Decizia civilă nr. 2450/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale

Comentarii

0

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ

DOSAR NR. (...)

D. CIVILĂ NR. 2450/R/2012

Ședința publică din data de 15 mai 2012

Instanța constituită din:

P.: C. M.

JUDECĂTORI: S.-C. B.

I.-R. M.

GREFIER: G. C.

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții M. A. N. și CASA DE PENSII S. A M. A. N. împotriva sentinței civile nr. 5424 din 21 noiembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe reclamanta intimată P. M., având ca obiect contestație decizie de pensionare.

Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 9 mai 2012, încheiere care face parte din prezenta decizie.

Pentru termenul de astăzi, pentru când s-a amânat pronunțarea, s-au depus la dosar din partea reclamantei intimate concluzii scrise.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr. 5424 din 21 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul

Cluj în dosar nr. (...) s-a respins excepția lipsei de obiect a acțiunii.

S-a admis în parte acțiunea formulata de reclamanta P. M. în contradictoriu cu parații C. S. DE P. A M. A. N. si M. A. N.

S-a constatat nulitatea absoluta a D. nr. 89221 din (...) emisă de D. financiar- contabila din cadrul M. A. N. si s-a dispus repunerea parților in situația anterioara emiterii acestei decizii.

Pârâții au fost obligați in solidar, la plata către reclamantă a sumei de 250 lei cheltuieli de judecata.

Pentru a pronunța această soluție, s-a reținut în esență că dreptul reclamantei la pensie pentru limita de vârsta în temeiul L. nr. 1.. D. nr. 89221/(...) a fost emisă de M. în vederea recalculării pensiei de serviciu, în vederea aplicării dispozițiilor L. nr. 1. privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor.

In ce privește legalitatea formală a deciziei, s-a reținut că decizia a fost emisă de D. financiar-contabila, o structura fără personalitate juridică din cadrul ministerului, căreia niciun text legal în vigoare la acea data nu ii recunoștea abilitatea de a stabili, calcula, recalcula sau revizui pensiile militarilor ulterior intrării in vigoare a art. 132 din L. nr. 2..

In privința algoritmului avut în vedere la stabilirea cuantumului pensiei instanța a constatat că in vederea calculării cuantumului pensiei s-a avut în vedere HG nr. 7. cu toate ca la data emiterii deciziei efectele hotărârii de guvern erau suspendate, cu efecte "erga omnes";, prin S. nr. 338/(...) a C. de A. C., definitivă si irevocabilă prin D. nr. 38/(...). Mai mult, prin sentința civilă nr. 443/(...) pronunțata in dosarul nr. (...) a C. de A. C. s-a dispus anularea dispozițiilor art. 2 alin 2, 3, 4, 6 și 7, ale art. 6 alin 1, 2 si 54 și art. 10 alin 2 din HG nr. 7..

Deși HG nr. 7. a fost abrogata prin OUG nr. 1., C. S. de P. a MApN nu a emis până în prezent o decizie de anulare a deciziei contestate, respectiv o decizie prin care sa se procedeze la stabilirea pensiei reclamantului in conformitate cu dispozițiile L. nr. 1..

Pe de alta parte, instanța a analizat legalitatea deciziei emise nu doar prin prisma legilor în vigoare ci și a reglementarilor internaționale, pentru a stabili daca normele interne sunt conforme cu dispozițiile dreptului comunitar in materie precum si cu dispozițiile C.i E. a D. O..

Pentru a stabili conformitatea legislației interne prevederilor art.1 al primului Protocol adițional la C. coroborat cu art.14 din aceasta, s-a analizat amănunțit: 1. dacă partea reclamantă deține un „. existent; 2. dacă a apărut o ingerință a statului asupra dreptului la respectarea bunului; 3. dacă ingerința îndeplinește condițiile: legalității; a existenței unui scop legitim (sau de utilitate publică) în acord perfect cu interesul general; a proporționalității rezonabile a ingerinței (mijloacelor utilizate) cu scopul legitim urmărit; a prezervării unui echilibru echitabil între imperativul protecției dreptului fundamental de proprietate a individului și cerințele interesului general al societății;a nediscriminării.

S-a concluzionat că pensia de serviciu, stabilită de autoritățile române

(serviciul public de pensii) printr-o decizie administrativă de pensionare, în baza legii (L. nr.1.), reprezintă un „., partea reclamantă exercitând acest drept prin încasarea lunară, a pensiilor, după data pensionării.

Prevederile abrogative ale art. 1-3 din L. nr.1. (menținute și prin art.196 lit.f din L. nr. 2.) au avut ca efect eliminarea totală și intempestivă a pensiei de serviciu a militarilor, inclusiv a părții reclamante (deși aceasta continua să îndeplinească condițiile de acordare a pensiei de serviciu - spre deosebire de C. R. v. P.), reprezintă o incontestabilă ingerință asupra proprietății din partea statului. Aceasta chiar dacă acest „. (pensia de serviciu) a fost înlocuit cu alt bun, dreptul la pensia de drept comun (cu un cuantum de aproximativ 40%, față de cuantumul dreptului inițial).

Având în vedere că pensia de serviciu („bunul";) a fost total suprimată, fiind abrogată însăși această instituție juridică în integralitatea ei, această situație poate echivala cu o veritabilă privare de proprietate. Î.-adevăr, este cazul unei eliminări integrale și ireversibile a dreptului, iar nu o suspendare sau amânare a plății acestuia ori o reducere parțială de cuantum. Iar testul de proporționalitate a ingerinței constă în verificarea acordării de către stat a unei despăgubiri adecvate. În caz de privare de proprietate, chiar dacă compensația nu trebuie să fie integrală în anumite circumstanțe, totuși ea trebuie să fie rezonabilă. Ori, acordarea în locul vechiului bun (pensia de serviciu), a unui alt bun (pensia de drept comun) cu o valoare substanțial și vădit discriminată la aproximativ doar 40%, nu se încadrează în limitele rezonabilului, ci al precarității.

Ingerința este „prevăzută de lege"; și anume de art.1-3 din L. nr.11., deci există o normă legală în materie.

În cazul de față, nicio dispoziție din legislația specială (L. nr.1.) sau generală a pensiilor (L. nr.1.) nu prevede printre cazurile legale de încetare a plății pensiilor de serviciu dificultățile financiare ale bugetului de pensii. D., prevederile art.180 alin.7 din L. nr.1., instituie regula menținerii în plată a cuantumului pensiei stabilit potrivit reglementărilor anterioare în vigoare, dacă acesta este mai avantajos. Același mesaj se desprinde și din deciziile C. C.: nr.46/2002 („Curtea reține că prin adoptarea L. nr. 1. s-a reglementat o nouă modalitate de calcul și de stabilire a pensiilor militare de stat.

Mai mult, stabilitatea și coerența plății pensiilor este garantată expres de către stat, care și-a asumat necondiționat obligația finanțării deficitului bugetului de pensii (art. 16 din L. nr.1., reluat și de art. 26 din L. nr.2.).

De asemenea, până in prezent legislația națională a pensiilor nu a înregistrat vreun precedent de eliminare intempestivă și totală a unui drept de pensie cu acordarea unui alt drept al cărui cuantum să fie brutal tăiat, deși societatea s-a confruntat cu valuri repetate de dificultăți financiare grave în această perioadă (inclusiv care au necesitat asistența FMI).

Devine evident că această condiție a legalității ingerinței nu este îndeplinită, deoarece acesta implica și o accesibilitate, precizie și predictibilitate a normei legale interne. În cazul de față stabilitatea, siguranța și coerența legislativă rezonabil sperată a fost înfrântă fără nicio prevenire prealabilă, care să fie lipsită de ambiguitate. A., a fost încălcat art.1 din Protocolul nr.1 al C.i.

Având în vedere că o aplicare retroactivă a legii înfrânge flagrant principiul securității juridice (care se aplică unei situații legale finalizate, indiferent dacă aceasta a fost stabilită printr-un act judiciar sau administrativ, inclusiv printr-o decizie de pensionare a cărui efect este definitiv - art.88 din L. nr.1. - C. Moskal v. P.), aplicarea retroactivă a legii (L. nr.1.) față de partea reclamantă reprezintă o aplicare vădit eronată și arbitrară.

S-a reținut că prin aplicarea retroactivă a normei de recalculare a pensie, autoritățile naționale au încălcat art.1 din Protocolul nr.1 al C.i.

Art.1 al primului Protocol adițional presupune în mod inerent un scop legitim, în interes public (cauza Beyeler v. Italia). În E. de motive a L. nr.1., depusă de inițiator la P., există două motive care corespund condiției scopului legitim: continuarea crizei economice și anul 2009 și extinderea acesteia în anul 2010, ce atrage necesitatea asigurării sustenabilității financiare a sistemului de pensii publice, eliminarea privilegiilor din legile sistemelor speciale de pensii publice. Declarativ, aceste motive pot corespunde exigențelor scopului legitim, în acord cu interesul public.

Ingerința este, însă, discreționară și contrară art.1 din Protocolul nr.1, deoarece a fost aplicată automat, în virtutea unei dispoziții legale. Nu există un

„echilibru echitabil"; în caz de aplicare automată a retragerii pensiei prin prevederile legii, chiar dacă există un scop legitim (C. Azinas v. Cipru).

Cele două scopuri legitime invocate (asigurarea echilibrului bugetar în condițiile crizei economice și eliminarea privilegiilor) impun o analiză distinctă.

În primul rând, sub aspectul asigurării sustenabilității bugetului de asigurări sociale în condițiile de criză economică, condiția proporționalității impune: motivarea suficientă a mijloacelor utilizate; acționarea de către stat într-un timp adecvat, într-o manieră corespunzătoare și cu o maximă consecință.

Privarea de proprietate, servind interesului public, trebuie să urmărească scopul legitim prin mijloace proporționale în mod rezonabil cu scopul urmărit. Principiul „bunei guvernări"; impune ca atunci, când o problemă de interes public apare, autoritățile publice să acționeze într-un timp adecvat, într-o manieră corespunzătoare și cu o maximă consecvență (cauzele Beyeler v. Italia, Moskal v. P.).

Dacă mijloacele utilizate sunt insuficient motivate, este încălcată C. (cauza

Beyeler v. Italia). Obligația statului de a motiva ingerința (actul normativ - L. nr.1.) rezultă expres și din dispozițiile art.6 și art.7 din L. nr.24/2000, trebuind să existe o expunere de motive a legii însoțită de un studiu de impact, cu soluții care „trebuie să fie temeinic fundamentate";, în baza evaluării preliminare a impactului noilor reglementări. Însă, așa cum remarcă expres și Curtea Constituțională, se poate cu ușurință observa că la secțiunea a 4-a din expunerea de motive, intitulată

„Impactul financiar asupra bugetului național general consolidat, atât pe termen scurt, pentru anul curent, cât și pe termen lung (5 ani)";, nu se face nicio precizare cu privire la modificarea aspectelor bugetare (D. nr.8.), deci nu a fost temeinic fundamentată această măsură în sensul demonstrării faptului că eliminarea pensiilor de serviciu ar avea un impact semnificativ asupra degrevării bugetului de pensii. De asemenea, dificultățile bugetului asigurărilor sociale de stat nu pot fi opuse dreptului la pensie, în sensul diminuării cuantumului pensiei, dreptul la pensie neputând fi afectat de proasta gestionare a bugetului respectiv de către stat (D. nr.872/2010 a C. C.).

S-a concluzionat că mijloacele utilizate fiind insuficient motivate, s-a încălcat art.1 al Protocolului nr.1.

Cu privire la obligația statului de a acționa într-un timp adecvat, este de reținut că pentru a exista un raport de proporționalitate față de caracterul pur temporar și excepțional al crizei economice, trebuie ca și mijloacele utilizate (prin ingerința asupra dreptului de proprietate) să fie tot temporare.

Ori, mijlocul folosit (al eliminării definitive a dreptului la pensia de serviciu) nu se află într-un raport de proporționalitate rezonabil cu caracterul temporar al crizei economice și a perioadei rezonabile în care statul trebuie să găsească soluțiile adecvate. Acest scop legitim (al apărării față de criza economică) justifică numai măsuri pe durata determinată a crizei, deci temporare, precum suspendarea temporară a exercițiului unui drept (cum ar fi cel la pensie de serviciu). Deci, a fost încălcat art.1 al primului Protocol adițional, pentru nerespectarea condiției proporționalității.

În ceea ce privește obligația statului de a acționa într-o manieră corespunzătoare și cu maximă consecvență, este de remarcat că această condiție de proporționalitate este încălcată și pentru că ingerința adusă dreptului fundamental de proprietate excedează considerabil și evident beneficiului societății rezultat în urma aplicării ingerinței.

Motivarea potrivit căreia bugetul de stat și bugetul asigurărilor sociale de stat sunt degrevate semnificativ de cheltuieli suplimentare, asigurându-se astfel sustenabilitatea bugetului, reprezintă o motivare neserioasă, având în vedere procentul infim al economiei realizate prin eliminarea pensiilor de serviciu.

Obligația statului, de a acționa într-o manieră corespunzătoare și cu maximă consecvență, este încălcată, prin prisma condiției proporționalității, deoarece mijlocul utilizat, pentru atingerea scopului legitim urmărit, trebuia să se afle într-un raport de proporționalitate rezonabil, deci trebuia să constea într-o reducere parțială (iar nu eliminarea totală) a dreptului la pensie de serviciu.

În ceea ce privește cel de al doilea scop legitim invocat, al eliminării privilegiilor, mijloacele utilizate nu sunt într-un raport de proporționalitate cu acest scop urmărit.

Pe de altă parte, în mod fals se invocă introducerea principiului contributivității în sensul că ar elimina din cuantumul tuturor pensiilor părțile „. sau „..

A., în realitate, pensia din sistemul public nu este calculată ca însumarea tuturor contribuțiilor și nu se suportă dintr-un fond de acumulare. D., această pensie se calculează în baza unor indici economico-financiari bugetari stabiliți de lege (art.5 alin.3 și art.80 din L. nr.1. raportat la art.16 din L. nr.19/2009, constând în valoarea punctului de pensie și salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului de asigurări sociale de stat) și se plătește de către stat, din bugetul de asigurări sociale de stat.

Ca atare, mijlocul utilizat (al eliminării pensiilor de serviciu) nu are ca efect eliminarea unor privilegii din sistemul de pensii, deci nu se află în raport de proporționalitate rezonabil, fiind încălcat, și sub acest aspect, art.1 din Protocolul nr.1, știut fiind faptul că statele trebuie să procedeze în așa fel încât atenuarea unor vechi violări să nu creeze noi nedreptăți (cauzele Pincova și Pinc v. Cehiei, Padalevicius v. Lituaniei).

Reclamanta se află într-o situație de vulnerabilitate financiară și socială sub aspectul mijloacelor de subzistență, deoarece statutul profesional i-a impus interdicția de a obține alte venituri pe timpul vieții active, concomitent cu suportarea riscurilor profesionale și a altor obligații statutare deosebite. Ori, în urma supunerii părții reclamante la toate aceste privațiuni economice și sociale, este excesivă și disproporționată lăsarea acesteia fără compensația materială adecvată și proporțională privațiunilor suportate, fiind pusă intempestiv într-o situație neprevăzută de mare dificultate și marginalizare socială, prin reducerea unicei surse de venit cu aproximativ 60%.

De asemenea, reclamanta a fost supus unei poveri excesive și disproporționate, prin faptul că i-a fost redusă integral pensia de serviciu, iar nu proporțional cu ponderea acestor pensii în deficitul bugetului de pensii.

In ceea ce privește nediscriminarea, instanța a reținut inclusiv violarea dispozițiilor art. 1 din Protocolul nr. 1 coroborate cu cele art. 14 din C.

Petitul privind obligarea pârâților la restituirea sumelor reținute nelegal instanța a reținut că începând cu luna februarie 2011 cuantumul pensiei a fost egal cu cuantumul pensiei din luna decembrie 2010, în conformitate cu art. 6 alin. 1 din OUG nr. 1., astfel că acest petit a fost respins.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții M. A. N. în nume propriu și în calitate de reprezentant legal al CASEI DE P. SECTORIALE A M. A. N. solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.

În motivare s-a arătat că decizia de pensie este un act administrativ cu regim special, prevăzut de legislația asigurărilor sociale, nu un act juridic civil, deci nu poate fi supus nulităților actului juridic civil.

Începând cu luna februarie și în continuare reclamantului i s-au achitat drepturile de pensie în cuantumul avut în decembrie 2010, potrivit dispozițiilor OUG nr. 1., până la revizuirea pensiei, ceea de duce la concluzia că punerea părților în situația anterioară emiterii deciziei contestate este lipsită de sens.

Începând cu luna februarie 2011, reclamantului i s-au achitat toate drepturile solicitate prin acțiune. Mai mult, reclamantului i-a fost emisă o nouă decizie de revizuire a pensiei, cu plata începând tot cu data de (...), emisă de Casa de pensii sectorială a M. A. N. în urma procesului de revizuire a pensiei, conform metodologiei stabilite de OUG nr. 1. privind stabilirea unor măsuri În domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională. În această situație, D. de recalculare a fost anulată implicit prin emiterea noii decizii. aceasta fiind pusă în plată începând cu aceeași dată. adică (...).

