Decizia civilă nr. 1617/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 1617/R/2012
Ședința publică din data de 4 aprilie 2012
Instanța constituită din:
P.: C. M.
JUDECĂTORI: S.-C. B.
I.-R. M. GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul C. V. împotriva sentinței civile nr. 6114 din 8 decembrie 2011, pronunțată de T. C. în dosar nr.
(...), privind și pe pârâții intimați CASA DE PENSII S. A M. A. N. și M. A. N., având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul reclamantului recurente, av. Iepure V. și reprezentantul pârâților intimați, consilier juridic R. C., lipsă fiind reclamantul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
R. a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 29 martie
2012, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea pârâților intimați întâmpinare și copia deciziei de recalculare a pensiei reclamantului.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantului recurent solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, pentru motivele invocate în memoriul de recurs, pe care le susține și oral. Fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâților intimați solicită respingerea recursului pentru motivele expuse în întâmpinarea formulată în scris.
C. fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 6114 din 8 decembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta M. A. N.
S-a respins acțiunea formulată de reclamantul C. V. împotriva pârâților C.
S. DE P. A M. A. N. ȘI M. A. N., având ca obiect drepturi de asigurări sociale.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut referitor la excepția inadmisibilității acțiunii, că reclamantul a făcut contestație la comisia de contestații pensii din cadrul M. A. N., astfel că procedura prealabilă prevăzută de lege a fost îndeplinită.
Prin D. nr. 80488/(...) reclamantului i s-a recalculat pensia în baza L. nr.
1., stabilindu-i-se un cuantum al pensiei de 2964 lei.
Pensia reclamantului a fost revizuită din oficiu, iar până la emiterea unei noi decizii de recalculare a pensiei se menține în plată pensia în cuantumul avut în luna decembrie 2010. De asemenea, acestuia i s-a plătit diferența dintre pensia avută anterior recalculării și cea stabilită prin operațiunea de recalculare
și ca atare reclamantului nu i s-a produs nici un prejudiciu prin recalcularea pensiei.
Conform prevederilor art.11 din H.nr.737/2010 pensiile care au făcut obiectul unor cauze soluționate prin hotărâri definitive și irevocabile ale instanțelor de judecată vor avea regimul juridic stabilit de L. nr.1.. Acest act normativ a fost abrogat prin art.4 din O. nr.59/(...) care, în anexă,cuprinde Normele metodologice privind revizuirea pensiilor prevăzute la art.1 lit.c-h din L. nr.1..
Referitor la suspendarea H. nr. 7., prin S. civilă nr. 3. a C. de A. C., aceasta are efecte numai între părți, iar prin D. nr. 8., Curtea Constituțională a R. a statuat că prevederile art. 1-5 și art. 12 ale L. nr. 1., potrivit cărora pensiile de serviciu se recalculează devenind pensii de asigurări sociale, nu încalcă principiul neretroactivității legii civile consacrat de art. 15 al. 2 din C..
Curtea Constituțională, prin D. nr.873/(...), referitoare la obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor L. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, a arătat că acordarea pensiei suplimentare nu se subsumează dreptului constituțional la pensie, astfel cum acesta este reglementat de art.47 alin.2 din Constituția R. Pe de altă parte a arătat că în conceptul de „. câștigate"; pot intra doar prestațiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări.
Având în vedere faptul că, pensia suplimentară se acordă numai în măsura în care există resurse financiare alocate în acest scop prin bugetul de stat sau cel al asigurărilor sociale de stat, neacordarea acesteia în continuare nu poate fi interpretată ca o încălcare a prevederilor art.20 din C. raportat la art.1 din Protocolul nr.1 al C.i pentru apărarea drepturilor omului și libertățile fundamentale referitoare la respectarea bunurilor persoanei fizice sau juridice.
D. la plata unei pensii, fără a se garanta și un cuantum determinat al acesteia, este guvernat de art. 1 din Protocolul 1 la C., care are arată că „orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale; nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional";.
Prin D. nr. 8., Curtea Constituțională a R. a statuat că prevederile art. 1-5 și art. 12 ale L. nr. 1., potrivit cărora pensiile de serviciu se recalculează și se transformă în pensii de asigurări sociale, nu încalcă principiul neretroactivității legii civile consacrat de art. 15 al. 2 din C..
La fel, prin D. nr.919/(...), Curtea Constituțională a R. a arătat că dispozițiile L. privind aprobarea O. nr.1/2011 sunt constituționale.
Potrivit unei practici constante a C. E. a D. O. dreptul la pensie intră în sfera noțiunii de „. potrivit art.1 din Protocolul 1 la C., referitor la protecția dreptului la proprietate, dar tot potrivit jurisprudenței C., trebuie verificat dacă, raportat la realitățile speței, există o astfel de încălcare sau limitare.
Conform jurisprudenței C., limitarea proprietății trebuie să fie justificată de un interes public, să aibă un scop legitim și să se facă prin mijloace proporționale cu scopul urmărit. Or în speță, intervenția statului s-a făcut prin lege, așa cum prevede art.1 din Protocolul adițional iar scopul avut în vedere a fost, potrivit art.1-5 din L. nr.1., acela de a recalcula pensiile de serviciu ale beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională în funcție de toate veniturile realizate pe parcursul întregii cariere. Cu privire la principiul proporționalității, acesta presupune existența unui echilibru just între scopul vizat și mijloacele folosite.
În sensul celor arătate mai sus s-a pronunțat Curtea E. a D. O. în anul
1972, în hotărârea pronunțată în cauza Muller vs. Austria, arătând că textul art.1 din Protocolul nr.1 din C. nu poate fi interpretat în sensul că aceea persoană ar avea dreptul la o pensie într-un anumit cuantum.
Curtea E. a D. O. a tratat drepturile de asigurări sociale ca fiind un bun însă numai în anumite condiții și reținând că trăsăturile esențiale ale acestuia sunt sensibil diferite de cele atribuie în sistemul C.i E. a D. O. drepturilor reale și drepturilor de creanță cu caracter civil stricto sensu (drepturi născute în cadrul raporturilor juridice de drept civil). Astfel, specific drepturilor de creanță cu caracter economico-social (în speță, drepturi născute în cadrul raporturilor de asigurări sociale) este împrejurarea că plata contribuțiilor la anumite fonduri de asigurări sociale poate crea, în anumite condiții, un drept de proprietate, drept care, spre deosebire de dreptul de proprietate tratat în sfera raporturilor de drept civil, poate fi afectat de modul în care banii din aceste fonduri sunt distribuiți.
În ceea ce privește recalcularea pensiei, această măsură este în acord cu C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a protocoalele sale adiționale.
L. nr. 1., procedând la recalcularea cuantumului pensiei și transformând pensia de serviciu într-o pensie de asigurări sociale, a urmărit un scop legitim reprezentat de interesul public al diminuării dezechilibrelor bugetare și al menținerii deficitului bugetar în limite sustenabile, pentru a se crea premisele relansării economice, legiuitorul reținând că se impune adoptarea unor măsuri cu caracter excepțional prin care să fie continuate eforturile de reducere a cheltuielilor bugetare începute în anul 2009 și în anul 2010.
În expunerea de motive a L. nr. 1., s-a mai arătat că neadoptarea unor măsuri de reducere a cheltuielilor bugetare ar conduce la pierderea acordurilor cu instituțiile financiare internaționale, cu consecința creării unor dezechilibre macroeconomice de natură să ducă la imposibilitatea relansării economice și la creșterea excesivă a deficitului bugetar.
Astfel departe de a afecta dreptul la pensie, măsurile cuprinse în O. nr.1/2011 sunt de natură a ocroti drepturile fundamentale prevăzute în art.47 din Constituția R.
Natura și importanța dreptului la un anumit cuantum al pensiei raportat la alte drepturi și libertăți, recunoscute în genere prin acte constituționale ca fiind fundamentale, nu trebuie absolutizat ci trebuie luat în considerare în raport cu politicile economico-financiare ale statului și efectele acestor politici asupra sustenabilității unui buget al asigurărilor sociale previzibil și echilibrat, așa cum rezultă din hotărârea pronunțată de Curtea de Justiție a C. E. în cauza Hauer ((...)).
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul C. V. solicitândmodificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea recursului a arătat obiectul cererii îl constituie constatarea nulității/anularea deciziei de recalculare, iar analiza cauzelor de nulitate nu se poate face prin raportare la acte sau fapte ulterioare emiterii deciziei. Pentru soluționarea cererii nu prezintă nicio relevanță împrejurări precum: adoptarea O. nr. l/2011, revenirea temporară la cuantumul pensiei din luna decembrie 2010, abrogarea H. nr.735/201 0, etc.
Afirmația din considerentele hotărârii conform căreia suspendarea HG nr.7. are efecte numai între părți este greșită. Această sentință produce efecte erga omnes așa cum se arată în motivarea deciziei I.C.C.J. nr.38/2001.
Dispozițiile din HG nr.7. privind recalcularea pensiilor militare pe baza salariului mediu pe economie au fost și anulate prin S. nr.443 din (...) a C. de A.
C., rămasă între timp irevocabilă prin D. nr. 5364 din (...) a I. C. de C. ș; J.
Consideră că în mod greșit prima instanță a pornit de la premisa că pensiile militare sunt "pensii suplimentare. Pentru a fi în concordanță cu specificul profesiei militare, pensiile militare de stat precum și cele ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor au avut întotdeauna o natură juridică și un regim juridic propriu,diferite de ale tuturor celorlalte pensii de serviciu. D. la pensie militară a fost conceput ca o compensare parțială a sacrificiilor, restricțiilor, îngrădirilor și atribuțiilor speciale care le-au fost impuse militarilor.
A considera că pensiile militare au regimul unor pensii suplimentare ar însemna ca invocându-se "politica socială" și "fondurile disponibile" aceste pensii să poată fi reduse oricând și oricât.
Față de cele arătate mai sus și contrar celor expuse în motivarea instanței de fond, este înafara oricărui dubiu că pensiile militare, chiar dacă nu sunt pensii contributive, se subsumează dreptului constituțional la pensie astfel cum acesta este reglementat de art.47 al.2 din Constituția R. A admite contrariul înseamnă a încălca si art.l din Protocolul nr.l adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale sub protecția căruia se află atât pensiile
(părțile) contributive cât și cele necontributive.
Recalcularea pensiei încalcă în mod vădit art.l din Protocolul nr.l adițional la C. pentru apărarea D. O. și a Libertăților Fundamentale.
Pentru a fi permisă ingerința în dreptul la respectarea proprietății prima dintre condițiile impuse de art.1 din protocolul nr.1 adițional la C. este ca această ingerință să fie realizată în condițiile prevăzute de lege.
Prevederea internă în temeiul căreia se produce o ingerință în dreptul justițiabilului la ocrotirea bunurilor trebuie să respecte principiul preeminenței dreptului. În acest sens, Curtea a stabilit că prevederea națională trebuie să fie suficient de precisă și de accesibilă pentru a permite persoanelor vizate să îi prevadă consecințele, într-o măsură rezonabilă, în funcție de circumstanțele cauzei, și să își regleze conduita în mod corespunzător.
Neîndeplinirea condiției previzibilității recalculării/revizuirii pensiilor militare pe baza principiului contributivității rezultă neîndoielnic și din împrej urarea că o mare parte dintre cadrele militare au trecut în rezervă cu drept de pensie în urma adoptării O.G. nr. 7/1998. Art.6 al. 1 din acest act normativ prevede că: "În perioada de restructurare a armatei, ofițerii, maiștrii militari și subofițerii pot cere trecerea in rezervă, cu drept de pensie, înainte de împlinirea vârstei prevăzute de lege ... ". Prin urmare, trecerea în rezervă este, în principal, opțiunea fiecărui cadru militar și, conform a1.2 din același articol, numai în subsidiar "M. A. N. poate dispune trecerea în rezervă el cadrelor militare care nu solicita pensionarea anticipata", Este evident că mulți dintre cei care au trecut în rezervă nu ar ti făcut-o dacă ar fi știut că la un moment dat pensia ii se va recalcula pe baza principiului contributivității, ci si-ar fi continuat activitatea pentru ca, prin creșterea vechimii în serviciu, să poată beneficia de un cuantum mai mare al pensiei.
Caracterul imprecis și nerezonabil al normelor privind recalcularea și revizuirea pensiilor militare este dat și de Î. că pensionarii militari - care nu au avut carnete de muncă sau alte acte cu care să-și poată dovedi veniturile - nu au nicio posibilitate de a verifica dacă au fost luate în calcul toate veniturile "contributive". În acest sens, L. nr.1. și O. nr.1/2011 instituie pentru organele abilitate să facă recalcularea/revizuirea doar obligații de diligență și sunt lipsite de dispoziții care să atragă răspunderea juridică pentru neluarea în considerare a tuturor acestor venituri.
La adoptarea acestor reglementări scopul declarat a fost acela ca în condițiile crizei economice, recalcularea/revizuirea să ducă la scăderea alocațiilor bugetare destinate plății pensiilor. Or, este deja de notorietate că acest scop nu a fost îndeplinit. Fondul total pentru aceste pensii nu a scăzut ci, dimpotrivă, se pare ca a crescut.
În aceste condiții, interesul general nu mai poate fi invocat doar împotriva unui număr mic de pensionari, prin sacrificarea intereselor cărora să se poată justifica procesul de recalculare/revizuire a acestor pensii.
Prin urmare nici condiția existenței unei cauze de interes general nu mai poate fi considerată îndeplinită.
În final mai evidențiată cerința proporționalității care de asemenea nu este îndeplinită în cauză.
C. a stabilit necesitatea unui just echilibru între satisfacerea interesului general și cerința respectării drepturilor fundamentale ale individului.
Intimatul M. A. N. prin întâmpinare (f.10-15) a solicitat respingerea recursului.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate încererea de recurs și prin prisma apărărilor din întâmpinare, Curtea reține următoarele:
Prin art.1 lit. a din L. nr. 1., privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, pensiile militare de stat au devenit pensii în înțelesul L. nr. 1., calculate pe baza veniturilor realizate.
În aplicarea acestui act normativ, M. A. N. a emis în luna decembrie 2010 decizia contestată prin care, începând cu data de 1 ianuarie 2011, s-a stabilit în favoarea reclamantului pensia de asigurări sociale, care înlocuia pensia militară de stat stabilită în temeiul L. nr. 164/2001.
Procesul de recalculare a pensiilor s-a realizat în temeiul L. nr. 1., astfel că nu prezintă relevanță faptul că prin hotărâre judecătorească au fost suspendate și, ulterior, anulate dispoziții ale HG nr. 7., act normativ care reglementează doar metodologia efectivă de calcul a pensiei și nu pune în discuție trecerea la un nou sistem de stabilire a pensiilor militare.
Cu privire la pretinsa degradare militară, Curtea de apel constată în primulrând că nu este precizată dispoziția legală a cărei încălcare o invocă prin acest motiv de recurs, pentru a se putea statua asupra modului de interpretare a legii incidente sub acest aspect. Dispozițiile legale incidente în cauza, respectiv L. nr.
1. nu face referire la pierderea gradului militar, astfel încât criticile formulate de către recurent sub acest aspect sunt nefondate și nu sunt de natură să conducă la nelegalitatea deciziei contestate.
