Decizia civilă nr. 5031/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 5031/R/2012
Ședința publică din data de 5 decembrie 2012
I. constituită din:
PREȘEDINTE: S.-C. B.
JUDECĂTORI: I.-R. M.
C. M.
G.: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul C. I. S. împotriva sentinței civile nr. 1310/(...), pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), privind și pe pârâta intimată CASA DE PENSII S. A M. A. N., având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul pârâtei intimate, consilier juridic R. C., lipsă fiind reclamantul recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Reprezentantul pârâtei intimate depune la dosar delegație de reprezentare
și concluzii scrise, arătând, la solicitarea instanței, că nu are cunoștință dacă decizia de recalculare a reclamantului a fost contestată.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâtei intimate solicită respingerea recursului pentru motivele arătate în concluziile scrise.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1310 din 11 septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN D. G. A F. P. M. și în consecință s-a respins acțiunea față de acesta.
S-a respins acțiunea civilă formulată de către contestatorul C. I. S. în contradictoriu cu intimata CASA DE PENSII A M. A. N.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul a avut calitatea de cadru militar și a beneficiat de pensia de serviciu, acordată conform
O. 7/1998. După intrarea în vigoare a L. nr. 1. privind stabilirea unor masuri în domeniul pensiilor, pensia de serviciu a devenit pensie în interesul L. 1., fiind emisă o decizie în acest sens. Ulterior, după intrarea în vigoare a OUG 1. a fost emisă decizia cu nr. 62060 din data de (...) de revizuire a pensiei, prin care a fost efectuată recalcularea pensiei, conform prevederilor acestui act normativ, stabilindu-se un cuantum al pensiei de 1.896 lei, începând cu data de (...).
Împotriva deciziei de revizuire, contestatorul a formulat contestație la C. de C. a M. A. N., contestație care nu a fost soluționată.
Analizând decizia atacată prin prisma dispozițiilor legale interne, incidentă în cauză, așa cum au fost redate mai sus, instanța a constatat că aceasta a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale.
D. de revizuire a avut ca temei juridic dispozițiile OUG nr. 1.. Scopul revizuirii, cuprins în preambulul OUG nr. 1., este acela de a corecta printr-o nouă metodologie de calcul, disfuncționalitățile apărute în procesul de recalculare a pensiilor conform metodologiei aprobate prin HG. nr. 7., pe care o și abrogă.
Cu privire la neretroactivitatea legii și conceptul de drepturi câștigate, instanța a constatat că dispozițiile L. nr. 1. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor și ale OUG nr. 1. se aplică pentru viitor, reglementările cuprinse în aceasta neintervenind asupra prestațiilor sociale deja încasate de contestator, prestații care, într-adevăr, se subsumează ideii de „. câștigate";.
Prin urmare, actul normativ prin care s-au revizuit drepturile de pensie nu a fost retroactiv și nu încalcă drepturile câștigate, ci modifică pentru viitor o situație juridică născută anterior, reglementările sale fiind aplicate numai de la data intrării în vigoare și doar pentru viitor.
Cât privește încălcarea dispozițiile art.1 Protocolul 1 la C., în jurisprudența C. E. a D. O. se statuează faptul că statul se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor sale în acest domeniu.
În speță, nu este vorba de o privare de proprietate, chiar dacă instanța a considerat că, contestatorul are un „bun"; în sensul C.i, întrucât prin recalcularea pensiei sale nu s-a produs o reducere substanțială a cuantumului acesteia.
Din această perspectivă, ingerința statului apare ca fiind proporțională în raport cu interesul particular al contestatorului afectat prin măsura de recalculare a drepturilor de pensie. I. a apreciat că există o legătură de proporționalitate între mijloacele utilizate de stat - reducerea pensiei și scopul legitim urmărit - reducerea cheltuielilor bugetare.
I. a apreciat că în cazul contestatorului nu a avut loc o reducere substanțială a nivelului pensiei acestuia de natură a conduce la concluzia afectării substanței dreptului de proprietate, astfel că acțiunea de contestare a drepturilor de pensie stabilite în temeiul OUG nr. 1. apare ca neîntemeiată și a fost respinsă ca atare.
