termene și criterii de recalculare a pensiilor militare de stat. Î.-o atare situație dispozițiile OUG nr.1. prevăd că pensiile militare de stat se revizuiesc din oficiu, cel mai târziu până la data de 31 decembrie 2011, împotriva acestor decizii urmând să curgă alte termene.
Mai mult, pârâtul nu se poate prevala de propria culpă. L. 2. prevede că începând cu data de 23 decembrie 2010, se înființează în subordinea MAPN, MAI și SRI o nouă structură organizatorică responsabilă cu pensiile, respectivele case de pensii sectoriale, fiind succesoare de drept ale structurilor organizatorice responsabile cu pensiile din instituțiile menționate, însă nu stipulează și desființarea acestora din urmă.
Deși L. nr. 2. prevede că atribuțiile, organizarea și funcționarea caselor de pensii sectoriale trebuiau stabilite prin hotărâre a G. adoptată în termen de 30 de zile de la data publicării Legii (20 decembrie 2010), respectiva hotărâre de G. a fost adoptată doar pe data de 16 martie 2011, fiind publicată în Monitorul Oficial pe (...).
La art. 150 alin 2 din L. nr.2. se arată că "Organizarea, funcționarea și structura Comisiei Centrale de C., respectiv a comisiilor de contestații care funcționează în cadrul M. A. N., M. Administrației și Internelor și Serviciului
Român de I. se stabilesc prin ordin comun al ministrului muncii, familiei și protecției sociale, ministrului apărării naționale, ministrului administrației și internelor și directorului Serviciului Român de I., în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi.." după ce, în prealabil, la alin. 1 s-a prevăzut că respectivele comisii de contestații „. organisme de verificare, care examinează și hotărăsc asupra deciziilor de pensie emise de casele teritoriale de pensii, respectiv de casele de pensii sectoriale și urmăresc aplicarea corectă a legislației referitoare la pensiile publice."
Î.-o atare situație, nu se poate pune în discuție nerespectarea procedurii administrative prealabile obligatorii sau că reclamantul nu a așteptat comunicarea răspunsului la contestația formulată, în condițiile în care atribuțiile, organizarea și funcționarea caselor de pensii sectoriale, organizarea, funcționarea și structura Comisiei Centrale de C., respectiv a comisiilor de contestații care funcționează în cadrul M. A. N., M. Administrației și Internelor și
Serviciului Român de I. nu erau stabilite la data recalculării pensiei.
Practic organul abilitat să-i înregistreze o asemenea contestație sau să-i comunice răspunsul nu erau înființate, pârâtul neputând să invoce propria culpă în soluționarea excepției invocate.
Tot ca nefondată a fost respinsă și excepția lipsei de obiect invocată din perspectiva faptului că potrivit dispozițiilor art.10 din OUG nr.1. a fost abrogată HG nr.735/2010, ce prevedea procedura de calcul a pensiilor militare de stat, a pensiilor de stat ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, iar potrivit dispozițiilor art.1 alin. 1 din OUG nr.1/(...) au fost stabilite noi termene și criterii de recalculare a pensiilor militare stat.
Î.-o atare situație dispozițiile OUG nr.1. prevăd că pensiile militare de stat se revizuiesc din oficiu, cel mai târziu până la data de 31 decembrie 2011, împotriva acestor decizii urmând să curgă alte termene.
Chiar în întâmpinarea formulată pârâta recunoaște că decizia contestată nu și-a încetat efectele, susținând că acestea nu se mai produc până când pensia contestatorului nu va fi revizuită din oficiu.
Nici faptul că începând cu luna februarie 2011 reclamantul a încasat pensia avută anterior și a primit diferența de pensie neîncasată pentru luna ianuarie 2011, nu conduce la concluzia că decizia contestată a fost anulată și nu produce efecte, în condițiile în care nu a fost emisă o altă decizie, așa cum prevăd dispozițiile legale.