Cum decizia contestată și-a pierdut orice efecte juridice și nu produce nicio vătămare reclamantului prin cererea de anulare a acestei decizii nu mai poate obține nici un folos practic, niciun câștig material, astfel că acțiunea este rămasă fără obiect.

Începând cu luna februarie 2011, reclamantului i s-au achitat toate drepturile solicitate prin acțiune, până la emiterea noii decizii de revizuire, astfel că efectele deciziei contestate au fost în totalitate anulate prin aplicarea dispozițiilor OUG nr.

1., astfel că nu i s-a adus un prejudiciu.

În ceea ce privesc efectele suspendării HG nr. 7. reținute de prima instanță, că nu au fost parte în acel proces. Mai mult, S. civilă nr. 3. a C. de A. C. privind suspendarea HG nr. 7. are efecte numai între părți. potrivit principiului relativității efectelor juridice ale hotărârilor judecătorești. principiu de la acre legislația în vigoare nu instituie derogări.

Serviciul pensii militare și alte drepturi sociale din cadrul Direcției financiar- contabile a fost desființat abia prin art. 3 alin.(2) din Hotărârea G. nr. 233/2011 privind atribuțiile, organizarea și funcționarea caselor de pensii sectoriale la data intrării în vigoare a acesteia adică data de 24 martie 2011. Cum nu se putea crea un vid în funcționarea structurii responsabile cu pensiile este evident cel vechea structură și-a îndeplinit atribuțiile legale până la desființarea sa cu atât mai mult cu cât era obligată să respecte termenele impuse de L. nr. 1.. Motivele reținute de instanța de fond, conform cărora după data de 23 decembrie 2010 decizia a fost emisă de un organ necompetent, sunt lipsite de orice suport deoarece o structură cu personalitate juridică nu poate fi funcțională chiar la data apariției legii prin care a fost înființată și nu are capacitate ele exercițiu decât după numirea organelor de conducere astfel că sub aspectul funcționării acestei instituții are importanță HG nr.

233/2011.

În ceea ce privește repunerea părților în situația anterioară emiterii deciziei contestate, procedura de recalculare și stabilire a pensiei într-un anumit cuantum nu constituie un motiv de nulitate absolută a deciziei de pensie, ci poate fi solicitată și admisă numai emiterea unei noi decizii în baza legii în vigoare care reglementează acordarea drepturilor de asigurări sociale.

La data pronunțării hotărârii L. nr. 1. era abrogată expres prin L. nr. 2., astfel că nu se putea dispune repunerea părților în situația anterioară emiterii decizie contestate, deoarece nu mai exista bază legală pentru plata pensiei militare. De asemenea L. nr. 1. a fost la rândul ei abrogată tot prin L. nr. 2..

Prin menținerea deciziei emise în baza L. nr. 164/2011 se stabilește eu caracter definitiv că reclamantului nu i se aplică dispozițiile L. 1., iar eventualele sume ce s-ar plăti reclamantului prin menținerea pensiei militare de serviciu de care aceasta beneficia în baza L. nr. 1. nu ar mai putea fi vreodată supuse restituirii având în vedere că această plată s-ar face în baza unei hotărâri judecătorești, iar nu ca plată necuvenita sau din eroare.

În ceea ce privește considerentele pentru care instanța de fond a reținut că deciziile contestate sunt contrare normelor prioritare și imperative ale C.i, se arată că L. nr. 1. a fost supusă controlului anterior de constituționalitate, iar prin D. nr.

8. Curtea Constituțională a constatat că, în raport cu criticile formulate, dispozițiile legii sunt constituționale. Potrivit dispozițiilor art. 147 alin. (4) teza a II-a din C., deciziile C. C. sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.

S-a invocat D. nr. 29/(...) pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin care s-au soluționat recursurile în interesul legii declarate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de colegiile de conducere ale curților de apel B., C., C. și G. privind aplicarea dispozițiilor L. nr.

1..

Reclamantul nu a făcut dovada că a depășit un anumit prag de dificultate sau i s-au suprimat mijloacele de subzistență. Consideră că nici nu se putea face această dovadă, în situația în care reclamantul a beneficiat în continuare de cuantumul pensiei plătit în decembrie 2010 și nu cel prevăzut de decizia de recalculare din (...), decizie care nu a fost niciodată pusă în plată.

Și analiza efectuată de Curtea Constituțională asupra obiecțiilor de neconstituționalitate ridicate cu privire la L. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor se plasează pe aceleași repere stabilite în jurisprudența C. E. a D. O.. identificare în precedent.

În ceea ce privește recalcularea pensiei, aceasta nu numai că nu a fost suprimată, dar este în acord și cu C. și protocoalele sale adiționale, Curtea statuând că nu este exclus dreptul statului de a adopta în domeniul civil prevederi legale noi care să reglementeze drepturi care decurg din vechea legislație cu condiția ca acea lege să nu aducă atingere principiilor convenționale.

În consecință, raportat și la faptul că C. nu are rolul de a verifica în ce măsură existau și alte soluții legislative pentru atingerea obiectivului public urmărit (Wieczorec c. Poloniei, (...). par.59. Mellachcr c. Austriei. (...). Series A, nr. 169. par.

51), se poate reține faptul că, având în vedere circumstanțele de natură socio- economică în care a fost luată măsura modificării cuantumului pensiilor speciale prin adoptarea L. 1., ulterior a L. 2., nu reprezintă o încălcare a convenției, deoarece categoriile de pensionari vizate prin L. 1. nu și-au pierdut dreptul la pensie, ci le-a fost afectat doar cuantumul pensiei. această măsură fiind impusă de resursele bugetare ale statului și de indicatorii socio-economici care stabilesc nivelul de sustenabilitate al sistemului de pensii.

Curtea E. a D. O. a precizat în mod constant că art. I din Primul protocol adițional la C. nu garantează dreptul vreunei persoane la o pensie într-un anumit cuantum, deoarece textul nu recunoaște dreptul de a deveni proprietarul unui hun. (W. vv. P., cerere nr. 18176/05, hotărâre din 8 decembrie 2009, R. vs. P.. cererea nr.

886/05, hotărâre din 28 aprilie 2009, 71: M. ș.a. vs. Italia, cererile nr. 46286/09.

51R(...)7108. 54486/08 și 56001/08, hotărâre din] 1 mai 2011 55; Andrejeva vs. UII/W7iu. cerere nr. 55707/00, Marea Cameră hotărâre din 1 g februarie 2009. ~

77; Kjartan Asmundsson vv. Islanda, cerere nr. 60669100. hotărâre din : 2 octombrie 2004, ~ 39: Stec ș.a. VS. Regatul Uni/ al Marii Britanii și Irlandei de N. cererile nr. 6573 110 I și 65900/01, Marea Cameră. hotărâre din 12 aprilie 2006, ~

53; Runkee și Whitc vv. Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. cererile nr.

42949/98 și 53134/99 hotărâre din 1 () mai 2007. ~ 34;)

În acest sens Curtea E., în cauza Kiartan Asmundsson contra Islandei, a arătat că art. 1 din Protocolul nr. 1 garantează dreptul persoanei la beneficiile rezultate din plata contribuțiilor la anumite fonduri de securitate socială însă această împrejurare nu poate fi interpretată ca acordând persoanei o pensie într-un anumit cuantum.

Prin urmare, dacă s-a statuat că dreptul la o prestație de asigurări sociale într-un anumit cuantum, nu este apărat de C. și de protocoalele sale adiționale atunci când beneficiarul dreptului a contribuit la această prestație, cu atât mai mult acest cuantum nu este garantat de C. în ipoteza în care titularul său nu a contribuit la sistemul de asigurări sociale. Aceasta este și ipoteza în discuție, deoarece pensia militară a fost acordată în considerarea calității titularului fără a se fi executat anumite prestații de asigurări sociale care să fundamenteze cuantumul acestora.

În aceste condiții. chiar dacă poate fi încadrată în noțiunea de bun pensia de serviciu reprezintă din această perspectivă, un drept câștigai numai cu privire la prestațiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificația unei exproprieri.

S-a mai arătat că, instanța de contencios european a reiterat pe calea unei jurisprudențe constante că art. I din Protocolul nr. l nu stabilește nicio restricție pentru statele membre în a alege orice formă a sistemului de asigurări sociale tipul ori cuantumul beneficiilor acordate în cadrul unui anumit sistem. Însă, în situațiile în care un stat membru a adoptat o legislație care prevede dreptul la pensie ca drept de securitate socială, indiferent dacă este condiționat sau nu de plata contribuțiilor acea legislație trebuie primită ca generând un interes patrimonial ce intră sub incidenta art. l din Primul Protocol al C.i in privința persoanelor care satisfac cerințele prevăzute de lege.

În consecință apreciază că instanța nu poate califica în cazul de față bunul reclamantului ca fiind dreptul de a primi un anumit cuantum al pensiei, deoarece cuantumul este protejat de convenție doar pentru perioada in care acesta are un fundament legal în dreptul intern.

Având în vedere condiționarea posibilității statului de a acorda pensiile speciale de resursele financiare de care dispune, faptul că acestor prestații ale statului nu li se opune contribuția asiguratului la fondul din care se acordă aceste drepturi, precum și caracterul succesiv al acestor prestații, dobândirea dreptului la pensie specială nu poate fi considerată ca fiind o obligație eternă a statului de a acorda acest drept, singurul drept câștigat reprezentând doar prestațiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii legi, sens în care s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin D. nr. 458/(...), publicată în Monitorul Oficial nr. 24/(...).

Intimata reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerearecursului.

Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate încererea de recurs și prin prisma apărărilor din întâmpinare, Curtea reține următoarele: Prin art.1 lit. a din L. nr. 1., privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, pensiile militare de stat au devenit pensii în înțelesul L. nr. 1., calculate pebaza veniturilor realizate.

În aplicarea acestui act normativ, M. A. N. a emis în luna decembrie 2010 decizia contestată prin care, începând cu data de 1 ianuarie 2011, s-a stabilit înfavoarea reclamantei pensia de asigurări sociale, care înlocuia pensia militară de stat stabilită în temeiul L. nr. 1..

Curtea constată însă că argumentul reținut de prima instanță cu privire la nulitatea deciziei de recalculare în raport de suspendarea HG nr. 7. este neîntemeiat.

Procesul de recalculare a pensiilor s-a realizat în temeiul L. nr. 1., astfel că nu prezintă relevanță faptul că prin hotărâre judecătorească au fost suspendate și, ulterior, anulate dispoziții ale HG nr. 7., act normativ care reglementează doar metodologia efectivă de calcul a pensiei și nu pune în discuție trecerea la un nou sistem de stabilire a pensiilor militare.

Prin hotărârea recurată instanța a reținut nelegalitatea deciziei de recalculare, și raportat la faptul că aceasta a fost emisă de către D. F. C. a M. A. N., însă Curtea reține că față de prevederile art. 4 alin. 1 din L. nr. 1., potrivit cărora „recalcularea pensiilor prevăzute la art. 1 se realizează de către instituțiile în evidența cărora se află persoanele beneficiare";, Curtea apreciază că în mod corect a fost emisă decizia contestată în cauză de către M. A. N.

În privința argumentelor invocare de recurent, Curtea constată că nu este incidentă soluția respingerii acțiunii ca rămasă fără obiect în raport de păstrarea temporară în plată a pensiei militare de stat în baza OUG nr. 1.. Deși prezentul litigiu este generat de nemulțumirea reclamantei privitor la noul cuantum al pensiei, acest cuantum este însă rezultatul procesului de recalculare efectuat în baza L. nr.

1.. Prin urmare, ceea ce contestă, în primul rând, reclamanta este „recalcularea"; drepturilor de pensie, respectiv trecerea de la pensia militară de stat, stabilită potrivit unor criterii care nu au în vedere principiul contributivității, la o pensie care se grefează pe un alt mod și bază de calcul.

În analiza pe fond a prezentului recurs, Curtea de A. va reține următoarele repere cu caracter obligatoriu, stabilite prin decizii ale C. C., ale Î. C. de C. și Justiție și ale C. E. a D. O.:

În ceea ce privește controlul de constituționalitate al L. nr. 1., exercitat în temeiul art.146 lit. a din C., prin nr. 871 din 25 iunie 2010, Curtea Constituționalăa statuat că prevederile art. 1-5 și 12 din L. nr. 1. sunt constituționale, în raport cu dispozițiile constituționale ale art. 15 alin. (2) - neretroactivitatea legii, art. 16 - egalitatea în drepturi, art. 44 - dreptul de proprietate privată, art. 47 alin. (1) - nivelul de trai și dreptul la pensie, art. 53 - restrângerea exercițiului unor drepturi, art. 135 alin. (2) lit. f) privind obligația statului de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții.

Curtea Constituțională a pronunțat și nr. 873 din 25 iunie 2010 prin care s-a constatat constituționalitatea dispozițiilor art. 1 lit. a), b), d)- i) și art. 2-12 din L. nr.

1. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor; s-a analizat din nou legea criticată pe temeiul neretroactivității, dar și în baza art. 20 din C. raportat la art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (dreptul la respectarea "bunurilor") și art. 53 (restrângerea exercițiului unor drepturi), critici care au fost înlăturate.

Această orientare a instanței constituționale a fost exprimată și cu ocazia soluționării unor excepții de neconstituționalitate în cauze generate de aplicarea L. nr.1. - ex. D. nr.1579/(...).

În ceea ce privește recursul în interesul legii referitor la aplicarea L. nr. 1., Înalta

Curte de Casație și Justiție prin D. nr. 29/(...) (aplicabilă pentru identitate de rațiune și în cazul recalculării pensiilor militare de stat, așa cum rezultă în mod expres din considerentele deciziei) a concluzionat, pe baza aspectelor analizate de către Curtea Constituțională prin D. nr. 871 și nr. 8. cu privire la neretroactivitatea legii și la discriminare, reținând următoarele:

„(…)Instanțele judecătorești nu erau în drept să facă aprecieri asupra unor critici de neconstituționalitate, sub aspectul respectării principiului neretroactivitățiilegii, formulate de părțile din litigiile deduse judecății și care au fost soluționate diferit.

Instanțele de drept comun ar fi fost îndrituite la o evaluare separată a chestiunii retroactivității legii numai în cazul în care această analiză se impunea în mod distinct, din perspectiva C.i europene a drepturilor omului, altfel decât în contextul "ingerinței" în analiza de convenționalitate în baza art. 1 din Protocolul nr.

1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Însă, în jurisprudența C. E. o problemă de retroactivitate a legii este atașată, de regulă, unei plângeri ținând de dreptul la un proces echitabil în temeiul art. 6 alin. (1) din C. (ca de exemplu în C. M. ș.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011), premisă care, în contestațiile formulate împotriva deciziilor de recalculare a pensiilor speciale în baza nr. 1., nu era îndeplinită, întrucât în cursul judecării acestor plângeri nu a intervenit intempestiv un alt act normativ care să afecteze în mod decisiv soarta procesului; pe de altă parte, neretroactivitatea nr. 1. în raport cu legile prin care aceste pensii speciale au fost stabilite inițial (conform statutelor profesionale ale categoriilor de persoane vizate) a fost deja constatată prin deciziile C. C. anterior menționate, instanța constituțională fiind unica autoritate de jurisdicție constituțională în R., potrivit art. 1 alin. (2) din L. nr. 47/1992, republicată.

În mod similar, nici referitor la discriminare instanțele de drept comun nu puteau face reevaluări în temeiul art. 16 din C., iar perspectiva analizei în baza art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ar fi presupus stabilirea premisei că standardul european este superior standardului constituțional, ceea ce nu poate fi reținut, față de împrejurarea că, dintre categoriile de pensionari cu pensii speciale, doar magistrații au fost exceptați în urma constatării neconstituționalității prevederilor art. 1 lit. c) din L. nr. 1. (în forma supusă controlului exercitat de Curtea Constituțională pe calea obiecției de neconstituționalitate), în raport cu art. 124 alin. (3) și art. 132 alin. (1) din C., iar nu prin afirmarea și asumarea ab initio a intenției legiuitorului de a excepta prin legea nouă această categorie de la măsura recalculării pensiei speciale.

În plus, în temeiul C.i pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional), numai o susținere de tratament inegal, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, între persoane aflate în cadrul aceleiași categorii de beneficiari de pensii speciale (cuprinse în cadrul unei scheme profesionale identice la momentul stabilirii pensiei de serviciu, deci aflate în situații analoage) ar fi fost una care ar fi permis instanțelor o analiză care să nu se suprapună celei a C. C..(…)";

De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție a efectuat o analiză de compatibilitate cu art.1 din Protocolul nr.1, adițional la C.

„(…)În ce privește existența unui "bun" sau "interes patrimonial", în sensul autonom al art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în mod unanim instanțele au constatat că aceasta se verifică în patrimoniul reclamanților care, înainte de adoptarea nr. 1. și a recalculării pensiilor speciale pe care aplicarea acesteia a presupus-o, se puteau prevala de garanțiile oferite de art. 1 din Protocol nr. 1 adițional la C.

Ca situație premisă comună în acest segment al pensiilor speciale, pensiile de serviciu au fost stabilite și recunoscute de legiuitorul român pentru anumite categorii socioprofesionale, enumerate în 1 din L. nr. 1., acestea fiind compuse dintr-o parte contributivă (identică celei calculate în baza sistemului public de asigurări sociale de drept comun în reglementarea L. nr. 1., în prezent abrogată și înlocuită cu nr. 2. privind sistemul unitar de pensii publice), ce se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, și o parte necontributivă, care se achita de la bugetul de stat.