I. a mai reținut că, în contestația formulată, contestatorul s-a rezumat la aspecte ce evidențiază încălcarea principiilor constituționale referitoare la neretroactivitatea legii, interzicerea discriminării, încălcarea dreptului de proprietate, punând în dezbatere critică dispozițiile L. nr. 1. și ale OUG nr. 1., care statuează obligația recalculării drepturilor de asigurări sociale stabilite prin legi speciale și integrarea lor într-un sistem unitar de pensii publice.
Or, prin decizia nr. 871 din (...), Curtea Constituțională a statuat că dispozițiile L. nr. 1. sunt constituționale, iar prin decizia nr. 9. 06 iulie 2011 s-a statuat că dispozițiile OUG nr. 1. sunt în acord cu Constituția.
Cu referire la criticile privind calculul pensiei, s-a constatat că susținerile contestatorului nu au fost dovedite, iar din analizarea comparativă a buletinului de calcul cu înscrierile din carnetul de muncă și celelalte înscrisuri depuse în probațiune, cu mențiunile din deciziile contestate, nu a rezultat niciun fel de neconcordanțe.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul C. I. S. solicitând modificarea sentinței în sensul admiterii contestației.
În motivare, reclamantul a arătat că în mod greșit, a apreciat prima instanță că prevederile legale nu ar avea un caracter retroactiv și că nu aduc atingere principiului dreptului câștigat, atâta vreme cât, este cât se poate de evident că, măsura privind revizuirea pensiilor stabilite prin legi speciale, aflate înplată la data introducerii sistemului unitar de pensii publice, a nesocotit grav prevederile art. 15 alin. 2 din Constituția R.iei care consacră principiul neretroactivității legii, prin faptul că dispune, în mod imperativ că, „L. dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabile";.
Prin decizia nr. 830/2008 Curtea Constituțională a statuat „ori de câte ori o lege nouă modifică starea legală anterioară cu privire la anumite raporturi, toate efectele susceptibile a se produce din raportul anterior, dacă s-au realizat înainte de intrarea în vigoare a legii noi, nu mai potfi modificate ca urmare a adoptării noii reglementări, care trebuie să respecte suveranitatea legii anterioare. L. nouă însă este aplicabilă, de îndată, tuturor situațiilor ce se vor constitui, precum și tuturor efectelor produse de situațiile juridice formate după abrogarea legii vechi (...)";.
În același sens sunt și deciziile C. Constituționale nr. 375/2005, nr.
57/2006 și nr. 120/2007.
În avizul consultativ dat de C. legislativ cu privire la proiectul de L. privind sistemul unitar de pensii se arată că: „În cazul de față, deoarece măsurile propuse nu sunt de natură penală sau contravențională, ci au un caracter civil, ele pot viza doar cazurile care se vor ivi după intrarea în vigoare a proiectului, nu și la situațiile deja existente";.
Cu toate acestea, legiuitorul român a adoptat OUG nr. 1., încălcând principiul constituțional mai sus enunțat.
De asemenea, conform principiului drepturilor câștigate, orice drept, indiferent de natura sa, trebuie acordat chiar dacă pentru cazurile apărute ulterior, acesta este diminuat.
În mod greșit reține prima instanță că, nu se aduce atingere principiului dreptului câștigat, atâta vreme cât, acest principiu a fost consacrat de către Curtea de Justiție a U. E. care arată că „dacă prestațiile acordate în temeiul regulamentului vechi sunt mai favorabile decât cele plătite în conformitate cu regulamentul nou, acestea nu trebuie să fie reduse";.
Acest principiu este stipulat, în mod expres, în practica judiciară a C. E. a D. O. care, în mod constant, a dat câștig de cauză subiecților de drept afectați din punct de vedere al drepturilor bănești prin acte normative adoptate ulterior.