În ceea ce privește controlul de constituționalitate al L. nr.1., exercitat în temeiul art. 146 lit. a din C., prin nr. 871 din 25 iunie 2010, Curtea Constituțională a statuat că prevederile art. 1-5 și 12 din L. nr. 1. sunt constituționale, în raport cu dispozițiile constituționale ale art. 15 alin. (2) - neretroactivitatea legii, art. 16 - egalitatea în drepturi, art. 44 - dreptul de proprietate privată, art. 47 alin. (1) - nivelul de trai și dreptul la pensie, art. 53 - restrângerea exercițiului unor drepturi, art. 135 alin. (2) lit. f) privind obligația statului de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții.
Curtea Constituțională a pronunțat și nr. 873 din 25 iunie 2010 prin care s-a constatat constituționalitatea dispozițiilor art. 1 lit. a), b), d)- i) și art. 2-12 din
L. nr. 1. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor; s-a analizat din nou legea criticată pe temeiul neretroactivității, dar și în baza art. 20 din C. raportat la art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (dreptul la respectarea "bunurilor") și art. 53
(restrângerea exercițiului unor drepturi), critici care au fost înlăturate.
Această orientare a instanței constituționale a fost exprimată și cu ocazia soluționării unor excepții de neconstituționalitate în cauze generate de aplicarea L. nr.1. - ex. D. nr.1579/(...).
În ceea ce privește recursul în interesul legii referitor la aplicarea L. nr. 1., Înalta Curte de Casație și Justiție prin D. nr. 29/(...) (aplicabilă pentru identitate de rațiune și în cazul recalculării pensiilor militare de stat, așa cum rezultă în mod expres din considerentele deciziei) a concluzionat, pe baza aspectelor analizate de către Curtea Constituțională prin D. nr. 871 și nr. 8. cu privire la neretroactivitatea legii și la discriminare, reținând următoarele:
„(…)Instanțele judecătorești nu erau în drept să facă aprecieri asupra unor critici de neconstituționalitate, sub aspectul respectării principiului neretroactivității legii, formulate de părțile din litigiile deduse judecății și care au fost soluționate diferit.
Instanțele de drept comun ar fi fost îndrituite la o evaluare separată a chestiunii retroactivității legii numai în cazul în care această analiză se impunea în mod distinct, din perspectiva C.i europene a drepturilor omului, altfel decât în contextul "ingerinței" în analiza de convenționalitate în baza art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Însă, în jurisprudența C. E. o problemă de retroactivitate a legii este atașată, de regulă, unei plângeri ținând de dreptul la un proces echitabil în temeiul art. 6 alin. (1) din C. (ca de exemplu în C. M. ș.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011), premisă care, în contestațiile formulate împotriva deciziilor de recalculare a pensiilor speciale în baza nr. 1., nu era îndeplinită, întrucât în cursul judecării acestor plângeri nu a intervenit intempestiv un alt act normativ care să afecteze în mod decisiv soarta procesului; pe de altă parte, neretroactivitatea nr. 1. în raport cu legile prin care aceste pensii speciale au fost stabilite inițial (conform statutelor profesionale ale categoriilor de persoane vizate) a fost deja constatată prin deciziile C. C. anterior menționate, instanța constituțională fiind unica autoritate de jurisdicție constituțională în R., potrivit art. 1 alin. (2) din L. nr. 47/1992, republicată.
În mod similar, nici referitor la discriminare instanțele de drept comun nu puteau face reevaluări în temeiul art. 16 din C., iar perspectiva analizei în baza art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ar fi presupus stabilirea premisei că standardul european este superior standardului constituțional, ceea ce nu poate fi reținut, față de împrejurarea că, dintre categoriile de pensionari cu pensii speciale, doar magistrații au fost exceptați în urma constatării neconstituționalității prevederilor art. 1 lit. c) din L. nr. 1. (în forma supusă controlului exercitat de Curtea Constituțională pe calea obiecției de neconstituționalitate), în raport cu art. 124 alin. (3) și art. 132 alin. (1) din C., iar nu prin afirmarea și asumarea ab initio a intenției legiuitorului de a excepta prin legea nouă această categorie de la măsura recalculării pensiei speciale.
În plus, în temeiul C.i pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional), numai o susținere de tratament inegal, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, între persoane aflate în cadrul aceleiași categorii de beneficiari de pensii speciale (cuprinse în cadrul unei scheme profesionale identice la momentul stabilirii pensiei de serviciu, deci aflate în situații analoage) ar fi fost una care ar fi permis instanțelor o analiză care să nu se suprapună celei a C. C..(…)";
De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție a efectuat o analiză de compatibilitate cu art.1 din Protocolul nr.1, adițional la C.
„(…)În ce privește existența unui "bun" sau "interes patrimonial", în sensul autonom al art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în mod unanim instanțele au constatat că aceasta se verifică în patrimoniul reclamanților care, înainte de adoptarea nr. 1. și a recalculării pensiilor speciale pe care aplicarea acesteia a presupus-o, se puteau prevala de garanțiile oferite de art. 1 din Protocol nr. 1 adițional la C.
Ca situație premisă comună în acest segment al pensiilor speciale, pensiile de serviciu au fost stabilite și recunoscute de legiuitorul român pentru anumite categorii socioprofesionale, enumerate în 1 din L. nr. 1., acestea fiind compuse dintr-o parte contributivă (identică celei calculate în baza sistemului public de asigurări sociale de drept comun în reglementarea L. nr. 1., în prezent abrogată șiînlocuită cu nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice), ce se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, și o parte necontributivă, care se achita de la bugetul de stat.
Așa cum s-a stabilit prin nr. 20 din 2 februarie 2000 a C. C., publicată în
Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000, aceste pensii speciale au fost concepute de legiuitor nu cu titlu de privilegiu, ci au fost justificate în mod obiectiv și constituiau o compensație parțială a inconvenientelor ce au rezultat din rigoarea statutelor speciale cărora trebuie să li se supună fiecare dintre categoriile socioprofesionale avute în vedere de acestea: militari, polițiști, funcționari publici cu statut special, personal auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, personal diplomatic și consular, funcționari parlamentari, senatori și deputați, personal aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă, personalul C. de C.
Același legiuitor, în anul 2010, în scopul reformării sistemului de pensii, pentru reechilibrarea acestuia, în vederea eliminării inechităților din sistem și având în vedere situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul (deci, atât bugetul de stat, cât și bugetul asigurărilor sociale de stat), a prevăzut recalcularea pensiilor speciale, stabilind că acestea devin pensii în înțelesul L. nr. 1..
Aplicarea acestui act normativ ( nr. 1.) a avut ca efect imediat reducerea cuantumului sumelor aflate în plată cu titlu de pensii de serviciu, emiterea unor decizii de recalculare cuprinzând noul cuantum, plătibil în viitor, situație în care cei vizați au promovat cereri în justiție prin care au solicitat anularea acestor decizii de recalculare și menținerea în plată a deciziilor în cuantumul anterior, pentru motivul încălcării dreptului lor de proprietate, astfel cum este ocrotit în sistemul C.i europene a drepturilor omului prin art. 1 din Primul Protocol adițional.
Ca atare, jurisdicțiile naționale au analizat plângerile formulate în raport cu prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (sau art. 14 din C. coroborat cu art. 1 din
Protocolul nr. 1 adițional la C.).
În mod corect instanțele au constatat că pensiile de serviciu, stabilite în temeiul actelor normative speciale în baza cărora cei vizați le încasau, reprezintă un "interes patrimonial" ce intră în sfera de protecție a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, atât sub aspectul părții contributive (partea achitată de la bugetul asigurărilor sociale de stat), cât și sub aspectul părții necontributive (care se suporta de la bugetul de stat). În acest sens, Î. Curte are în vedere jurisprudența C. E. a D. O. în C. Stec ș.a. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din 12 aprilie 2006, C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39) etc.
Totodată, instanțele de judecată au apreciat unanim că, întrucât prin adoptarea și aplicarea dispozițiilor nr. 1. pensiile speciale au devenit pensii în înțelesul L. nr. 1., iar titularii de pensii speciale au devenit titulari de pensii de asigurări sociale de stat, cu consecința diminuării cuantumului pensiei până la limita corespunzătoare unui beneficiu contributiv, statul suprimând achitarea părții necontributive (suportată până atunci de la bugetul de stat), această lege reprezintă o "ingerință" din perspectiva respectării dreptului de proprietate al reclamanților, în raport cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Sub acest aspect este avută în vedere jurisprudența C. E. a D. O. în C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), C. A. O. ș.a. împotriva Spaniei din 2 februarie 2010 (§
48), C. Kjartan Asmundssen împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39 și
40).
Pentru ca ingerința să nu conducă la încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ea trebuie să fie legală, să urmărească un scop legitim și să respecte un rezonabil raport de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit a fi realizat.
Din perspectiva acestor condiții, Î. Curte constată că în mod unanim instanțele au reținut că ingerința este legală, întrucât este reglementată de nr.
1., și urmărește un "scop legitim", de utilitate publică, în deplină concordanță cu jurisprudența C. E. a D. O. (de exemplu, C. W. împotriva Poloniei din 8 decembrie
2009, § 59), constând în necesitatea reformării sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea inechităților existente în sistem și, nu în ultimul rând, situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul, deci atât bugetul de stat, cât și cel de asigurări sociale.
Î. Curte constată însă că analiza cerinței privind existența "raportului rezonabil de proporționalitate" a fost sursa practicii neunitare ce a condus la inițierea prezentului recurs în interesul legii, întrucât instanțele nu au aplicat testul justului echilibru în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze; pe de altă parte, nici "ingerința" nu a fost analizată în toate cazurile din perspectiva "dreptului la respectarea bunurilor" (regula generală și, totodată, prima normă din art. 1 din Protocolul nr. 1), ci precum o încălcare de tipul "privării de proprietate" (cea de-a doua normă din același text).
Astfel, prin recalcularea pensiilor speciale, cei vizați și-au văzut limitat dreptul cu sume diferite care se încadrează procentual între 30% și 80%, uneori chiar mai mult, ca efect al suprimării beneficiului ce reprezenta suplimentul acordat de la bugetul de stat (deci, cu partea necontributivă) care a variat de la o categorie profesională la alta, iar în cadrul aceleiași categorii, de la o persoană la alta, potrivit condițiilor prevăzute de legea ce definea fiecare statut profesional în parte și calificarea fiecărui beneficiar pentru obținerea pensiei speciale; din analiza jurisprudenței atașate recursului în interesul legii se constată însă că instanțele judecătorești nu au stabilit în mod riguros, în concret, acest element ce reprezintă o circumstanță importantă în identificarea premiselor de analiză a raportului de proporționalitate, fiind util a se observa proporția reducerii beneficiului social în discuție pentru reclamantul cauzei, iar nu indicarea unei marje generale a diminuării pensiilor speciale pentru toate categoriile de persoane vizate de nr. 1..
Or, instanța europeană însăși, în aplicarea acestui test de proporționalitate, analizează situația reclamantului din fiecare cauză, determină anumite circumstanțe particulare în plângerile pe care le soluționează, se raportează în mod necesar la situația de fapt pe care ea însăși a reținut-o în legătură cu respectiva plângere și, numai pe baza acestui ansamblu de constatări, conchide asupra raportului de proporționalitate, fără a stabili vreodată o concluzie cu caracter general, chiar referitoare la o anumită categorie vizată de "ingerință", în afara statutului de "victimă" (dacă se au în vedere cauzele cu mai mulți reclamanți - de exemplu, A. O. ș.a. împotriva Spaniei). Apoi, se reține că raportul de proporționalitate este compromis dacă acel reclamant suportă o sarcină individuală excesivă, exorbitantă, care excedează marjei de apreciere a statului în reglementarea aspectelor legate de politica sa socială (marjă care, în acest domeniu, este una extensivă); asemenea concluzii sunt stabilite, de exemplu, când reclamantul este lipsit total de respectivul beneficiu social ori când acestuia i-au fost suprimate integral mijloacele de subzistență.
În același timp, fără a fi limitative, în ansamblul circumstanțelor obiective de analiză, ar putea fi avute în vedere criterii precum indemnizația socială pentru pensionari (prevăzută de 7 din L. nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare învederea restabilirii echilibrului bugetar) ori pensia medie lunară, după cum vor trebui identificate circumstanțele particulare ale cauzei.
Este esențial a se constata că în privința fiecărui reclamant în parte a fost depășit un anumit "prag de dificultate" pentru ca instanța europeană însăși să constate o încălcare a drepturilor ocrotite de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (cum se reține, de exemplu, în D. asupra admisibilității în C. Hasani împotriva Croației).
Totodată, este necesar a se preciza că în analiza raportului de proporționalitate instanțele trebuie să urmărească raționamentul C. E. a D. O. în plângerile vizând încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. și în care Curtea însăși a analizat tipuri de "ingerințe" în dreptul la respectarea bunurilor prin măsuri legislative adoptate de stat în prestațiile de asigurări sociale, iar nu să se recurgă la specia proximă (încălcări ale art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional, de tipul privării de proprietate) ori la alte cauze prin care au fost reclamate alte încălcări (chiar perspectiva analizării discriminării în legătură cu art. 1 din
Protocolul nr. 1 adițional având alți parametri de evaluare).
Î. Curte are în vedere jurisprudența C. E. a D. O. (C. Hasani împotriva
Croației - decizie de admisibilitate din 30 septembrie 2010, C. Rasmussen împotriva Poloniei, C. Banfield împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din 18 octombrie 2005, C. Callejas împotriva Spaniei din 18 iunie
2002 - decizie asupra admisibilității, C. M. ș.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011,
C. Moskal împotriva Poloniei din 15 septembrie 2009, C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei) în cauze în care statele contractante au adoptat măsuri legislative prin care au suprimat sau au limitat, pentru viitor, plata unor pensii speciale sau a altor beneficii sociale aflate în plată.
În raport cu jurisprudența C. E. a D. O. reiese că stabilirea raportului de proporționalitate nu este decât o chestiune de apreciere în fiecare cauză în parte, în funcție de circumstanțele sale particulare.(…)";
În raport de aceste dezlegări și statuări obligatorii, apreciind că, întrucât rațiunea este aceeași, în speță sunt aplicabile, mutatis mutandis, inclusivconsiderentele C. din speța invocată mai sus, chiar dacă privesc situația unei alte categorii socio-profesionale, instanța de recurs va înlătura criticile reclamantului referitoare la încălcarea principiului neretroactivității, la lipsa caracterului previzibil și accesibil al legii și la caracterul permanent al dreptului câștigat de a beneficia de pensia militară în cuantumul stabilit în baza L. nr. 164/2001.
În cazul concret dedus judecății, pentru a se putea analiza raportul de proporționalitate între scopul urmărit și mijloacele de realizare, se impune o analiză a pensiei recurentului.
În concret, Curtea de A. reține că reclamantul a avut o pensie militară de stat în cuantum brut de 4.430 lei brut și o pensie recalculată de 2.964 lei brut, cuantum care este superior față de cel al pensiei medii pentru limită de vârstă în luna ianuarie 2011 în R., care este de 860 lei, conform datelor statistice ale Casei N. de P. și A. D. de A. S., ceea ce nu poate avea semnificația unei lipsiri totale a mijloacelor de subzistență ale reclamantului.
Drept urmare, reținând și că în cauză recurentul nu a invocat alte criterii care să fie avute în vedere la stabilirea raportului de proporționalitate, având în vedere și D. nr. 29/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în care se evidențiază că în raport de jurisprudența C. E. a D. O. este necesar să se analizeze situația particulară a fiecărui reclamant, Curtea de A. apreciază că în raport de probele administrate recurentul nu suportă o sarcină individuală excesivă, de natură a aprecia că nu ar fi respectat raportul de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit.