Așa cum s-a stabilit prin nr. 20 din 2 februarie 2000 a C. C., publicată în Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000, aceste pensii speciale au fost concepute de legiuitor nu cu titlu de privilegiu, ci au fost justificate în mod obiectiv și constituiau o compensație parțială a inconvenientelor ce au rezultat din rigoarea statutelor speciale cărora trebuie să li se supună fiecare dintre categoriile socioprofesionale avute în vedere de acestea: militari, polițiști, funcționari publici cu statut special, personal auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, personal diplomatic și consular, funcționari parlamentari, senatori și deputați, personal aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă, personalul C. de C.

Același legiuitor, în anul 2010, în scopul reformării sistemului de pensii, pentru reechilibrarea acestuia, în vederea eliminării inechităților din sistem și având în vedere situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul (deci, atât bugetul de stat, cât și bugetul asigurărilor sociale de stat), a prevăzut recalcularea pensiilor speciale, stabilind că acestea devin pensii în înțelesul L. nr. 1..

Aplicarea acestui act normativ ( nr. 1.) a avut ca efect imediat reducerea cuantumului sumelor aflate în plată cu titlu de pensii de serviciu, emiterea unor decizii de recalculare cuprinzând noul cuantum, plătibil în viitor, situație în care cei vizați au promovat cereri în justiție prin care au solicitat anularea acestor decizii de recalculare și menținerea în plată a deciziilor în cuantumul anterior, pentru motivul încălcării dreptului lor de proprietate, astfel cum este ocrotit în sistemul C.i europene a drepturilor omului prin art. 1 din Primul Protocol adițional.

Ca atare, jurisdicțiile naționale au analizat plângerile formulate în raport cu prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (sau art. 14 din C. coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C.).

În mod corect instanțele au constatat că pensiile de serviciu, stabilite în temeiul actelor normative speciale în baza cărora cei vizați le încasau, reprezintă un "interes patrimonial" ce intră în sfera de protecție a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, atât sub aspectul părții contributive (partea achitată de la bugetul asigurărilor sociale de stat), cât și sub aspectul părții necontributive (care se suporta de la bugetul de stat). În acest sens, Î. Curte are în vedere jurisprudența C. E. a D. O. în C. Stec ș.a. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din 12 aprilie

2006, C. R. împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39) etc.

Totodată, instanțele de judecată au apreciat unanim că, întrucât prin adoptarea și aplicarea dispozițiilor nr. 1. pensiile speciale au devenit pensii în înțelesul L. nr. 1., iar titularii de pensii speciale au devenit titulari de pensii de asigurări sociale de stat, cu consecința diminuării cuantumului pensiei până la limita corespunzătoare unui beneficiu contributiv, statul suprimând achitarea părții necontributive (suportată până atunci de la bugetul de stat), această lege reprezintă o "ingerință" din perspectiva respectării dreptului de proprietate al reclamanților, în raport cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Sub acest aspect este avută în vedere jurisprudența C. E. a D. O. în C. R. împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), C. A. O. ș.a. împotriva Spaniei din 2 februarie 2010 (§ 48), C. Kjartan Asmundssen împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39 și 40).

Pentru ca ingerința să nu conducă la încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ea trebuie să fie legală, să urmărească un scop legitim și să respecte un rezonabil raport de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit a fi realizat.

Din perspectiva acestor condiții, Î. Curte constată că în mod unanim instanțele au reținut că ingerința este legală, întrucât este reglementată de nr. 1., șiurmărește un "scop legitim", de utilitate publică, în deplină concordanță cu jurisprudența C. E. a D. O. (de exemplu, C. W. împotriva Poloniei din 8 decembrie

2009, § 59), constând în necesitatea reformării sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea inechităților existente în sistem și, nu în ultimul rând, situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul, deci atât bugetul de stat, cât și cel de asigurări sociale.

Î. Curte constată însă că analiza cerinței privind existența "raportului rezonabil de proporționalitate" a fost sursa practicii neunitare ce a condus la inițierea prezentului recurs în interesul legii, întrucât instanțele nu au aplicat testul justului echilibru în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze; pe de altă parte, nici "ingerința" nu a fost analizată în toate cazurile din perspectiva "dreptului la respectarea bunurilor" (regula generală și, totodată, prima normă din art. 1 din Protocolul nr. 1), ci precum o încălcare de tipul "privării de proprietate" (cea de-a doua normă din același text).

A., prin recalcularea pensiilor speciale, cei vizați și-au văzut limitat dreptul cu sume diferite care se încadrează procentual între 30% și 80%, uneori chiar mai mult, ca efect al suprimării beneficiului ce reprezenta suplimentul acordat de la bugetul de stat (deci, cu partea necontributivă) care a variat de la o categorie profesională la alta, iar în cadrul aceleiași categorii, de la o persoană la alta, potrivit condițiilor prevăzute de legea ce definea fiecare statut profesional în parte și calificarea fiecărui beneficiar pentru obținerea pensiei speciale; din analiza jurisprudenței atașate recursului în interesul legii se constată însă că instanțele judecătorești nu au stabilit în mod riguros, în concret, acest element ce reprezintă o circumstanță importantă în identificarea premiselor de analiză a raportului de proporționalitate, fiind util a se observa proporția reducerii beneficiului social în discuție pentru reclamantul cauzei, iar nu indicarea unei marje generale a diminuării pensiilor speciale pentru toate categoriile de persoane vizate de nr. 1..

Or, instanța europeană însăși, în aplicarea acestui test de proporționalitate, analizează situația reclamantului din fiecare cauză, determină anumite circumstanțe particulare în plângerile pe care le soluționează, se raportează în mod necesar la situația de fapt pe care ea însăși a reținut-o în legătură cu respectiva plângere și, numai pe baza acestui ansamblu de constatări, conchide asupra raportului de proporționalitate, fără a stabili vreodată o concluzie cu caracter general, chiar referitoare la o anumită categorie vizată de "ingerință", în afara statutului de "victimă" (dacă se au în vedere cauzele cu mai mulți reclamanți - de exemplu, A. O. ș.a. împotriva Spaniei). Apoi, se reține că raportul de proporționalitate este compromis dacă acel reclamant suportă o sarcină individuală excesivă, exorbitantă, care excedează marjei de apreciere a statului în reglementarea aspectelor legate de politica sa socială (marjă care, în acest domeniu, este una extensivă); asemenea concluzii sunt stabilite, de exemplu, când reclamantul este lipsit total de respectivul beneficiu social ori când acestuia i-au fost suprimate integral mijloacele de subzistență.

În același timp, fără a fi limitative, în ansamblul circumstanțelor obiective de analiză, ar putea fi avute în vedere criterii precum indemnizația socială pentru pensionari (prevăzută de 7 din L. nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar) ori pensia medie lunară, după cum vor trebui identificate circumstanțele particulare ale cauzei.

Este esențial a se constata că în privința fiecărui reclamant în parte a fost depășit un anumit "prag de dificultate" pentru ca instanța europeană însăși să constate o încălcare a drepturilor ocrotite de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (cum se reține, de exemplu, în D. asupra admisibilității în C. Hasani împotriva Croației).

Totodată, este necesar a se preciza că în analiza raportului de proporționalitate instanțele trebuie să urmărească raționamentul C. E. a D. O. înplângerile vizând încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. și în care Curtea însăși a analizat tipuri de "ingerințe" în dreptul la respectarea bunurilor prin măsuri legislative adoptate de stat în prestațiile de asigurări sociale, iar nu să se recurgă la specia proximă (încălcări ale art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional, de tipul privării de proprietate) ori la alte cauze prin care au fost reclamate alte încălcări (chiar perspectiva analizării discriminării în legătură cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional având alți parametri de evaluare).

Î. Curte are în vedere jurisprudența C. E. a D. O. (C. Hasani împotriva Croației

- decizie de admisibilitate din 30 septembrie 2010, C. R. împotriva Poloniei, C.

Banfield împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din 18 octombrie

2005, C. Callejas împotriva Spaniei din 18 iunie 2002 - decizie asupra admisibilității, C. M. ș.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011, C. Moskal împotriva

Poloniei din 15 septembrie 2009, C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei) în cauze în care statele contractante au adoptat măsuri legislative prin care au suprimat sau au limitat, pentru viitor, plata unor pensii speciale sau a altor beneficii sociale aflate în plată.

În raport cu jurisprudența C. E. a D. O. reiese că stabilirea raportului de proporționalitate nu este decât o chestiune de apreciere în fiecare cauză în parte, în funcție de circumstanțele sale particulare.(…)";

De asemenea, prin D. de inadmisibilitate din 7 februarie 2012 a C. E. a D. O. în cauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma, Edita Tanko, M. Molnar și L. Ghețiu împotriva R. s-a reținut că: deși articolul 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat (a se vedea, în special, Skorkiewicz c. Poloniei, decizia din 1 iunie 1999, nr. 39860/98; decizia Jankovic c. Croației, nr. 43440/98; decizia Kuna c. Germaniei, nr. 52449/99; Blanco Callejas c. Spaniei, decizia din 18 iunie 2002, nr. 64100/00, și M. și alții c. Italiei, 31 mai

2011, nr. (...)(...)(...)6/08 și 56001/08, par. 55).

S.ele părți la C. dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale. Curtea a reamintit, în acest sens, dată fiind cunoașterea directă a propriei societăți și a nevoilor sale, că autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil (Jankovic, citată anterior; Kuna, citată anterior, și M. și S. c. R., decizia din 6 decembrie 2011, nr. 44232 /11 și 44605/11). În speță, Curtea a subliniat că reforma sistemelor de pensii a fost fundamentată pe motivele obiective invocate la adoptarea L. nr. 1., și anume contextul economic actual și corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii.

De asemenea, Curtea a luat act de faptul că pensia datorată reclamantelor, în baza contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, plătite de acestea în cursul anilor de serviciu, nu a fost în niciun fel afectată de reformă și acestea au pierdut doar suplimentul la pensie, care era acoperit integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care au beneficiat în calitate de personal auxiliar al instanțelor.

În această privință, Curtea a considerat că reducerea pensiilor reclamantelor, deși substanțială, constituia o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de L. nr. 1., pentru a echilibra bugetul și a corecta diferențele existente între sistemele de pensie. Ca și Curtea Constituțională, Curtea E. a D. O. a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate. De asemenea, Curtea a reținut că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale,dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu.

În ceea ce privește diferența de tratament, în raport de alte categorii de pensionari, Curtea a constatat că o diferență este discriminatorie, în sensul art. 14 din C., în cazul în care nu are nici o justificare obiectivă și rezonabilă. În speță, Curtea a reținut faptul că foștii polițiști se bucură în continuare de un mod de calcul favorabil al pensiilor lor, dar acest lucru ține, de asemenea, de marja de apreciere a statului. În orice caz, trebuie remarcat faptul că această diferență nu este una lipsită de justificare, iar Curtea Constituțională a concluzionat că natura profesiei constituie motivul acordării anumitor privilegii. Având în vedere aceste considerente, Curtea a considerat că măsurile criticate de reclamante nu le-au determinat pe acestea să suporte o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate și nu au fost în mod nejustificat discriminate în comparație cu alți pensionari.

În raport de aceste dezlegări și statuări obligatorii, apreciind că, întrucâtrațiunea este aceeași, Curtea de A. consideră că în speță sunt aplicabile, mutatis mutandis, inclusiv considerentele C. din speța invocată mai sus, chiar dacă privesc situația unei alte categorii socio-profesionale, motiv pentru care vor fi înlăturate argumentele instanței de fond referitoare la încălcarea principiului neretroactivității, la existența unei discriminări, la lipsa caracterului previzibil și accesibil al legii și la caracterul permanent al dreptului câștigat de a beneficia de pensia militară în cuantumul stabilit în baza L. nr. 1..

În cazul concret dedus judecății, pentru a se putea analiza raportul de proporționalitate între scopul urmărit și mijloacele de realizare, se impune o analiză a pensiei reclamantei.

În concret, Curtea de A. reține că reclamanta a avut o pensie de urmaș în cuantum brut de 1.261 lei brut și o pensie recalculată de 809 lei brut, cuantum care este apropiat față de pensia medie pentru limită de vârstă în luna ianuarie 2011 în R., care este de 860 lei, conform datelor statistice ale Casei N. de P. și A. D. de A. S., ceea ce nu poate avea semnificația unei lipsiri totale a mijloacelor de subzistență ale reclamantei.

Drept urmare, reținând și că în cauză reclamanta nu a invocat alte criterii care să fie avute în vedere la stabilirea raportului de proporționalitate, având în vedere și D. nr. 29/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în care se evidențiază că în raport de jurisprudența C. E. a D. O. este necesar să se analizeze situația particulară a fiecărui reclamant, Curtea de A. apreciază că în raport de probele administrate reclamanta intimată nu suportă o sarcină individuală excesivă, de natură a aprecia că nu ar fi respectat raportul de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit.

Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a mai susținut că determinarea cuantumului pensiei recalculate a fost realizată pe baza mai multor erori, însă nu a arătat în concret care sunt veniturile omise a fi avute în procesul de recalculare, motiv pentru nici aceste critici cu caracter general nu sunt de natură să conducă la anularea deciziei de recalculare.

În raport de aceste considerente, Curtea constată că sentința instanței de fond a fost pronunțată cu interpretarea și aplicarea greșită prevederilor legale incidente.

Față de cele reținute, în temeiul art. 312 alin. 1 și art. 304 pct. 9 C.proc.civ. va admite, cu opinie majoritară, recursul declarat de pârâți împotriva sentinței tribunalului, pe care o va modifica în parte în sensul că va respinge în întregime contestația ca neîntemeiată, urmând a menține restul dispozițiilor sentinței privind respingerea excepției lipsei de obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.

DECIDE

Admite în parte, cu opinie majoritară, recursul declarat de pârâții M. A. N. și C. S. DE P. A M. A. N. împotriva sentinței civile nr. 5424 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., pe care o modifică în parte în sensul că respinge în întregime contestația formulată de reclamantul P. M., ca neîntemeiată.

Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 15 mai 2012.

P. JUDECĂTORI

C. M. S. C. B. I. R. M.

Cu opinie separată în sensulrespingerii recursului

Red.SCB Dact.SzM/2ex. (...)

Jud. fond: M.F.B.

G. C.

GREFIER

Motivarea opiniei separate a judecătorului C. M.

Consider că recursul formulat de M. A. N. și CASA DE PENSII S. A M. A. N. este nefondat, atât în ceea ce privește motivele de recurs privind rămânerea fără obiect a acțiunii, a lipsei de interes a reclamantei, cât și în ceea ce privește cele privind constatarea în cauză a unei încălcări a art. 1 din Protocolul adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.

Recurenții, argumentând motivele pentru care apreciază că acțiunea reclamantei este rămasă fără obiect și interes, susțin că reclamanta a avut ca scop, prin cererea de anulare a deciziei, numai menținerea cuantumului pensiei din decembrie 2010.

Trebuie subliniat în acest sens că reclamanta P. M. s-a a dresat instanței

pentru proteguirea unui drept de secu ritate socială, consi derând că pensia s a

specială de urmaș era un „., în sensul jurisprudenței C.E.D.O., pe care aceas ta

avea speranța legit imă de a -l primi lunar în cuantumul stabilit potrivit decizieinr.00064828/(...), emisă în baza L. nr.1., în calitate de urmaș, respectiv soție a

cadrului militar P. LAZĂR , ce a avut o vechime efectivă ca militar- de 28 deani, 10 luni și 24 de zile.

În cauză reclamanta invocă aspecte ce țin de ingerința S. în dreptul său la un "., în sensul C.i pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale,

dar percepția sa cer tă și, de aici, princi palul său motiv de nemulțumire și chiar

nelămurire cu privire la situația nouă creată în urma recalculării este, în primul rând, c ă drep tul s ău l a pens ie spec ial ă de ur maș er a un "dr ep t c âș tig at";, respectiv

un drept acordat de o lege în vigoare, prin decizii administrative ce au rămas

definitive și executori i, în temeiul raportului de serviciu pe care l-a avut

susținătorul său, și care trebuia să fie, în consecință, plătit acesteia, lunar, în continuare, în cuantumul stabilit conform L. nr.1..

Î n acest sens, deși doctrina de drept ad ministrativ subliniază că "nimeni nu

are dreptul să pretindă menținerea unei anumite stări normative";, voi analiza în

cele ce urmează situația acestui particular, pentru a înțelege și a aprecia dacă, în

urma modificării legislației pensiilor, în anul 2010, acesta era sau nu îndrep tățit

să se bucure în continuare de bunul său.

În cadrul jurisprudenței sale, de ex. în C. W. împotriva Poloniei (cererea nr.18176/05), Curtea EDO a reținut că "de fapt, Curtea a acceptat posibilitatea de a efectua reduceri ale drepturilor la prestații de securitate socială în anumite împrejurări"; și că "a observat influența pe care o poate avea trecerea timpului asupra existenței juridice și a caracterului prestațiilor de securitate socială";.