Faptul că prima instanță reține în mod expres că „actul normativ prin care s-au revizuit drepturile de pensie ale contestatorului nu este retroactiv și nu încalcă drepturile câștigate, ci modifică pentru viitor o situație juridică născută anterior"; este cât se poate de limpede faptul că, în realitate, legea a retroactivat.
Greșită este și opinia primei instanțe potrivit căreia nu poate fi vorba despre privarea de un bun, întrucât aceasta s-a limitat a reține, în mod superficial, un singur aspect și anume că „nu s-a produs o reducere substanțială"; a cuantumului pensiei acestuia, însă, a omis să cerceteze și să combată toate argumentele pe care recurentul le-a invocat în susținerea încălcării flagrante a dreptului de proprietate.
OUG nr. 1. încalcă Constituția R.iei în ceea ce privește neretroactivitatea legii civile și încălcarea dreptului de proprietate, fiind în contradicție cu prevederile art. 15 alin. 2 care consacră principiul neretroactivității legii civile și ale art. 44 care garantează dreptul la proprietate privată. Într-adevăr, prin O. de urgentă nr. 1. s-a încălcat un drept dobândit de către recurent, identic sau similar dreptului de proprietate.
Fiind vorba, așadar, despre un adevărat drept de proprietate asupra pensiei, născut sub imperiul legii menționate, legiuitorul nu avea dreptul de a o modifica în cuantumul ei printr-o lege ulterioară, iar dacă a procedat astfel înseamnă că a încălcat prevederile art. 44 și art. 15 alin. 1 din Constituție, fiindîn prezența unei adevărate naționalizări sau confiscări, mai ales dacă am în vedere că s-a diminuat cu peste 75%.
Referitor la existența bunului și incidența încălcării art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la C. E. a D. O. s-a arătat că din hotărârea pronunțată cauza Muller contra Austriei rezultă că o reducere substanțială a nivelului pensiei ar putea fi considerată ca afectând substanța dreptului de proprietate și chiar a însuși dreptului de a rămâne beneficiar al sistemului de asigurare la bătrânețe.
Nu ne aflăm în niciuna dintre situațiile prevăzute de lege în care privarea de un bun nu reprezintă o încălcare a dreptului de proprietate al titularului asupra acelui bun, și anume:
- privarea să fie prevăzută de lege, adică de normele interne aplicabile în materie;
- ingerința să fie impusă de o cauză de utilitate publică;
- să fie conformă cu principiile generale ale dreptului internațional.
Cu toate că privarea de dreptul acestuia de proprietate asupra pensiei de serviciu este prevăzută de lege, ea nu este justificată de o cauză de utilitate publică și nici nu este conformă cu principiile generale ale dreptului internațional mai sus menționate, iar prin O. nr. 1. nu s-a conferit posibilitatea reclamantului de a obține despăgubiri pentru privarea de proprietate în cauză, iar Guvernul României nu a invocat nicio circumstanță extraordinară pentru a proceda în această manieră abuzivă.
Mai mult decât atât, privarea de dreptul de proprietate al recurentului s-a făcut fără ca acesta să fie despăgubit în vreun fel pentru acest lucru.
În mod greșit a fost admisă excepția lipsei calității procesuale a S.ului R. reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice atâta vreme cât prin decizia nr. 2. pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii S.ul are calitate procesuală pasivă raportat la partea necontributivă a pensiei.
Prin concluziile scrise pârâtul M. A. N. B. a solicitat respingerea recursuluiformulat de reclamant cu menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Prin art.1 lit. a din L. nr. 1., privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, pensiile militare de stat au devenit pensii în înțelesul L. nr.1., calculate pe baza veniturilor realizate.
În aplicarea acestui act normativ, M. A. naționale a emis decizia nr. 62060 din 20 decembrie 2010 prin care, începând cu data de 1 ianuarie 2011, s-au recalculat drepturile de pensie cuvenite reclamantului, stabilindu-se în favoarea acestuia o pensie de asigurări sociale în cuantum de 1.935 lei brut, care înlocuia pensia de serviciu stabilită în temeiul L. nr. 179/2004.