Cu privire la fondul cauzei, s-au pus în discuție aspecte legate atât deanularea deciziei de recalculare a pensiei ca netemeinică și nelegală, ca urmare a discriminării, a încălcării dreptului de proprietate, a principiilor neretroactivitățiilegii și egalității în drepturi, precum și încălcarea principiului drepturilor câștigate, cât și cu privire la anularea deciziei de recalculare a pensiei ca fiind eronat emisă în ce privește cuantumul pensiei.
Cu privire la motivele de anularea a deciziei de recalculare a pensiei ca netemeinică și nelegală, ca urmare a discriminării, a încălcării dreptului de proprietate al reclamantului, a principiilor neretroactivității legii și egalității în drepturi, precum și încălcarea principiului drepturilor câștigate tribunalul a apreciat că sunt neîntemeiate.
Reclamantul, prin contestația formulată, nu contestă modul de calcul al pensiei contributive, ce se suportă din bugetul asigurărilor sociale, contestă faptul că nu mai este inclusă în pensia recalculată partea care depășește acest cuantum și care se suportă din bugetul de stat.
L. nr. 1., a statuat ca "pensiile de serviciu se bucura de un regim juridic diferit in raport cu pensiile acordate in sistemul public de pensii." A., spre deosebire de acestea din urma, pensiile de serviciu sunt compuse din doua elemente, indiferent de modul de calcul specific stabilit de prevederile legilor speciale, si anume: pensia contributiva si un supliment din partea statului care, prin adunarea cu pensia contributiva, sa reflecte cuantumul pensiei de serviciu stabilit in legea speciala.
Partea contributivă a pensiei de serviciu se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, pe când partea care depășește acest cuantum se suportă din bugetul de stat (a se vedea, spre exemplu, art. 85 alin. (1) din L. nr.
303/2004).
Mai mult, in cazul pensiilor militare, întregul cuantum al pensiei speciale se plătește de la bugetul de stat (a se vedea L. nr. 164/2001).
D. C. C. nr. 20 din 2 februarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000, a statuat că pensia de serviciu constituie o compensație parțială a inconvenientelor ce rezultă din rigoarea statutelor speciale", ceea ce demonstrează, fără drept de tăgadă, că, de fapt, acel supliment de care am făcut vorbire mai sus se constituie în acea compensație parțială menționată de Curte, pentru că diferențierea existentă între o pensie specială și una strict contributivă, sub aspectul cuantumului, o face acel supliment.
Acordarea acestui supliment, așa cum se poate desprinde și din decizia mai sus amintită, a urmărit instituirea unei regim special, compensatoriu pentru anumite categorii socio-profesionale supuse unui statut special.
Această compensație, neavând ca temei contribuția la sistemul de asigurări sociale, ține de politica statului în domeniul asigurărilor sociale și nu se subsumează dreptului constituțional la pensie, ca element constitutiv al acestuia. În acest sens, trebuie observat că dispozițiile art. 47 alin. (2) din Constituție se referă distinct la dreptul la pensie față de cel la alte forme de asigurări sociale publice sau private, prevăzute de lege, dar pe care L. fundamentală nu le nominalizează.
Prin urmare, în ceea ce privește aceste din urmă drepturi de asigurări sociale, legiuitorul are dreptul exclusiv de a dispune, în funcție de politica socială și fondurile disponibile, asupra acordării lor, precum și asupra cuantumului și condițiilor de acordare.
Se poate spune că, față de acestea, C. instituie mai degrabă o obligație de mijloace, iar nu de rezultat, spre deosebire de dreptul la pensie, care este consacrat în mod expres.
Ca atare, având în vedere condiționarea posibilității statului de a acorda pensiile speciale de elemente variabile, așa cum sunt resursele financiare de care dispune, faptul că acestor prestații ale statului nu li se opune contribuțiaasiguratului la fondul din care se acordă aceste drepturi, precum și caracterul succesiv al acestor prestații, dobândirea dreptului la pensie specială nu poate fi considerată ca instituind o obligație ad aeternum a statului de a acorda acest drept, singurul drept câștigat reprezentând doar prestațiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări și asupra cărora legiuitorul nu ar putea interveni decât prin încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție.