În aceeași cauză s-a mai reținut că: "Acest lucru se aplică atât amendamentelor aduse la legislație care pot fi adoptate ca răspuns la schimbările societale și care dezvoltă puncte de vedere despre categoriile de persoane care necesită asistență socială, cât și evoluției situațiilor individuale.";

Totuși, prin aceeași hotărâre, s-a mai reținut faptul că: "Abordarea C. privind art.1 din Protocolul nr.1 ar trebui să reflecte realitatea modului în care protecția socială este în prezent organizată în cadrul statelor membreale C. Europei"; și că: "În statul modern, democratic, multe persoane particulare sunt, pentru toată viața sau pentru o parte din aceasta, complet dependente de prestațiile de asigurări sociale și de protecție socială pentrusupraviețuire. Multe sisteme interne recunosc că astfel de persoaneparticulare necesită un grad de certitudine și de securitate și prevădprestații care trebuie plătite-în urma îndeplinirii condițiilor de eligibilitate-de drept (a se vedea Stec și alții).";

Percepția reclamantei asupra dreptului său la pensie specia lă de urm aș ca fiind un drept câștigat și, de aici, aprecierea ca act abuziv al S. a măsurii de recalculare a acestei pensii - de fapt, astfel cum voi argumenta în cele ce urmează, de eliminare a pensiei sale speciale și de schimbare totală a statutului său, de acordare a unui alt tip de pensie, pe care aceasta nu l-a solicitat - trebuie privită în

primul rând, prin prisma modului în care realitățile ist orice privind protec ția

socială în țara noastră, i -au creat acestui particular convingerea fermă că că se poate baza pe o pensie specială într -un anumit cuantum, legal stabilit, de un act normativ în vigoare.

A., în primul rând, în țara noastră, încă din anul 1902, toate legile care aureformat sistemul de pensii au prevăzut că, deși cadrul normativ a suferit modificări, în multe cazuri, însemnate, drepturile de pensie, pe care aceste

reglementări le numesc chiar "câștigate";, se mențin în plată.

A., L. generală de pensiuni din (...), cu modificările din 1904 și 1906,

care a constituit, l a rândul său, o re glementare reformatoare ș i unificatoare a

sistemului de pensii, a prevăzut, la capitolul ". trans itorii";, în art.56 că:

"Pensiunile deja constatate și înscrise în virtutea legilor anterioare, precum

și a statutelor căil or ferate, fie că tit ularii și -au exercitat sau nu drepturile,

vor continua să fie servite conform titlurilor ce posedă cei în drept și cu

reținerile ce li se făceau în virtute a legilor anterioar e promulgării aces tei

legi";.

Aceleași dispoziții tranzitorii privind păstrarea drepturilor de pensie câștigate

le regăsim și în art.54 din L. generală de pensiuni republicată la data de (...).

De asemenea, L. pentru unificarea asigurărilor soci ale din (...) a

prevăzut, în art.127 că: "D.le câștigate până la punerea în aplicare a prezente i

legi, ale pensionarilor, se respectă î n ce privește pensiunile lor de bază.";

L. asigurărilor sociale din (...) prevedea, de asemenea, la capitolul ".

transitorii";, în art.319 alin.3, că: "D.le de pensie stabilit e potrivit diferitel or

legi de asigurări s ociale până la pu nerea în a plicare a leg ii de față, se

respectă";.

Art.59 din L. nr.292/1959 privind dreptul la pensie în cadrul A.lor S.de S., c are or icu m n u se apl ic a ș i c adrelo r mil itare per manen te , prevedea că: "Pierd

dreptul la pensie ș i la ajutor social a cele persoane care , pînă la 23 au gu st

1944, au desfășurat o activitate an tidemocratică, rea cționară, potrivnic ă

intereselor poporului, acei care au militat și au av ut un rol activ î n introducerea dictaturii militar-fasciste, precum și a cei care manifest a

atitudine dușmănoasă fata de regimul democrat-popular";.

Prin L. nr.27/1966 privind pensiile de asigurări sociale de stat și

pensia suplimentară, s-a prevăzut , la art.76, că: ". sau ajutorul social

stabilite pe baza unei decizii rămase definitive nu pot fi anulate decît în

situațiile prevăzut e la art.56, și nici revocate."; Situațiile de la art.56 din lege aveau în vedere persoanele care și-au provocat invaliditate în mod voit, însă numaiîn ceea ce privește dreptul la pensie sau la ajutor social decurgând din această invaliditate și pe cei condamnați pentru uciderea sau cauzarea invalidității susținătorului, numai în ceea ce privește drepturile de asigurări decurgând de pe urma acestui susținător decedat.

Potrivit art.87 din L . nr.3/1977 privin d pensiile de asig urări sociale de

stat și de asis tenț ă socială, "P.le și ajutoarele sociale stabilite pînă la d ata

prezentei legi, se mențin în conti nuare, atît timp cît sînt îndepli nite

condițiile în baza cărora au fost acordate.";

D. nr.214/(...) privind pensiile militare de stat, cuprindea dispoziții tranzitorii similare, în art.73, în sensul că: "P.le stabilite pînă la data

prezentului decret se mențin, în continuare, atât timp cât sunt îndeplinite

condițiile în baza cărora au fost acordate.";

De altfel, deciziile de pensie emise în temeiul acestui decret cuprind

mențiunea că drepturile de pensie se acordă începând cu data de ……, "..

L. nr.1. privind pensiile militare de stat reglementa recalcularea pensiilor

mil itare s tab il ite în b az a leg isl aț ie i an ter io are d ate i in tr ăr ii în v igo are a aces te i le g i, potrivit art.79 alin .1 lit.a), însă, la lit.b, prevede a c ă: "în cazul în care

cuantumul pensiei obținut conform lit.a) este mai mi c decât cuantumu l

pensiei în plată se menține cuantumul pensiei în plată";.

L. nr.1. privind sistemul public de pensii publice și alte drepturi de

asigurări sociale, prevedea, de asemenea recalcularea pensiilor cuvenite conform

leg isl aț ie i an ter io ar e, îns ă, conf or m art.180 alin.7, " în situația în c are cuantumul pensiilor, stabilit conform alin.6, este mai mic decât cel stabilit în baza legislației anterioare, se păstrează în plată cuantumul avantajos";.

D in an al iz are a aces tor d ispoz iț ii leg ale, r ezul tă c ă recl aman tu l ș i, de al tf el toț i

pens ion ar ii d in R., ave au to ate d atele c are s ă le f or meze conv ingere a f er mă c ă drepturile lor de pensie, od ată s tab il ite pr in tr -o dec iz ie def in itiv ă, er au c âș tig ate,

pu tând f i cel mul t re c alcul ate pe al te b az e, index ate, major ate , f ăr ă a f i îns ă af ecta t

cu an tu mul pens ie i af late în pl ată, as tf el înc ât, mai mu l t, nu ave au n ic iun ele me n t

c are s ă le insp ire un sentiment de incertitudine privind plata pe viitor a acesteipensii lunare.

M ai prec is, nu cunoș te au s ă f i ex is tat în R. al te c azur i de d iminu are a

cu an tu mulu i pens ie i af late în pl ată în u rma punerii în aplicare a dispozițiilor unui act normativ de reformare a pensiilor, cu atât mai mult cu cât, L. nr.1. s-a

vru t a f i conf or mă pr inc ip iilor ech ităț ii.

În al doilea rând, recl aman ta a avu t în vedere, to t d in pr iv it d in perspec tiv ă

is tor ic ă, cadrul normativ în care au fost stabilite pensiile militarilor, prin

reglementări speciale, încă din anul 1889.

A., conform art.1 și 2 din L. pentru pensiuni militare din 1 iulie 1889 ,

cu mod if ic ăr i d in 189 1, 1893 ș i 1897, ofiț erii, asimilații lor și funcționarii civili în serviciul armatei aveau dreptul la o pensiune de retragere, în raport de vechimea în serviciu, iar cuantumul pensiei, reprezenta, în raport cu

această vechime, un anumit procent din solda de mijl oc a gradului avut în

momentul retragerii, respective din " mijlocia soldei gra dului ce a avut în cei din urmă 2 ani de serviciu";.

M ai trebu ie subl in iat ș i f ap tul c ă , potrivi t art.22 din aceeași lege, aceasta s-a pus în aplicar e doar de la 1 iu lie a anului urmă tor, asigurând astfel

tr anz iț ia de l a un s is te m de pens ii l a al tul .

Potrivit L. generale de pensiuni din (...), cu modificările din 1904 și

1906, d ispoz iț iile aces te ia er au apl ic ab ile tu turor f uncțion ar ilor s tatulu i, c iv il ,

mil itar i,ecles ias tic i, î ns ă de l a modul de c alcul gener al al p ens ie i s tab il it de ar t.1,

erau exceptați ofițerii generali și superiori ș i ofițerii inferiori și asimilații

lor, pentru care, la art.2, erau p revăzute anumite condiții speciale de

vechime și de calcul al pensiei, baza de calcul a acesteia constituind -o solda mijlocie a celor 2 ani anteriori datei înscrierii la pensie.

Dispoziții similare, de excepție în ceea ce îi privește pe milita ri, regăsim și în art.2 alin.1 din L. generală de pensiuni republicată la data de (...).

De asemenea, prin art.2 lit.a) din L . pentru unificarea asigurărilor sociale din (...), au fost în mod expres exceptați de la aplicarea dispozițiilor

acestei legi "salariații supuși legii generale de pensiuni";, deci și militarii.

Acele aș i regle men tăr i, de exceptare a militarilor, de fapt a tuturor

funcționarilor statului de la aplicar ea prevederilor sale, au exis tat ș i în L.

asigurărilor sociale din (...), art.6 din acest act normativ prevăzând că nu

intră în asigurarea obligatorie salariații supuși legii generale de pensiuni.

Mai mult, în anul 1959, în timp ce legea generală a pensiilor era D. nr.292/1959, a apăru t o nouă regle mentare specială privind pensiile ce se

acordă ofițerilor și subofițerilor , respectiv D. nr.293/1959, ce prevedea, în

art.1 și art.2 lit.a) c ă of ițer ii ș i subof iț er ii, dup ă trecere a lo r în rezerv ă s au d ire c t în retragere, au dreptul la pens ie în cond iț iile aces tu i ac t nor mativ , iar în art.5, că fondurile neces are pl ăț ii pens iilor se asi gură de stat.

Conform art.11 din acest decret, cuantumul pensiei se stabilea, în raport cu vechimea, într-un an umit procent di n dreptul de so ldă

corespunzător ultimului grad avut în activitate.

În anul 1977, în timp ce actul normativ general privind pensiile destat a devenit L. nr.3/1977, a fost adoptat D. nr.214/1977 privind pensiile militare de stat, î n b az a c ăru ia pensiile cadrelor militare permanente se

calculau în rapor t cu media retrib uțiilor tarifare di n 5 ani de servic iu consecutivi în cadrele permanente, la alegere, din ultimii 10 ani

premergători ieșirii din cadrele perm anente, medie la c are se lua în calc ul solda gradului pe care îl are militarul la data ieșirii din cadrel e permanente.

Ul ter ior, o nou ă lege spec ial ă pr iv ind pensiile mil itare de s tat a f ost adop tată în anul 2001, respectiv L. nr.1., ul ter ior sch imb ăr ii c adrulu i nor mativ gener al al pensiilor din sistemul public, prin L. nr.1..

Această lege, în temeiul căreia reclamantului i s -a stabilit dreptul la pensia de serviciu, prevedea, în art .1, că: "dreptul la pensii și asigură ri

sociale pentru cadrele militare este garantat de stat și se exercită în

condițiile prezentei legi";, iar în art.2, că: " S.ul pensiil or mil itar e de s tat ș i

as igur ăr ilor soc iale în do men iul ap ăr ăr ii n aț ion ale, ord in ii publ ice ș i s igur anțe i

n aț ion ale acoperă riscurile activității militare, precum și pierderile de venituri d ator ate in v al id ităț ii, b ătr âneț ii ș i decesulu i ";.

Conform art.5 din legea nr.1., fondurile necesare pentru plata pensiilor

mil itare de s tat ș i a al tor drep tur i de as igur ăr i soc iale se as igur ă de la bugetul destat prin bugetele M..N., M., S.R.I..

Potrivit art.21 din această lege, baza de calcul folosită pen tru s tab il ire a pensiei militare de stat este solda lunară brută avută în ultima lună de

activitate, care in clude solda de gr ad corespunzătoare la data trecerii în

rezervă.

În al treilea rând, reclamanta a avut în vedere, în formarea convingerii sale

c ă pens ie s a spec ial ă de ur maș es te u n drep t c âș tig at, f ap tul c ă, atât la data

adoptării L. nr.1., a H. nr.7., cât și la data emiterii deciziei administrative

de „. a pensiei sale din data de (...), L. nr.1. era în vigoare, fiind abrogată

abia după jumăta t e de an de la data intrării în vigoare a L. nr.1., respect iv la data de (...).

Practic, neabrogând, prin L. nr.1., L. privind pensiile militare din 2001, chiar

legiuitorul a recunoscut beneficiarilor acestor pensii un drept câștigat, cel care le conferea statutul de pensionar militar, respectiv de urmaș al unei persoane ce avut acest statut, cons ider ând c ă, în aces t f el, măsur a lu ată v a

ap ăre a do ar c a o reducere pr in rec alcul are a cu an tu mulu i p ens ie i, de ter min ată de

in teresul p ubl ic, ș i nu c a o af ectare s u bs tanț ial ă ș i irevo c ab il ă/per manen tă a

drep tulu i aces tor a, în sensul el imin ăr ii pe ns iilor mil itare.

În acest context, reclamanta a suferit, prin decizia nr. 89221/(...), o

ingerință esențială în drepturile sale, nu numai prin diminuarea cuantumului pensiei sale, ci, mai ales prin pierderea calității, a statutului

de pensionar în c ondițiile L. nr.1., ce îi fusese recu noscut prin decizia nr.00064828 din (...)^, în temeiul L. nr.1., cu atât mai mult cu cât acea stă lege mai era în vigoare.

Se constată în acest sens și faptul că și L. nr.1. a prevăzut că pensiile stabilite anterior datei de (...), devin pensii în înțelesul acestei noi legi și vor fi recalculate într-un anumit termen, dar a dispus aceste măsuri în condițiile în care legile în baza cărora au fost acordate drepturile la pensie (L. nr.3/1977, ș.a.) erau abrogate, prin chiar dispozițiile sale.

Observând și acest aspect, respectiv că prin dispozițiile L. nr.1., nu a fost abrogată L. nr.1., intimata, în mod justificat, se prevalează de statutul său depensionar în condițiile acestei legi, pe care-l avea nu numai la data recunoașterii dreptului la pensie, ci și la data recalculării pensiei sale, pe data de (...).

În acest sens, potrivit disp.art.16 alin.1 și 2 din L. nr.24/2000republicată și actualizată privind normele de tehnică legislativă, se prevede, subtitulatura ";ev itare a p ar alel is melor";, că:

„În procesul de legiferare este interzisă instituirea acelorași reglementări în mai multe articole sau alineate din același act normativ oriîn două sau mai multe acte normative.

În cazul existenței unor paralelisme acestea vor fi înlăturate fie prin abrogare, fie prin concentrarea materiei în reglementări unice.";

De asemenea, conform art.14 alin.1 din același act normativ, reglementările de același nivel și având același obiect se cuprind, de regulă, într-un singur act normativ.

Potrivit disp.art.17 din L. nr.24/2000 republicată și actualizată, „Învederea asanării legislației active, în procesul de elaborare a proiectelor deacte normative se va urmări abrogarea expresă a dispozițiilor legale căzute în desuetudine sau care înregistrează aspecte de contradictorialitate cu reglementarea preconizată.";

Acest articol se corelează cu art.65 alin.3 din L. nr.24/2000, ce prevede că:

„În vederea abrogării, dispozițiile normative vizate trebuie determinateexpres, începând cu legile și apoi cu celelalte acte normative, prin menționarea tuturor datelor de identificare a acestora.";

Prezumția că anumite norme au făcut obiectul modificării, completării

sau abrogării lor im plicite es te pos ib il ă, conf or m art.6 7 alin.1 din aceeași lege, doar în cazu ri deosebite, în c are la elaborarea și adoptarea un ei

reglementări nu a fost posibilă identificarea tuturor normelor contrare,

îns ă, în speț ă, nu ne pu te m af la în prezenț a unu i ase menea caz, deoarece la adoptarea L. nr.1., legiuitorul a avut în vedere tocmai categoriile de persoane care

benef ic iaz ă de pens ii în te me iul unor leg i spec iale, ac te nor mative pr in tre c are se af lă

ș i L. nr.1..

De altfel, în acest sens s-a pronunțat și Curtea E. a D. O. în cauze recente, respectiv C. F. M. și A. G. S. contra R., în cereri ce priveau măsuri luate de către S.