În raport de aceste considerente, Curtea constată că sentința instanței de fond a fost pronunțată cu interpretarea corectă a probelor administrate în cauză și cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor legale.
Față de cele reținute, neexistând motive de modificare sau casare a hotărârii, conform art. 304 pct. 9 sau 3041 Cod procedură civilă, va respinge, cu opinie majoritară, recursul ca nefondat. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. D E C I D E : Respinge, cu opinie majoritară, ca nefondat recursul declarat de reclamantul C. V. împotriva sentinței civile nr. 6114 din 8 decembrie 2011 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține. D. este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 4 aprilie 2012. P. JUDECĂTORI C. M. S.-C. B. I.-R. M. Cu opinie separată însensul admiterii recursului Red.SCB Dact.SzM/2ex. (...) Jud. fond: E. B. G. C. GREFIER Motivarea opiniei separate a judecătorului C. M. Consider că recursul formulat de reclamantul C. V. este fondat, în ceea ce privește motivele de recurs privind constatarea în cauză a unei încălcări a drepturilor acestuia garantate de art. 1 din Protocolul adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale. Trebuie să subliniat în acest sens că reclamantul s -a adresat instanței pentru proteguirea unui drept de secu ritate socială, considerând că pensia s a militara de serviciu era un „., în sensul juri sprudenței C.E.D.O., pe care acesta avea speranța legitimă de a -l primi lunar în cuantumul stabilit potrivit deciziilor nr.0110924/(...), în baza L. nr.164/2001, actualizat ulterior, pentru o vechime efectivă ca militar de 33 de ani și un stagiu total de cotizare de 37 de ani și 7luni. În cauză reclamantul invocă aspecte ce țin de ingerința S. în dreptul său la un "., în sensul C.i pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale , dar percepția sa certă și, de aici, princi palul său moti v de nemulțumire și chiar nelămurire cu p rivire la situația n ouă creată în urm a recalculării este, în primul rând, că drep tul s ău l a pens ie mil itar ă er a un "dre p t c âș tig at";, respectiv un drept acordat de o lege în vigoare, prin deciziiadministrative ce au rămas definitive și executorii, în temeiul raportului de serviciu pe care l-a avut, și care trebuia să fie, în consecință, plătit acestuia, lunar, în continuare, în cuantumul stabilit conform L. nr.164/2001. Î n acest sens, deși doctrina de drept adminis trativ subliniază că "nimeni nu are dreptul să preti ndă menținerea une i anumite stări nor mative";, voi analiza în cele ce urmează situația acestui particular, pentru a înțelege și a aprecia dacă, în urma modificării legislației pensiilor, în anul 2010, aces ta era sau nu îndreptățit să se bucure în continuare de bunul său. Se reține că, în cadrul jurisprudenței sale, de ex. în C. W. împotriva Poloniei (cererea nr.18176/05), Curtea EDO a reținut că "de fapt, Curtea a acceptatposibilitatea de a efectua reduceri ale drepturilor la prestații de securitate socială în anumite împrejurări"; și că "a observat influența pe care o poate avea trecerea timpului asupra existenței juridice și a caracterului prestațiilor de securitate socială";. În aceeași cauză s-a mai reținut că: "Acest lucru se aplică atât amendamentelor aduse la legislație care pot fi adoptate ca răspuns la schimbările societale și care dezvoltă puncte de vedere despre categoriile de persoane care necesită asistență socială, cât și evoluției situațiilor individuale."; Totuși, prin aceeași hotărâre, s-a mai reținut faptul că: "Abordarea C.privind art.1 din Protocolul nr.1 ar trebui să reflecte realitatea modului în care protecția socială este în prezent organizată în cadrul statelor membre ale C. Europei"; și că: "În statul modern, democratic, multe persoane particulare sunt, pentru toată viața sau pentru o parte din aceasta, complet dependente de prestațiile de asigurări sociale și de protecție socială pentru supraviețuire. Multe sisteme interne recunosc că astfel de persoane particulare necesită un grad de certitudine și de securitate și prevăd prestații care trebuie plătite-în urma îndeplinirii condițiilor de eligibilitate-de drept (a se vedea Stec și alții)."; Percepția reclamantului asupra dreptului său l a pensie militară ca fiind un drept câștigat și, de aici, aprecierea ca act abuziv al S. a măsurii de recalculare a acestei pensii - de fapt, astfel cum voi argumenta în cele ce urmează, de eliminarea pensiei sale de serviciu și de schimbare totală a statutului său, de acordare a unui alt tip de pensie, pe care acesta nu l-a solicitat - trebuie privită în primul rând, prin prisma modului în care, realitățile istorice privind protecția socială în țara noastră i -au cr eat acestui particul ar convingerea fermă că poate renunța liniștit la un loc de muncă sigur și bine plătit, la un anumit statut, la o vârstă care era departe de vârsta standard d e pensionare, și că se poate baza pe o pensie militară într -un anumit cuantum, legal stabilit, de un act normativ învigoare. Astfel, în primul rând, în țara noastră, încă din anul 1902, toate legilecare au reformat sistemul de pensii au prevăzut că, deși cadrul normativ a suferit modificări, în multe cazuri, însemnate, drepturile de pensie, pe care aceste reglementări le numesc chiar "câștigate";, se mențin în plată. Astfel, L. generală de pensiuni din ( ...), cu modificăril e din 1904 și 1906, care a constituit, la rândul său, o reglementare reformatoare și unificatoare a siste mului de pensii, a prevăzut, la capito lul ". transitorii";, în art.56 că: "Pensiunile deja constatate și înscrise în virtutea legilor anterioare, precum și a statutelor căilor ferate, fie că titularii și -au exercitat sau nu drepturile, vor continua să fie servite conform titl urilor ce posedă cei în drept și cu reținerile ce li se făceau în virtutea legilor anterioare promulgării acestei legi";. Aceleași dispoziții tranzitorii privind păstrarea drepturilor de pensie câștigate le regăsim și în art.54 din L. generală de pens iuni republicată l a data de (...). De asemenea, L. pentru unificarea asigurărilor soci ale din (...) a prevăzut, în art.127 că: "D.le câștigate până la punerea în aplicare a prezentei legi, ale pensionarilor, se respectă în ce privește pensiunile lor de bază."; L. asigurărilor sociale din (...) prevedea, de asemenea, la capitolul ". transitorii";, în art.319 alin.3, că: "D.le de pensie stabilite potrivit diferitelor legi de asigurări s ociale până la pu nerea în aplicare a legii de față, s e respectă";. Art.59 din L. nr.292/1959 privind dreptul la pensie în cadrul A.lor S.de S., c are or icu m nu se apl ic a ș i c ad relor mil itare per manen te , prevedea că: "Pierd dreptul la pensie și la ajutor social acele persoane care, pînă la 23 august 1944, au desfășurat o ac tivitate antidemocratică, reacționară, potrivnică interese lor poporului, acei care au militat și a u avut un rol activ în introducerea dictaturii militar-fasciste, precum și a cei care manifesta atitudine dușmănoasă fata de regimul democrat -popular";. Prin L. nr.27/1966 privind pensiile de asigură ri sociale de stat și pensia suplimentară, s-a prevăzut , la art.76, că: ". sau ajutorul social stabilite pe baza unei decizii rămase definitive nu pot fi anulate decît în situațiile prevăzute la art.56, și nici r evocate."; Situațiile de la art.56 din lege aveau în vedere persoanele care și-au provocat invaliditate în mod voit, însănumai în ceea ce privește dreptul la pensie sau la ajutor social decurgând din această invaliditate și pe cei condamnați pentru uciderea sau cauzarea invalidității susținătorului, numai în ceea ce privește drepturile de asigurări decurgând de pe urma acestui susținător decedat. Potrivit art.87 din L . nr.3/1977 privind pensiile de asigur ări sociale de stat și de asistență socială, "P.le și ajutoarele sociale stabilite pînă la data prezentei legi, se mențin în continuare, atît timp cît sînt îndeplinite condițiile în baza cărora au fost acordate."; D. nr.214/(...) privind pensiile militare de stat, cupri ndea dispoziții tranzitorii similare, în art.73, în se nsul că: "P.le sta bilite pînă la data prezentului decret se mențin, în continuare, atât timp cât sunt îndeplinite condițiile în baza cărora au fost acordate."; De altfel, deciziile de pensie emise în temeiul acestui decret cuprind mențiunea că drepturile de pensie se acordă începând cu data de ……, ".. L. nr.164/2001 privind pensiile militare de stat reglementa recalcularea pens iilor mil itare s tab il ite în b az a leg isl aț ie i an ter io are d ate i in tr ăr ii în v igo are a acestei legi, potrivit art.79 alin.1 lit.a), însă, la lit.b, prev ede a c ă: "în cazul în care cuantumul pensiei obținut conform lit.a) este mai mic decât cuantumul pensiei în plată se menține cuantumul pensiei în plată";. L. nr.1. privind sis temul public de pe nsii publice și alte drepturi de asigurări sociale, prevedea, de asemenea recalcularea pensiilor cuvenite conform leg isl aț ie i an ter io ar e, îns ă, conf or m a rt.180 alin.7, "în situația în care cuantumul pensiilor, stabilit conform alin.6, este mai mic decât cel stabilit în baza legislației anterioare, se păstrează în plată cuantumul a vantajos";. D in an al iz are a aces tor d ispoz iț ii leg ale, r ezul tă c ă recl aman tul ș i, de al tf el toț i pens ion ar ii d in R ., ave au to ate d atele c are s ă le f or meze c onv ingere a f er mă c ă drep tur ile lor de pens ie, od ată s tab il ite pr in tr -o dec iz ie def initiv ă, er au c âș tig ate, pu tând f i cel mul t rec alcul ate pe al te b aze , index ate, major ate, f ără a f i îns ă af ectat cu an tu mul pens ie i af late în pl ată, as tf el înc ât, mai mu l t, nu ave au n ic iun ele men t c are s ă le insp ire u n sen time n t de inc er titud ine pr iv ind pl ata pe v iitor a ace steipensii lunare. M ai prec is, nu cuno ș te au s ă f i ex is tat în R. al te c azur i de d iminu are a cu an tu mulu i pens ie i af late în pl ată în ur ma punerii în apli care a dispozițiilo r unui act normativ de reformare a pensiilor, cu atât mai mult cu cât, L. nr.1. s- a vru t a f i conf or mă pr inc ip iilor ech ităț ii. În al doilea rând, reclamantul a avut în vedere, tot din privit din perspec tiv ă is tor ic ă, cadrul normativ în care au fost stabilite pensiile militarilor, prin reglementări speciale, încă din anul 1889. Astfel, conform art. 1 și 2 din L. pent ru pensiuni milita re din 1 iulie 1889, cu mod if ic ăr i d in 1891, 1893 ș i 1897, ofițerii, asimilații lor și funcționarii civili în serviciul armatei aveau dreptul la o pensiune de retragere, în raport de vechimea în serviciu, iar cuantumul pensiei, reprezenta, în rap ort cu această vec hime, un anumit p rocent din solda d e mijloc a gradului avut în momentul retragerii, respective din "mijlocia soldei gradului ce a avut în cei din urmă 2 ani de serviciu";. M ai trebu ie subl in iat ș i f ap tul că, po trivit art.22 din această lege, această lege s -a pus în aplicare d oar de la 1 iulie a anului următo r, as igur ând as tf el tr an z iț ia de l a un s is te m de pens ii l a al tul. Potrivit L. generale de pensiuni din (...), cu modificările din 1904 și 1906, dispoziț iile aces te ia er au apl ic ab ile tu turor f uncțion ar ilor s tatulu i, c iv il, mil itar i,ecles ias tic i, î ns ă de l a mo dul de c alcul gener al al pe ns ie i s tab il it de ar t. 1, erau exceptați ofițerii generali și superiori și ofițerii inferiori și asimilații lor, pentru care, la art.2, erau prevăzute anumite condiții speciale de vechime și de cal cul al pensiei, ba za de calcul a ac esteia constituind -o solda mijlocie a celor 2 ani anteriori datei înscrierii la pensie. Dispoziții similare, de excepție în ceea ce îi privește p e mili tari, regăsim și în art.2 alin.1 din L. generală de pensiuni republicată la data de (...). De asemenea, prin art.2 lit.a) din L. pentru unificarea asigurărilor sociale din (...), au fost în mod expres exceptați de la aplicarea dispozițiilor aceste i l egi "salariații su puși legii generale de pensiuni";, deci și militarii. Acele aș i regle men tăr i, de exceptare a militarilor, de fapt a tuturor funcționarilor statului de la aplicarea prevederilor sale, au ex is tat ș i în L. asigurărilor sociale din (...), art. 6 di n acest act norma tiv prevăzând că n u intră în asigurarea obligatorie salariații supuși legii generale de pensiuni. Mai mult, în anul 1959, în timp ce l egea generală a p ensiilor era D. nr.292/1959, a ap ăru t o nouă reglem entare specială privind pensiile ce se acordă ofițerilor ș i subofițerilor , respectiv D. nr.293/1959, ce prevedea, în art.1 și art.2 lit.a) c ă of ițer ii ș i subof ițe r ii, dup ă trecere a lor în rezerv ă s au d irec t în re tr agere, au dre p tul l a pens ie în cond iț iile aces tu i ac t nor mativ, iar în art.5, căfondurile neces are pl ăț ii pens iilor se asi gură de stat. Conform art.11 din acest decret, cuantumul pensiei se stabilea înraport cu vechimea, într-un anu mit procent din dreptul de sol dă corespunzător ultimului grad avut în activitate. În anul 1977, în timp ce actul normativ general privind pensiile destat a devenit L. nr.3/1977, a fost adoptat D. nr.214/1977 privind pensiile militare de stat, î n b az a c ăru ia pensiile cadrelor militare permanente se calculau în raport cu media retribuțiilor tarifare din 5 ani de serviciu consecutivi în cadrele permanente, la alegere, din ultimii 10 ani premergători ieșirii din cadrele permanente, medie la care se lua în calcul solda gradului pe care îl are militarul la data ieșirii din cadrele permanente. Ulterior, o nou ă lege spec ial ă pr iv ind pens iile mil itare de s tat a f ost adop tată în anul 2001, respectiv L. nr.164/2001, ul ter ior sch imb ăr ii c adrulu i nor mativ general al pensiilor din sistemul public, prin L. nr.1.. Această lege, în temeiul căreia reclamantului i s -a stabilit dreptul lapensia de serviciu, prevedea, în art. 1, că: "dreptul la pensii și asigurări sociale pentru ca drele militare est e garantat de sta t și se exercită î n condițiile prezentei legi";, iar în art. 2, că: " S.ul pensiil or mil itare de s tat ș i asigur ăr ilor soc iale în do men iul ap ăr ăr ii n aț ion ale, ord in ii publ ice ș i s igur anțe i n aț ion ale acoperă riscurile activității militare, precum și pierderile de venituri d ator ate in v al id ităț ii, b ătr âneț ii ș i decesulu i";. Conform art.5 din legea nr.164/2001, fondurile necesare pentru plata pens iilor mil itare de s tat ș i a al tor drep tur i de as igur ăr i soc iale se as igur ă de la bugetul de stat prin bugetele M..N., M., S.R.I.. Potrivit art.21 din această lege, b az a de c alcul f olosită p en tru s tab il ire a pensiei militare de stat este solda lu nară brută avută în ultima lună de activitate, care include solda de gra d corespunzătoare la data trecerii î n rezervă. În al treilea rând, reclamantul a avut în vedere, în formarea convingerii s ale c ă pens ia de serv ic iu es te un drep t c â ș tig at, f ap tul c ă, atât la data adoptării L. nr.1., a H. nr.7., cât și la data emiterii deciziei administrative de „. a pensiei rec urentului din data de (...), L. nr.164/2001 era în vigoare, fiind abrogată abi a după jumătate d e an de la data int rării în v igoare a L.nr.1., respectiv la data de (...). Practic, neabrogând prin L. nr.1., L. privind pensiile militare din 2001, chiar legiuitorul a recun oscut beneficiarilor acestor pensii u n drept câștigat, c el care le conferea statutul de pensionar militar, conside r ând c ă, în aces t f el, măs ur a lu ată v a ap ăre a do ar c a o reduce re pr in rec alcul are a cu an tu mulu i pens ie i, de ter min ată de in teresul publ ic, ș i nu c a o af ectare subs tanț ial ă ș i irevoc ab il ă/per mane n tă a drep tulu i aces tor a, în sensul el imin ăr ii pens iilor m ilitare. În acest context, recurentul-reclamant a suferit, prin decizianr.80488/(...), o ingerință esențială în drepturile sale, nu numai prin diminuarea cuantumului pensiei sale, ci, mai ales prin pierderea calității, a statutului de pensionar militar, ce-i fusese recunoscut prin decizia nr. 0110924/(...), în temeiul art.13 lit.a) din L. nr.164/2001, cu atât mai mult cu cât aceste acte normative mai erau în vigoare. Se constată în acest sens și faptul că și L. nr.1. a prevăzut că pensiile stabilite anterior datei de (...), devin pensii în înțelesul acestei noi legi și vor fi recalculate într-un anumit termen, dar a dispus aceste măsuri în condițiile în care legile în baza cărora au fost acordate drepturile la pensie (L. nr.3/1977, ș.a.) erau abrogate, prin chiar dispozițiile sale. Observând și acest aspect, respectiv că prin dispozițiile L. nr.1., nu au fost abrogate dispozițiile L. nr.164/2001, recurentul, în mod justificat, se prevalează de statutul său de pensionar militar, pe care-l avea nu numai la data recunoașterii dreptului la pensie, ci și la data recalculării pensiei sale, pe data de (...). În acest sens, potrivit disp.art.16 alin.1 și 2 din L. nr.24/2000republicată și actualizată privind normele de tehnică legislativă, se prevede,sub titulatura ";ev itar e a p ar alel is melor";, că: „În procesul de legiferare este interzisă instituirea acelorași reglementări în mai multe articole sau alineate din același act normativori în două sau mai multe acte normative. În cazul existenței unor paralelisme acestea vor fi înlăturate fie prin abrogare, fie prin concentrarea materiei în reglementări unice."; De asemenea, conform art.14 alin.1 din același act normativ, reglementările de același nivel și având același obiect se cuprind, de regulă, într-un singur act normativ. Potrivit disp.art.17 din L. nr.24/2000 republicată și actualizată, „Învederea asanării legislației active, în procesul de elaborare a proiectelorde acte normative se va urmări abrogarea expresă a dispozițiilor legale căzute în desuetudine sau care înregistrează aspecte decontradictorialitate cu reglementarea preconizată."; Acest articol se corelează cu art.65 alin.3 din L. nr.24/2000, ce prevede că: „În vederea abrogării, dispozițiile normative vizate trebuie determinate expres, începând cu legile și apoi cu celelalte acte normative, prin menționarea tuturor datelor de identificare a acestora."; Prezumția că anumite norme au făcut obiectul modificării, completării sau a brogării lor implic ite es te pos ib il ă, co nf or m art.67 alin.1 din aceeași lege, doar în cazuri deosebite, în care la elaborarea și adoptarea unei reglementări nu a fost posibilă identificarea tuturor normelor contrare, îns ă, în speț ă, nu n e pu te m af la în prez enț a unu i ase mene a caz, deoarece la adoptarea L. nr.1., legiuitorul a avut în vedere tocmai categoriile de perso ane c are benef ic iaz ă de pens ii în te me iul unor leg i spe c iale, ac te nor mative pr in tre c are se af lă ș i L. nr.164/2001. De altfel, în acest sens s-a pronunțat și Curtea E. a D. O. în cauze recente, respectiv C. F. M. și A. G. S. contra R., în cereri ce priveau măsuri luate de către S. Român în aceeași perioadă, respectiv prin L. nr.118/2010, în sensul diminuării salariilor personalului bugetar cu 25%, în sensul că: „Totuși, atunci când o dispoziție legală este în vigoare și prevede plata anumitor beneficii, iar condițiile stipulate sunt respectate, autoritățile nu pot refuza în mod deliberat plata acestora atâta timp cât dispozițiile legale rămân în vigoare."; Dacă în ceea ce privește măsura dispusă prin L. nr.118/2010, Curtea EDO a reținut că nu ne aflam în situația pr ezentată mai sus, c onsiderând că pentr u lunile iulie-decembrie 2010 salariul rec lamanților era cel s tabilit prin această lege, aceasta fiind considerată legea în vigoare, nu aceeași este situația în speță, în care L. nr.1. nu a prevăzut doar reducerea pensiilor militare cu un anumit procent, ci a anulat practic dispozițiile L. nr.164/2001, lege î n vigoare, eliminând dreptul reclamantului la pensie militară, la statutul de pensionar militar, cu toate drepturile aferente. În speță, decizia contestată, nr.80488 /(...), prin care a fost stabilită reclamantului o pensie 2964 lei, a fost emisă în temeiul L. nr. 1. care, la art. 1 lit.a), prevedea că, la data intrării în vigoare a legii, pensiile militare de stat devin pensii în înțelesul L. nr. 1., iar la art. 3, ca aceste pensii „stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în plată ";, se calculeazăprin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de L. nr. 1.. Chiar prin textul art . 3 din L. nr. 1., legi uitorul precizează c ă aceste pensii speciale sunt prevăzute de lege, fiind ". potrivit prevederilor legilor cu caracter special"; și sunt „cuvenite";. Consider că primea ză în cauză sublini erea unor aspecte particulare ale pensiilor de servi ciu ale militarilor, care, în lipsă de practică judiciară neunitară la data pronunțării deciziei nr.29/2011 a Î. C. de C. și Justiție ,nici nu au putut fi analizate în cadrul acestui recurs în interesul legii. În acest sens, chiar din considerentele acestei decizii, se reține că reprezentantul Procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a reliefat că, având în vedere faptul că jurisprudența neunitară atașată recursului în interesul legii vizează în majoritatea covârșitoare litigii generate de aplicarea dispozițiilor art. 1 lit. c) din L. nr. 1., s-ar impune chiar amânarea judecării recursului în interesul legii, pentru a fi verificată jurisprudența la nivelul curților de apel, în vederea identificării și depunerii la dosar a hotărârilor judecătorești prin care au fost soluționate și litigii generate de aplicarea celorlalte dispoziții ale art. 1 din legea respectivă. Aceste aspec te spe c if ice, d ar de o de oseb ită imp or tanț ă, în cerce tare a inger ințe i S. în drep tul recl aman tulu i, sun t ur măto arele : I. decizia de recalculare a pensiei de serviciu a reclamantului a fost emisă de către M. A. N. - D. financiar-contabilă, la data de (...), în temeiul H. nr.7., după suspen darea ex ecutării acestei hotărâri de g uvern, prin sentinț a civilă nr.338/(...) a C. de A. C. -Secția comercială, de contenci os administrativ și fiscal - și anularea unor dispoziții esențiale ale acestei hotărâri, prin s enti nța civilă nr.443/(. ..) a C. de A. C. -Se cția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Pentru motivele pe care le voi dezvolta ulterior, consider că existența acestor hotărâri judecătorești prin care a fost suspendată executarea, respectiv a fost anulat actul administrativ normativ dat în aplicarea și organizarea L. nr.1., constituie, în analizarea ingerinței statului în dreptul reclamantului la un "., prin actul administrativ individual emis în baza acestei hotărâri de guvern, chiar o problemă a aprecierii dacă ingerința, la data emiterii actul ui, "era prevăzută d e lege";, respectiv de un act normativ în vigoare, care să -și poată produce efectele, întrucât, astfel cum voi argumenta în continuare, doar dispozițiile L. nr.1., fără norme de organizare corespunzătoare, nu permiteau practic, la data respectivă, recalcularea scontată a acestui tip de pensii. Chiar și în situația în care s-ar putea considera că totuși ingerința era prevăzută de L. nr.1.- act normativ practic inaplicabil, astfel cum a constatat și G., adoptând însă O. nr.1/2011 cu mare întârziere și oricum, după data când s-a produs ingerința în dreptul reclamantului la pensia militară, cu siguranță atitudinea S., care nu a adoptat o poziție onestă, de a se abține de la emiterea unor acte administrative prin care să fie afectate drepturi ale particularilor atât timp cât puterea judecătorească a constatat motive de nelegalitate a actului administrativ normativ în baza cărora a fost emis, trebuia analizată și din perspectiva necesității ing erinței pentru proteguirea unor interese publice. II. Pensia militară a reclamantului nu cuprindea o parte contributivă și una necontributivă, fondurile necesare pentru plata pensiilor militare nefiind asigurată niciodată din bugetul asigurărilor sociale d e stat, ci doar din bugetul de stat, prin cel al M. A. N., practic militarilor recunoscându-li-se, ca funcționari ai statului, un drept la pensie ca o recunoaștere adusă acestora pentru serviciile puse în slujba țării, a devotamentului în perioada în care auservit intereselor statului. Astfel, potrivit art.5 alin.2 din legea nr.164/2001, fondurile necesare pentru plata pensiil or militare se asig ură din bugetul de st at, prin bugetele M. , M., S.. III. Riscurile sociale acoperite prin acest drept de securitate socială, pensia militară, nu au fost decât în ultimă instanță de natură fizică, pentru bătrânețe, ci, în primul rând, cele inerente activității de militar, precum și cele de natură economică și psihologică. Prin urmare, riscurile sociale pentru care s-a c onsi derat necesară stabilirea pensiei de serviciu a reclamantului au fost: risc urile activității de militar, cu toate privațiunile, interdicțiile și incomp atibilitățile acestei profesii, precum și pierderile de venituri ca urmare a trecerii acestora în rezervă la vârste când aceștia se aflau încă în cursul vieții active, și la care, practic, pentru a presta o altă activitate lucrativă, ar fi trebuit să urmeze noi forme de pregă tire profesională, să depună noi efort uri pentru obținerea unor alte locuri de muncă, care să le asigure cele neces are traiului lor și a familiei. IV. În cauză ingerința în dreptul recurentului la pensie este una esențială , întrucât, pe lângă faptul c ă a afectat, direct , dreptul la pensie al acestuia, a dus atingere, în mod indirect, și unui alt „. al său, respecti v dreptul la muncă, ce include și drept ul la salariu, măsu ra dispusă afectând un drept de protecție socială complex , ce constituia un substitut a dreptuluila muncă/salariu, acordat de către S. român. I. Argumentarea primului aspect specific al "recalculării"; pensiei militare a reclamantului. Prin sentința civilă nr.338/(...) a C. de A. C. -Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal -, s-a dispus suspen darea ex ecutării H. nr.735/(...), până la pronunțarea instanței de fond, constatându-se întrunite în cauză condițiile art.14 din L. nr.554/2004 și avându-se în vedere R.a nr.R (89)8 din (...) a Comitetului de M. din cadrul C. Europei. S-a reținut în esență că în cauză este îndeplinită condiția "cazului bine justificat";, întrucât dispozițiile actului administrativ normativ contestat fac pentru prima dată referiri la situația în care beneficiarii acestora nu depun cereri de recalculare și documente doveditoare, caz în care se va proceda în mod discriminatoriu la determinarea punctajului mediu anual pe baza salariului mediu brut pe economie din perioadele respective. Instanța de contencios a mai constatat că această stare de fapt este de natură a crea un dezechilibru între interesul general și imperativele protecției drepturilor fundamentale ale persoanei, care există, ori de câte ori, prin diminuarea drepturilor patrimoniale, persoana trebuie să suporte o sarcină excesivă și disproporționată. În ceea ce privește caracterul iminent al pagubei, s-a reținut că acesta se desprinde din cuprinsul prevederilor art.1 al H. nr.7., în sensul cărora recalcularea pensiilor se va face într-o perioadă de 5 luni de la data intrării în vigoare a acestei hotărâri. Cum H. nr.7. a intrat în vigoare la data de 29 iulie 2010, iar pensiile astfel recalculate în perioada mai sus menționată urmau să intre în plată începând cu luna ianuarie 2011, s-a apreciat că se justifică susținerea reclamanților privitoare la iminența pagubei ca prejudiciu viitor ce se va realiza în perioada de timp arătată. Prin R.a nr.R (89)8 din (...) a Comitetului de M. din cadrul C. Europeis-a arătat că particularilor trebuie să li se ofere, când este necesar, o protecție jurisdicțională provizorie, apreciindu-se că autoritățile administrative acționează în numeroase domenii și că activitățile lor pot fi de natură a afecta drepturile, libertățile și interesele persoanelor. S-a mai constatat prin aceeași R. că e xecutarea imediată și integrală a actelor administrative contestate sau susceptibile de a fi contestate poate, în anumite condiții, cauza un prejudiciu ireparabil și pe care echitatea îl impune ca fiind de evitat în măsura posibilului. R.a prevede printre principiile enunțate în acest domeniu, la art.II, că asemenea măsuri pot fi luate mai ales atunci când executarea actului administrativ este d e natură a cauza p agube grave, dificil de reparat și când există un argume nt juridic aparent valabil față de legalitatea actul ui administrativ. Potrivit art.14 alin.4 din L. nr.554/2004, hotărârea prin car e se pronunț ă suspendarea este executorie de drept. R. nu este suspensiv de executare. Conform alin.7 al aceluiași articol , suspendarea executării actului administrativ are ca efect încetarea oricărei forme de executare, până la expirarea duratei suspendării. Mai mult, la data de (...), prin sentința civilă nr.443 a C. de A. C.-Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal -, s-a dispus anularea dispozițiilor art.2 a lin.2, 3, 4, 6 și 7, a rt.6 alin.1,2,4 și a art.10 alin.2 din H . nr.735/(...). Pentru a pronun ța această hotăr âre, jurisdicția d e contencios administrativ a reținut, în esență, următoarele: L. nr.1. precizează în art.4 alin.1 "că recalcularea pensii lor prevăzute la art.1 se realizează de către instituțiile în evidența cărora se află persoanele beneficiare….";, în art.5 ali n.4 că: "în cazul pe nsiilor prevăzute la alin.1 pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare pentru care nu pot fi dovedite venituri de natură salarială, la determinarea punctajului mediu anual se ut ilizează sal ariul mediu brut pe economie din perioada respectivă";. Din interpretarea logică a acestor dispoziții legale rezultă că prin hotărârea de guvern atacată se adaugă la lege, întrucât L. nr.1. nu conține nicio dispoziție care să prevadă în sarcina reclamanțil or obligația de depunere a cererilo r de recalculare a pensiei și a docum entelor doveditoar e a veniturilor pe care le-au realizat, iar raportarea la salariul mediu brut pe economie, pentru calculul cuantumului pensiei, se face doar în ipoteza în care nu pot fi do vedite veniturile de natură salarial ă, nu și în ipotez a prevăzută de hotărârea de guvern și anume "în cazul în care nu au fost depuse documente le doveditoare în termenul de recal culare prevăzut d e lege";. S-a constatat astfel că, potrivit art.4 alin.1 și 3 din L. nr.24/2000, art.108 din C., hotărârea de guvern contestată, care adaugă la lege, se impune a fi anulată. S-a mai reținut că, prin prevederea referitoare la obligația reclamanților de a depune cereri de recalculare a pensiilor și documentele doveditoare ale veniturilor pe care le-au realizat în decursul carierei, se realizează o ingerință în dreptul lor la respectarea bunurilor, inclusiv în dreptul de a beneficia de un bun. În ceea ce privește ingerința statului s-au reținut următoarele: "Cu privire la baza legală a ingerinței, instanța europeană a decis în mod constant că expresia "prevăzută de lege"; care figurează în art.8,9,10 și 11 din C. impune nu numai o simplă existență a unor reglementări, ci privește însăși calitatea legii în cauză, care trebuie să fie suficient de accesibilă și previzibilă, astfel ca orice individ să fie în măsură să-și adapteze conduita socială. De asemenea, principiul legalității implică existența unor norme de drept intern suficient de accesibile, precise și previzibile (Hentrich împotriva Franței, hotărârea din (...), paragraful 42). În plus, preeminența dreptului este inerentă tuturor articolelor convenției. Rezultă că necesitatea de a analiza dacă s-a păstrat un echilibru just între cerințele de interes general ale comunității și imperativele protecției drepturilor fundamentale ale individului, nu poate avea loc decât dacă se dovedește că ingerința litigioasă a respectat principiul legalității și nu era arbitrară ( Iatridis contra Greciei, hotărârea din (...)). Prevederile în temeiul căreia se pretinde ingerința trebuie să conțină garanții procedurale suficiente pentru evitarea abuzului de putere din partea autorităților (Hentrih împotriva Franței, hotărârea din (...))