După apariția OUG nr. 1., pârâta C. de P. S. a M. A. și I. a emis decizia nr.
62060 din data de 20 decembrie 2011, contestată în prezenta cauză, prin care au fost revizuite drepturile de pensie ale reclamantului, stabilindu-se începând cu data de 1 ianuarie 2011 un cuantum brut al pensiei de 1.896 lei.
Prin demersul său judiciar, reclamantul a solicitat anularea deciziei de revizuire a pensiei, invocând în principal încălcarea principiului neretroactivității, lipsa caracterului previzibil și accesibil al legii și încălcarea dreptului de proprietate prin prisma art. 1 din Protocolul 1 al C.i E. a D. O.
În ceea ce privește neretroactivitatea, după cum s-a statuat prin D. nr. 29din (...) pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în recurs în interesul legii, (aplicabilă pentru identitate de rațiune și în cazul recalculării pensiilor de stat ale militarilor) nu pot fi primite criticile potrivit cărora L. 1. și OUG nr. 1.încalcă flagrant principiul neretroactivității legii, prevăzut în art. 15 alin. 2 din Constituție, prin prisma faptului că actul normativ menționat a făcut obiectul controlului de constituționalitate a priori, exercitat în temeiul art. 146 lit. a din Constituție, Curtea Constituțională pronunțând deciziile nr. 871 din 25 iunie
2010 și, respectiv, nr. 873 din 25 iunie 2010, publicate în Monitorul Oficial al
R.iei, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010 decizii care au un caracter obligatoriu, în limitele controlului de constituționalitate.
În ceea ce privește pretinsa încălcare a art. 1 din Primul Protocol la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, se constată că prin L. nr. 1. și, respectiv OUG nr. 1. nu s-a suprimat dreptul la pensie al reclamantului, astfel încât nu se poate reține că a existat o privare de bun, în sensul celei de-a doua teze a primului paragraf al art. 1 din Protocolul nr. 1 și, drept urmare, neacordarea unei despăgubiri pentru suma cu care s-a diminuat cuantumul pensiei reclamantului ca urmare a intrării în vigoare a L. nr. 1. și a OUG nr. 1. nu conduce, de drept, la reținerea unei încălcări a prevederilor menționate.
În considerentele hotărârii recurate, instanța de fond a reținut faptul că pensiile de serviciu ar fi fost compuse dintr-o „parte contributivă și un supliment din partea statului";.
Argumentele recurentului, corecte în ceea ce privește caracterul necontributiv al pensiei de stat, nu sunt însă de natură să conducă la nulitatea deciziei de revizuire. A., decizia are la baza o noua filozofie a legiuitorului în domeniul pensiilor, ce a impus trecerea tuturor pensiilor într-un sistem integrat.
Se constată că atributul statului de a modifica sistemul de calcul al pensiilor, precum și regimul juridic al pensiilor, a fost confirmat și prin deciziile pronunțate de Curtea E. a D. O.
A., în cauza Abaluță și alții c/a R.iei, Curtea E. a D. O. a respins ca inadmisibilă cererea reclamanților, pensionari militari, prin care aceștia s-au plâns de faptul că măsurile legislative adoptate prin L. nr. 1., HG nr. 7. și ulterior prin OUG nr. 1., ce au avut ca efect diminuarea pensiilor lor, încalcă prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 la C. și art. 14 din C..
A., Curtea a reținut faptul că S.ele părți la C. se bucură de o mare marjă de apreciere în ceea ce privește reglementarea politicilor sociale iar reducerea pensiilor reclamanților a constituit o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de L. nr. 2., pentru a echilibra bugetul de S. și a corecta diferențele existente între diferitele sisteme de pensie. Curtea E. a D. O. a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate și, de asemenea, că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv, iar durata în care reclamanții au prestat serviciul militar a fost asimilată perioadelor de cotizație în sensul legii.
Mai mult, prin D. de inadmisibilitate din 7 februarie 2012 a C. E. a D. O. în cauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma, Edita Tanko, M. Molnar și L. Ghețiu împotriva R.iei, releavantă și în cauza dedusă judecății datorită similitudinii situației analizate, a stabilit că „…deși articolul 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat (a se vedea, în special, Skorkiewicz c. Poloniei, decizia din 1 iunie 1999, nr. 39860/98; decizia
Jankovic c. Croației, nr. 43440/98; decizia Kuna c. Germaniei, nr. 52449/99; Blanco Callejas c. Spaniei, decizia din 18 iunie 2002, nr. 64100/00, și Maggio și alții c. Italiei, 31 mai 2011, nr. (...)(...)(...)6/08 și 56001/08, par. 55).
S.ele părți la C. dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale. Curtea a reamintit, în acest sens, dată fiind cunoaștereadirectă a propriei societăți și a nevoilor sale, că autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil (Jankovic, citată anterior; Kuna, citată anterior, și Mihăieș și Senteș c. R.iei, decizia din 6 decembrie 2011, nr. 44232 /11 și 44605/11).
În speță, Curtea E. a D. O. a subliniat că reforma sistemelor de pensii a fost fundamentată pe motivele obiective invocate la adoptarea L. nr. 1., și anume contextul economic actual și corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii.
De asemenea, Curtea E. a D. O. a luat act de faptul că pensia datorată reclamantelor, în baza contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, plătite de acestea în cursul anilor de serviciu, nu a fost în niciun fel afectată de reformă și acestea au pierdut doar suplimentul la pensie, care era acoperit integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care au beneficiat în calitate de personal auxiliar al instanțelor.
În această privință, Curtea E. a D. O. a considerat că reducerea pensiilor reclamantelor, deși substanțială, constituia o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de L. nr. 1., pentru a echilibra bugetul și a corecta diferențele existente între sistemele de pensie. Ca și Curtea Constituțională, Curtea E. a D. O. a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate. De asemenea, Curtea a reținut că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale, dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu.
În raport de aceste dezlegări și statuări obligatorii, Curtea de A. va înlăturasusținerile reclamantului referitoare la încălcarea principiului neretroactivității, la încălcarea dreptului de proprietate și la caracterul permanent al dreptului câștigat de a beneficia de pensia de stat în cuantumul stabilit în baza OG nr. 7/1998.
În cazul concret dedus judecății, analizând raportul de proporționalitate între scopul urmărit și mijloacele de realizare, Curtea de A. reține că reclamantul a avut o pensie de stat în cuantum brut de 2614 lei și o pensie revizuită de 1.896 lei. Prin urmare, pensia revizuită a reclamantului nu este mai mică decât pensia medie pentru limită de vârstă în luna ianuarie 2011, care este de 860 lei conform datelor statistice ale Casei N. de P. și A. D. de A. S. în R., ceea ce nu poate avea semnificația unei lipsiri totale a mijloacelor de subzistență ale reclamantului.
Drept urmare, reținând și că în cauză recurentul nu a invocat alte criterii care să fie avute în vedere la stabilirea raportului de proporționalitate, având în vedere și D. nr. 2. pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în care se evidențiază că în raport de jurisprudența C. E. a D. O. este necesar să se analizeze situația particulară a fiecărui reclamant, Curtea de A. apreciază că în raport de probele administrate reclamantul nu suportă o sarcină individuală excesivă, de natură a aprecia că nu ar fi respectat raportul de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit.
În raport de aceste considerente, Curtea constată că sentința instanței de fond a fost pronunțată cu interpretarea corectă a probelor administrate în cauză și cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor legale, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de A., în temeiul art. 312 alin. 1 C.proc.civ., va respinge, cu opinie majoritară, ca nefondat recursul declarat, cu consecința menținerii ca legală și temeinică a hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul C. I. S. împotriva sentinței civile nr. 1310 din 11 septembrie 2012 a T.ui M. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 5 decembrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S.-C. B. I.-R. M. C. M.
G. G. C.
Red. S.C.B. Dact.V.R./2ex. (...)
Jud.fond C. V.
| ← Decizia civilă nr. 3344/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 3732/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