Român în aceeași perioadă, respectiv prin L. nr.118/2010, în sensul diminuăriisalariilor personalului bugetar cu 25%, în sensul că: „Totuși, atunci când odispoziție legală este în vigoare și prevede plata anumitor beneficii, iar condițiile stipulate sunt respectate, autoritățile nu pot refuza în mod deliberat plata acestora atâta timp cât dispozițiile legale rămân în vigoare.";

Dacă în ce ea ce priv ește măsura dispusă prin L. nr.118/201 0, Curtea EDO a

reținut că nu ne afla m în situația prezentată mai sus, considerând că pentru lunile iulie-decembrie 2010 salariul reclama nților era cel stabi lit prin această leg e,

aceasta fiind considerată le gea în vigoare, nu aceeași este situația în speță, în care

L. nr.1. nu a prevăz ut doar reducerea p ensiilor militare cu un anumit procent, ci a

anulat practic dispozițiile L. nr.1., lege în vigoare, eliminând dreptul reclamantei la

pensie specială de urmaș, la statutul de pensionar în sistemul acestei legi, cutoate drepturile aferente.

În speță, decizia contestată, nr.89221/(...), prin care a fost stabilităreclamantului o pensie 809 lei, a fost emisă în temeiul L. nr. 1. care, la art. 1 lit.a),prevedea că, la data intrării în vigoare a legii, pensiile militare de stat devin pensii în înțelesul L. nr. 1., iar la art. 3, ca aceste pensii „stabilite potrivit prevederilor

legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în plată ";, se calculează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de L. nr. 1..

Chiar prin textul art. 3 din L. nr. 1., legiuitorul precizează că aceste pensii

speciale sunt prevă zute de lege, fiind ". potrivit preveder ilor legilor cu caracter

special"; și sunt „cuvenite";.

Consider că primează în cauză subli nierea unor aspecte particulare ale

pensiilor de servi ciu ale militarilor , care, în lipsă d e practică judicia ră

neunitară la data pronunțării deciziei nr.29/2011 a Î. C. de C. și Justiție , nici nu au putut fi analizate în cadrul acestui recurs în interesul legii.

În acest sens, chiar din considerentele acestei decizii, se reține că reprezentantul Procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a reliefat că, având în vedere faptul că jurisprudența neunitară atașată recursului în interesul legii vizează în majoritatea covârșitoare litigii generate de aplicarea dispozițiilor art. 1 lit. c) din L. nr. 1., s-ar impune chiar amânarea judecării recursului în interesul legii, pentru a fi verificată jurisprudența la nivelul curților de apel, în vederea identificării și depunerii la dosar a hotărârilor judecătorești prin care au fost soluționate și litigii generate de aplicarea celorlalte dispoziții ale art. 1 din legea respectivă.

Aces te aspec te spe c if ice, d ar de o deoseb ită imp or tanț ă, în cercetare a

inger ințe i S. în drep tul recl aman te i, sun t ur măto arele :

I. decizia de recalc ulare a pensiei spe ciale de urmaș a re cl amantei a fost

emisă de către M. A. N. - D. financiar-contabilă, la data de (...), în temeiul H.

nr.7., după suspendarea ex ecutării acestei hotărâri de g uvern, prin sentința

civilă nr.338/(...) a C. de A. C. -Secția comercială, de con tencios administra tiv

și fiscal- și anularea unor dispoziții esențiale ale acestei hotărâri, prin

sentința civilă nr.443/(...) a C. de A. C. -Secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal.

Pentru motivele pe care le voi dezvolta ulterior, consider că existența acestor hotărâri judecătorești prin care a fost suspendată executarea, respectiv a fost anulat actul administrativ normativ dat în aplicarea și organizarea L. nr.1., constituie, în analizarea ingerinței statului în dreptul reclamantului la un "., prin actul administrativ individual emis în baza acestei hotărâri de guvern, chiar o

problemă a aprecierii dacă ingerința, la data emiterii actului, "era prevăzută de

lege";, respectiv de un act normativ în vigoare, care să -și poată produce efectele, întrucât, astfel cum voi argumenta în continuare, doar dispozițiile L. nr.1., fără norme de organizare corespunzătoare, nu permiteau practic, la data respectivă, recalcularea scontată a acestui tip de pensii.

Chiar și în situația în care s-ar putea considera că totuși ingerința era prevăzută de L. nr.1.- act normativ practic inaplicabil, astfel cum a constatat și G., adoptând însă O. nr.1. cu mare întârziere și oricum, după data când s-a produs ingerința în dreptul reclamantei la pensia specială de urmaș, cu siguranță atitudinea S., care nu a adoptat o poziție onestă, de a se abține de la emiterea unor acte administrative prin care să fie afectate drepturi ale particularilor atât timp cât puterea judecătorească a constatat motive de nelegalitate a actului administrativ normativ în baza cărora a fost emis, treb uie analizată și din perspectiva necesității

ingerinței pentru proteguirea unor interese publice.

II. Pensia specială a reclamantei nu cuprindea o parte contributivă și

una necontributivă, fondurile necesare pentru plata pens iilor militare nefiind

asigurată niciodată din bugetul asigurărilor sociale de stat, ci doar din bugetul de stat, prin cel al M. A. N., practic militarilor recunoscându-li-se, ca

funcționari ai statul ui, un drept la pensi e ca o recunoaștere adusă acestora pentru

serviciile puse în slujba țării, a devotamentului în perioada în care au servit intereselor statului.

A., potrivit art.5 alin.2 din legea nr.1., fondurile necesare pentru plata

pensiilor militare se asigură din bugetul de stat, prin bugetele M., M., S.

III. Riscurile social e acoperite prin ac est drept de securi tate socială au

fost, în primul rând, cele inerente activității de militar, cu toate privațiunile,

interdicțiile și incompatibilitățile acestei profesii, precum și pierderile de venituri ale memb rilor familiei, în c azul decesului sus ținătorului acestora,

care făcea parte din această categorie de personal.

IV. În cauză ingerința în dreptul intimatei la pensie este una esențială, întrucât a afectat dreptul la pensie al acesteia, privit ca element de

remunerație, ce co nstituia un substit ut al dreptului la muncă/salariu (sol dă),

acordat de către S. român.

I. Argumentarea primului aspect specific al "recalculării"; pensiei

speciale de urmaș a reclamantei.

Prin sentința civilă nr.338/(...) a C. de A. C .-Secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal -, s-a dispus suspendarea ex ecutării H. nr.735/(...), până la pronunțarea instanței de fond, constatându-se întrunite în cauză condițiile art.14 din L. nr.554/2004 și avându-se în vedere R.a nr.R (89)8 din (...) a Comitetului de M. din cadrul C. Europei.

S-a reținut în esență că în cauză este îndeplinită condiția "cazului bine justificat";, întrucât dispozițiile actului administrativ normativ contestat fac pentru prima dată referiri la situația în care beneficiarii acestora nu depun cereri de recalculare și documente doveditoare, caz în care se va proceda în mod discriminatoriu la determinarea punctajului mediu anual pe baza salariului mediu brut pe economie din perioadele respective.

Instanța de contencios a mai constatat că această stare de fapt este de natură a crea un dezechilibru între interesul general și imperativele protecției drepturilor fundamentale ale persoanei, care există, ori de câte ori, prin diminuarea drepturilor patrimoniale, persoana trebuie să suporte o sarcină excesivă și disproporționată.

În ceea ce privește caracterul iminent al pagubei, s-a reținut că acesta se desprinde din cuprinsul prevederilor art.1 al H. nr.7., în sensul cărora recalcularea pensiilor se va face într-o perioadă de 5 luni de la data intrării în vigoare a acestei hotărâri. Cum H. nr.7. a intrat în vigoare la data de 29 iulie 2010, iar pensiileastfel recalculate în perioada mai sus menționată urmau să intre în plată începând cu luna ianuarie 2011, s-a apreciat că se justifică susținerea reclamanților privitoare la iminența pagubei ca prejudiciu viitor ce se va realiza în perioada de timp arătată.

Prin R.a nr.R (89)8 din (...) a Comitetului de M. din cadrul C. Europei s-a arătat că particularilor trebuie să li se ofere, când este necesar, o protecție jurisdicțională provizorie, apreciindu-se că autoritățile administrative acționează în

numeroase domenii și că activitățile lor pot fi de natură a afecta drepturile,

libertățile și interesele persoanelor.

S-a mai constatat prin aceeași R. că executarea imediată și integrală a actelor administrative contestate sau susceptibile de a fi contestate poate, în

anumite condiții, ca uza un prejudiciu ir eparabil și pe care e chitatea îl impune ca

fiind de evitat în măsur a posibilului.

R.a prevede printre principiile enunțate în acest domeniu, la art.II, că

asemenea măsuri pot fi luate ma i ales atunci cân d executarea actu lui

administrativ este de natură a cauza pagube grave, dificil de reparat și când există un argument juridic aparent valabil față de legalitatea actului administrativ.

Potrivit art.14 alin.4 din L. nr.554/2004, hotărârea prin care se pronunță suspendarea este executorie de drept. R. nu este suspensiv de executare.

Conform alin.7 al aceluiași artico l, suspendarea executării actului administrativ are ca efect încetarea oricărei forme de executare, până la expirarea duratei suspendării.

Mai mult, la data d e (...), prin sentinț a civilă nr.443 a C. de A. C.-Secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal -, s-a dispus anularea

dispozițiilor art.2 alin.2, 3, 4, 6 și 7, art.6 alin.1,2,4 și a art.10 alin.2 din H. nr.735/(...).

Pentru a pronunța a ceastă hotărâre, juri sdicția de contencio s administrativ

a reținut, în esență, următoarele:

L. nr.1. precizează în art.4 alin.1 "că recalcularea pensiilor prevăzute la

art.1 se realizează de către instituțiile în evidența cărora se află persoanele

beneficiare….";, în art.5 alin.4 că: "în cazul pensiilo r prevăzute la alin.1 pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare pentru care nu pot fi

dovedite venituri de natură salarială, la determinarea punctajului mediu

anual se utilizează salariul mediu brut pe economie din perioada respectivă";.

Din interpretarea logică a acestor dispoziții legale rezultă c ă prin

hotărârea de guvern atacată se adaugă la lege, întrucât L. nr.1. nu conține

nicio dispoziție car e să prevadă în sar cina reclamanților obligația de depune re

a cererilor de recalculare a pensiei și a documentelor doveditoare a veniturilor pe care le-au realizat, iar raportarea la salariul mediu brut pe economie, pentru calculul cuantumului pensiei, se face doar în ipoteza în

care nu pot fi d ovedite veniturile de natură salari ală, nu și în ipot eza

prevăzută de hotărârea de guvern și anume "în cazul în c are nu au fost

depuse documente le doveditoare în termenul de rec alculare prevăzut de

lege";.

S-a constatat astfel că, potrivit art.4 alin.1 și 3 din L. nr.24/2000, art.108 din C., hotărârea de guvern contestată, care adaugă la lege, se impune a fi anulată.

S-a mai reținut că, prin prevederea referitoare la obligația reclamanților de a depune cereri de recalculare a pensiilor și documentele doveditoare ale veniturilor pe care le-au realizat în decursul carierei, se realizează o ingerință în dreptul lor la respectarea bunurilor, inclusiv în dreptul de a beneficia de un bun.

În ceea ce privește ingerința statului s-au reținut următoarele:

"Cu privire la baza legală a ingerinței, instanța europeană a decis în mod constant că expresia "prevăzută de lege"; care figurează în art.8,9,10 și

11 din C. impune nu numai o simplă existență a unor reglementări, ci privește însăși calitatea legii în cauză, care trebuie să fie suficient de accesibilă și previzibilă, astfel ca orice individ să fie în măsură să-și adapteze conduita socială. De asemenea, principiul legalității implică existența unor norme de drept intern suficient de accesibile, precise și previzibile (Hentrich împotriva Franței, hotărârea din (...), paragraful 42). În plus, preeminența dreptului este inerentă tuturor articolelor convenției. Rezultă că necesitatea de a analiza dacă s-a păstrat un echilibru just între cerințele de interes general ale comunității și imperativele protecției drepturilor fundamentale ale individului, nu poate avea loc decât dacă se dovedește că ingerința litigioasă a respectat principiul legalității și nu era arbitrară ( Iatridis contra Greciei, hotărârea din (...)).

Prevederile în temeiul căreia se pretinde ingerința trebuie să conțină garanții procedurale suficiente pentru evitarea abuzului de putere din partea autorităților (Hentrih împotriva Franței, hotărârea din (...)).";

Cu privire la cerința proporționalității, s-a reținut că reclamanții au fost puși în situația de a suporta o consecință excesivă și disproporționată, în sensul că o categorie de persoane a fost obligată prin actul atacat să depună într-un interval de timp insuficient eforturi considerabile pentru a procura documentele doveditoare pentru recalcularea pensiei în termenul prevăzut și să depună o cerere în acest sens.

S-a mai constatat că, prin prevederile cuprinse în hotărârea de guvern atacată, care impun în sarcina reclamanților obligația de a depune cereri pentru recalcularea pensiilor, de a depune documentele doveditoare ale veniturilor, stabilind și sancțiunile în caz de neîndeplinire a acestor obligații, au fost încălcate și prevederile art.14 din C., articol privitor la interzicerea discriminării.

Potrivit art.23 din L. nr.554/2004, hotărârile judecătorești definitive șiirevocabile prin care s-a anulat în tot sau în parte un act administrativ cu caracter normativ sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.

În urma acestei hotărâri prin care s-a admis acțiunea reclamanților, întemeiul art. 15 alin.4 din L. nr.554/2004, măsura suspendării executării actului normativ, dispusă în condițiile art. 14, s-a prelungit de drept până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

În consecință, la data de (...), data emiterii deciziei de recalculare a

pensiei speciale de urmaș, ingerința în drepturile int imatei s-a produs în

baza unei hotărâri de guvern a cărei executare fusese s uspendată, cu efec te

erga omnes, și car e era anulată, în c eea ce privește dis poziții esențiale ale

sale, de către instanța de contencios administrativ, prin hotărâre

definitivă.

Practic, aspectele de aparență de nelegalitate și ulterior, de nelegalitate, constatate de către instanțele de contencios administrativ, în sensul că pensionarii

militari, categorie din care face parte și intimatul, au fost obligați, prin H. nr.7. să

depună, într-un interval de timp insuficient, eforturi considerabile pentru a

procura documentele doveditoare privind veniturile lunare obținute într -o perioadă

de timp îndelungată , deși dispozițiile L. nr.1. prevedeau că recalcularea pensiilor se realizează de către instituțiile în evidența cărora se află persoanele beneficiare,precum și sancționarea acestora cu stabilirea pensiei în raport cu salariul mediu brut pe economie, în ipoteza în care nu depun documentele doveditoare în

termenul de recalc ulare prevăzu t de lege, conduc implicit la nelegalitatea deciziei administrative individuale contestate în prezentul litigiu.

A., ignorând aceste măsuri dispuse de către instanțele j udecătorești în

ceea ce privește ef ectele actului admi nistrativ normativ, S. a afectat un drept

se securitate socială al reclamantei, fără a avea pra ctic un temei leg al,

cunoscând că nu a avut posibilitatea, până la data de (...), de a lua măsuri de

recalculare legală a pensiei particularului în raport cu veniturile reale

obținute de către acesta în perioada vieții active și că, deși L. nr.119 era în

vigoare, nu ex ista la acea dată posibilitatea aplicării acesteia, în sensul

recalculării pensiei, fără o vătămare g ravă a intereselor p ensionarului, ci do ar stabilirea unui cuantum stabilit în tot sau în cea mai mare parte, pe baza salariului mediu brut pe economie, cu mult sub drepturile ce ar fi rezultat dintr-un calcul real, onest și echitabil.

Mai trebuie sublinia tă și lipsa absolută de previzibilitate a măsurii ce a

afectat în mod substanț ial dreptul recurentului la pensie militară, ce rezultă

cu deosebită claritate din prevederile art. 12 ale O. nr. 1/2010, adoptate cu doar

câteva luni înainte de intrarea în vigoare a L. nr. 1., în aceeași perioadă de criză

economică, după adoptarea Legilo r nr. 329/2009 și nr. 330/2009.

Acest articol prevede că: „ În anul 2010, măsurile prevăzute de L. cadru nr.

330/2009 și de pr ezenta ordonanță de urgență referitoare la reîncadrarea șisalarizarea personalului plătit din fonduri publice, nu vor produce efecte asupra

cuantumului pensiilor militare de stat, pensiilor de stat și pensiilor de

serviciu aflate în plată, și nici asupra ajutoarelor, plăților compensatorii/.acordate la trecerea în rezervă sau la încetarea raporturilor de serviciu.

După data de 1 ian uarie 2010, pensiile și ajutoarele , plățile compensatorii/.prevăzute la alin. 1 și compensațiile de chirie se stabilesc în funcție de nivelul și

structura bazei de calcul în vigoare la data de (...), fără a fi afectate de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal prevăzute la art. 10 din L. nr. 329/2009 .";

Pentru aceste considerente privind previzibilitatea măsurii luate, dar având în vedere și istoricul legislației din țara noastră privind pensiile militare, P. Lazăr nu avea niciun motiv să păstreze, într-o arhivă proprie, documente privind soldele obținute timp de peste 28 de ani, cât acesta a avut calitatea de militar, în care a muncit cu convingerea că acestea nu vor conta niciodată la stabilirea drepturilor sale de pensie, și, cu atât mai mult, nu i se poate imputa nicio lipsă de diligență reclamantei, în calitate de soție supraviețuitoare a sa.