."; Cu privire la cerința proporționalității, s-a reținut că reclamanții au fost puși în situația de a suporta o consecință excesivă și disproporționată, în sensul că o categorie de persoane a fost obligată prin actul atacat să depună într-un interval de timp insuficient eforturi considerabile pentru a procura documentele doveditoare pentru recalcularea pensiei în termenul prevăzut și să depună o cerere în acest sens. S-a mai constatat că, prin prevederile cuprinse în hotărârea de guvern atacată, care impun în sarcina reclamanților obligația de a depune cereri pentru recalcularea pensiilor, de a depune documentele doveditoare ale veniturilor, stabilind și sancțiunile în caz de neîndeplinire a acestor obligații, au fost încălcate și prevederile art.14 din C., articol privitor la interzicerea discriminării. Potrivit art.23 din L. nr.554/2004, hotărârile judecătorești definitive și irevocabile prin care s-a anulat în tot sau în parte un act administrativ cu caracter normativ sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor. În urma acestei hotărâri prin care s-a admis acțiunea reclamanților, în temeiul art. 15 alin.4 din L. nr.554/2004, măsura suspendării executăriiactului normativ, dispusă în condițiile art. 14, s-a prelungit de drept până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. În consecință, la d ata de (...), data e miterii deciziei de recalculare a pensiei militare, ingerința în drepturile recurentului s -a produs în baza unei hotărâri de guvern a cărei ex ecutare fusese suspendată, cu efecte erga omnes, și car e era anulată, în c eea ce pri vește dis poziții esențiale al e sale, de către instanța de contencios administrativ, prin hotărâre definitivă. Practic, aspectele de aparență de nelegalitate și ulterior, de nelegalitate, constatate de către instanțele de contencios administrativ, în sensul că pensionarii militari, categorie din care face parte și recurentul, au fost obligați, prin H. nr.7. să depună, într -un interval de timp insuficient, eforturiconsiderabile pentru a procura documentele doveditoare privind veniturile lunare obținute într -o perioadă de timp îndelun gată , deși dispozițiile L. nr.1. prevedeaucă recalcularea pensiilor se realizează de către instituțiile în evidența cărora se află persoanele beneficiare, precum și sancționarea acestora cu stabilirea pensiei în raport cu salariul mediu brut pe economie, în ipoteza în care nu depun documentele doveditoare în termenul d e recalculare prevăzut de lege, conduc implicit la nelegalitatea deciziei administrative individuale contestate în prezentul litigiu. Astfel, ignorân d aceste măsur i dispuse de că tre instanțele judecătorești în ce ea ce privește efec tele actului admini strativ normativ, S . a afectat un drept se securitate socială al reclamantului, fără a avea practic un temei legal, cunoscând că nu a avut posibilitatea, până la data de (...), de a lua măsuri de r ecalculare legală a pensiei particular ului în raport cu veniturile reale obț inute de către aces ta în perioada vieți i active și că, deși L. nr.119 era în vigoare, nu ex ista la acea dată posibilitatea aplicării acesteia, în sensul recalculării pensiei, fără o vătămare gravă a intereselor pensionarului, ci doar stabilirea unui cuantum stabilit în tot sau în cea mai mare parte, pe baza salariului mediu brut pe economie, cu mult sub drepturile ce ar fi rezultat dintr-un calcul real, onest și echitabil. Trebuie subliniată în acest sens, în primul rând, lipsa absolută de previzibilitate a măsurii ce a afectat în mod substanțial dreptul recurentului la pensie militară, ce rezultă cu deo sebită claritate din prevederile art. 12 ale O. nr. 1/2010, adoptate cu doar câteva luni înainte de intrarea în vigoare a L. nr. 1., în aceeași perioadă de criză economică, după adoptarea Legilor nr. 329/2009 și nr. 330/2009. Acest articol prevede că: „ În anul 2010, măsurile prevăzute de L. cadru nr. 330/2009 și de prezenta ordonanț ă de urgență referitoare la reîncadrarea și salarizarea personalului plătit din fonduri publice, nu vor produce efecte asupra cuantumului pensiilor militare de stat, pensiilor de stat și pensiilor de serviciu aflate în plată, și nici asupra ajutoarelor, plăților compensatorii/. acordate la trecerea în rezervă sau la încetarea raporturilor de serviciu. După data de 1 ianuarie 2010, pensiile și ajutoarele , plățile compensatorii/. prevăzute la alin. 1 și compensațiile de chirie se stabilesc în funcție de nivelul și structura bazei de calcul în vigoare la data de (...), fără a f i afectate de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal prevăzute la art. 10 din L. nr. 329/2009."; Pentru aceste considerente privind previzibilitatea măsurii luate, dar având în vedere și istoricul legislației din țara noastră privind pensiile militare, recurentul nu avea niciun motiv să păstreze, într-o arhivă proprie, documente privind soldele obținute în perioada de 33 de ani cât acesta a avut calitatea de militar, deci nu i se poate imputa nicio lipsă de diligență în acest sens, acestamuncind și trăind cu convingerea că acestea nu vor conta niciodată la stabilirea drepturilor sale de pensie. În al doilea rând, trebuie avut în vedere faptul că S., după numai o lună de la data emiterii acestei decizii, re cunoaște, în pream bulul O. nr.1/2011 , că în termenul sta bilit de L. nr.1., "nu au fost identif icate documentele necesare dovedirii în totalitate a veniturilor în cadrul procesului de recalculare pentru aproximativ 1. de persoane, lucru care a avut un impact negativ asupra valorificării dreptului la pensie al beneficiarilor acestei legi, în sensul că, pentru cei care nu au prezentat acte care să dovedească veniturile obținute, în funcție de care s -a recalculat pensia de serviciu, s-a utilizat salariul mediu brut pe economie";. Toate aceste aspecte erau și trebuiau să fie cunoscute S. și la data de (...), cu atât mai mult cu cât instanțele judecătorești, constatând aceste neajunsuri, au dispus măsuri prin care să evite ca, prin acte normative nelegale, să se ajungă la ingerințe de esență în dreptul recurentului. În consecință, S. avea obligația, pe de parte, să înl ăture situația nelegală și discriminatorie constatată, iar, pe de altă pa rte, să se abțină a aduce atingere dre pturilor particularilor în temeiul dis pozițiilor analizate anterior. Cu toate acestea, S. a emis actul administrativ individual contestat în cauză, afectând î n mod substanția l un drept de se curitate socială a l reclamantului, sancționându -l practic pe acesta pentru neîndeplinirea unei obligații în privinț a căreia nu i se po ate reține vreo cul pă, cu atât mai mu lt cu cât, după numai o lună, G. recunoaște că nici instituțiilor statului nu le era posibilă procur area documentelor necesare recalcu l ării legale a pensie i acestuia în termenul stabilit prin H. nr.7.. Mai trebuie subliniat că , prin decizia nr.38/(...), Î. Curtea de C. și Justiție a respins recursurile declarate de Guvernul României și M. A. și I. și a menținut sentința civilă nr.338/(...) a C. de A. C.- Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal -, prin care s-a dispus suspendarea ex ecutării H. nr.735/(...), reținând următoarele: "Mai este de observat că suspendarea executării actelor administrative constituie un instrument procedural eficient pus la dispoziția autorității emitente sau a instanței de judecată în vederea respectării principiului legalității: atâta timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află într-un proces de evaluare, din punct de vedere legal, a actului administrativ contestat, este echitabil ca acesta din urmă să nu-și producă efectele asupra celor vizați."; "Așa cum în mod corect a reținut prima instanță, la o analiză în aparență a L. nr.1., se observă că ea nu conține dispoziții care să oblige pensionarii să depună cereri de recalculare a pensiei, să solicite și să depună acte doveditoare privind veniturile realizate sau în temeiul cărora să fie obligați să suporte vreo consecință, ca urmare a neefectuării de către aceștia a demersurilor prevăzute în actul normativ. La rândul lor, nici dispozițiile L. nr.1. nu impun o asemenea obligație, ci se referă doar la posibilitatea beneficiarilor săi de a dovedi, în situațiile prezentate în reglementare, cu înscrisuri probatorii, stagiile de cotizare. Cu toate acestea, art.2 alin.3 și 4, art.6 alin.2 și art.10 alin.2 din H. nr.735/(...) obligă pensionarii aflați sub incidența sa să solicite documentele necesare recalculării pensiilor și să depună cererile de recalculare și actele doveditoare privind veniturile obținute."; "…..instanța de control judiciar are în vedere faptul că H. nr.735 din (...) - act administrativ unilateral cu caracter normativ - produce efecte erga omnes, ca și sentința recurată."; "Putem aprecia că există urgență atunci când executarea actului administrativ aduce o atingere gravă și imediată unui interes public, situației reclamantului sau intereselor pe care acesta înțelege să le apere."; "În speța de față, Î. Curte apreciază că este corectă concluzia primei instanțe, în sensul că H. nr.735 din (...) creează o situație discriminatorie prin determinarea punctajului mediu anual pe baza salariului mediu brut pe economie din perioadele pentru care beneficiarii pensiilor nu au depus cereri de recalculare și documente doveditoare. În plus, după cum s-a evidențiat și de către judecătorul fondului, pentru prima dată, actul administrativ cu caracter normativ prevede o asemenea modalitate de calcul a drepturilor de pensie."; „De asemenea, trebuie reamintit faptul că instanța europeană a drepturilor omului a decis în mod constant că noțiunea de „., ca obiect al dreptului de proprietate, consacrat și protejat de art.1 paragraful 1 din Primul Protocol Adițional al C.E.D.O., include orice interes al unei persoane de drept privat care are o valoare economică, astfel încât dreptul la pensie poate fi asimilat unui drept de proprietate. Prin dispoziția referitoare la obligarea pensionarilor de a depune cereri de recalculare a pensiilor și a documentelor doveditoare a veniturilor pe care le-au dobândit în decursul carierei, se realizează o ingerință în dreptul lor la respectarea bunului, reprezentat de pensie."; În ceea ce privește sentința de anulare a dispozițiilor H. nr.7., respectiv sentința civilă nr.443/(...) a C. de A. C.-Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal , aceasta a rămas irevocabilă, prin decizia nr.5364/(...) a Î. C. de C. și Justiție, respingându-se ca fiind lipsite deinteres recursurile declarate de Guvernul României și de către Ministerul Administrației și Internelor. III. Motivații privind specificului riscurilor sociale acoperite prin pensia militară de care beneficia reclamantul -recurent. Pensia militară a f ost stabilită de căt re legiuitor, atât î n considerarea riscurilor specifice activității de militar, cât și a interdicți ilor și incompatibilităților care au afectat drepturile reclamantului în perioada de actvitate. Astfel, potrivit disp.art.28 din L. nr.80/1995 privind statutul cadrelor militare, cadrelor militare în activitate le este interzisă exercitarea următoarelor drepturi: a) sa facă parte din partide, formațiuni sau organizații politice ori sa desfășoare propaganda prin orice mijloace sau alte activități în favoarea acestora ori a unui candidat independent pentru funcții publice; b) sa candideze pentru a fi alese în administrația publica locală și în Parlamentul României, precum și în funcția de P. al R. Conform art.80 din același act normativ, ofițerii, maistrii militari și subofițerii în activitate au obligația de a nu efectua activități care contravin demnității, prestigiului și normelor de comportare ce decurg din calitatea lor de cadre militare. Cadrelor militare în activitate le este interzis: a) sa îndeplinească alte funcții decît cele în care sînt încadrate, cu excepția cumulului prevăzut de lege, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului apărării naționale; b) sa fie asociat unic ori sa participe direct la administrarea sau conducerea unor organizații ori societăți comerciale, cu excepția celor numite în consiliile de administrație ale regiilor autonome și societăților comerciale din subordinea M. A. N., din cadrul industriei de apărare sau în legătura cu aceasta. Nu se poate reține că în țară ar fi intervenit schimbări majore în ceea ce privește statutul personalului ce beneficia de pensiile speciale, care să transforme aceste drepturi, în doar câțiva ani de la consacrarea lor legislativă, în pensii inechitabile în ansamblul sistemului de pensii. Practic, se constată că raționamentele avute în vedere la data stabilirii pensiilor speciale prin lege, ce au fost analizate de către Curtea Constituțională de-a lungul anilor, aceasta apreciind că drepturile stabilite prin actele normative speciale nu reprezintă privilegii, ci doar compensații parțiale ale inconvenientelor ce rezultă din rigoarea statutelor speciale (decizia nr. 20/(...)), se mențin neschimbate și în prezent. Se mai reține în acest sens că, tot Curtea Constituțională , prin decizia nr.279/2006, anali zând sesizarea de n econstituționalitate a dispozițiilor privin d pensiile de serviciu ale parlamentarilor, a reținut că acestea nu contravin dispozițiilor constituționale întrucât, „…nici o prevedere din C. nu impun e uniformitatea sistemului de pensii. De altfel, nu numai pentru deputați și senatori, ci și pentru alte catego rii socioprofesionale, cum sunt magistrații, cadrele militare, diplomații și alte categorii - s-au stabilit, prin legi speciale,sisteme derogatorii de la sistemul general de pensii. D., în toate aceste cazuri, nu este contrară p revederilor art.16 din C. ș i se justific ă prin specificitatea activității acestei categorii socioprofesionale."; IV. Argumente în s ensul că măsura d ispusă a adus ati ngere, în mod indirect, și/. mai ales, unui alt „. al reclamantului, respectiv dreptul la muncă, ce include și dreptul la sold ă, precum și cu pr ivire la calificarea pensiei de serviciu, în dreptul comunitar, ca fiind un „. de remunerație";: D. reclamantului la pensie militară, în temeiul L. nr.164/2001, respectiv la pensie calculată potrivit acestei legi atât l a momentul c ererii de pensionare, c ât și, ulterior, p rin actualizare, precum și celelal te drepturi de protecție socială reglementate de această lege au fost tocmai cauza care l-a determinat pe reclamant să renunțe la dreptul său la muncă, în anul 20 05, când acesta a ve a doar vârsta de 52 de ani, la care acesta se afla în deplinătatea capacității sale biologice de muncă. Practic, luând în considerare vârstele standard prevăzute de legislație, acesta, fiind născut la data de (...), putea fi pensionat pentru limită de vârstă, în condițiile art.12 din L. nr.164/2001, la vârsta de 55 de ani, abia după 3 ani, în anul 2008. Mai mult, art.26 alin.1 și 2 din L. nr.164/2001, prevedea că persoanele care beneficiază de pensie militară de serviciu pot fi încadrate și în muncă, pe durată nedeterminată sau pe durată determinată, după caz, inclusiv în sectorul public, beneficiind de drepturile salarialecorespunzătoare funcției în care sunt încadrate, inclusiv de sporul de vechimecorespunzător vechimii în muncă, dobândite până la data pensionării. Persoanele prevăzute mai sus puteau cumula pensia cu veniturile realizate, indiferent de nivelul veniturilor respective. Prin urmare, recurentul-reclamant avea, potrivit legislației în domeniu, speranța ca, prin aceste măsuri de protecție socială complexe,respectiv prin plata pensiei militare și, eventual, cumularea acesteia cu salariul obținut în alte domenii de activitate, să poată realiza venituri care să se apropie celor pe care le-ar fi obținut în cazul în care ar fi avut posibilitatea să-și continue cariera militară, asigurând pentru el și familia sa un nivel de trai decent, tocmai acest cadru normativ încurajând și determinând opțiunea lui pentru înscrierea la pensie. Practic, pentru munca prestată în calitate de militar, recurentului i s-au recunoscut, o serie de drepturi cu caracter de r emunerație, printre care plata soldei și a altor drepturi, în timpul activității propriu -zise, dar și plata pensiei de serviciu, după încetarea raporturilor de serviciu. A. drepturi le corespunde obligația corelativă a S., ca angajator, prin diferitele sale instituții publice, să le plătească, astfel cum acestea au fost reglementate, avâ nd în vedere faptu l că, la fel ca și s alariul, și pensia de serviciu, a fost atât cauza, cât și obiectul raportului de muncă. De altfel, prin ho tăr âre a d in (...) în c auz a C -262/88, Barber vs.Royal Exchange Assurance Group, Curtea de Justiție a C. E. a decis că toate formele de pensie ocupați onală constituie un element de re munerație în sensulart.141 din Tratat. Această hotărâre a C.J.C.E. a f ost avu tă în vedere l a adop tare a D. 9. a C.din (...), de modificare a D. 8. pr iv ind apl ic are a pr in c ip iulu i eg al ităț ii de tr atame n t în tre b ărb aț i ș i f e me i în c adr ul reg imur ilor prof esion ale de secur itate soc ial ă, as tf el cu m re zul tă din preambulul acestui act comunitar. În conf or mitate cu h o tăr âr ile pronunț ate de Cur te a de Jus tiț ie în c auz a C - 7/93, Bes tuur v an h e t Alge meen burgerl ijk pens ioenf onds vs.G.A.Beune ș i în c auz a C-351/00, P irkko N ie mi, un s is te m de p ens ie pen tru f uncțio n ar i in tr ă în do men iul de apl ic are al pr inc ip iulu i eg al ităț ii de re muner are, în cond iț iile în c are sistemul de pensii se referă la o anumită categorie de lucrători, prestațiile se plătesc în baza relației acestora de muncă cu angajatorul public, în cadrul unu i sistem ce face parte din sistemul general prevăzut de lege, iar prestațiile depind în mod direct de vechimea în muncă realizată și sunt calculate pe baza ultimului salariu al funcționarului . Aceste statuări ale C.J.C.E., au fost avute în vedere la adoptarea D. 2. a P. E. și a C. din (...), as tf el cu m rezul tă d in pre ambulul aces tu i ac t co mun itar. Des igur aces te a sun t nor me co mun itare pr iv ind eg al itate a de re muner aț ie în tre f e me i ș i b ărb aț i în mater ie de înc ad r are în munc ă ș i de mu nc ă, d ar cons ider c ă trebu ie reț inu tă c alificarea, garanțiile și implicit, recunoașterea ca drept sui generis, izvorâ nd din raporturile de muncă sau de serviciu, pe care Curtea de Justiție a C. E. o aco rdă drepturilor beneficiarilor unor asemenea forme d e prestații de secu ritate so cială, asi milându -le noțiunii de remunerație, apreciindu -le ca fiind plătite în baza relației de muncă al acestor lucrători cu angajatorul public , drepturile de pensie având ca temei d ispoz iț iile leg ale ce regle men te az ă ch iar aces te r apor tur i jur id ice. De altfel, prin E. de motive a L. nr.14/2008, de aprobare a de urgenta a G. nr. 7. pentru modificarea si completarea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, precum si pentru modificarea L. nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, s-au reț inu t ur măto arele: „ Prin dobândirea calităț ii de stat membru al Uniunii E., R. și -a asumat, de la data de 1 ianuarie 2007, obligația de a transpune aquis-ul comunitar, implicit de a asigura respectarea principiului eg al ităț ii de ș anse î n tre f e me i ș i b ărb aț i în cadrul schemelor ocupaționale de securitate socială, inclusiv în ceea c e privește sistemul pensiilor militare de stat, reglementat prin L. nr.164/2001."; De asemenea, s-a mai reț inu t c ă: „ ur mare a consultări lor bilaterale, desfășurate între experții C. E. și reprezentanții instituțiilor române care se încadrează în sistemele de pensi i ocupaționale, a rezultat caracterul imperativ al modificării legislației incidente, sens în care M. Muncii, Familiei și Egalității de Ș. a promovat proiectul Ordonanței de urgență a G. privind egalitatea de tratamen t între bărbați ș i femei în cadru l schemelor profesionale de securitate socială. Acesta transpune dispozițiile D. 8. privind aplicarea principiului egalității de tratament între bărbați și femei în cadrul regimurilor profesionale de securitate socială, astfel cum a fost modificată prin D. 9.."; De al tf el, și Cur te a E . a D. O., pr in hotăr ârea pronunțată la data de (...), în cauza Lombardo contra Italiei, a dec is, în leg ătu r ă cu o contestați e inițiată de un judecător cu privire la pensia pe care era îndreptățit prin lege să o primească, că statul, "în îndeplinirea acestei obligații nu face uz de puterea sa discreționară și poate fi comp arat, în această privință cu un angajator privat, parte într-un contract de muncă guvernat de dreptul privat."; Î n consecință, coroborând cele statuate de către Curtea de J ustiție de la L. cu cele reținute de C urtea E. a D. O. în cauza anterior menți onată, dar și în C. F. M. ș i A. G. S. contr a R., rezultă că dreptul la pensie de serviciu era datorat recurentului în temeiul raporturilor sale de serviciu, în calitatea acestuia de militar, po tr iv it d isp oz iț iilor L. nr.164/2 001, cu atât mai mult cu cât, acest act normativ mai care era în vigoare și la data emiterii deciz iei administrative d e recalculare. As tf el, oblig aț ia S. trebu ia îndepl in ită as tf el cu m ace as ta a f ost asu mată , respectiv ca orice ". de re muner aț ie";, iar ace as tă obl ig aț ie nu po ate f i cons ider ată c a f iind execu tată, po tr iv it pr inc ip iilor gener ale ale drep tulu i c iv il, dec ât pr in îndeplinirea întocmai a acesteia, nu prin plata unei pensii datorate potrivit principiului solidarității sociale, oricărui asigurat în sistemul public, în temeiul L. nr.1., în temeiul raporturilor de asigurări sociale. Putem afirma că dreptul la pensie militară s-a realizat practic zi cu zi, în perioada prestării muncii de către reclamant, până la atingerea vechimii în specialitate necesară pentru a fi înscris la pensie de serviciu. Faptul că tot S. e ra cel care treb ui a să plătească at ât pensia de serviciu, ca element de remunerație, în calitate de a ngajator, cât și o pensie de asigurări sociale de stat, a permis practic, în speță, confuziunea celor două dreptu ri și în final , înlocuirea dreptului reclamantului cu un alt drept, nesolicitat de către acesta și care nu poate constitui o executare a obligației asumate. Potrivit disp.art.8 din Codul muncii, raporturile de muncă se bazează pe principiul consensualității și al bunei -credințe. În cauză, reclamantul și-a executat cu bună -credință toate obligațiile sale decurgând din raporturile de serviciu, mai ales cea privind prestarea muncii, în condițiile grele menționate anterior, având numeroase interdicții și incompatibilități. În consecință, S. are obligația de a -și executa, cu bună - credință, toate îndatoririle asumate prin L. nr.164/2001, deci să plătească reclamantului-recurent pensia militară, astfel cum a înțeles să o reglementeze prin legea organică. Consider că în speță s unt aplicabile, din acest punct de vedere, principiile generale ce guvernează executarea obligațiilor civile, și anume: Art.1073 din Codul civil în vigoare la data la care intimații-pârâțitrebuiau să își execute obligația, conform căruia creditorul are dreptul de a obține de la debitor îndeplinirea ex actă a obligației. În caz de neex ecutare totală sau parțială, sau în caz de ex ecutare necorespunzătoare, creditorul are dreptul la despăgubiri. De asemenea, art.1100 din același Cod civil, conform căruia „cred itorul nu poate fi silit a primi alt lucru decât acela care i se datorește, chiar dacă valoarea lucrului oferit ar fi egală sau mai mare."; Interesul recurentului este, în speț ă, acela de a ob ține obiectul specific și ex act avut în vedere la nașterea rapor turilor juridice dintre părți. În ceea ce privește noul Codul civil, se reține că, potrivit art.1481, încazul obligației de rezultat, debitorul este ținut să procure creditorului rezultatul promis. Conform art.1350 alin.1 din Codul civil actual, orice persoană trebuie să își ex ecute obligațiile pe care le -a contractat. Art.1226 alin.1 Cod civil, prevede că o biectul obligației este prestația la care se angajează debitorul. Potrivit art.1270 din același cod, contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante. Art.1272 Cod civil, prevede că un contract valabil încheiat obligă nu numai la ceea ce este ex pres stipulat, dar și la toate urmările pe care practicile statornicite între părți, uzanțele, legea sa u echitatea le da u contractului, după natura lui. De altfel, aceste argumente privind calificarea pensiei militare ca element de remunerație, sunt susținute și de faptul că aceste drepturi nu au fost prevăzute a fi plătite din bugetul asigurărilor sociale de stat, prin legile ce le-au reglementat, ci din bugetul S., ca angajator sui generis. Pentru aceste considerente, apreciez că pensiile militare nici nu puteau fi integrat e în sistemul pens iilor prevăzute de L. nr.1., având î n vedere faptul că, potrivit art.7 d in această lege: „ În sistemul public prestațiile de as igu r ăr i soc iale reprez in tă venituri de înlocuire pentru pierderea to tal ă s au p arț ial ă a ven itur ilor, c a u r mare a bătrâneții , invalidității sau decesului";, or i, pen s ia mil itar ă de s tat a recuren tulu i nu po ate f i înc adr ată î n vreun a d in tre aces te c ategor ii de pres taț ii, av ând în vedere r isc ur ile soc iale l imitativ prev ăzu te în aces t ar ticol. Astfel, pensia specială a fost acorda tă acestuia, prioritar, nu pentru a constitui venit de înlocuire în caz de bătrânețe, ci pentru acoperire a unor riscuri decurgând din specificul activității prestate în calitate de militar. Av ând în vedere cele reț inu te de c ătre C u r te a E. a D. O. în C. F. M. ș i A. G. S. con tr a R. ș i lu ând în cons ider are d isp. ar t.162 al in.2 d in Cod ul munc ii republ ic at, S., în cadrul mar je i s ale de aprec iere, av e a pos ib il itate a, cu respec tare a cond iț iilo r leg al ităț ii, neces ităț ii ș i proporț ion al ităț ii, s ă ia, pr in lege, măsur i de d imin u are a pensiei de serviciu, pe perioada crizei economice, astfel cum a procedat, în calitate de ang ajator su i ge ner is, pr in L. nr.118/2010, d ar nu s ă e l imine, pr in L. nr.1., drep tul l a pens ie de serv ic iu ș i s ă -l înloc u iasc ă, în f az a exec u tăr ii obl ig aț ie i, cu un al t drep t, de as igur ăr i soc iale de s tat. Ace as ta pen tru c ă, as tf el cu m a reț inu t Cu r te a E. a D. O. în acele aș i c auze amin tite an ter ior, atunc i c ând o d ispoz iț ie leg al ă es te în v ig o are ș i prevede pl ata anu mitor benef ic ii, iar cond iț iile s tipul ate sun t respec tate, au to r ităț ile nu po t ref uza în mod deliberat plata acestora. Având în vedere faptul că dreptul la pensie militară își are izvorul în raportul de serviciu al reclamantului, în timp ce dreptul la pensia de asigurări sociale, își are izvorul în contractul de asigurare socială, consider că recure ntul în niciun caz nu putea fi lipsit d e dreptul la pensie de serviciu recunoscut de o lege în vigoare și, cu atât mai mult, nu se putea ajunge la ac eastă finalitate, pr in dispozițiile unei legi organice, dar din domeniul asigurărilor sociale. Trebuie subliniat în acest context și faptul că, bazându-se pedispozițiile L. nr.164/2001, în condițiile lipsei totale de previzibilitate aacestei măsuri de reformare a pensiilor, reclamantul nu a fost în măsura de a-și lua, în cunoștință de cauză și din timp, în cursul vieții active, măsuri personale de atenuare a riscurilor diminuării veniturilor sale și ale familiei, ca urmare a pensionării, respectiv de a încheia contracte de asigurări private de pensie sau de a cotiza la alte fonduri de pensiiocupaționale. De asemenea, perioada în care acesta a încasat lună de l ună pensia de serviciu, a creat acestuia convingerea că se poate bizui pe acest venit lunar, orientându-și conduita în raport cu dispozițiile legale existente. Astfel, reclamantul este pus în situația de a suporta sarcina acestei măsuri, în condițiile în care nu i se poate imputa nicio lipsă de diligență în ceea ce privește modul în care acesta a acționat atât în cursul vieții active, cât și în calitate de pensionar. Mai trebuie subliniat faptul că, în R., cadrul normativ privind pensiile private a fost stabilit abia prin L. nr.411/2004, care a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2006, iar cel pr iv ind pens iile f acul tative, pr in L. nr.204/2006, în cond iț iile în c are, as tf el cu m am me nț ion at an ter ior, leg isl aț ia în v igo are în în tre ag a per io ad ă de pes te 30 de an i în c are r ecl aman tul ș i -a desf ășur at ac tiv itate a a regle men tat drep tul mil itar ilor l a pens ie s pec ial ă. În condițiile în care legislația privind pensiile militare ar fi prevăzutcă aceste drepturi se vor acorda doar în măsura în care vor existafondurile necesare finanțării acestora, desigur că acesta și-ar fi luat din timp măsuri pentru asigurarea riscurilor pe care le implică bătrânețea și diminuarea veniturilor prin pensionare și, probabil, cu siguranță, în cazul în care nevoile instituțiilor de apărare i-ar fi permis continuarea activității de militar, nu ar fi renunțat la dreptul său la muncă până la vârsta limită stabilită de lege. Apreciez că aceste argumente trebuie avute în vedere în aprecierea proporționalității ingerinței S. în drepturile recurentului. Considerente avut e în vedere în apr ecierea încălcării de către S. a drepturilor reclamantului garantate de art. 1 din Proto colul adițional la C. pentru apărarea d repturilor omului și libertăților fundamentale, pornindde la aspectele de drept și de fapt specifice evidențiate anterior: Conform art. 1 din Protocolul adițional la C. pentru apărar ea drepturilor omului și libertăților fundamentale, „Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa, decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului S.elor de a adopta legile pe care le consideră necesare reglementării folosirii bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor";. Potrivit art. 25 din D eclarația Universală a D. O., orice om are dreptul la un nivel de trai care să îi asigure sănătate și bunăstarea lui și a familiei sale, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuința, îngrijirea medicală, precum și serviciile sociale necesare; el are dreptul la asigurare în caz de șomaj, boală,invaliditate, bătrânețe. Art. 17 alin.1 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii E. prevede că: "Orice persoană are dreptul de a deține în proprietate, de a folosi, de a dispune și de a lăsa moștenire bunurile pe care le-a dobândit în mod legal. Nimeni nu poate fi lipsit de bunurile sale decât pentru o cauză de utilitate publică, în cazurile și condițiile prevăzute de lege și în schimbul unei despăgubiri juste acordate în timp util pentru pierderea pe care a suferit-o. Folosința bunurilor poate fi reglementată prin lege în limitele impuse de interesul general; Conform art. 52 alin.1 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii E. „ Orice restrângere a exercițiului drepturilor și libertăților recunoscute prin prezenta cartă trebuie să fie prevăzută de lege și să respecte substanța acestor drepturi și libertăți. Prin respectarea principiului proporționalității, pot fi impuse restrângeri numai în cazul în care acestea sunt necesare și numai dacă răspund efectiv obiectivelor de interes general recunoscute de U. sau necesității protejării drepturilor și libertăților celorlalți";. Art. 20 alin. 1 din Constituția R. prevede că dispozițiile constituționaleprivind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate înconcordanță cu Declarația Universală a D. O., cu pacte le și cu celelalte tratate la care R. este parte. Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care R. este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția și legile interne conțin dispoziții mai favorabile. Potrivit art. 8 din De clarația Universală a D. O., orice persoană are dreptul la satisfacție efectivă din parte instanțelor juridice naționale competente împotriva actelor care violează drepturile fundamentale ce îi sunt recunoscute prin C. sau lege. Prin considerentele deciziei nr.29/2011, Î . Curtea de C. și Justiție a reținut următoarele: "În mod corect instanțele au constatat că pensiile de serviciu, stabilite în temeiul actelor normative speciale în baza cărora cei vizați le încasau, reprezintă un "interes patrimonial" ce intră în sfera de protecție a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, atât sub aspectul părții contributive (partea achitată de la bugetul asigurărilor sociale de stat), cât și sub aspectul părții necontributive (care se suporta de la bugetul de stat). În acest sens, Î. Curte are în vedere jurisprudența C. E. a D. O. în C. Stec ș.a. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din 12 aprilie 2006, C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39) etc.."; Conform practicii sale constante ( C. James și alții împotriva Regatului Unit, Kjartan Asmundsson împotriva Islandei, M. și alții împotriva Italiei, W. împotriva Poloniei), Curtea E. a D. O. a stabilit că art.1 din Protocolul nr.1 conține trei norme diferite. Prima normă, prevăzută în prima teză a primului paragraf este de natură generală și enunță principiul respectării bunurilor; a doua normă, inclusă în a doua teză a primului paragraf, reglementează privarea de proprietate și o supune anumitor condiții; a treia normă, menționată în al doilea paragraf, recunoaște că statele contractante au dreptul, printre altele, de a reglementa folosirea bunurilor conform interesului general. Cele trei norme nu sunt totuși distincte. A doua și a treia normă se referă la cazuri specifice de ingerință în dreptul la respectarea bunurilor și ar trebui, prin urmare, să fie interpretate ținând seama de principiul general enunțat la prima normă. În C. Stec și alții contra Regatului Unit, Curtea E. a D. O. a statuat în sensul că atunci când legislația națională îi recunoașt e unei persoane un drept la prestație socială, chiar non contributivă, art. 1 din Protocolul adițional la C. este aplicabil. Potrivit jurisprudenței sale în materia drepturilor sociale (ex. W. împotriva Poloniei), Curtea E. a D. O. a stabilit că în evaluarea ingerinței este important să se ia în considerare dacă dreptul reclam antului de a primi p ensie în cauză a fost încălcat astfel încât să conducă la o atingere adusă esenței dreptului la pensie al acestuia. Aprecieri asupra le galității și necesită ții inge rinței statul ui în dreptul reclamantului. Î n ceea ce privește atitudinea S., în cadr ul ingerinței sale, tr ebuie subliniat faptul că, acesta, în loc să se abțină de la atingeri aduse drepturilor acestui particular, în condiț iile în care prin senti nțele civ ile nr.338/(. ..) și nr.443/(...) ale C. de A. C., cu efecte erga omnes, ins tanțele de contenci os administrativ au dispus măsuri tocmai în scopul prevenirii unor pagube iminente, a emis totuși la data de (...), în temeiul H. nr.7., actul administrativ individual de recalculare a pensiei acestuia. S. a luat anumite măsuri de înlăturare a situației nelegale create abia la data de (...), după pronunțarea de către Î. Curtea de C. și Justiție a deciziei nr.38/(...), ce a menținut sentința civilă nr.338/(...) a C. de A. C.- Secția comercială, de co ntencios administ rativ și fiscal -, prin care s-a dispus suspendarea ex ecutării H. nr.735/(...) . Astfel, la data de (...), după o lună de la emiterea deciziei de recalculare, S. a considerat necesar, prin O. nr.1/2011, constatând dificultățile de recalculare a pensiilor militare și lipsurile acestei măsuri, precum și "ex igențele subliniate de puterea judecătorească";, să stabilească o nouă metodologie de stabilire a pensiilor, noi termene pentru revizuirea acestora și, în orice caz, menținerea cuantumului pensiilor stabilite conform L. nr.164/2001, până la revizuirea preconizată. Însă, chiar și la această dată, S. a luat doar măsuri temporare și parțiale de înlăturare a situației nelegale create, în sensul că nu a revocat actul administrativ individual nelegal, cu repunerea recurentului în situația anterioară emiterii acestuia, ci a menținut în plată doar fostul cuantum alpensiei, până la emiterea unei noi decizii de revizuire a pensiei și regularizarea drepturilor bănești în funcție de pensia ce se va stabili în procedura de revizuire. Trebuie avut în vede re și contextul în car e a fost emisă decizi a contestată în cauză, în care, astfel cum am menționat anterior, L. nr.164/2001 mai era în vigoare, dar G. pregătea intrarea în vigoare a L. nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, această lege fiind deja publicată în M.Of. nr.852 din (...), la data emiterii deciziei de recalculare a pensiei, care abroga, începând cu data de (...), L. nr.164/2001. Prin decizia nr.38/(...), Î. Curtea de C. și Justiție a reținut că: "În doctrina de drept administrativ, se susține că principiul legalității impune trei reguli: existența unei baze legale, obligația de a respecta regulile care reglementează activitatea administrației, precum și obligația de a respecta legile generale, fiind vorba de legile care nu sunt adoptate pentru a guverna activitatea administrației, dar care trebuie avute în vedere de către autoritate pentru că ele privesc alte interese pe care trebuie să le ocrotească administrația."; Astfel, pe lângă aspectele menționate anterior, privind emiterea actului contestat în cauză în baza unei hotărâri de guvern a cărei executare fusese suspendată și anulate dispoziții esențiale ale acesteia, consider că un alt aspect de nelegalitate a măsurii dispuse îl constituie faptul că, deși L. nr.164/2001 era în vigoare, decizia emisă la data de (...), nu reduce doar cuantumul pensiei reclamantului, ci îl lipsește pe acesta de alte importante garanții prevăzute de L. pensiilor militare, cea mai importantă dintre acestea fiind cea privind actualizarea permanentă a pensiei sale în raport cu veniturile unui militar în activitate. Mai consider că ingerința S. trebuie raportată la momentul în care aceasta a intervenit, respectiv la data de (...), când, după mai mult de 5 luni de la intrarea în vigoare a H. nr.7. de aplicare a prevederilor L. nr.1., în care reclamantul a trăit cu nesiguranța recalculării pensiei sale, a cuantumului ce va rezulta în urma acestei operațiuni, care-i era totalmente inaccesibil și imposibil de prevăzut, însă urmărind interesul urmărit de către legiuitor, îi crea o temere că acesta va fi diminuat, mai ales că acestuia îi era imposibil să procure documentele necesare recalculării, a primit, o decizie ce într- adevăr îi confirma faptul că dreptul său va fi afectat pe viitor printr-o eliminare a dreptului la pensie militară, având drept consecință o reducere substanțială a cuantumului său, de la suma de 4430 lei, menționată în mandatul de pensie pentru luna decembrie 2010, la cea de 2964 lei, fiindu-i returnate drepturile reținute din pensie, în luna februarie 2011, în urma adoptării O. nr.1/2011. De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că recurentul, în loc să se bucure liniștit de drepturile sale, a fost pus în situația de a se adresa instanțelor de jurisdicție a asigurărilor sociale, suportând, desigur și cheltuielile de judecată aferente. Pe de altă parte, conform art.6 din O. nr.1/2011, acesta a fost doar în mod aparent "despăgubit"; și numai cu titlu provizoriu, întrucât lecturând dispozițiile acestui act normativ, reclamantul a trăit în continuare cu temerea că aceste sume îi vor fi din nou reținute, printr-o regularizare a pensiei, în lipsa unui act cu adevărat reparator, de revocare a actului administrativ nelegal din data de (...) și a emiterii unei noi decizii de pensii, care să consacre într-adevăr dreptul la pensia ce se cuvenea. În ceea ce privește legalitatea și necesitatea acestei ingerințe, mai trebuie subliniat că, potrivit art. 20 din L. nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă, elaborarea proiectelor de acte normative trebuie precedată, în funcție de importanța și co mplexitatea acestora, de o activitate de d ocumentare și analiz ă științifică, pentru cunoașterea temeinică a realităților eco nomico-sociale care urmează să fie regle mentate, a istoricul ui legislației din acel domeniu, precum ș i a reglementărilor similare din legislația străină. Conform art. 6 din aceiași lege , orice proiect de act normativ trebuie săinstituie reguli necesare, suficiente și posibile care să conducă la o cât mai mare stabilitate și eficiență legislativă. Soluțiile pe care le cuprinde trebuie să fie temeinic fundamentate luându-se în considerare interesul social, politica legislativă a S. Român și cerințele corelăr ii cu ansamblul reglementărilor interne și ale armonizării legislației naționale cu legislația comunitară și cu tratatele internaționale la care R. este parte, precum și cu jurisprudența C. E. a D. O.. Consider că, mai ales în situația pensiilor militarilo r, categorie din care face parte recurentul , dacă în cadrul activității de documentare și analiză științifică, în cadrul studiilor d e impact ce se cer a fi întocmite, mai al es în cazul adoptării unor legi ce tind la reformări esențiale ale sistemului legi slativ, cum este L. nr.1., se încerca în faza de proiect a acesteia, recalcularea unei singure decizii depensie, prin luarea în considerare a tuturor documentelor doveditoare ale soldelor obținute de pensionar în perioada de activitate, s -ar fi putut cu ușurință afla atât durata și dificultățile unui asemenea proces, cât și cuantumul ce ar putea rezulta, deci implicit măsura în care o asemenea ingerință era necesară pentru protejarea unor interese publice. Se pune aici și problema dacă fondurile cheltuite din bugetul de stat cu aceste recalculări ale pensiilor militare, care, astfel cum rezultă din Ordinele nr.101/2010 și nr.112/2010 ale Ministrului A. N. și din Instrucțiunile nr.191/2010 ale Ministrului A. și I., au presupus eforturi considerabile, nu au ajuns să depășească beneficiul adus bugetului prin măsura de eliminare a pensiilor militare, fiind de notorietate, în prezent, faptul că, în urma revizuirii pensiilor militare, marea majoritate a acestora s-au menținut în plată sau au crescut. În acest sens, trebuie amintit că, în C. P ădur aru con tr a R., Cur te a EDO a arătat că: "odată ce a fost adoptată o soluție de cătr e stat, ea trebuie implementată cu o claritate și coerență rezonabile pentru a evita pe cât posib il insecuritatea juridică și incertitudinea pentru subiecții de drept la care se referă măsurile de aplicare a acestei soluții; în această privință, trebuie subliniat faptul că incertitudinea , f ie ea legislativă, ad ministrativă sau pro venind din practicil e aplicate de autorități este un factor i mp ortant ce trebuie luat în considerare pentru a aprecia conduita statului."; Mai trebuie subliniat faptul că, mecanismul legislativ folosit de către Guvernul României, prin dispozițiile O. nr.1/2011, ce prevede, la art.6, că în cazul în care pensiile recalculate pe baza documentelor care atestă veniturilerealizate și a salariului mediu brut pe economie sau exclusiv pe baza salariului mediu brut pe economie și ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele aflate în plată în luna decembrie 2010, se mențin în plată în cuantumurile avute în luna decembrie 2010, începând cu luna ianuarie 2011 și până la emiterea deciziei de revizuire, când se va efectua regularizarea acestora, pare să asigure reclamantului-intimat o reparație integrală a prejudiciului suferit prin emiterea deciziei contestate în cauză, recunoscându-se practic culpa S. în ceea ce privește emiterea unui act profund nelegal, însă acesta nu a dispus și revocarea deciziei de recalculare emise în aceste condiții. Cunoaștem însă din întreaga doctrină că un act normativ nu poate acorda unui particular decât o vocație la un drept, în speță a unui drept la pensie într-un anumit cuantum, în timp ce dreptul efectiv al reclamantului nu putea să ia naștere în mod valabil decât în temeiul unei decizii de pensie valide, ceea ce în cauză lipsește cu desăvârșire. De altfel, imediat după adoptarea O. nr.1/2011, M. A. N. a început să invoce, în cauzele de acest tip, excepțiile rămânerii fără obiect a acțiunii și a lipsei de interes, care au convins chiar, în numeroase situații, instanțele de fond să pronunțe soluții în acest sens, tribunalele omițând să analizeze ingerința statului, prin măsura dispusă, nu numai în ceea ce privește cuantumul pensiei reclamanților, ci mai ales în dreptul lor la pensie cu un anumit statut special, recunoscut printr-o lege ce era în vigoare chiar și la data emiterii deciziilor de recalculare. Aceleași argumente aduse în fața instanței, reclamantul le-a prezentat și C. de contestații pensii din cadrul ministerului recurent, fără ca în cadrul acestei proceduri să se revoce decizia de recalculare, fără a se analiza în vreun fel aspectele de nelegalitate invocate de către acest particular, ci, prin decizia nr.19314/(...), a fost respinsă ca fiind rămasă fără obiect contestația, avându-se în vedere doar dispozițiile O. nr.1/2011, de menținere în plată provizorie a cuantumului pensiei stabilite în temeiul L. nr.164/2001. Mai consider că reclamantul, prin decizia contestată, așa -zis "de recalculare"; a pen siei militare, la o d ată la care L. nr.1 64/20 01 mai era în vigoare, pierzând calitatea pe care o avea dobândită, de pensionar militar, statut de care s-au bucurat în țara n oastră toți militari i de carieră ce s -au pensionat din anul 1889 și până în prezent, a suferit doar aparent doar o diminuare a cuan tu mu lu i pens ie i s ale, c are, conf or m jur ispru dențe i C., în măsur a în c are ar f i f ost propor ț ion al ă cu scopul ur măr it, ar f i in tr at în mar ja de aprec iere a statului. În realitate, princ ipala sa pierdere, în privința căreia nu a existat nici cel puțin o intenție de reparație din partea S. și care va afecta în timp evoluția pensiei sale, este că mecanismul de recalculare a pensiei adoptat în baza L. nr.1., a H. nr.7. și a O. nr.1/2011 implică LIPSIREA SA DE S.UTUL DE PENSI.AR MILITAR și implicit, de P. PE C . I-O O. A(...) L. N., privind ACTUALIZAREA P.LOR MILITARE, ce prevede a c ă:"; a) ori de câte ori se majorează sol da de grad și /. solda funcției m axime ale cadrel or militare în activitate, potrivit gradului militar și funcției exercitate, avute la data trecerii în rezervă, în raport cu procentul de st abilire a pensiei î n condițiile prevăzute la art.22 -24; cadrele militare pot opta pentru baza de calcul cea mai avantajoasă luată în considerare la calculul pensiei; b) în funcție de posibil itățile financiare , în cursul exe cuț iei bugetare, prin indexare cu un procent care să acopere cu până la 1. rata inflației, prin hotărâre a G., cu excepția situației de la lit.c), în care aceste indexări se regăsesc în majorarea soldelor de la lit.a). Aceasta constituie o pierdere însemnată pentru recurent, întrucât aceste dispoziții, pe care chiar L. n r.164/2001 le con sidera în art.48, c a fiind de ". socială ";, aveau menirea de a garanta aces tuia o menținere a pensiei sale la un nivel apropiat ult imului venit avut în viața a ctivă, ori simplele indexări acordate de către S., doar atunci când mijloacele financiare îi permit acest lucru, în cadrul sistemului unitar de pensii publice, vor determina în timp o sc ădere treptată, tot mai accentuată, a pensiei acestuia în raport cu ultima sa soldă avută în activitate. Aceste dispoziții erau de mare însemnătate mai ales în situația recurentului, care a renunțat la dreptul său la muncă, la locul său de muncă sigur și bine remunerat, la vârsta de 52 de ani, în plină viață activă, tocmai având încredere în legislația care-i garanta acestuia, cu certitudine, o pensie militară apropiată de ultimul său venit din muncă, dar și posibilitatea cumulului acesteia cu un salariu obținut, chiar în sectorul de stat. Încrederea acestuia în statul nostru de drept, democratic și social,l-a determinat ca, doar în aceste condiții, să renunțe la locul său de muncă, fiindu-i garantat că va beneficia de măsuri de protecție socială în cursul vieții sale, pentru a nu simți, în timp, efecte nefaste ale acestei decizii asupra veniturilor sale și ale familiei. Prin urmare, iată că S., prin decizia de recalculare contestată în cauză, anulând practic dispozițiile unei legi în vigoare la data emiterii acesteia, respectiv a L. nr.164/2001, drepturi ce decurgeau din calitatea reclamantului de pensionar militar, și care au deveni t inaplicabile prin noua metodologie de stabilire a pensiei sale, a afectat drepturile acestuia nu numai la data emiterii sale, ci și pe termen lung, respectiv pentru toată viața acestuia. Cu atât mai mult, ingerința în drepturile reclamantului, fără a întruni condițiile legalității și necesității, a rămas și se impune a fi sancționată prin anularea deciziei de recalculare. Practic un act administrativ atât de viciat din toate punctele de vedere, încă de la data emiterii sale, fără a fi necesară în acest sens vreo altă confirmare, chiar dacă aceasta a venit în timp, un act în care, în cadrul marjei sale de apreciere, S. a abuzat de drepturile sale, nu poate fi menținut, nulitatea sa neputând fi acoperită prin alte măsuri luate ulterior de către G., care vor fi analizate în momentul în care vor fi supuse spre cenzurare jurisdicției de asigurări sociale. Mai consider că, și în ipoteza în care s -ar considera ingerința statului ca fiind prevăzută de l ege și necesară, aceasta nu îndeplinește cerința proporționalității, întrucât atingerea adusă dreptului rec urentului a fost de natură a afecta chiar esența acestuia. În cadrul jurisprudenței sale constante (C. Kjartan Asmundsson contra Islandei, 2004 și Moskal contra Poloniei, 2009), Curtea E. a D. O. a statuat că, în virtutea art. 1 din Protocolul adițional la C., o măsură privativă de proprietate trebuie să păstreze un echilibru just între ex igențele interesului general al comunității și imperativele apă rării drepturilor fundamentale ale individului. Potrivit art.10 din Charta comunitară privind drepturile fundamentale ale muncitorilor, fiecare muncitor al Comunității are dreptul la o protecție socială adecvată și la prestații de securitate socială la un nivel suficient. În analizarea aces tui criteriu consi der că, în caz ul reclamantului, trebuie pornit de la aspectele evidențiate anterior, în sensul că acesta nu este beneficiarul unei pensii obișnuite pentru bătrânețe/limită de vârstă și nici al unui ajutor social pentru pensionari, ci al unei pensii acordate de către S., practic, atât pentru acoperirea riscurilor activității militare, pentru cei 33 de ani de vechime efectivă ca militar, precum și în schimbu l acordului său de a renunța la funcția sa mili tară și la re munerație, la vârs ta de 52 de ani, acord determinat tocmai de ex istența unor dispoziții legale care îi garantau în cursul vieții măsuri de protecție socială, respectiv a celor prevăzute de L. n r.164/2001, printre acestea fiind și dreptul la p ensie militară. Pentru aceste motive consider că, în verificarea proporționalității măsurii nu poate fi luată ca reper, în cazul recurentului, pensia medie lunară pe economi e sau indemnizația socială pentru pen sionari, ci, întrucât această măsură a afectat indirect dreptul acestuia la muncă, implicit la salariu, controlul d e proporționalitate trebuie să porneas că de la câștigul pe care acesta l-ar fi putut obține din m uncă, în calitate d e militar, situație î n care este evident că recalcularea pensiei sale la suma de 2964 lei, constituie o sarcină ex cesivă pe care acesta trebuie să o suporte. De altfel, politica S. manifestată încă din anul 2005 în domeniul stabilirii și recalculării pensiilor din sistemul public, tocmai în temeiul dispozițiilor L. nr.1., avea ca principiu: „la condiții eg ale de pensionare pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie ";. Ori acest principiu, pe lângă faptul că viza doar beneficiarii de prestații sociale enumerați la art.7 din lege, nu poate însemna egalizarea tuturor p ensiilor, întrucât se raportează chiar de la condițiile de pensionare care, astfel cum am arătat anterior, sunt, în speță diferite, fiind cele prevăzute în statutul special al beneficiarului. Mai consider necesar a fi evidențiat în cauză că, în ceea ce privește această ingerință, chiar fără a avea în vedere și aspectele specifice evidențiate în speță, încă din faza de proiect a legii au fost semnalate neajunsurile acesteia: Astfel, prin avizul său transmis cu adresa nr. 87/(...), în procesul adoptării L. nr. 1., chiar Consiliul Legislativ a arătat că: „… atât în statele membre ale Uniunii E., cât și în legisl ația altor state, exi stă și alte categorii profesionale care beneficiază de sisteme proprii de pensionare, în funcție de importanța socială a muncii pr estate, …. ";. S-a mai menționat prin același act că: „Actualele pensii de serviciu au fost acordate în baza unor legi emise de S. Român, în vigoare în momentul stabilirii. O recalculare a acestor pensii, legal acordate, ar însemna o încălcare de către stat a propriei legislații , iar a o modifica retroactiv ar avea repercusiuni asupracaracterului de stat de drept";. S-a subliniat prin același aviz că „Este de relevat, totodată, că există posibilitatea ca un mare număr de pen sionari afectați de recalcularea pensiilor să se adreseze instanțelor de judecată, naționale sau internaționale, pentru contestarea diminuării unui drept câștigat, cu șanse de a obține câștig de cauză în procesele respective."; De asemenea, astfel cum rezultă din considerentele deciziei nr. 8. a C. C., 86 de judecători p rezenți din totalul de 113 judecători î n funcție în cadrul Î. C. de C. și Justiț ie au votat, în ședi nța din (...), pentru adoptarea hotărâri i nr.2 a Secțiilor Unite ale instanței supreme , de sesizare a instanței de contencios constituțional cu neconstituționalitatea dispozițiilor L. nr. 1., în ceea ce privește pensiile de serviciu ale magistraților, dar cuprinzând și considerente generale, privind celelalte pensii speciale vizate de legea privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, apreciind că acestea contravin prevederilor art.1 din Protocolul nr.1 la C. europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale . S-a susținut, prin a ceastă sesizare, că: " …legea criticată imp une o pierdere ireversibilă a pensiei de serviciu, aceast a echivalând cu o v eritabilă expropriere, aducând atingere art.1 paragraful 2 din Protocolul nr.1 la C. pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale."; și că: "…legea criticată impune o restrângere cu caracter permanent a exercițiului dreptului la pensie,…."; S-a mai arătat de c ătre autorul sesizării că:";….diminuarea substanțială a cuantumului pensiil or, determinată de recalcularea acestor a impusă prin legea criticată, are drept consecință nerespectarea condiției refer itoare la caracterul rezonabil și proporțional al restrângerii exercițiului dreptului…";. Prin aceeași sesizare s -a mai reținut că: "Totodată, din persp ectiva art.1 din Protocolul nr.1 și a jurisprudenței C. E. a D. O. referitoare la aceste dispoziții, drepturile care decurg din contribuțiile în cadrul regimurilor de securitate socială, cum este dreptul la pensie, constituie drepturi patrimoniale, care intră sub protecția art.1 din Protocol. Recunoscând marja de apreciere a statelor în materia legislației sociale, Curtea E. a D. O. a subliniat obligația a utorităților publice de a menține un jus t echilibru între interesul general și imperativele protecției drepturilor fundamentale ale persoanei, echilibru care nu este menținut ori de câte ori, prin diminuarea drepturilor patrimoniale, persoana trebuie să suporte o sarcină excesivă și dispropor ționată. Î ntr -o astfel de situație, există o î ncălcare a art.1 din Protocolul nr.1 la C., determinată de încălcarea caracterului rezonabil și proporțional al diminuării drepturilor patrimoniale. (C. Kjartan Asmundsson contra Islandei, 2004, cauza Moskal contra Poloniei, 2009). Or, diminuarea dre pturilor patrimoniale prevăzută de lege a criticată, cu consecința pierderii dreptului la pensia de serviciu, impune persoanelor cărora le este aplicabilă o sarcină excesivă și disproporționată, fără a menține un just echilibru între interesul general și imperativele protecției drepturilor fundamentale ale persoanei. Î n ceea ce privește pensiile speciale, jurisprudența C. E. a D. O., în aplicarea art.1 din Protocolul nr.1, recunoaște și ocrotește pensia stabilită pentru anumite profesii și nu permite ca acest drept să fie diminuat decât în cazuri excepționale, cu res pectarea principiului proporționalității, ceea ce însea mnă c ă măsura aplicată să fie justificată de sco pul legitim urmărit ( C. Banfield contra Regatului Unit, 2005)."; De altfel, și P.le Senatului, exprimându-și poziția față de sesizarea de neconstituționalitate formulată de judecătorii Î. C. de C. și Justiție, a arătat, astfel cum s-a reținut în considerentele aceleiași decizii a C. C., că L. nr. 1. ";impune o pierdere ireversibilă a pensiei de serviciu, aceasta echivalând cu o veritabilă expropriere, aducând atingere art. 1 paragraf 2 di n Protocolul nr. 1 la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale";. Pentru toate aceste considerente, apreciez că, în cauză, prin măsura luată, dreptul reclamantului de a primi pensia cuvenită a fost încălcat astfel încât s -a ajuns l a o atingere adus ă e sențe i drep tul u i l a pens ie al acestuia. Constatând în cauză încălcarea dreptului reclamantului la un ". în sensul art. 1 din Protocolul adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, consider că nu mai este necesară analizarea motivelor de recurs privind încălcarea, în speță, a art. 14 din C., cu privire la nediscriminare. În consecință, validarea unei asemenea măsuri prin care statul a adus atingere în mod esențial drepturilor reclamantului, pornind de la modificarea statutului pensiei sale, cu toate garanțiile aferente, consider că nu poate conduce decât la o neîncredere totală a salariaților și a pensionarilor în raporturile cu S. Român, care vor refuza cu certitudine să accepte orice provocări viitoare ale unor acte normative în scopul de a-și părăsi locuri de muncă sigure și bine plătite, la vârste la care mai pot presta muncă până la împlinirea vârstei standard de pensionare, obținute prin pregătire profesională, concursuri serioase, experiență în domeniu, gândindu-se că oricând drepturile lor pot fi afectate de schimbările cadrului normativ, astfel încât să nu mai poată reveni la posturile deținuteanterior și să obțină o pensie în cuantum comparabil cu pensia medie de asigurări sociale pe economie. Măsura luată prin L. nr.1., care a afectat drepturile reclamantului, și-ar justifica necesitatea în cauză poate doar printr-o satisfacție temporară a celorlalți pensionari din sistemul public, care însă nu au câștigat nimic din reducerea drastică a pensiilor anumitor categorii profesionale, ci, din contră, pensii ce erau plătite anterior doar din bugetul de stat, sunt în prezent achitate chiar din bugetul asigurărilor sociale de stat. Cu timpul însă, chiar și aceștia își vor da seama de neajunsurile instabilității și insecurității legislative, mai ales în domeniul securității sociale. Nimeni nu are dreptul să pretindă menținerea unei anumite stări normative, însă or ice cetățean al R. are dreptul la se curitate socială și juridică , ceea ce presupune ca măsurile luate , mai ales că privesc domeniul protecției sociale, s ă nu -l pună pe ac esta într -o situați e total, substanția l disproporționată față de cea în care acesta se afla atât la data când și -a părăsit locul de muncă, cât și atunci când a optat pentru a -și valorifica dreptul la pensie de serviciu, în condițiile în care, lipsa de previzibilitate a măsurii și a unei perioade tranzitorii, nu i -au permis acestuia să ia măsuri personale necesare de atenuare a riscurilor diminuării veniturilor sale și ale familiei, cu atât mai mult cu cât perioada îndelungată în care acesta a încasat lună de lună pensia militară, a creat acestuia convingerea că își poate orienta întreaga conduită în raport cu dispozițiile legale ex istente . Pentru toate aceste considerente, opinez în sensul că se impunea admiterea recursului formulat de reclamantul C. V., cu modificarea în tot a sentinței pronunțate de către prima instanță, în sensul admiterii acțiunii formulate în contradictoriu cu pârâții: M. A. N. B. și C. S. de P. a M. A. N. B., a anulării deciziei de recalculare a pensiei cu repunerea părților în situația anterioară emiterii acestei decizii, în sensul obligării pârâților să plătească acestuia pensia militară stabilită prin decizia nr.0110924/2006 astfel cum aceasta a fost actualizată până în anul 2010 și cheltuielile de judecată efectuate la fond și în recurs. C. M. Judecător, Red./Tehnored.:C.M.; 2 ex./(...).
| ← Decizia civilă nr. 5074/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 2508/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