Relevantă în acest sens este și D. nr. 458 din (...), publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 24 din (...), în care s-a statuat că "o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare".
Conformându-se dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție, textele de lege criticate afectează pensiile speciale doar pe viitor, și numai în ceea ce privește cuantumul acestora.
Celelalte condiții privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie și vârsta eligibilă nu sunt afectate de noile reglementări.
De asemenea, L. privind instituirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu se răsfrânge asupra prestațiilor deja obținute anterior intrării sale în vigoare, care constituie facta praeterita.
Oricum, având în vedere că pensiile speciale nu reprezintă un privilegiu, ci au o justificare obiectivă și rațională, acestea pot fi eliminate doar dacă există o rațiune, o cauză suficient de puternică spre a duce în final la diminuarea prestațiilor sociale ale statului sub forma pensiei.
Or, în cazul Legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, o atare cauză o reprezintă necesitatea reformării sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea inechităților existente în sistem și, nu în ultimul rând, situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul, deci atât bugetul de stat, cât și cel al asigurărilor sociale de stat.
A., această măsură nu poate fi considerată ca fiind arbitrară; de asemenea, măsura nu impune o sarcină excesivă asupra destinatarilor ei, ea aplicându-se tuturor pensiilor speciale, nu selectiv, nu prevede diferențieri procentuale pentru diversele categorii cărora i se adresează pentru a nu determina ca una sau alta să suporte mai mult sau mai puțin măsura de reducere a venitului obținut dintr-o atare pensie.
L. nr. 1., lege-cadru în reglementarea drepturilor de asigurări sociale în sistemul public, iar ulterior L. nr.2. au așezat pe principii și reguli noi întreaga legislație a pensiilor.
Printre modificările esențiale se numără și integrarea în sistemul public a mai multor sisteme distincte, ceea ce demonstrează clar că legiuitorul este îndrituit să integreze sistemele de pensii speciale în sistemul general.
Criticile pornesc și de la cele statuate de Curtea E. a D. O. în C. B. contra
Republicii Cehe - 2002, în care s-a arătat că noțiunea de "bun" înglobează orice interes al unei persoane de drept privat ce are o valoare economică, astfel că dreptul la pensie poate fi asimilat unui drept de proprietate, iar pensia unui bun proprietate privată.
Pentru a răspunde acestor critici este necesară reiterarea considerentelor deja reținute cu privire la natura specială a pensiei de serviciu, a celor două componente, contributivă și necontributivă, ale sale, precum și a faptului că ultima componentă este supusă practic condiției ca statul să dispună deresursele financiare pentru a putea acorda și alte drepturi de asigurări sociale față de cele pe care C. le nominalizează în mod expres.
În aceste condiții, partea necontributivă a pensiei de serviciu, chiar dacă poate fi încadrată, potrivit interpretării pe care Curtea E. a D. O. a dat-o art. 1 din Primul Protocol adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în noțiunea de "bun", ea reprezintă totuși, din această perspectivă, un drept câștigat numai cu privire la prestațiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificația exproprierii.
Reclamantul consideră că eliminarea pensiilor speciale aduce atingere "principiului protecției așteptărilor legitime a cetățenilor cu privire la un anumit nivel al protecției și securității". Acest principiu nu este însă consacrat constituțional, iar drepturile rezultate din actul de pensionare sunt previzibile, și anume îndrituirea persoanei la cuantumul aferent pensiei din sistemul ordinar de pensionare, restul cuantumului pensiei (cea suplimentară) fiind supus elementelor variabile amintite mai sus, și anume optica legiuitorului și resursele financiare ale statului care pot fi alocate în această direcție.
În sfârșit, analizând criticile raportate la dreptul la pensie și dreptul la un nivel de trai decent, prin prisma celor statuate mai sus, instanța a apreciat că acestea sunt lipsite de relevanță, întrucât dreptul la pensie vizează pensia obținută în sistemul general de pensionare, neexistând un drept constituțional la pensie specială, deci la suplimentul financiar acordat de stat.
Prin urmare, nu pot fi reținute nici criticile că actele normative care prevedeau acordarea pensiilor speciale anterior intrării în vigoare a noii legi nu au fost abrogate și, în consecință, ar exista un paralelism legislativ.
Această critică are un oarecare grad de pertinență întrucât legiuitorul a menținut, într-adevăr, în vigoare reglementările referitoare la stabilirea pensiei de serviciu, însă, prin art. 12 al legii criticate, a stabilit că "persoanele ale căror drepturi la pensie sunt stabilite, în condițiile legii, ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi, vor fi supuse automat procesului de recalculare, astfel cum este reglementat de prezenta lege" Această reglementare are semnificația faptului că legile care stabilesc pensii speciale trebuie interpretate coroborat cu această nouă și ultimă lege.
Actele normative în cauză cuprind și alte referiri cu privire la condițiile specifice pe care trebuie să le îndeplinească persoana în cauză pentru a dobândi calitatea de pensionar potrivit statutelor speciale pe care le au; practic, condițiile de pensionare specifice pensiilor speciale rămân în vigoare, fiind mai favorabile decât cele prevăzute de dreptul comun, iar noua lege reglementează numai cuantumul pensiei la care beneficiarii acesteia sunt îndrituiți.
În sfârșit, pentru toate cele mai sus arătate, tribunalul a apreciat că nu poate fi reținută nicio încălcare a tratatelor internaționale invocate.
Cu privire la prevederile invocate din Carta drepturilor fundamentale a
Uniunii Europene, act distinct ca natură juridică de celelalte tratate internaționale invocate, tribunalul reține că acestea, de principiu, sunt aplicabile în măsura în care asigură, garantează și dezvoltă prevederile constituționale în materia drepturilor fundamentale, cu alte cuvinte, în măsura în care nivelul lor de protecție este cel puțin la nivelul normelor constituționale în domeniul drepturilor omului.
În consecință, cu privire la speța de față, tribunalul a constatat că prevederile cuprinse în Cartă nu sunt cu nimic afectate pentru toate considerentele sus-menționate.
Din considerentele expuse, T. a apreciat că motivele de anularea a deciziei de recalculare a pensiei ca netemeinică și nelegală, ca urmare a discriminării, aîncălcării dreptului de proprietate al subsemnatului, a principiilor neretroactivității legii și egalității în drepturi, precum și încălcarea principiului drepturilor câștigate, sunt întemeiate și în consecință va respinge cererea ca neîntemeiată.
În termen legal, a declarat recurs reclamantul C. V., solicitând admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată la fondul cauzei în sumă de 1000 lei.
Recurentul critică sentința atacată, subliniind că deși a solicitat cheltuieli de judecată la fondul cauzei, respectiv suma de 1000 lei, reprezentând onorariu avocațial, instanța a menționat în considerente că acestea nu au fost solicitate.
De asemenea, învederează că hotărârea recurată cuprinde o serie de inadvertențe justificate exclusiv prin prisma faptului că motivarea instanței de fond a fost copiată dintr-un alt dosar, circumstanțe în care nu se poate reține că fondul cauzei a fost cercetat.
În acest sens, subliniază că prima instanță face trimiteri la componentele pensiei (contributivă și necontributivă), aspecte care însă, potrivit opiniei recurentului, privesc cu totul alte categorii de pensionari, iar nu militarii. P.le militare de stat sunt in exclusivitate pensii de stat stabilite in baza unei legi speciale și nu au avut niciodată caracter contributiv, nu au existat nici case de pensii ale M. A. N. și nici nu s-au virat contribuții la bugetul asigurărilor sociale de stat.
L. 1. încalcă flagrant principiul neretroactivității legii consacrat în art. 15 alin (2) din Constituție, întrucât consecința aplicării acesteia constă în schimbarea întregului sistem de stabilire a pensiei ce se raportează exclusiv la vechimea in serviciu (fără grad, funcție, cuantumul soldei), reformându-se radical modalitatea de calcul efectivă, echivalând, practic, cu retrogradarea. După ieșirea la pensie, gradul militar ce reprezenta o compensație pentru calitățile deosebite nu mai are nici o valoare decât cea pecuniară.
Potrivit principiului neretroactivității o lege se aplică doar situațiilor ce se ivesc în practică doar după adoptarea ei, iar nu și situațiilor anterioare. L. nouă modifică sistemul de calcul, criteriile de stabilire a pensiei ce au intrat deja sub incidența legii vechi, prin urmare nu se poate reține ca legală o asemenea interpretare forțată a legii.
Măsura de diminuare a pensiei militarilor este una arbitrară. De altfel, aceeași instanță a admis acțiunile promovate de grefieri și magistrați de menținere în plată a propriilor lor pensii speciale.
Nu prezintă relevanță în cauză deciziile C. C. deoarece aceasta verifică doar conformitatea legii cu C., în timp ce Curtea E. D. O., se pronunță cu privire la efectele pe care le poate avea aplicarea unei legi la o anumită situație de fapt.
Recurentul face trimiteri și la decizii ale C. - cauza B. contra Republicii
Cehe, cauza Stec și alții c. Marii Britanii, învederând că din întreaga practică C. se desprinde consecvența acesteia în sensul că, C., chiar dacă nu garantează un anumit cuantum al pensiei, dacă acest cuantum este micșorat semnificativ prin măsuri legislative, atunci se aduce atingere însăși substanței dreptului.
Conform aceleiași practici, dacă statul reduce temporar pensia, în situații de recesiune economică rapidă, rămâne totuși un corp de principii de la care acestuia îi este interzis să deroge, printre acestea fiind principiul nediscriminării între categorii sociale beneficiare de pensii similare (cauza Kjartan Asmundssson contra Islandei).
Cu privire la acest aspect menționează că este inechitabilă plasarea tuturor categoriilor profesionale sub semnul egalității după ce și-au încetat perioada de serviciu, de vreme ce unora dintre acestea li s-a interzis orice posibilitate de a-și suplimenta veniturile, având de suportat incompatibilități șiinterdicții totale datorită statutului profesional special, corespunzător profesiei, în timp ce alte categorii profesionale au beneficiat de șansa suplimentării veniturilor lor, neavând nici un fel de incompatibilități sau interdicții.
În drept, recursul se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 8 , art. 3041 și art. 312 Cod de procedură civilă.
Pr in în tâmp in are depus ă l a d ata de (...) (f . 10), p âr âtul in timat M. A. N. asolicitat respingerea recursului.
Acesta arată că prin cererea dedusă judecății de anulare a deciziei de recalculare a pensiei, reclamantul a avut ca scop numai menținerea cuantumului pensiei din decembrie 2010. Or, începând cu luna februarie și în continuare, acestuia i s-au achitat și i se achită drepturile de pensie în cuantumul avut în luna decembrie 2010, potrivit OUG nr. 1.. De asemenea, subliniază că în raport de dispozițiile art. 149 din legea nr. 2., procedura prealabilă este obligatorie.
După o expunere exhaustivă a jurisprudenței C. în materie, concluzionează că neexistând un drept constituțional la pensia specială, ca supliment financiar acordat în totalitate de stat, ci numai dreptul la pensie obținut în sistemul general de pensionare, chiar dacă pensia specială de serviciu poate fi încadrată, potrivit interpretării pe care C. a dat-o art. 1 din protocolul nr. 1 la C. pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale, în noțiunea de bun, aceasta reprezintă, chiar și din această perspectivă, un drept câștigat numai cu privire la prestațiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noi legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificația exproprierii.
Nu au fost administrate probe noi.
Recursul este nefondat.
Contrar aserțiunilor pârâtului intimat, e xcepț ia in ad mis ib il ităț ii acțiunii ca urmare a lipsei procedurii prealabile nu poate fi primită.
D. de recalculare contestată a fost emisă în luna ianuarie 2011, legalitateaemiterii acesteia, inclusiv sub aspectul obligativității parcurgerii unei proceduri prealabile nu trebuie analizată în raport de L. nr. 2., deoarece aceasta a fost emisă în temeiul Legii nr. 1., care se referă doar la L. nr. 1..
În ceea ce privește HG nr. 735/21 iulie 2010, pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislației privind pensiile militare de stat, a pensiilor polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, conform Legii 1., privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, până la pronunțarea instanței de fond, se constată că aceasta a fost suspendată prin sentința civilă nr. 3. pronunțată de Curtea de A. C. în dosarul nr. (...).
Sentința menționată a rămas irevocabilă în baza deciziei nr. 38/(...) pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Mai mult, prin OG. nr. 1., privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publica si siguranța naționala, publicată în Monitorul Oficial nr. 81 din 31 ianuarie
2011, HG nr. 735/2010 a fost abrogat.
În condițiile în care nici L. nr. 1. și nici L. nr. 1. nu instituie o procedură prealabilă obligatorie de contestare a deciziilor de recalculare a pensiilor de serviciu, Curtea consideră că excepția inadmisibilității acțiunii este neîntemeiată.
Nu se poate reține nici incidența excepț ie i lipsei de interes ca urmare alipsei de obiect. E. adevărat că prezentul litigiu derivă din nemulțumirea reclamantului privitor la noul cuantum al pensiei, însă la fel de adevărat este și faptul că acest cuantum este rezultatul recalculării. Prin urmare, ceea cecontestă, în primul rând, reclamantul este „recalcularea"; drepturilor de pensie, respectiv trecerea de la pensia militară de stat, stabilită potrivit unor criterii care nu au în vedere principiul contributivității, la o pensie care se grefează tocmai pe principiul menționat.
Chiar și în măsura în care ulterior emiterii deciziei de recalculare s-a continuat achitarea cuantumului stabilit anterior procesului de recalculare, acest aspect nu este de natură să înlăture efectul esențial al noii legi, constând în trecerea la un nou sistem de stabilire a pensiilor de serviciu pentru viitor. Mai mult, plata drepturilor de pensiei în cuantumul stabilit anterior recalculării este doar una temporară, fiind limitată în timp de procesul de revizuire impus prin prevederile OUG nr. 1..
Nu pot fi primite criticile potrivit cărora L. 1. încalcă flagrant principiul
nere tro ac tiv ităț ii leg ii , consacrat în art. 15 alin (2) din Constituție, prin prismafaptului că actul normativ menționat a făcut obiectul controlului de constituționalitate a priori, exercitat în temeiul art. 146 lit. a) din Constituție, Curtea Constituțională pronunțând deciziile nr. 871 din 25 iunie 2010 și, respectiv, nr. 873 din 25 iunie 2010, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010.
A., prin D. nr. 871 din 25 iunie 2010 Curtea Constituțională a statuat faptul că prevederile art. 1-5 și 12 din L. nr. 1. sunt constituționale, în raport cu dispozițiile constituționale ale art. 15 alin. (2) neretroactivitatea legii, art. 16 - egalitatea în drepturi, art. 44 dreptul de proprietate privată, art. 47 alin. (1) - nivelul de trai și dreptul la pensie, art. 53 - restrângerea exercițiului unor drepturi, art. 135 alin. (2) lit. f) privind obligația statului de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții. De asemenea, prin D. nr. 873 din 25 iunie 2010 s-a constatat constituționalitatea dispozițiilor art. 1 lit. a), b), d)-i) și art. 2-12 din L. nr. 1., privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, fiind analizată din nou legea criticată pe temeiul neretroactivității, dar și în baza art. 20 din Constituție raportat la art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (dreptul la respectarea "bunurilor") și art. 53 (restrângerea exercițiului unor drepturi), critici care au fost înlăturate.
Totodată, s-a constatat că dispozițiile art. 1 lit. c) din aceeași lege (la data formulării obiecției de neconstituționalitate) sunt neconstituționale, din perspectiva prevederilor art. 124 alin. (3) și art. 132 alin. (1) din Constituție
(referitoare la statutul judecătorilor și procurorilor).
În raport cu dispozițiile art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și față de jurisprudența C. C. (D. nr. 1 din 4 ianuarie 1995 a Plenului C. C., publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 66 din 11 aprilie 1995), atât dispozitivul, cât și considerentele deciziilor C. C. sunt general obligatorii și se impun cu aceeași forță tuturor subiectelor de drept, deopotrivă, în cazul deciziilor prin care se constată neconstituționalitatea unor norme, dar și în ipoteza celor prin care se resping obiecții sau excepții de neconstituționalitate. O lege care este contrară Constituției nu poate subzista în ordinea juridică internă.
Având în vedere caracterul obligatoriu al deciziilor C. C., precum și al considerentelor acestora, în limitele controlului de constituționalitate, instanța de judecată nu este în drept să facă aprecieri asupra unor critici de neconstituționalitate, sub aspectul respectării principiului neretroactivității legii, o evaluare separată a chestiunii retroactivității legii din perspectiva C.i europene a drepturilor omului impunându-se în mod distinct, altfel decât în contextul "ingerinței" în analiza de convenționalitate în baza art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Însă, în jurisprudența C. Europene o problemă de retroactivitate a legii este atașată, de regulă, unei plângeri ținând de dreptul la un proces echitabil în temeiul art. 6 alin. (1) din C. (ca de exemplu în C. M. ș.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011), premisă care, în contestațiile formulate împotriva deciziilor de recalculare a pensiilor speciale în baza Legii nr. 1., nu este îndeplinită, întrucât în cursul judecării acestei plângeri nu a intervenit intempestiv un alt act normativ care să afecteze în mod decisiv soarta procesului.
Pe de altă parte, neretroactivitatea Legii nr. 1. în raport cu legile prin care aceste pensii speciale au fost stabilite inițial (conform statutelor profesionale ale categoriilor de persoane vizate) a fost deja constatată prin deciziile C. C. anterior menționate, instanța constituțională fiind unica autoritate de jurisdicție constituțională în România, potrivit art. 1 alin. (2) din L. nr. 47/1992, republicată.
După cum s-a statuat prin considerentele deciziei nr. 29 din (...) pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 29/2011, nici referitor la discriminare instanța de drept comun nu poate face reevaluări în temeiul art. 16 din Constituție, iar perspectiva analizei în baza art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ar fi presupus stabilirea premisei că standardul european este superior standardului constituțional, ceea ce nu poate fi reținut, față de împrejurarea că, dintre categoriile de pensionari cu pensii speciale, doar magistrații au fost exceptați în urma constatării neconstituționalității prevederilor art. 1 lit. c) din L. nr. 1. (în forma supusă controlului exercitat de Curtea Constituțională pe calea obiecției de neconstituționalitate), în raport cu art. 124 alin. (3) și art. 132 alin. (1) din Constituție, iar nu prin afirmarea și asumarea ab initio a intenției legiuitorului de a excepta prin legea nouă această categorie de la măsura recalculării pensiei speciale.
În plus, în temeiul C.i pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional), numai o susținere de tratament inegal, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, între persoane aflate în cadrul aceleiași categorii de beneficiari de pensii speciale (cuprinse în cadrul unei scheme profesionale identice la momentul stabilirii pensiei de serviciu, deci aflate în situații analoage) ar fi fost una care ar fi permis instanțelor o analiză care să nu se suprapună celei a C. C..
Analizând cauza din perspectiva dispozițiilor ar t. 1 d in Pro toc olul ad iț ion al nr. 1 l a C. europe an ă a drep tur ilor o mulu i,
Curtea de A. constată că pensia
militară de stat a reclamantului, reprezintă un "interes patrimonial" ce intră în sfera de protecție a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în acest sens materializându-se și jurisprudența C. Europene a D. O. în C. Stec ș.a. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din 12 aprilie 2006, C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009, C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie 2004).
Î.ucât prin adoptarea și aplicarea dispozițiilor Legii nr. 1. pensiile speciale au devenit pensii în înțelesul Legii nr. 1., iar titularii de pensii speciale au devenit titulari de pensii de asigurări sociale de stat, cu consecința diminuării cuantumului pensiei până la limita corespunzătoare unui beneficiu contributiv, acest act normativ reprezintă o "ingerință" din perspectiva respectării dreptului de proprietate al reclamantului, în raport cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. (C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009, C. Aizpurua Ortiz ș.a. împotriva Spaniei din 2 februarie 2010, C. Kjartan Asmundssen împotriva Islandei din 12 octombrie 2004).
Pentru ca ingerința să nu conducă la încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C., ea trebuie să fie legală, să urmărească un scop legitim și să respecte un rezonabil raport de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit a fi realizat.
Din perspectiva acestor condiții, Curtea constată că ingerința este legală, întrucât este reglementată de L. nr. 1. și urmărește un "scop legitim", de utilitate publică, în deplină concordanță cu jurisprudența C. Europene a D. O. (C.
Wieczorek împotriva Poloniei din 8 decembrie 2009), constând în necesitatea reformării sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea inechităților existente în sistem și, nu în ultimul rând, situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul, deci atât bugetul de stat, cât și cel de asigurări sociale.
De altfel, în jurisprudența C. Europene a D. O. se statuează faptul că statul se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor sale în acest domeniu. Curtea mai constată, contrar aserțiunilor reclamantului, că nu este rolul său de a verifica în ce măsură existau soluții legislative mai adecvate pentru atingerea obiectivului de interes public urmărit, cu excepția situațiilor în care aprecierea autorităților este vădit lipsită de orice temei. (Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunțată în C. Wieczorek contra Poloniei, paragraful 59; Hotărârea din 19 decembrie 1989, pronunțată în C. Mellacher și alții contra Austriei, paragraful 53).
Reținând că decizia inițială de recalculare a pensiei reclamantului a produs efecte sub aspectul cuantumului diminuat doar pentru o lună - ianuarie
2011, că prin OUG nr. 1. pensia acestuia a fost revizuită și având în vedere că pensia reclamantului în urma recalculării și a revizuirii s-a diminuat de la suma de 2026 lei (f. 25) la suma de 1465 lei(f. 61 - decizia de revizuire), Curtea opinează că acesta nu suportă o sarcină individuală excesivă, exorbitantă, care să exceadă marjei de apreciere a statului în reglementarea aspectelor legate de politica sa socială (marjă care, în acest domeniu, este una extensivă).
Cu alte cuvinte, în cazul reclamantului testul proporționalității nu a fost încălcat, o astfel de concluzie apărând ca justificată doar în măsura în care acestuia i-ar fi fost suprimate integral mijloacele de subzistență, ceea ce însă nu e cazul în speță.
Dincolo de aspectele relevate, Curtea apreciază ca fiind nefondate și susținerile recurentului privind necercetarea fondului, întrucât instanța de fond a făcut o analiză a cauzei, atât din perspectiva pensiilor de serviciu în general, cât și din perspectiva situației individuale a reclamantului, beneficiar al unei pensii militare de stat. În acest context, respectiv al raportării la pensiile de serviciu în general, instanța fondului a făcut trimiteri la componentele pensiei de serviciu, respectiv la elementul contributiv și cel necontributiv.
După cum remarcă inclusiv reclamantul prin memoriul de recurs, nu prezintă relevanță lipsa mențiunii din considerentele sentinței privitoare la cheltuielile de judecată, această omisiune fiind lipsită de efect ca urmare a faptului că acțiunea a fost găsită neîntemeiată.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 312 al. 1 Cod de procedură civilă Curtea va respinge ca nefondat recursul reclamantului.
Nu vor fi acordate cheltuieli de judecată în faza procesuală a recursului, întrucât nici unul dintre intimați nu a formulat solicitări în acest sens.
PENTRU ACE. MOTIVE ÎN N. LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul C. V. împotriva sentinței civile numărul 2782 din (...) a T.ui S. pronunțate în dosar numărul (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
D. G. S. D. L. D. C. M.
Red. /dact./ DG
2 ex./(...) Jud.fond: A.B.
| ← Decizia civilă nr. 2102/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 4247/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