În al doilea rând, trebuie avut în vedere faptul că S., după n umai o lună d e

la data emiterii a cestei decizii, rec unoaște, în pream bulul O. nr.1., că în termenul stabilit de L. nr.1., "nu au fost identificate documentele necesare dovedirii în totalitate a veniturilor în cadrul procesului de recalculare pentru aproximativ 1. de persoane, lucru care a avut un impact negativ asupra

valorificării dreptului la pensie al beneficiarilor acestei legi, în sensul că,

pentru cei care nu au prezentat acte care să dovedească veniturile obținute,

în funcție de care s -a recalculat pensia de serviciu, s-a utilizat salariul mediu

brut pe economie";.

Toate aceste aspecte erau și trebuiau să fie cunoscute S. și la data de

(...), cu atât mai mult cu cât instanțele judecătorești, constatând aceste

neajunsuri, au dispus măsuri prin care să evite ca, prin acte normative

nelegale, să se ajungă la ingerințe de esență în dreptul recur entului.

În consecință, S. avea obligația, p e de parte, să în lăture situația

nelegală și discriminatorie constatată, iar, pe de altă parte, să se abțină a

aduce atingere dr epturilor particularilor în temeiul d ispozițiilor analizate anterior.

Cu toate acestea, S. a emis actul administrativ individual contestat în

cauză, afectând î n mod substanția l un drept de s ecuritate socială al

reclamantei, sancționându -o practic pe aceasta pentru neîndeplinirea unei

obligații în privința căreia nu i se poat e reține vreo culpă, cu atât mai mult c u

cât, după numai o lună, G. recunoașt e că nici instituțiil or statului nu le er a

posibilă procurarea documentelor necesare recalculării legale a pensiei acestuia în termenul stabilit prin H. nr.7..

Mai trebuie subliniat că , prin decizia nr.38/(...), Înalta Curte de Casație și

Justiție a respins r ecursurile declarate de Guvernul Rom âniei și M. A. și I. și

a menținut sentința civilă nr.338/(...) a C. de A. C. - Secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal -, prin care s-a dispus suspendarea

ex ecutării H. nr.735/(...), reținând următoarele:

"Mai este de observat că suspendarea executării actelor administrative constituie un instrument procedural eficient pus la dispoziția autorității emitente sau a instanței de judecată în vederea respectării principiului legalității: atâta timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află într-un proces de evaluare, din punct de vedere legal, a actului administrativ contestat, este echitabil ca acesta din urmă să nu-și producă efectele asupra celor vizați.";

"Așa cum în mod corect a reținut prima instanță, la o analiză în aparență a L. nr.1., se observă că ea nu conține dispoziții care să oblige pensionarii să depună cereri de recalculare a pensiei, să solicite și să depună acte doveditoare privind veniturile realizate sau în temeiul cărora să fie obligați să suporte vreo consecință, ca urmare a neefectuării de către aceștia a demersurilor prevăzute în actul normativ. La rândul lor, nici dispozițiile L. nr.1. nu impun o asemenea obligație, ci se referă doar la posibilitatea beneficiarilor săi de a dovedi, în situațiile prezentate în reglementare, cu înscrisuri probatorii, stagiile de cotizare.

Cu toate acestea, art.2 alin.3 și 4, art.6 alin.2 și art.10 alin.2 din H. nr.735/(...) obligă pensionarii aflați sub incidența sa să solicite documentele necesare recalculării pensiilor și să depună cererile de recalculare și actele doveditoare privind veniturile obținute.";

"…..instanța de control judiciar are în vedere faptul că H. nr.735 din (...)

- act administrativ unilateral cu caracter normativ - produce efecte erga omnes, ca și sentința recurată.";

"Putem aprecia că există urgență atunci când executarea actului administrativ aduce o atingere gravă și imediată unui interes public, situației reclamantului sau intereselor pe care acesta înțelege să le apere.";

"În speța de față, Î. Curte apreciază că este corectă concluzia primei instanțe, în sensul că H. nr.735 din (...) creează o situație discriminatorie prin determinarea punctajului mediu anual pe baza salariului mediu brut pe economie din perioadele pentru care beneficiarii pensiilor nu au depus cereri de recalculare și documente doveditoare.

În plus, după cum s-a evidențiat și de către judecătorul fondului, pentru prima dată, actul administrativ cu caracter normativ prevede o asemenea modalitate de calcul a drepturilor de pensie.";

„De asemenea, trebuie reamintit faptul că instanța europeană a drepturilor omului a decis în mod constant că noțiunea de „., ca obiect al dreptului de proprietate, consacrat și protejat de art.1 paragraful 1 din Primul Protocol Adițional al C.E.D.O., include orice interes al unei persoane de drept privat care are o valoare economică, astfel încât dreptul la pensie poate fi asimilat unui drept de proprietate.

Prin dispoziția referitoare la obligarea pensionarilor de a depune cereri de recalculare a pensiilor și a documentelor doveditoare a veniturilor pe care le-au dobândit în decursul carierei, se realizează o ingerință în dreptul lor la respectarea bunului, reprezentat de pensie.";

În ceea ce privește hotărârea judecătorească de anulare a dispozițiilor

H. nr.7., respectiv sentința civilă nr.4 43/(...) a C. de A. C.-Secția comercială,

de contencios admi nistrativ și fiscal , a ceasta a rămas irev ocabilă, prin decizi a nr.5364/(...) a Î. C. de C. și Justiție, s-au respins ca fiind lipsite de interes recursurile declarate de Guvernul României și de către Ministerul Administrației și Internelor, menținându-se această sentință.

III. Motivații privind specificului riscurilor sociale a coperite prin

pensia specială de urmaș de care beneficia reclamanta - intimată.

Această pensie a fost stabilită de către legiuitor, pe lângă riscurile

activității de militar, și în considerarea interdicțiilor și incompatibilităților care au afectat drepturile susțin ătorului reclaman tei în perioada d e activitate.

A., potrivit disp.art.28 din L. nr.80/1995 privind statutul cadrelor militare, cadrelor militare în activitate le este interzisă exercitarea următoarelor drepturi: a) sa facă parte din partide, formațiuni sau organizații politice ori să desfășoare propaganda prin orice mijloace sau alte activități în favoarea acestora ori a unui candidat independent pentru funcții publice; b) sa candideze pentru a fi alese în administrația publică locală și în

Parlamentul României, precum și în funcția de P. al R.

Conform art.80 din același act normativ, ofițerii, maistrii militari și subofițerii în activitate au obligația de a nu efectua activități care contravin demnității, prestigiului și normelor de comportare ce decurg din calitatea lor de cadre militare.

C. militare în activitate le este interzis: a) sa îndeplinească alte funcții decît cele în care sînt încadrate, cu excepția cumulului prevăzut de lege, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului apărării naționale; b) sa fie asociat unic ori sa participe direct la administrarea sau conducerea unor organizații ori societăți comerciale, cu excepția celor numite în consiliile de administrație ale regiilor autonome și societăților comerciale din subordinea M. A. N., din cadrul industriei de apărare sau în legătura cu aceasta.

De asemenea, pensia specială de u rmaș era un drept de securitate

socială pe care le gea l -a acordat reclamantei, având în vedere necesitatea

protejării membrilor familiei acestei categorii de personal, cu luare în

considerare a condițiilor de muncă în care și -a desfășurat activitatea

susținătorul acestei a.

Nu se poate reține că în țară ar fi intervenit schimbări majore în ceea ce privește statutul personalului ce beneficia de pensiile speciale, care să transforme aceste drepturi, în doar câțiva ani de la consacrarea lor legislativă, în pensii inechitabile în ansamblul sistemului de pensii.

Practic, se constată că raționamentele avute în vedere la data stabilirii pensiilor speciale pr in lege, ce au fost a nalizate de către Cu rtea Constituțional ă de-a lungul anilor, aceasta apreciind că drepturile stabilite prin actele

normative speciale nu reprezintă privilegii, ci doar compensații parțiale ale inconvenientelor ce rezultă din rigoarea statutelor speciale (decizia nr.

20/(...)), se mențin neschimbate și în prezent.

Se mai reține în ac est sens că, tot Cu rtea Constituțional ă , prin decizia nr.279/2006, analizând sesizarea de neconstituționalitate a dispozițiilor privind pensiile de serviciu ale parlamentarilor, a reținut că acestea nu contravin

dispozițiilor constituționale întrucât, „…nici o prevedere din C. nu impune

uniformitatea sistemului de pensii. De altfel, nu numai pentru deputați și senatori,

ci și pentru alte cate gorii socioprofesionale, cum sunt magistrații, cadrele militare,

diplomații și alte categorii - s-au stabilit, prin legi speciale, sisteme derogatorii dela sistemul general de pensii. D., în toate aceste cazuri, nu este contrară prevederilor art.16 din C. și se justifi că prin specificitat ea activității acest ei

categorii socioprofesionale.";

IV. Argumente în sensul că măsura dispusă a adus atingere dreptului

reclamantei la pen sie specială de ur maș, calificat de d reptul comunitar c a

un „. de remunera ție"; și privind lips a absolută de prev izibilitate a aceste i

„recalculări";.

Prin ho tăr âre a d in (...) în c auz a C -262/88, Barber vs.Royal Exchange

Assurance Group, Curtea de Justiție a C. E. a decis că toate formele de pensie

ocupațională constituie un element de re munerație în sensul art.141 din

Tratat.

Această hotărâre a C.J.C.E. a f ost avu tă în vedere l a adop tare a D. 9. a C. din (...), de modificare a D. 8. pr iv ind apl ic are a pr inc ip iulu i eg al ităț ii de tr atame n t

în tre b ărb aț i ș i f e me i în c adrul reg imu r il or prof esi on ale de s ecur itate soc ial ă, as tf el

cu m rezul tă d in pre amb ulul aces tu i ac t co mu n itar.

În conf or mitate cu h o tăr âr ile pronunț ate de Cur te a de Jus tiț ie în c auz a C -

7/93, Bes tuur v an h e t Alge meen burgerl ijk pens ioenf onds vs.G.A.Beune ș i în c auz a

C-351/00, Pirkko N ie mi, un s is te m de pens ie pen tru f uncțion ar i in tr ă în do men iul de

apl ic are al pr inc ip iul u i eg al ităț ii de re mu ner are, în cond iț iile în c are sistemul de

pensii se referă la o anumită categori e de lucrători, pre stațiile se plătesc î n

baza relației aces tor a de muncă c u angajatorul pu blic, în cadrul u nui

sistem ce face par te din sistemul ge neral prevăzut de lege, iar prestațiil e

depind în mod direct de vechimea în muncă realizată și sunt calculate pe

baza ultimului salariu al funcționarului .

Aceste statuări ale C.J.C.E., au fost avute în vedere la adoptarea D. 2. a P. E.

și a C. din (...), as tf el cu m rezul tă d in pr e ambulul aces tu i ac t co mun itar.

Des igur, aces te a su n t nor me co mun itar e pr iv ind eg al itate a de re muner aț ie

în tre f e me i ș i b ărb aț i în mater ie de înc ad r are în munc ă ș i de mu nc ă, d ar cons ider c ă

trebu ie reț inu tă cali ficarea, garanțiile și implicit, recunoașterea ca drept sui

generis, izvorând din raporturile de muncă sau de serviciu, pe care Curtea

de Justiție a C. E. o acordă drepturilor beneficiarilor u nor asemenea forme

de prestații de securitate socială, asimilându -le noțiunii de remunerație ,apreciindu-le c a f iin d pl ătite în b az a r el aț ie i de munc ă al aces tor lucr ător i c u

ang ajatorul publ ic, drep tur ile de pens ie av ând c a te me i d ispoz iț iile leg ale ce regle men te az ă ch iar aces te r apor tur i jur id ice.

De altfel, prin E. de motive a L. nr.14/2008, de aprobare a de urgenta a G.nr. 7. pentru modificarea si completarea nr. 1. privind pensiile militare de stat, precum si pentru modificarea L. nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, s-au

reț inu t ur măto arele: „ Prin dobândirea calității de stat membru al Uniunii E.,

R. și -a asumat, de la data de 1 ian uarie 2007, obliga ția d e a transpune aquis-ul comunitar, impl ic it de a as igur a respec tare a pr inc ip iulu i eg al ităț ii de

ș anse în tre f e me i ș i b ărb aț i în cadrul schemelor ocupaționale de securitate

socială, inclusiv î n ceea ce priveșt e sistemul pensiil or militare de st at, reglementat prin L. nr.1..";

De asemenea, s-a mai reț inu t c ă: „ u rmare a consultăr ilor bilaterale,

desfășurate între e xperții C. E. și rep rezentanții instituțiilor române care s e

încadrează în sistemele de pensii ocupaționale, a rezultat caracterul imperativ al modificării legislației incidente, sens în care M. Muncii,

Familiei și Egalității de Ș. a promovat proiectul Ordonanței de urgență a G.

privind egalitatea de tratament între bărbați și femei în cadrul schemelor

profesionale de s ecuritate socială. Acesta transp un e dispozițiile D. 8.

privind aplicarea principiului egalității de tratament între bărbați și femei

în cadrul regimurilor profesionale de securitate socială, astfel cum a fost

modificată prin D. 9..";

De al tf el, și Cur te a E . a D. O., pr in hotăr ârea pronunț ată la data de (...), în cauza Lombardo contra Italiei, a dec is, în leg ătur ă cu o c ontestație inițiată de

un judecător cu privire la pensia pe care era îndreptățit prin lege să o

primească, că stat ul, "în îndeplinirea acestei obligații n u face uz de putere a

sa discreționară și poate fi comparat, în această privință cu un angajator privat, parte într-un contract de muncă guvernat de dreptul privat.";

Î n consecință, coroborând cele statuate de către Curtea de Justiție de la L.

cu cele reținute de Curtea E. a D. O. în cauza anterior me nționată, dar și în C. F.

M. ș i A. G. S. contr a R., rezultă că dreptul la pensie specială de urmaș era datorat intimatei în temeiul raporturilor de muncă pe care le -a avut soțul acesteia , în calitatea acestuia de militar, potrivit d isp oz iț iilor L. nr.1., cu atât mai mult cu cât,

acest act normativ mai care era în vigoare și la data emiterii deciziei administrative de recalculare.

A., obligația S. trebuia îndeplinită astfel cum aceasta a fost asumată ^,

respectiv ca orice ". de remunerație";, iar această obligație nu poate fi

considerată ca fii nd executată, potr ivit principiilor ge nerale ale dreptul ui civil, decât prin îndeplinirea întocmai a acesteia^{, nu prin plata unei pensii}

datorate potrivit principiului solidarității sociale, orică rui asigurat în sistemul

public, în temeiul L. nr.1., în temeiul raporturilor de asigurări sociale.

Legiuitorul român a considerat că se impune și protejarea membrilor familiei

acestei categorii de personal, care suportă deopotrivă neajunsurile specifice profesiei, pentru acoperirea riscurilor de natură psihologică și economică cărora

aceștia sunt expuși în cazul decesului susținătorului lor, prin acordarea un ei

pensii speciale de ur maș, care, din punct de vedere material ș i moral, să le asigure ,

cel puțin în parte, un nivel comparabil de trai cu cel avut în perioada anterioară.

Practic, pentru munca prestată , militarilor li s-au recunoscut o serie

de drepturi cu caracter de remunerați e, printre care plata soldei și a altor

drepturi, în timpul activității pr opriu-zise, dar și plata, după încetare a

raporturilor de muncă, fie a pensiei de serviciu, fie a pensiei de urmaș , pentru soția și co piii acestuia . Ac estor drepturi le corespunde obligația

corelativă a S., c a angajator, prin diferitele sale inst ituții pub lice, să l e

plătească, astfel cum acestea au fost reglementate.

Faptul că tot S. era cel care trebuia să plătească atât pensia specială

de urmaș, ca element de remunerație, în calitate de angajator, în temeiul

raporturilor de muncă avute cu soțul reclamant ei, cât și o pensie de

asigurări sociale de stat, în calitate de asigurător, în temeiul raporturilor

de asigurare avute cu reclamanta a c ondus practic, în s peță, la confuziunea

celor două dreptur i și în final, la înl ocuirea dreptului r eclamantei dobândit în anul 2007, cu un alt drept, neputând constitui o executare a obligației

asumate prin legea specială.

Potrivit disp.art.8 din Codul muncii, raporturile de muncă se bazează

pe principiul conse nsualității și al bu nei -credințe. A., so țul reclamantei și -a executat cu bună -credință toate obligațiile sale decurgând din raporturile

de muncă, mai ales cea privind prestarea muncii, în condi țiile grele

menționate anterior . În consecință, S. are obligația de a -și executa, cu bun ă -

credință, toate î ndato ririle asumate prin L. nr.1., deci să plăteas că

reclamantei, tocmai în temeiul raportului de muncă pe care l -a avut soțul acesteia, în calitate de militar cu o vechime de peste 28 de ani, pensia

specială de urmaș, astfel cum a î nțeles să o re glementeze prin legeaorganică.

Consider că în speță sunt aplicabile, din acest punct de vedere,

principiile generale ce guvernează executarea obligațiilor civile, și anume:

Art.1073 din Codul civil în vigoare la data la care recurenții-pârâțitrebuiau să își execute obligația, conform căruia creditorul are dreptul de a

obține de la debitor îndeplinirea ex actă a obligației. În caz de neex ecutare

totală sau parțială, sau în caz de ex ecutare necorespunz ătoare, creditorul a re

dreptul la despăgubiri.

De asemenea, art.1100 din același Cod c ivil, conform căruia „creditorul

nu poate fi silit a primi alt lucru dec ât acela care i se datorește, chiar da că

valoarea lucrului oferit ar fi egală sau mai mare.";

Interesul intimatei este, în speță, ace la de a obține obie ctul specific și exact avut în vedere la nașterea raporturilor juridice dintre părți.

În ceea ce priveșt e noul Codul civil, se reține că, potrivit art.1481, încazul obligației de rezultat, debitorul este ținut să procure creditorului rezultatul promis.

Conform art.1350 alin.1 din Codul civil actual, orice persoană trebuie să

își ex ecute obligațiile pe care le -a contractat.

Art.1226 alin.1 Cod civil, prevede că obiectul obligației este prestația la

care se angajează debitorul.

Potrivit art.1270 d in același cod, con tractul valabil înch eia t are putere

de lege între părțile contractante.

Art.1272 Cod civil, prevede că un contract valabil încheiat obligă nu

numai la ceea ce este ex pres stipulat, dar și la to ate urmările pe c are

practicile statornicite între părți, uzanțele, legea sau echitate a le dau

contractului, după natura lui.

De altfel, aceste argumente privind calificarea pensiei speciale de urmaș ca element de remunerație, sunt susținute și de faptul că acest e drepturi nu au fos t

prevăzute a fi plătite din bugetul asigurărilor sociale d e stat, prin legile ce le-au reglementat, ci din bugetul S., ca angajator sui generis.

Av ând în vedere cele reț inu te de c ătre Cur te a E. a D. O. în C. F. M. ș i A. G. S.

con tr a R. ș i lu ând în cons ider are d isp. ar t.162 al in.2 d in Codul munc ii republ ic at, S. ,

în c adrul mar je i s ale de aprec iere, av e a pos ib il itate a, cu respec tare a cond iț iilor

leg al ităț ii, neces ităț ii ș i proporț ion al ităț ii, s ă ia, pr in lege, măsur i d e d imin u are a pensiei speciale, pe perioada crizei economice, astfel cum a procedat, în calitate de

ang ajator su i gener is , pr in L. nr.118/2010, d ar nu s ă el imin e, pr in L. nr.1., drep tul l a

pens ie de spec ial ă d e ur maș ș i s ă -l înlocu iasc ă, în f az a execu tăr ii obl ig aț ie i, cu un al t

drep t, de as igur ăr i s oc iale de s tat.

Ace as ta pen tru c ă, as tf el cu m a reț i nu t Cur te a E. a D. O. î n acele aș i c auz e

amin tite an ter ior, atunc i c ând o d ispoz iț ie leg al ă es te în v ig o are ș i prevede pl ata

anu mitor be nef ic ii, iar cond iț iile s tipul ate sun t res pec tate, au to r ităț ile nu po t ref uza în mod deliberat plata acestora.

Având în vedere faptul că dreptul la pensie de serviciu își are izvorul

în contractul individual de muncă al soțului reclamantei, în timp ce dreptul

la pensia de asig urări sociale, își are izvorul în con tractul de asigura r e

socială, consider c ă intimata în niciun caz nu putea fi lipsită de dreptul la

pensie specială re cunoscut de o lege în vigoare și, cu a tât mai mult, nu s e

putea ajunge la ac eastă finalitate, p rin dispozițiile un ei legi organice, d ar

din domeniul asigurărilor sociale.

Prin urmare, reclamanta nu putea fi privată de dreptul la pensie

specială de urmaș , obținută în teme iul art.37,38 din L. nr.1., respectiv la

pensie calculată p otrivit acestei legi atât la momentul c ererii de înscriere l a

pensie de serviciu, cât și, ulterior, prin actualizare.

Conform acestor dispoziții legale, la decesul titularului pensiei militare,

soțul/. acestuia beneficiază de pensie de urmaș , iar aceasta se calculează din

pensia de serviciu a susținătorului , aflată în plată sau la care ar fi avut dreptul în

condițiile acestei legi, dacă aceasta este mai avantajoasă decât pensia stabilită sau

cuvenită în sistemul public.

În acest context, trebuie reținut și faptul că, bazându-se pe aceste dispoziții legale, în condițiile lipsei totale de previzibilitate a acestei măsuri de reformare a pensiilor, reclamanta nu a fost în măsura de a -și lua, în cunoștință de cauză și

din timp, măsuri p ersonale de atenua re a riscurilor dimi nuării veniturilor s ale

și ale familiei sale , având în vedere că perioada în care a încasat lună de lună pensia de serviciu, a creat acesteia con vingerea că se poat e bizui pe acest ve nit lunar, orientându-și conduita în raport cu dispozițiile legale existente.

În condițiile în care legislația ce o privea ar fi prevăzut că dreptul lapensia specială se va acorda doar în măsura în care vor exista fondurile necesare finanțării acesteia, desigur că aceasta și-ar fi luat din timp măsuri pentru asigurarea riscurilor pe care le implică bătrânețea și diminuarea veniturilor lunare din pensie.

Apreciez că aceste argumente trebuie avute în vedere în aprecierea proporționalității ingerinței S. în drepturile intimatei.

Considerente avut e în vedere în ap recierea încălcării de către S. a

drepturilor reclamantei garantate d e art. 1 din Proto colul adițional la C.

pentru apărarea dr epturilor omului și libertăților fundamentale, pornind

de la aspectele de drept și de fapt specifice evidențiate anterior:

Conform art. 1 din Protocolul adiționa l la C. pentru apăr area drepturilor

omului și libertăților fundamentale, „Orice persoană fizică sau juridică are dreptulla respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa, decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.

Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului S.elor de a adopta legile pe care le consideră necesare reglementării folosirii bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor";.

Potrivit art. 25 din Declarația Universală a D. O., orice om are dreptul la unnivel de trai care să îi asigure sănătate și bunăstarea lui și a familiei sale, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuința, îngrijirea medicală, precum și serviciile sociale necesare; el are dreptul la asigurare în caz de șomaj, boală, invaliditate, bătrânețe.

Art. 17 alin.1 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii E. prevede că: "Orice persoană are dreptul de a deține în proprietate, de a folosi, de a dispune șide a lăsa moștenire bunurile pe care le-a dobândit în mod legal. Nimeni nu poate fi lipsit de bunurile sale decât pentru o cauză de utilitate publică, în cazurile și condițiile prevăzute de lege și în schimbul unei despăgubiri juste acordate în timp util pentru pierderea pe care a suferit-o. Folosința bunurilor poate fi reglementată prin lege în limitele impuse de interesul general;

Conform art. 52 alin.1 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii E.

„Orice restrângere a exercițiului drepturilor și libertăților recunoscute prin prezenta cartă trebuie să fie prevăzută de lege și să respecte substanța acestor drepturi și libertăți.

Prin respectarea principiului proporționalității, pot fi impuse restrângeri numai în cazul în care acestea sunt necesare și numai dacă răspund efectiv obiectivelor de interes general recunoscute de U. sau necesității protejării drepturilor și libertăților celorlalți";.

Art. 20 alin. 1 din Constituția R. prevede că dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Dec larația Universală a D. O., cu pactele și cu celelalte tratate l a care R. este parte.

Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care R. este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția și legile interne conțin dispoziții mai favorabile.

Potrivit art. 8 din De clarația Universală a D. O., orice persoană are dreptul la satisfacție efectivă din parte instanțelor juridice naționale competente împotrivaactelor care violează drepturile fundamentale ce îi sunt recunoscute prin C. sau lege.

Prin considerentele deciziei nr.29/2011, Î . Curtea de C. și J ustiție a reținut

următoarele:

"În mod corect instanțele au constatat că pensiile de serviciu, stabilite în temeiul actelor normative speciale în baza cărora cei vizați le încasau, reprezintă un "interes patrimonial" ce intră în sfera de protecție a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, atât sub aspectul părții contributive (partea achitată de la bugetul asigurărilor sociale de stat), cât și sub aspectul părții necontributive (care se suporta de la bugetul de stat). În acest sens, Î. Curte are în vedere jurisprudența C. E. a D. O. în C. Stec ș.a. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din 12 aprilie 2006, C. R. împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39) etc..";

Conform practicii sale constante ( C. James și alții împotriva Regatului Unit, Kjartan Asmundsson împotriva Islandei, M. și alții împotriva Italiei, W. împotriva Poloniei), Curtea E. a D. O. a stabilit că art.1 din Protocolul nr.1 conține trei norme diferite. Prima normă, prevăzută în prima teză a primului paragraf este de natură generală și enunță principiul respectării bunurilor; a doua normă, inclusă în a doua teză a primului paragraf, reglementează privarea de proprietate și o supune anumitor condiții; a treia normă, menționată în al doilea paragraf, recunoaște că statele contractante au dreptul, printre altele, de a reglementa folosirea bunurilor conform interesului general. Cele trei norme nu sunt totuși distincte. A doua și a treia normă se referă la cazuri specifice de ingerință în dreptul la respectarea bunurilor și ar trebui, prin urmare, să fie interpretate ținând seama de principiul general enunțat la prima normă.

În C. Stec și alții contra Regatului Unit, Curtea E. a D. O. a statuat în sensul că atunci când leg islația națională îi recunoaște unei persoane un drept la

prestație socială, chiar non contributivă, art. 1 din Prot ocolul adițional la C. este aplicabil.

Potrivit jurisprudenței sale în materia drepturilor sociale (ex. W. împotriva

Poloniei), Curtea E. a D. O. a stabilit că în evaluarea ingerinței este important să se

ia în considerare dacă dreptul reclamantului de a primi pensie în cauză a fost

încălcat astfel încât să conducă la o ati ngere adusă esenț ei dreptului la pen sie al acestuia.

Aprecieri asupra legalității și necesității ingerinței statului în dreptul reclamantei.

Î n ceea ce privește atitudinea S., în cadrul ingerinței sale, trebuie subliniat

faptul că, acesta, î n loc să se abțină de la atingeri adu se drepturilor acestu i

particular, în condițiile în care prin sentințele civile nr.338/(...) și nr.443/(...) ale

C. de A. C., cu efecte erga omnes, instan țele de contencios a dministrativ au disp us

măsuri tocmai în sc opul prevenirii unor pagube iminente, a emis totuși la data de (...), în temeiul H. nr.7., actul administrativ individual de recalculare a pensiei acestuia.

S. a luat anumite măsuri de înlăturare a situației nelegale create abia la data de (...), după pronunțarea de căt re Înalta Curte de Casație și Justiție a deciziei nr.38/(...), ce a menținut sentința civilă nr.338/(...) a C. de A. C. -

Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal -, prin care s-a dispus

suspendarea ex ecutării H. nr.735/(...) .

A., la data de (...), după o lună de la emiterea deciziei de recalculare, S. a considerat necesar, prin O. nr.1., constatând dificultățile de recalculare a pensiilor militare și lipsurile acestei măsuri, precum și "ex igențele subliniate

de puterea judecăt orească";, să stabilească o nouă metodologie de stabilire apensiilor, noi termene pentru revizuirea acestora și, în orice caz, menținerea cuantumului pensiilor stabilite conform L. nr.1., până la revizuirea preconizată.

Însă, chiar și la această dată, S. a luat doar măsuri temporare și parțiale

de înlăturare a si tuației nelegale create, în sensul că nu a revocat actul

administrativ individual nelegal, cu repunerea intimatei în situația anterioară emiterii acestuia, ci a menținut în plată doar fostul cuantum al pensiei, până la emiterea unei noi decizii de revizuire a pensiei și regularizarea drepturilorbănești în funcție de pensia ce se va stabili în procedura de revizuire.

Trebuie avut în vede re și contextul în care a fost emisă decizia contestată în

cauză, în care, astfel cum am menționat anterior, L. nr.1. mai era în vigoare, dar

G. pregătea intrarea în vigoare a L. nr.2. privind sistemul unitar de pensiipublice, această lege fiind deja publicată în M.Of. nr.852 din (...), la data emiterii deciziei de recalculare a pensiei, care abroga, începând cu data de (...), L. nr.1..

Prin decizia nr.38/(...), Î. Curtea de C. și Justiție a reținut că:

„…principiul legalității activității administrative presupune atât ca autoritățile administrative să nu eludeze dispozițiile legale, cât și ca toate deciziile acestora să se întemeieze pe lege. El impune, în egală măsură, ca respectarea acestor exigențe de către autorități să fie în mod efectiv asigurată.

În doctrina de drept administrativ, se susține că principiul legalității impune trei reguli: existența unei baze legale, obligația de a respecta regulile care reglementează activitatea administrației, precum și obligația de a respecta legile generale, fiind vorba de legile care nu sunt adoptate pentru a guverna activitatea administrației, dar care trebuie avute în vedere de către autoritate pentru că ele privesc alte interese pe care trebuie să le ocrotească administrația.";

A., pe lângă aspectele menționate anterior, privind emiterea actului contestat în cauză în baza unei hotărâri de guvern a cărei executare fusese suspendată și anulate dispoziții esențiale ale acesteia, consider că un alt aspect de nelegalitate a măsurii dispuse îl constituie faptul că, deși L. nr.1. era în vigoare, decizia emisă la data de (...), nu reduce doar cuantumul pensiei reclamantei, ci o lipsește pe aceasta de alte importante garanții prevăzute de L. pensiilor militare, cea mai importantă dintre acestea fiind cea privind actualizarea permanentă a pensiei sale în raport cu veniturile unui militar în activitate.

Mai consider că ingerința S. trebuie însă raportată la momentul în care aceasta a intervenit, respectiv la data de (...), când, după mai mult de 5 luni de la intrarea în vigoare a H. nr.7. de aplicare a prevederilor L. nr.1., în care reclamanta a trăit cu nesiguranța recalculării pensiei sale, a cuantumului ce va rezulta în urma acestei operațiuni, care-i era totalmente inaccesibil și imposibil de prevăzut - însă urmărind interesul urmărit de către legiuitor, îi crea o temere că acesta va fi diminuat, mai ales că acestuia îi era imposibil să procure documentele necesare recalculării - a primit o decizie ce într-adevăr îi confirma faptul că dreptul său va fi afectat pe viitor printr-o eliminare a dreptului la pensie specială, având drept consecință o reducere substanțială a cuantumului său, de la suma de 1329 lei, la cea de 809 lei, fiindu-i returnate drepturile reținute din pensie, în luna februarie 2011, în urma adoptării O. nr.1..

De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că intimata, în loc să se bucure liniștită de drepturile sale, a fost pusă în situația de a se adresa instanțelor de jurisdicție a asigurărilor sociale, suportând, desigur și cheltuielile de judecată aferente.

Pe de altă parte, conform art.6 din O. nr.1., aceasta a fost doar în mod aparent "despăgubită"; și numai cu titlu provizoriu, întrucât lecturând dispozițiile acestui act normativ, reclamanta a trăit în continuare cu temerea că aceste sume îi vor fi din nou reținute, printr-o regularizare a pensiei, în lipsa unuiact cu adevărat reparator, de revocare a actului administrativ nelegal din data de (...) și a emiterii unei noi decizii de pensii, care să consacre într-adevăr dreptul la pensia ce se cuvenea.

În ceea ce privește legalitatea și necesitatea acestei ingerințe, mai trebuie subliniat că, potrivit art. 20 din L. nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă, elaborarea proiectelor de acte normative trebuie precedată, în funcție d e

importanța și complexitatea acestora, de o activitate de documentare și analiză

științifică, pentru cunoașterea temeinică a realitățilo r economico-sociale care

urmează să fie reglementate, a istoricului legislației din acel domeniu, precum și a

reglementărilor similare din legislația străină.

Conform art. 6 din aceiași lege , orice proiect de act normativ trebuie să instituie reguli necesare, suficiente și p osibile care să cond ucă la o cât mai ma re

stabilitate și eficie nță legislativă. Sol uțiile pe care le c uprinde trebuie să fie temeinic fundamentate luându-se în considerare interesul social, politica

legislativă a S. Român și cerințele co relării cu ansamblul reglementărilor interne și

ale armonizării legislației naționale cu legislația comunitară și cu tratatele

internaționale la care R. este parte, precum și cu jurisprudența C. E. a D. O..

Consider că, mai ales în situația pensiilor milit arilor, categorie din care face

parte intimata, dacă în cadrul activității de documentare și analiză științifică, în

cadrul studiilor de impact ce se cer a fi întocmite, mai ales în cazul adoptării unor

legi ce tind la refor mări esențiale ale sistemului le gislativ, cum este L. nr.1., se încerca în faza de proiect a acesteia, recalcularea unei singure decizii de pensie,

prin luarea în consi derare a tuturor doc umentelor doveditoare ale soldelor obțin ute de pensionar în perioada de activitate, s-ar fi putut cu ușuri nță afla atât durata și

dificultățile unui asemenea proces, cât și cuantumul pensiei ce ar putea rezulta,

deci implicit măsura în care o asemenea ingerință era necesară pentru protejarea unor interese publice.

Se pune aici și problema dacă fondurile cheltuite din bugetul de stat cu aceste recalculări ale pensiilor militare, care, astfel cum rezultă din Ordinele nr.101/2010 și nr.112/2010 ale Ministrului A. N., precum și din Instrucțiunile nr.191/2010 ale Ministrului A. și I., au presupus eforturi considerabile, nu au ajuns să depășească beneficiul adus bugetului prin măsura de eliminare a pensiilor militare, fiind de notorietate, în prezent, faptul că, în urma revizuirii pensiilor militare, marea majoritate a acestora s-au menținut în plată sau au crescut.

Î n acest sens, trebuie amintit că, în C. P ădur aru con tr a R., Cur te a EDO a

arătat că: "odată ce a fost adoptată o sol uție de către stat, ea trebuie implementa tă

cu o claritate și coerență rezonabile pentru a evita pe cât posibil insecuritatea

juridică și incertitudinea pentru subiecții de drept la care se referă măsurile de

aplicare a acestei soluții; în această privință, trebuie subliniat faptul că

incertitudinea, fie ea legislativă, administrativă sau provenind din practicile

aplicate de autorități e ste un factor important ce trebuie luat în considerare pentru

a aprecia conduita statului.";

Mai trebuie subliniat faptul că, mecanismul legislativ folosit de către Guvernul României, prin dispozițiile O. nr.1., ce prevede, la art.6, că în cazul în care pensiile recalculate pe baza documentelor care atestă veniturile realizate și a salariului mediu brut pe economie sau exclusiv pe baza salariului mediu brut pe economie și ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele aflate în plată în luna decembrie 2010, se mențin în plată în cuantumurile avute în luna decembrie

2010, începând cu luna ianuarie 2011 și până la emiterea deciziei de revizuire, când se va efectua regularizarea acestora, pare să asigure reclamantei-intimate o reparație integrală a prejudiciului suferit prin emiterea deciziei contestate în cauză, recunoscându-se practic culpa S. în ceea ceprivește emiterea unui act profund nelegal, însă acesta nu a dispus și revocarea deciziei de recalculare emise în aceste condiții.

Cunoaștem însă din întreaga doctrină că un act normativ nu poate acorda unui particular decât o vocație la un drept, în speță a unui drept la pensie într- un anumit cuantum, în timp ce dreptul efectiv al reclamantului nu putea să ia naștere în mod valabil decât în temeiul unei decizii de pensie valide, ceea ce în cauză lipsește cu desăvârșire.

De altfel, imediat după adoptarea O. nr.1., M. A. N. a început să invoce, în cauzele de acest tip, excepțiile rămânerii fără obiect a acțiunii și a lipsei de interes, care au convins chiar, în numeroase situații, instanțele de fond să pronunțe soluții în acest sens, tribunalele omițând să analizeze ingerința statului, prin măsura dispusă, nu numai în ceea ce privește cuantumul pensiei reclamanților, ci mai ales în dreptul lor la pensie cu un anumit statut special, recunoscut printr-o lege ce era în vigoare chiar și la data emiterii deciziilor de recalculare.

Mai consider că, prin decizia contestată, așa -zis "de recalculare"; a

pensiei speciale de urmaș, la o dată la care L. nr.1. era în vigo are, reclamanta, pierzând calitatea pe care o avea dobândită, de pensionar în

condițiile acestei legi, a suferit doar aparent doar o diminuare a cuantumului

pens ie i s ale, c are, conf or m jur ispr ud ențe i C., în măsur a în c are ar f i f os t

proporț ion al ă cu sco pul ur măr it, ar fi intrat în marja de apreciere a statului.

În realitate, princ ipala sa pierdere, în privința cărei a nu a exista t

nici cel puțin o intenție de reparație din partea S. și care va afecta în timp

evoluția pensiei sa le, este că mecani smul de recalcular e a pensiei adoptat

în baza L. nr.1., a H. nr.7. și a O. nr.1. implică LIPSIREA SA DE S.UTUL DE

PENSI.AR MILITAR și implicit, de P. PE C. I -O O. A(...) L. N., privind

ACTUALIZAREA P.LOR M., ce prevede a c ă:"; a) ori de câte ori se majorează

solda de grad și /. solda funcției maxime ale cadrelor militare în activitate,

potrivit gradului militar și funcției exercitate, avute la data trecerii în

rezervă, în raport cu procentul de stabilire a pensiei în condițiile prevăzute la art.22-24; cadrele militare pot opta pentru baza de calcul cea mai

avantajoasă luată în considerare l a calculul pensi ei; b) în funcție de

posibilitățile financiare, în cursul ex ecuției bugetare, prin indexare cu u n

procent care să acopere cu până la 1. rata inflației, prin hotărâre a G., cu

excepția situației de la lit.c), în care aceste indexări se regăsesc în majorarea soldelor de la lit.a).

Aceasta constituie o pierdere însemnată pentru intimată, întrucât

aceste dispoziții, pe care chiar L. nr.1. le considera în art.48, ca fiind de ". socială";, aveau menirea de a garanta acestuia o menținere a pensiei sale la

un nivel apropiat ultimului venit avut în viața activă, ori simplele indexări

acordate de către S., doar atunci când mijloacele financiare îi permit acest lucru, în cadrul sistemului unitar de pensii publice, vor determina în timp o

scădere treptată, t ot mai accentuată, a pensiei acesteia în raport cu ultim a

sa soldă avută în activitate.

Prin urmare, iată că S., prin decizia de recalculare contestată în

cauză, anulând practic dispoziți ile unei legi în vigoare la data emiteriiacesteia, respectiv a L. nr.1., drepturi ce decurgeau din calitatea

reclamantei de p ensionar în condi țiile acestei legi, și care au deve nit inaplicabile prin noua metodologie de stabilire a pensiei sale, a afectat

drepturile acesteia nu numai la data emiterii sale, ci și pe termen lung,

respectiv pentru toată viața acesteia.

Cu atât mai mult, ingerința în drepturile reclamantei, fără a întruni condițiile legalității și necesității, a rămas și se impune a fi sancționată prin anularea deciziei de recalculare.

Practic un act administrativ atât de viciat din toate punctele de vedere, încă de la data emiterii sale, fără a fi necesară în acest sens vreo altă confirmare, chiar dacă aceasta a venit în timp, un act în care, în cadrul marjei sale de apreciere, S. a abuzat de drepturile sale, nu poate fi menținut, nulitatea sa neputând fi acoperită prin alte măsuri luate ulterior de către G., care vor fi analizate în momentul în care vor fi supuse spre cenzurare jurisdicției de asigurări sociale.

Mai consider că, și în ipoteza în care s -ar considera ingerința statului ca

fiind prevăzută de lege și necesară, aceasta nu îndeplinește cerința

proporționalității ^{, întrucât atingerea adusă dreptului intimatei a fost de}

natură a afecta chiar esența acestuia.

În cadrul jurisprudenței sale constante (C. Kjartan Asmundsson contra

Islandei, 2004 și Moskal contra Poloniei, 2009), Curtea E. a D. O. a statuat că, în virtutea art. 1 din Protocolul adițional la C., o măsură privativă de propriet ate

trebuie să păstreze un echilibru just între ex igențele interesului general al

comunității și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului .

Potrivit art.10 din Charta comunitară privind drepturile fundamentale ale muncitorilor, fiecare muncitor al Comunității are dreptul la o protecție

socială adecvată și la prestații de securitate socială la un nivel suficient.

În analizarea acestui criteriu consider că, în cazul reclamantei, trebuie

pornit de la aspectele evidențiate anterior, în sen sul că aceasta nu este

beneficiara unei pensii obișnuite pentru bătrânețe/limită de vârstă și nici al

unui ajutor social pentru pensionari, ci al unei pensii acordate de către S., practic, pentru acoperirea riscurilor activității de militar pe care a avut-o

soțul acesteia, pen tru cei peste 28 d e ani de vechime în această calitat e,

care, astfel cum am argumentat anterior, au avut repercusiuni și asupra membrilor de familie.

Pentru aceste motive consider că, în verificarea proporționalității

măsurii nu poate fi luată ca reper, în cazul intimatei , pensia medie lunară pe

economie sau indemnizația socială pentru pensionari, ci, întrucât această

măsură a afectat de fapt un element de remunerație, controlul de

proporționalitate trebuie să pornească de la câștigul pe care soțul acesteia l -

ar fi putut obține din muncă - având în vedere că pensia de urmaș reprezenta

50% din pensia militară la care ar fi fost îndreptățit soțul său și că legiuitorul

a considerat că un drept de securitate socială apropiat de solda care a r fi

obținută de un cad ru militar în activit ate ține de statutul acestei categorii de personal- situație î n care este evident că recalcularea p ensiei sale la su ma

de 809 lei, constituie o sarcină ex cesivă pe care aceasta trebuie să o suporte.

De altfel, politica S. manifestată încă din anul 2005 în domeniul

stabilirii și recalculării pensiilor din sistemul public, tocmai în temeiul

dispozițiilor L. nr.1., în sistemul cărora legiuitorul a înțeles să încadreze și pensiile de serviciu, avea ca principiu: „ la condiții egale de pensionare pensii

egale, indiferent de anul ieșirii la pensie ";.

Ori acest principiu, pe lângă faptul că viza doar beneficia rii de prestații

sociale enumerați la art.7 din lege, nu p oate însemna egaliz area tuturor pensiil or, întrucât se raportează chiar la condițiile de pensionare care sunt, în speță diferite,

astfel cum am arătat anterior, fiind cele prevăzute în statutul special al beneficiarului.

Mai consider necesar a fi evidențiat în cauză că, în ceea ce privește această ingerință, chiar fără a avea în vedere și aspectele specifice evidențiate în speță,

încă din faza de proiect a legii au fost semnalate neajunsurile acesteia:

Potrivit art.79 din Constituie, Consiliul Legislativ este organ consultativ, de specialitate al P., care avizează proiectele de acte normative în vederea

sistematizării, unificării și coordonării î ntregii legislații . El ține evidența oficială alegislației R.

A., prin avizul său transmis cu adresa nr. 87/(...), în procesul adoptării

L. nr. 1., chiar Consiliul Legislativ a arătat că: „… atât în statele membre ale

Uniunii E., cât și în legislația altor state, există și alte categorii profesionale care

beneficiază de siste me proprii de pensi onare, în funcție de importanța socială a

muncii prestate, ….";.

S-a mai menționat prin același act că: „Actualele pensii de serviciu au fostacordate în baza unor legi emise de S. Român, în vigoare în momentul stabilirii. O

recalculare a acestor pensii, legal acordate, ar însemna o încălcare de către stat a

propriei legislații , iar a o modifica retroactiv ar avea repercusiuni asupracaracterului de stat de drept";.

S-a subliniat prin același aviz că „Este de relevat, totodată, că există

posibilitatea ca un mare număr de pen sionari afectați de r ecalcularea pensiilor să se adreseze instanțelor de judecată, naționale sau internaționale, pentru contestarea diminuării unui drept câștigat, cu șanse de a obține câștig de cauză în procesele respective.";

De asemenea, astfel cum rezultă din considerentele deciziei nr. 8. a C. C.,

86 de judecători p rezenți din totalul de 113 judecători î n funcție în cadrul Î.

C. de C. și Justiți e au votat, în ședi nța din (...), pentr u adoptarea hotărâ rii

nr.2 a Secțiilor Unite ale instanței supreme , de sesizare a instanței de

contencios constituți onal cu n econstituți onalitatea dispozițiilor L. nr. 1., în ceea c e

privește pensiile de serviciu ale magist raților, dar cuprinz ând și considerent e generale, privind celelalte pensii speciale vizate de legea privind stabilirea

unor măsuri în domeniul pensiilor, a preciind că acestea contravin

prevederilor art.1 din Protocolul nr.1 la C. europeană pentru apărarea

drepturilor omului și libertăților fundamentale .

S-a susținut, prin a ceastă sesizare, că: "…legea criticată im pune o pierdere

ireversibilă a pensie i de ser viciu, aceast a echivalând cu o v eritabilă expropriere,

aducând atingere art.1 paragraful 2 di n Protocolul nr.1 la C. pentru apărar ea

drepturilor omului și libertăților fundamentale."; și că: "…legea criticată impune o restrângere cu caracter permanent a exercițiului dreptului la pensie,….";

S-a mai arătat de către autorul sesizării că:";….diminuarea substanțială a

cuantumului pensiilor, determinată de recalcularea acestora impusă prin lege a

criticată, are drept consecință nerespectarea condiției referitoare la caracterul

rezonabil și proporțional al restrângerii exercițiului dreptului…";.

Prin aceeași sesizare s -a mai reținut că:

"Totodată, din perspectiva art.1 din Protocolul nr.1 și a jurisprudenței C. E.

a D. O. referitoare la aceste dispoziții, drepturile c are decurg din contribuțiile în

cadrul regimurilor de securitate socială, cum este dreptul la pensie, constituie

drepturi patrimoniale, care intră sub protecția art.1 din Protocol.

Recunoscând marja de apreciere a statelor în materia legislației sociale,

Curtea E. a D. O. a subliniat obligația autorităților publice de a menține un j ust

echilibru între intere sul general și imper ativele protecției dre pturilor fundamentale

ale persoanei, echili bru care nu este m enținut ori de câte ori, prin diminuare a drepturilor patrimoniale, persoana trebuie să suporte o sarcină excesivă și

disproporționată. Î . -o astfel de situație, există o încălcare a art.1 din Protocolul

nr.1 la C., determinată de încălcarea caracterului rezonabil și proporțional al

diminuării drepturilor patrimoniale. (C. Kjartan Asmundsson contra Islandei,

2004, cauza Moskal contra Poloniei, 2009).

Or, diminuarea drepturilor patrimoniale prevăzută de legea criticată, cu

consecința pierderii dreptului la pensia de serviciu, impune persoanelor cărora le este aplicabilă o sa rcină excesivă și di sproporționată, fără a menține un jus t

echilibru între intere sul general și imper ativele protecției dre pturilor fundamentale ale persoanei.

Î n ceea ce privește pensiile speciale, jurisprudența C. E. a D. O., în aplicare a

art.1 din Protocolul nr.1, recunoaște și ocrotește pensia sta bilită pentru anumit e

profesii și nu permite ca acest drept să fie diminuat decât în cazuri excepționale,

cu respectarea princ ipiului proporționalității, ceea ce înseam nă că măsura aplica tă

să fie justificată de scopul legitim urmărit ( C. Banfield contra Regatului Unit,

2005).";

De altfel, și P.le Senatului, exprimându-și poziția față de sesizarea de neconstituționalitate formulată de judecătorii Î. C. de C. și Justiție, a arătat, astfel cum s-a reținut în considerentele aceleiași decizii a C. C., că L. nr. 1. ";impune o

pierdere ireversibilă a pensiei de serviciu, aceasta echivalând cu o veritabilă expropriere, aducând atingere art. 1 paragraf 2 din Protocolul nr. 1 la C. pentru

apărarea dreptur ilor omului și a libertăților fundamentale";.

Pentru toate aceste considerente, apreci ez că, în cauză, pri n măsura luată,

dreptul reclamantei de a primi pensia cuvenită a fost în călcat astfel încât s -a ajuns la o atingere adusă esenței dreptului la pensie al acesteia

În consecință, validarea unei asemenea măsuri prin care statul a adus atingere în mod esențial drepturilor reclamantei, pornind de la modificarea statutului pensiei sale, cu toate garanțiile aferente, consider că nu poate conduce decât la o neîncredere totală a salariaților și a pensionarilor în raporturile cu S. Român.

Măsura luată prin L. nr.1., care a afectat drepturile reclamantei, și-ar justifica necesitatea în cauză poate doar printr-o satisfacție temporară a celorlalți pensionari din sistemul public, care însă nu au câștigat nimic din reducerea drastică a pensiilor anumitor categorii profesionale, ci, din contră, pensii ce erau plătite anterior doar din bugetul de stat, sunt în prezent achitate chiar din bugetul asigurărilor sociale de stat.

Cu timpul însă, chiar și aceștia își vor da seama de neajunsurile instabilității legislative, mai ales în domeniul securității sociale.

Nimeni nu are dreptul să pretindă menținerea unei anumite stări normative, însă orice cetățean al R. are dreptul la se curitate socială și

juridică , ceea ce presupune ca măsu rile luate , mai ales că privesc domeniul protecției sociale, s ă nu -l pună pe a cesta într -o situaț ie total, substanți al

disproporționată față de cea în care acesta se afla la data când a optat pentru a-și valorifica dreptul la pensie specială de urmaș, în condițiile în care, lipsa

de previzibilitate a măsurii și a unei perioade tranzitorii, nu i -au permis să ia

măsuri personale necesare de atenuare a riscurilor dimin uării veniturilor sal e

și ale familie i, cu atât mai mult cu cât perioada în care a încasat lună de lună

pensia de serviciu, a creat acestuia c onvingerea că își p oate orienta întrea ga

conduită în raport cu dispozițiile legale ex istente .

Pentru toate aceste considerente, opinez în sensul că se impunea respingerea recursului formulat de M. A. N. și CASA DE PENSII S. A M. A. N., cu menținerea sentinței pronunțate de către prima instanță.

C. M.

Judecător

Red./Tehnored.:C.M.;

2 ex./(...).

← Decizia civilă nr. 1003/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări...		Decizia civilă nr. 4423/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Decizia civilă nr. 2782/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 3376/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 4763/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 1003/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 4423/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 2724/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 51/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 370/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale