Decizia civilă nr. 2545/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I C.
Dosar nr. (...)*
D. C. Nr. 2545/R/2012
Ședința publică din data de 22 mai 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. T. JUDECĂTOR: G.-L. T. JUDECĂTOR: L. D. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul I. I. împotriva sentinței civile nr. 1123 din 6 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...)* privind și pe pârâții intimați M. A. N. și C. S. A M. A. N., având ca obiect contestație împotriva deciziei de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul recurent personal și asistat de avocat I. V. din cadrul baroului C. și reprezentantul pârâților intimați - consilier juridic C. R.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că intimatul M. A. naționale a înregistrat la dosar, prin serviciul registratură al instanței, la data de 15 mai 2012, întâmpinare însoțită de decizia de revizuire a pensiei.
Reprezentanții părților declară că nu au alte cereri de formulat.
Nefiind formulate cereri prealabile sau de altă natură Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentului susține recursul astfel cum a fost formulat în scris solicitând admiterea lui, casarea hotărârii pronunțate de prima instanță și în rejudecare admiterea acțiunii promovate de reclamant.
Reprezentantul pârâților intimați solicită respingerea recursului ca nefondat. S. concluziile expuse în întâmpinarea formulată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A asupra recursului civil de față, reține:
Prin cererea înregistrata la data de (...), reclamantul I. N. I. a chemat în judecata pârâții M. A. N. și CASA DE PENSII S. A M. A. N. și a solicitat anularea deciziei nr. 52476/(...) privind recalcularea pensiei de serviciu, emisa în baza prevederilor L. nr. 1. și a HG nr. 7. coroborate cu cele ale L. nr. 1., restabilirea situației anterioare în sensul repunerii în drepturile legal dobândite prin decizia nr.
098143/(...), actualizata a Direcției Financiar Contabile din cadrul MAPN și restituirea sumelor reținute.
În motivarea cererii, reclamantul susține ca decizia contestata este nelegala fiind emisa prin aplicarea HG nr. 7., act normativ suspendat prin S. C. nr. 338/(...) a C. de A. C., sentința executorie de la pronunțare cu efecte asupra tuturor pensionarilor militari și apoi anulat prin S. C. nr. 443/(...) a aceleiași instanțe cu privire la prevederile art. 2 alin. 2, 3, 4, 6, 7, art. 6 alin. 1, 2, 4 și art. 10 alin. 2; raportat la nerespectarea art. 180 alin. 7 din L. nr. 1. care prevede ca în cazul încare pe baza punctajului rezulta un cuantum mai mic al pensiei, se păstrează cuantumul mai avantajos; raportat la faptul că datele în baza cărora s-a făcut recalcularea pensiei sunt nereale în sensul ca nu s-a luat în calcul nici un document din dosarul personal aflat în arhivele ministerului.
Reclamantul considera ca decizia atacata nu respecta o serie de principii de drept statuate prin deciziile C. C. nr. 3., nr. 5., nr. 2. și nr. 1. și prin actele internaționale în materia drepturilor câștigate, respectiv prin P. I. cu privire la drepturile civile și politice ratificat de R. în 1974, prin P. nr. 1 și jurisprudența C. și expune aceste principii în motivarea cererii.
În drept, reclamantul a invocat L. nr. 2., L. nr. 1., L. nr. 47/1992, prevederile
Codului Civil și ale Constituției R..
În probațiune, reclamantul a depus deciziile de pensionare, cupon de pensie
și contestația adresata C. de C.
Prin întâmpinare, paratul de rândul 1 a solicitat respingerea contestației ca fiind rămasa fără obiect deoarece după intrare în vigoare a OUG nr. 1., cuantumul pensiei reclamantului este cel avut în plata în luna decembrie 2010 și invoca conținutul Deciziei nr. 8. a C. C. cu privire la declararea L. nr. 1. ca fiind conforma cu prevederile constituționale și cu cele ale art. 1 din primul Protocol adițional C..
Cererea reclamantului a fost soluționata de către Tribunalul Cluj prin sentința civila nr. 3283/(...) în sensul respingerii ca urmare a necompetentei generale în ce privește contestația împotriva deciziei de pensionare.
Prin decizia civila nr. 4681/R/(...), Curtea de A. C. a admis recursul reclamantului, a casat sentința atacata și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Prin sentința civilă nr. 1123 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...)*, înrejudecare, a fost respinsă acțiunea.
Pentru a hotărî astfel, instanță a reținut următoarele:
Potrivit prevederilor art. 1 alin. 1 lit. a din L. nr. 1., pe data intrării în vigoare a prezentei legi, pensiile militare de stat, stabilite în baza legislației anterioare, devin pensii în înțelesul L. nr. 1..
În termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a L. nr. 1. se elaborează metodologia de recalculare a pensiei prevăzute la art. 1 care se aproba prin hotărâre a G.
La data de (...) a intrat în vigoare HG nr. 735 pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislației privind pensiile militare de stat, a pensiilor de stat ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul Administrației Penitenciarelor, conform L. nr. 11..
La art. 1 al acestei hotărâri de G. se prevede ca pensiile arătate la art. 1 alin.
1 lit. a din L. nr. 1. cuvenite sau aflate în plata, se calculează conform algoritmului de calcul utilizat de L. nr. 1. intr-o perioada de 5 luni de la data intrării în vigoare a hotărârii.
La data de (...), MAPN - Direcția Financiar Contabila a emis decizia nr. 52476 privind recalcularea pensiilor militare în baza L. 1..
Prin aceasta decizie, pârâtul a recalculat pensia reclamantului pe baza salariului mediu brut pe economie și a stabilit o pensie bruta de 1661 lei, începând cu data de (...).
HG nr. 7. a fost în vigoare pana la data de (...), data după care a intrat în vigoare OUG nr. 1., care abroga HG nr. 7..
Prin sentința civila nr. 3., Curtea de A. C. a dispus suspendarea executării HG nr. 7. pentru pensionarii militari care au solicitat aceasta măsura, persoane printre care reclamantul nu figurează.
Prin sentința civila nr. 4., Curtea de A. C. a dispus anularea prevederilor art. 2 alin. 2, 3,4 ,6 și 7, art. 6 alin. 1,2,4 și art. 10 alin. 2 din HG nr. 7. pentru aceeași pensionari militari, printre care reclamantul nu figurează.
S.rea reclamantului ca HG nr. 7. a fost suspendata și ca dispozițiile articolelor arătate anterior au fost anulate este lipsita de temei.
În ceea ce-l privește pe reclamant, HG nr. 7. si-a produs efecte până la data de (...), când a fost abrogata prin O. nr. 1.. Recalcularea pensiei reclamantului s-a făcut în baza acestui act normativ.
Potrivit prevederilor art. 180 alin. 7 din L. nr. 1., în cazul în care, pe baza punctajului rezulta un cuantum mai mic al pensiei decât pensie cuvenita potrivit legislației anterioare, se păstrează cuantumul mai avantajos.
În speța, cuantumul pensiei recalculate în baza legii nr. 1. a fost de 1661 lei brut începând cu data de (...).
Cuantumul pensiei calculate la data trecerii în rezerva și actualizat ulterior a fost de 4018 lei brut (luna decembrie 2010).
Conform prevederilor art. 6 alin. 1 și 2 din OUG nr. 1., în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecata, pensiile recalculate exclusiv pe baza salariului mediu brut pe economie, pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare și ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele aflate în plata în luna decembrie 2010 se mențin în plata în cuantumurile avute în luna decembrie 2010, începând cu luna ianuarie 2011 până la data emiterii decizie de revizuire. D. aferente lunii ianuarie 2011 se achita pana la sfârșitul lunii februarie 2011.
Reclamantul beneficiază de cuantumul pensiei avute în luna decembrie 2010, fiind astfel respectate prevederile art. 180 alin. 7 din L. nr. 1..
Prin deciziile indicate în cererea de chemare în judecata, Curtea C. a R. a statuat că modul de calcul și de actualizare a cuantumului pensiei nu pot fi aplicate cu efecte retroactive, ci numai pentru viitor începând cu data intrării în vigoare a acestora (decizie nr. 325/2005); condițiile de exercitare a drepturilor de pensie se stabilesc prin lege și este dreptul legiuitorului de a modifica sau completa legislația în domeniu și de a stabili data de la care operează recalcularea (decizia nr.
5.); în cazurile în care, din recalculare rezulta un cuantum mai mare al pensiei se va plăti aceasta, iar daca noul cuantum rezultat este mai mic, se va acorda în continuare pensia anterior stabilita și aflata în plata (decizia nr. 1.); legea poate sa reașeze în viitor sistemul de calcul al pensiilor. Daca prin reașezarea sistemului de calcul al pensiei rezulta un cuantum mai mic al acesteia, statul este obligat sa adopte reglementari similare art. 180 alin. 7 din L. nr. 1. și anume sa mențină în plata cuantumul pensiei stabilit potrivit reglementarilor în vigoare daca acesta este mai avantajos.
L. nr. 1., declarata constituționala prin decizia nr. 8. a C. C. a R. reașează sistemul de calcul al pensiei militare de stat și are ca efect stabilire unui cuantum al pensiei mai mic decât cel stabilit potrivit reglementarilor anterioare intrării ei în vigoare.
Reglementarea dispusa prin OUG nr. 1. la art. 6 cu privire la plata pensiei mai avantajoase, este conforma cu spiritul deciziilor C. C. a R. arătate anterior.
Emiterea decizie de recalculare a pensiei militare de stat în temeiul L. nr. 1. declarata constituționala prin decizia nr. 8. a C. C. a R. și a HG nr. 7. în vigoare până la de (...) și restabilirea situației anterioare inclusiv restituirea sumelor solicitate cu respectarea prevederilor art. 180 alin. 7 din L. nr. 1. duce la concluzia ca cererea de chemare în judecata formulata de către reclamant este nefondata.
Nefiind îndeplinite condițiile art. 274 Cod procedura civila, cererea reclamantului privind acordarea cheltuielilor de judecata a fost respinsă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, solicitând modificareahotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului reclamantul a arătat că
1. Obiectul acțiunii îl constituie constatarea nulității sau anularea deciziei de recalculare a pensiei, având în vedere multiplele motive de nulitate absolută și relativă pe care le-a invocat în cererea de chemare în judecată.
Această sancțiune intervine atunci când, la încheierea actului, nu au fost respectate dispozițiile legale. Analiza cauzelor de nulitate nu se poate face prin raportare la acte sau fapte ulterioare emiterii deciziei. Cu alte cuvinte, pentru soluționarea acțiunii nu prezintă nici o relevanță împrejurări precum: adoptarea O. nr.1., revenirea temporară la cuantumul pensiei din luna decembrie 2010 (oricum i se va reține diferența începând din luna ianuarie 2011 dacă în urma „revizuirii"; va rezulta o pensie mai mică).
2. H. nr. 7. a fost în vigoare doar până la data de (...) întrucât, în conformitate cu art.3 alin.3 din L. nr.1., acest act normativ reglementa metodologic de recalculare a pensiilor militare iar conform art.4 alin.1 lit.a din aceeași lege pensiile militare urmau să fie recalculate într-o perioadă de 5 luni de la intrarea în vigoare a metodologiei de recalculare. Ori H. nr.7. a intrat în vigoare la data de (...), dată la care a fost publicată în Monitorul Oficial.
Prin urmare, decizia pe care o contestă este nelegală și pentru faptul că a fost emisă după expirarea termenului prevăzut de lege.
3. Suspendarea H. nr.7. prin sentința civilă nr.3. a C. de A. C. produce efecte
„erga omnes"; - așa cum se arată, de altfel, și în motivarea deciziei I.C.C.J. nr.38/(...) prin care a rămas irevocabilă - și, prin urmare, trebuia aplicată pentru toți pensionarii din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională încă de la data pronunțării ei ((...)).
Motivarea conform căreia și anularea unor prevederi din H. nr.7. a produs efecte doar pentru pensionarii militari care au solicitat aceasta este și mai puțin acceptabilă. C. a avut ca obiect o excepție de nelegalitate ci o acțiune directă în contencios pentru anularea unui act administrativ cu caracter normativ.
Având în vedere interpretările diferite ale instanțelor de recurs în țară cu privire la efectele suspendării H. nr.7., interpretări care duc la soluții contrarii în cauzele având ca obiect anularea deciziilor de recalculare și revizuire a pensiilor militare, consideră că se impune promovarea unui recurs în interesul legii care să soluționeze această chestiune de drept.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 15 mai 2012 pârâtul M. A. N. B., înnume propriu și ca reprezentant legal al CASEI DE P. SECTORIALE A M. A. N. B., asolicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate.
În motivare s-a arătat că decizia de pensie este un act administrativ cu regim special prevăzut de legislația asigurărilor sociale, nu un act juridic civil, deci nu poate fi supus nulităților actului juridic civil.
Reclamantul a avut ca singur scop prin cererea de anulare a deciziei numai menținerea cuantumului pensiei din decembrie 2010, așa după cum a formulat și capătul subsidiar de cerere, fără a solicita emiterea unei noi decizii sau modificarea deciziei atacate.
Or, începând cu luna februarie 2011 și în continuare reclamantului i s-au achitat drepturile de pensie în cuantumul avut în decembrie 2010, potrivit dispozițiilor O. nr. 1., până la revizuirea pensiei, ceea de duce la concluzia că repunerea părților în situația anterioară emiterii deciziei contestate este lipsită de sens.
În temeiul prevederilor art. 10 din O. nr. 1. a fost abrogată Hotărârea de G. nr.735/201O.
Mai mult, reclamantului i-a fost emisă o nouă decizie de revizuire a pensiei, cu plata începând tot cu data de (...), în urma procesului de revizuire a pensiei, conform metodologiei stabilite de O. nr. 1.. În această situație, decizia de recalculare a fost anulată implicit prin emiterea noii decizii, aceasta fiind pusă în plată începând cu aceeași dată, adică (...).
Cum decizia contestată și-a pierdut orice efecte juridice și nu produce nicio vătămare reclamantului, prin cererea de anulare a acestei decizii nu mai poateobține nici un folos practic, niciun câștig material, astfel că acțiunea este rămasă fără obiect.
În ceea ce privește efectele suspendării H. nr. 7. reținute de prima instanță pentru a constata nulitatea absolută a deciziei de recalculare, precizează că nu au fost parte în acel proces, iar Guvernul României nu a dat până la data de (...) nici o dispoziție în sensul suspendării emiterii deciziilor, astfel că aveau obligația legală de a respecta dispozițiile art. 4 alin. (1) lit. a) din L. nr. 1..
S. civilă nr. 3. a C. de A. C. privind suspendarea H. nr. 7. are efecte numai între părți, potrivit principiului relativității efectelor juridice ale hotărârilor judecătorești, principiu de la care legislația în vigoare nu instituie derogări.
În ce privește organul emitent al deciziei se arată că Serviciul pensii militare și alte drepturi sociale din cadrul Direcției financiar-contabile a fost desființat abia prin art. 3 alin.(2) din Hotărârea G.ului nr. 233/2011 privind atribuțiile, organizarea și funcționarea caselor de pensii sectoriale la data intrării în vigoare a acesteia adică data de 24 martie 2011.
Cum nu se putea crea un vid în funcționarea structurii responsabile cu pensiile este evident că vechea structură și-a îndeplinit atribuțiile legale până la desființarea sa, cu atât mai mult cu cât era obligată să respecte termenele impuse de L. nr. 1.. Motivele reținute de instanța de fond conform cărora după data de 23 decembrie 2010 decizia a fost emisă de un organ necompetent, sunt lipsite de orice suport, deoarece o structură cu personalitate juridică nu poate fi funcțională chiar la data apariției legii prin care a fost înființată și nu are capacitate de exercițiu decât după numirea organelor de conducere, astfel că sub aspectul funcționării acestei instituții are importanță H. nr. 233/2011.
Referitor la repunerea părților în situația anterioară emiterii deciziei contestate, arată că procedura de recalculare și stabilire a pensiei într-un anumit cuantum nu constituie un motiv de nulitate absolută a deciziei de pensie, ci poate fi solicitată și admisă numai emiterea unei noi decizii în baza legii în vigoare care reglementează acordarea drepturilor de asigurări sociale.
Reclamantul a solicitat anularea deciziei de recalculare și repunerea părților în situația anterioară, prin menținerea deciziei de pensie emisă în temeiul L. nr.
164/2001, fără a observa că astfel sunt încălcate dispozițiile legale în vigoare în materia asigurărilor sociale deoarece reclamantul nu a solicitat emiterea unei noi decizii sau modificarea celei contestate în sensul calculării cuantumului pensiei potrivit dispozițiilor L. nr. 119/2011 și ale L. nr. 1., nu ale L. nr. 164/2001 cu atât mai mult cu cât, potrivit art. I din L. nr. 1., pensiile militare de stat stabilite în baza
L. nr. 164/2001 au devenit pensii în înțelesul L. nr. 1..
Mai mult, la data pronunțării hotărârii L. nr. 164/2001 era abrogată expres prin L. nr. 2., astfel că nu se putea dispune repunerea părților în situația anterioară emiterii decizie contestate deoarece nu mai exista bază legală pentru plata pensiei militare.
Din aceeași perspectivă nu poate fi ignorat faptul că prin menținerea deciziei emise în baza L. nr. 164/2011 se stabilește cu caracter definitiv că reclamantului nu i se aplică dispozițiile L. 1., iar eventualele sume ce s-ar plăti reclamantului prin menținerea pensiei militare de serviciu de care aceasta beneficia în baza L. nr.
164/2001 nu ar mai putea fi vreodată supuse restituirii având în vedere că această plată s-ar face în baza unei hotărâri judecătorești, iar nu ca plată necuvenită sau din eroare.
Pe de altă parte, apreciază că prima instanță corect a luat în considerare că decizia contestată nu și-a produs efectele, nu a fost pusă în plată a fost anulată implicit prin prevederile O. nr. 1., deoarece reclamantul a primit până la emiterea deciziei de revizuire cuantumul pensiei din decembrie 2010 nu cel stabilit prin decizia din (...).
În ce privește considerentele pentru care reclamantul apreciază că decizia contestată este contrară normelor prioritare ți imperative ale C.i, arată că L. nr. 1. a fost supusă controlului anterior de constituționalitate, iar prin D. nr. 8., Curtea Constituțională a analizat criticile textelor din L. nr. 1. atât în raport cu dispozițiile art. 44 din Constituție, cât și cu prevederile art. I din Primul Protocol adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a constatat că, în raport cu criticile formulate, dispozițiile acestei legi sunt constituționale.
Invocă, de asemenea, și D. nr. 29/(...) pronunțată Înalta Curte de Casație și
Justiție cu privire la recursurile în interesul legii privind aplicarea dispozițiilor L. nr. 1., raportat la art. 20 alin. (2) Constituție, art. 1 din P. nr. 1 adițional la C. E. a
D. O. și art. 14 din C., referitoare la recalcularea pensiilor prevăzute de art. 1 din lege.
În ceea ce privește cerința de proporționalitate a măsurii adoptate, cu scopul urmărit, respectiv a necesității menținerii unui just echilibru între interesele în discuție, s-a făcut referire la jurisprudența C. E. a D. O. și s-a susținut că reclamantul nu a făcut dovada că a depășit un anumit prag de dificultate sau i s-au suprimat mijloacele de subzistență. Consideră că nici nu se putea face această dovadă, în situația în care a beneficiat în continuare de cuantumul pensiei plătit în decembrie 2010 și nu cel prevăzut de decizia de recalculare din (...).
Se invocă și decizia de inadmisibilitate pronunțată la data de (...) în cauzele conexate Ana M. Frimu și alții împotriva R., prin care C. a constatat neîncălcarea de către S. Român a art. 1 din P. nr. 1 adițional la C., sub aspectul transformării pensiilor speciale în pensii în sistemul public, în temeiul L. nr. 1., reținând și faptul că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor de prestații sociale.
În drept, art. 115 și urm. C.pr.civ., L. nr. 1., L. nr. 2., O. nr. 1. și celelalte dispoziții legale invocate.
Examinând cauza în raport de motivele de recurs invocate, Curtea de A.constată că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Prin art.1 lit. a din L. nr. 1., privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, pensiile militare de stat au devenit pensii în înțelesul L. nr.1., calculate pe baza veniturilor realizate.
În aplicarea acestui act normativ, M. A. N. a emis în luna decembrie 2010 decizia contestată prin care, începând cu data de 1 ianuarie 2011, s-a stabilit în favoarea reclamantului pensia de asigurări sociale, care înlocuia pensia militară de stat stabilită în temeiul L. nr. 164/2001.
Curtea constată că nu este incidentă soluția respingerii acțiunii ca rămasă fără obiect în raport de păstrarea temporară în plată a pensiei militare de stat în baza OUG nr. 1.. Deși prezentul litigiu este generat de nemulțumirea reclamantului privitor la noul cuantum al pensiei, acest cuantum este însă rezultatul procesului de recalculare efectuat în baza L. nr. 1.. Prin urmare, ceea ce contestă, în primul rând, reclamantul este „recalcularea"; drepturilor de pensie, respectiv trecerea de la pensia militară de stat, stabilită potrivit unor criterii care nu au în vedere principiul contributivității, la o pensie care se grefează pe un alt mod și bază de calcul.
Chiar și în măsura în care ulterior emiterii deciziei de recalculare s-a păstrat în plată pensia în cuantumul avut în luna decembrie 2010, acest aspect nu este de natură să înlăture efectul esențial al noii legi, constând în trecerea la un nou sistem de stabilire a pensiilor militarilor pentru viitor. Mai mult, plata drepturilor de pensie în cuantumul stabilit anterior recalculării este doar una temporară, fiind limitată în timp de procesul de revizuire impus prin prevederile OUG nr. 1..
În analiza pe fond a prezentului recurs, Curtea de A. va reține următoarele repere cu caracter obligatoriu, stabilite prin decizii ale C. C., ale Înaltei Curți de C. și Justiție și ale C. E. a D. O.:
În ceea ce privește controlul de constituționalitate al L. nr.1., exercitat în temeiul art.146 lit. a din Constituție, prin nr. 871 din 25 iunie 2010, Curtea Constituțională a statuat că prevederile art. 1-5 și 12 din L. nr. 1. sunt constituționale, în raport cu dispozițiile constituționale ale art. 15 alin. (2) - neretroactivitatea legii, art. 16 - egalitatea în drepturi, art. 44 - dreptul de proprietate privată, art. 47 alin. (1) - nivelul de trai și dreptul la pensie, art. 53 - restrângerea exercițiului unor drepturi, art. 135 alin. (2) lit. f) privind obligația statului de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții.
Curtea Constituțională a pronunțat și nr. 873 din 25 iunie 2010 prin care s- a constatat constituționalitatea dispozițiilor art. 1 lit. a), b), d)- i) și art. 2-12 din L. nr. 1. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor; s-a analizat din nou legea criticată pe temeiul neretroactivității, dar și în baza art. 20 din Constituție raportat la art. 1 din P. nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (dreptul la respectarea "bunurilor") și art. 53 (restrângerea exercițiului unor drepturi), critici care au fost înlăturate.
Această orientare a instanței constituționale a fost exprimată și cu ocazia soluționării unor excepții de neconstituționalitate în cauze generate de aplicarea L. nr.1. - ex. D. nr.1579/(...).
În ceea ce privește recursul în interesul legii referitor la aplicarea L. nr.1., Înalta
Curte de Casație și Justiție prin D. nr. 29/(...) (aplicabilă pentru identitate de rațiune și în cazul recalculării pensiilor militare de stat, așa cum rezultă în mod expres din considerentele deciziei) a concluzionat, pe baza aspectelor analizate de către Curtea Constituțională prin D. nr. 871 și nr. 8. cu privire la neretroactivitatea legii și la discriminare, reținând următoarele: „(…)Instanțele judecătorești nu erau în drept să facă aprecieri asupra unor critici de neconstituționalitate, sub aspectul respectării principiului neretroactivității legii, formulate de părțile din litigiile deduse judecății și care au fost soluționate diferit.
Instanțele de drept comun ar fi fost îndrituite la o evaluare separată a chestiunii retroactivității legii numai în cazul în care această analiză se impunea în mod distinct, din perspectiva C.i europene a drepturilor omului, altfel decât în contextul "ingerinței" în analiza de convenționalitate în baza art. 1 din P. nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Însă, în jurisprudența C. E. o problemă de retroactivitate a legii este atașată, de regulă, unei plângeri ținând de dreptul la un proces echitabil în temeiul art. 6 alin. (1) din C. (ca de exemplu în C. M. ș.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011), premisă care, în contestațiile formulate împotriva deciziilor de recalculare a pensiilor speciale în baza nr. 1., nu era îndeplinită, întrucât în cursul judecării acestor plângeri nu a intervenit intempestiv un alt act normativ care să afecteze în mod decisiv soarta procesului; pe de altă parte, neretroactivitatea nr. 1. în raport cu legile prin care aceste pensii speciale au fost stabilite inițial (conform statutelor profesionale ale categoriilor de persoane vizate) a fost deja constatată prin deciziile C. C. anterior menționate, instanța constituțională fiind unica autoritate de jurisdicție constituțională în R., potrivit art. 1 alin. (2) din L. nr. 47/1992, republicată.
În mod similar, nici referitor la discriminare instanțele de drept comun nu puteau face reevaluări în temeiul art. 16 din Constituție, iar perspectiva analizei în baza art. 14 coroborat cu art. 1 din P. nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ar fi presupus stabilirea premisei că standardul european este superior standardului constituțional, ceea ce nu poate fi reținut, față de împrejurarea că, dintre categoriile de pensionari cu pensii speciale, doar magistrații au fost exceptați în urma constatării neconstituționalității prevederilor art. 1 lit. c) din L. nr. 1. (în forma supusă controlului exercitat de Curtea Constituțională pe calea obiecției de neconstituționalitate), în raport cu art. 124 alin. (3) și art. 132 alin. (1) din Constituție, iar nu prin afirmarea și asumareaab initio a intenției legiuitorului de a excepta prin legea nouă această categorie de la măsura recalculării pensiei speciale.
În plus, în temeiul C.i pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (art. 14 coroborat cu art. 1 din P. nr. 1 adițional), numai o susținere de tratament inegal, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, între persoane aflate în cadrul aceleiași categorii de beneficiari de pensii speciale (cuprinse în cadrul unei scheme profesionale identice la momentul stabilirii pensiei de serviciu, deci aflate în situații analoage) ar fi fost una care ar fi permis instanțelor o analiză care să nu se suprapună celei a C. C..(…)";
De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție a efectuat o analiză de compatibilitate cu art.1 din P. nr.1, adițional la C.
„(…)În ce privește existența unui "bun" sau "interes patrimonial", în sensul autonom al art. 1 din P. nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în mod unanim instanțele au constatat că aceasta se verifică în patrimoniul reclamanților care, înainte de adoptarea nr. 1. și a recalculării pensiilor speciale pe care aplicarea acesteia a presupus-o, se puteau prevala de garanțiile oferite de art. 1 din Protocol nr. 1 adițional la C.
Ca situație premisă comună în acest segment al pensiilor speciale, pensiile de serviciu au fost stabilite și recunoscute de legiuitorul român pentru anumite categorii socioprofesionale, enumerate în 1 din L. nr. 1., acestea fiind compuse dintr-o parte contributivă (identică celei calculate în baza sistemului public de asigurări sociale de drept comun în reglementarea L. nr. 1., în prezent abrogată și înlocuită cu nr. 2. privind sistemul unitar de pensii publice), ce se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, și o parte necontributivă, care se achita de la bugetul de stat.
Așa cum s-a stabilit prin nr. 20 din 2 februarie 2000 a C. C., publicată în Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000, aceste pensii speciale au fost concepute de legiuitor nu cu titlu de privilegiu, ci au fost justificate în mod obiectiv și constituiau o compensație parțială a inconvenientelor ce au rezultat din rigoarea statutelor speciale cărora trebuie să li se supună fiecare dintre categoriile socioprofesionale avute în vedere de acestea: militari, polițiști, funcționari publici cu statut special, personal auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, personal diplomatic și consular, funcționari parlamentari, senatori și deputați, personal aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă, personalul C. de C.
Același legiuitor, în anul 2010, în scopul reformării sistemului de pensii, pentru reechilibrarea acestuia, în vederea eliminării inechităților din sistem și având în vedere situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul (deci, atât bugetul de stat, cât și bugetul asigurărilor sociale de stat), a prevăzut recalcularea pensiilor speciale, stabilind că acestea devin pensii în înțelesul L. nr. 1..
Aplicarea acestui act normativ ( nr. 1.) a avut ca efect imediat reducerea cuantumului sumelor aflate în plată cu titlu de pensii de serviciu, emiterea unor decizii de recalculare cuprinzând noul cuantum, plătibil în viitor, situație în care cei vizați au promovat cereri în justiție prin care au solicitat anularea acestor decizii de recalculare și menținerea în plată a deciziilor în cuantumul anterior, pentru motivul încălcării dreptului lor de proprietate, astfel cum este ocrotit în sistemul C.i europene a drepturilor omului prin art. 1 din Primul Protocol adițional.
Ca atare, jurisdicțiile naționale au analizat plângerile formulate în raport cu prevederile art. 1 din P. nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (sau art. 14 din C. coroborat cu art. 1 din P. nr. 1 adițional la C.).
În mod corect instanțele au constatat că pensiile de serviciu, stabilite în temeiul actelor normative speciale în baza cărora cei vizați le încasau, reprezintă un
"interes patrimonial" ce intră în sfera de protecție a art. 1 din P. nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, atât sub aspectul părții contributive (partea achitată de la bugetul asigurărilor sociale de stat), cât și sub aspectul părții necontributive (care se suporta de la bugetul de stat). În acest sens, Î. Curte are în vedere jurisprudența C. E. a D. O. în C. Stec ș.a. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din 12 aprilie 2006, C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39) etc.
Totodată, instanțele de judecată au apreciat unanim că, întrucât prin adoptarea și aplicarea dispozițiilor nr. 1. pensiile speciale au devenit pensii în înțelesul L. nr. 1., iar titularii de pensii speciale au devenit titulari de pensii de asigurări sociale de stat, cu consecința diminuării cuantumului pensiei până la limita corespunzătoare unui beneficiu contributiv, statul suprimând achitarea părții necontributive (suportată până atunci de la bugetul de stat), această lege reprezintă o "ingerință" din perspectiva respectării dreptului de proprietate al reclamanților, în raport cu art. 1 din P. nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Sub acest aspect este avută în vedere jurisprudența C. E. a D. O. în C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), C. A. O. ș.a. împotriva Spaniei din 2 februarie 2010 (§ 48), C. Kjartan Asmundssen împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39 și 40).
Pentru ca ingerința să nu conducă la încălcarea art. 1 din P. nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ea trebuie să fie legală, să urmărească un scop legitim și să respecte un rezonabil raport de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit a fi realizat.
Din perspectiva acestor condiții, Î. Curte constată că în mod unanim instanțele au reținut că ingerința este legală, întrucât este reglementată de nr. 1.,
și urmărește un "scop legitim", de utilitate publică, în deplină concordanță cu jurisprudența C. E. a D. O. (de exemplu, C. Wieczorek împotriva Poloniei din 8 decembrie 2009, § 59), constând în necesitatea reformării sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea inechităților existente în sistem și, nu în ultimul rând, situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul, deci atât bugetul de stat, cât și cel de asigurări sociale.
Î. Curte constată însă că analiza cerinței privind existența "raportului rezonabil de proporționalitate" a fost sursa practicii neunitare ce a condus la inițierea prezentului recurs în interesul legii, întrucât instanțele nu au aplicat testul justului echilibru în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze; pe de altă parte, nici "ingerința" nu a fost analizată în toate cazurile din perspectiva "dreptului la respectarea bunurilor" (regula generală și, totodată, prima normă din art. 1 din P. nr. 1), ci precum o încălcare de tipul "privării de proprietate" (cea de-a doua normă din același text).
Astfel, prin recalcularea pensiilor speciale, cei vizați și-au văzut limitat dreptul cu sume diferite care se încadrează procentual între 30% și 80%, uneori chiar mai mult, ca efect al suprimării beneficiului ce reprezenta suplimentul acordat de la bugetul de stat (deci, cu partea necontributivă) care a variat de la o categorie profesională la alta, iar în cadrul aceleiași categorii, de la o persoană la alta, potrivit condițiilor prevăzute de legea ce definea fiecare statut profesional în parte și calificarea fiecărui beneficiar pentru obținerea pensiei speciale; din analiza jurisprudenței atașate recursului în interesul legii se constată însă că instanțele judecătorești nu au stabilit în mod riguros, în concret, acest element ce reprezintă o circumstanță importantă în identificarea premiselor de analiză a raportului de proporționalitate, fiind util a se observa proporția reducerii beneficiului social în discuție pentru reclamantul cauzei, iar nu indicarea unei marje generale a diminuării pensiilor speciale pentru toate categoriile de persoane vizate de nr. 1..
Or, instanța europeană însăși, în aplicarea acestui test de proporționalitate, analizează situația reclamantului din fiecare cauză, determină anumite circumstanțe particulare în plângerile pe care le soluționează, se raportează în mod necesar la situația de fapt pe care ea însăși a reținut-o în legătură cu respectiva plângere și, numai pe baza acestui ansamblu de constatări, conchide asupra raportului de proporționalitate, fără a stabili vreodată o concluzie cu caracter general, chiar referitoare la o anumită categorie vizată de "ingerință", în afara statutului de "victimă" (dacă se au în vedere cauzele cu mai mulți reclamanți - de exemplu, A. O. ș.a. împotriva Spaniei). Apoi, se reține că raportul de proporționalitate este compromis dacă acel reclamant suportă o sarcină individuală excesivă, exorbitantă, care excedează marjei de apreciere a statului în reglementarea aspectelor legate de politica sa socială (marjă care, în acest domeniu, este una extensivă); asemenea concluzii sunt stabilite, de exemplu, când reclamantul este lipsit total de respectivul beneficiu social ori când acestuia i-au fost suprimate integral mijloacele de subzistență.
În același timp, fără a fi limitative, în ansamblul circumstanțelor obiective de analiză, ar putea fi avute în vedere criterii precum indemnizația socială pentru pensionari (prevăzută de 7 din L. nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar) ori pensia medie lunară, după cum vor trebui identificate circumstanțele particulare ale cauzei.
Este esențial a se constata că în privința fiecărui reclamant în parte a fost depășit un anumit "prag de dificultate" pentru ca instanța europeană însăși să constate o încălcare a drepturilor ocrotite de art. 1 din P. nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (cum se reține, de exemplu, în D. asupra admisibilității în C. Hasani împotriva Croației).
Totodată, este necesar a se preciza că în analiza raportului de proporționalitate instanțele trebuie să urmărească raționamentul C. E. a D. O. în plângerile vizând încălcarea art. 1 din P. nr. 1 adițional la C. și în care Curtea însăși a analizat tipuri de "ingerințe" în dreptul la respectarea bunurilor prin măsuri legislative adoptate de stat în prestațiile de asigurări sociale, iar nu să se recurgă la specia proximă (încălcări ale art. 1 din P. nr. 1 adițional, de tipul privării de proprietate) ori la alte cauze prin care au fost reclamate alte încălcări (chiar perspectiva analizării discriminării în legătură cu art. 1 din P. nr. 1 adițional având alți parametri de evaluare).
Î. Curte are în vedere jurisprudența C. E. a D. O. (C. Hasani împotriva
Croației - decizie de admisibilitate din 30 septembrie 2010, C. Rasmussen împotriva
Poloniei, C. Banfield împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din
18 octombrie 2005, C. Callejas împotriva Spaniei din 18 iunie 2002 - decizie asupra admisibilității, C. M. ș.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011, C. Moskal împotriva Poloniei din 15 septembrie 2009, C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei) în cauze în care statele contractante au adoptat măsuri legislative prin care au suprimat sau au limitat, pentru viitor, plata unor pensii speciale sau a altor beneficii sociale aflate în plată.
În raport cu jurisprudența C. E. a D. O. reiese că stabilirea raportului de proporționalitate nu este decât o chestiune de apreciere în fiecare cauză în parte, în funcție de circumstanțele sale particulare.(…)";
Prin D. de inadmisibilitate din 7 februarie 2012 a C. E. a D. O. în cauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma, Edita Tanko, M. Molnar și L. Ghețiu împotriva R. s-a reținut că:
„Curtea a reiterat că, deși articolul 1 din P. nr. 1 adițional la C. garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat (a se vedea, în special, Skorkiewicz c. Poloniei, decizia din 1 iunie 1999, nr. 39860/98; decizia Jankovic c.
Croației, nr. 43440/98; decizia Kuna c. Germaniei, nr. 52449/99; Blanco Callejas c. Spaniei, decizia din 18 iunie 2002, nr. 64100/00, și M. și alții c. Italiei, 31 mai 2011, nr. (...)(...)(...)6/08 și 56001/08, par. 55).
Statele părți la C. dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale. Curtea a reamintit, în acest sens, dată fiind cunoașterea directă a propriei societăți și a nevoilor sale, că autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil (Jankovic, citată anterior; Kuna, citată anterior, și Mihăieș și Senteș c. R., decizia din 6 decembrie 2011, nr. 44232 /11 și 44605/11).
În speță, Curtea a subliniat că reforma sistemelor de pensii a fost fundamentată pe motivele obiective invocate la adoptarea L. nr. 1., și anume contextul economic actual și corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii.
De asemenea, Curtea a luat act de faptul că pensia datorată reclamantelor, în baza contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, plătite de acestea în cursul anilor de serviciu, nu a fost în niciun fel afectată de reformă și acestea au pierdut doar suplimentul la pensie, care era acoperit integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care au beneficiat în calitate de personal auxiliar al instanțelor.
În această privință, Curtea a considerat că reducerea pensiilor reclamantelor, deși substanțială, constituia o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de L. nr. 1., pentru a echilibra bugetul și a corecta diferențele existente între sistemele de pensie. Ca și Curtea Constituțională, Curtea E. a D. O. a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate. De asemenea, Curtea a reținut că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale, dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu.
În ceea ce privește diferența de tratament, în raport de alte categorii de pensionari, Curtea a constatat că o diferență este discriminatorie, în sensul art. 14 din C., în cazul în care nu are nici o justificare obiectivă și rezonabilă. În speță, Curtea a reținut faptul că foștii polițiști se bucură în continuare de un mod de calcul favorabil al pensiilor lor, dar acest lucru ține, de asemenea, de marja de apreciere a statului. În orice caz, trebuie remarcat faptul că această diferență nu este una lipsită de justificare, iar Curtea Constituțională a concluzionat că natura profesiei constituie motivul acordării anumitor privilegii.
Având în vedere aceste considerente, Curtea a considerat că măsurile criticate de reclamante nu le-au determinat pe acestea să suporte o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate și nu au fost în mod nejustificat discriminate în comparație cu alți pensionari.";
De altfel, o decizie de inadmisibilitate s-a pronunțat și în cauza Constantin
Abăluță și alții c. Românie, chiar cu privire la recalcularea pensiilor cadrelor militare în baza L. nr. 1., care deși pronunțată ulterior dezbaterilor din prezenta cauză, poate fi avută în vedere întrucât reiterează punctul de vedere al C. exprimat în cauza Frimu.
În raport de aceste dezlegări și statuări obligatorii, apreciind că, întrucâtrațiunea este aceeași, în speță sunt aplicabile, mutatis mutandis, inclusiv considerentele C. din speța invocată mai sus, chiar dacă privesc situația unei alte categorii socio-profesionale, instanța de recurs va înlătura criticile reclamantului referitoare la încălcarea principiului neretroactivității, la existența unei discriminări, la lipsa caracterului previzibil și accesibil al legii și la caracterul permanent al dreptului câștigat de a beneficia de pensia de serviciu în cuantumulstabilit în baza L. nr. 164/2001, ca și la raportul de proporționalitate privit în sens global, adică prin raportare la dispozițiile generice ale legii, iar nu cu privire la situația concretă, specială, a reclamantului.
Prin urmare, controlul judiciar realizat de instanța de recurs va urmări analizarea situației reclamantului în raport de circumstanțele particulare invocate, pentru a determina dacă a fost depășit „pragul de dificultate";, care ar atrage o considerare a încălcării art.1 din P. adițional nr. 1 la C.
În concret, Curtea de A. reține că în urma recalculării i s-a stabilit o pensie în cuantum de 1661 lei brut, cuantum care este superior față de pensia medie pentru limită de vârstă în luna ianuarie 2011 în R., care este de 860 lei, conform datelor statistice ale Casei N. de P. și A. D. de A. S., ceea ce nu poate avea semnificația unei lipsiri totale a mijloacelor de subzistență ale reclamantului. De altfel, prin revizuirea pensiei în baza O. nr. 1., drepturile de pensie ale reclamantului au ajuns la un nivel apropiat de cel avut anterior recalculării (4018 lei), anume, la cuantumul de 3364 lei, pus în plată cu începere de la data de (...) (fila 14 prezentul dosar).
Cu privire la previzibilitatea legii, în raport de motivele de nelegalitate invocate în legătură cu acest aspect de către contestator, care reclamă stabilitatea dreptului legal câștigat, în aprecierea caracterului neconvențional al măsurii prin care s-a recalculat pensia reclamantului, instanța de recurs reține că această cerință este în mod constant atașată, în jurisprudența C. de la S., de condiția ca o anumită măsură dispusă de stat să fie prevăzută de lege, cum este și în cazul art. 1 din Primul Protocol adițional la C.
Se susține de către reclamant că a beneficiat de pensie de serviciu în baza unor legi clare și previzibile, fiind eventual culpa statului pentru adoptarea acestora, dacă ulterior s-au dovedit nesustenabile.
Or, se invocă astfel caracterul imprevizibil al L. nr. 1., însă nu s-a indicat la care anume jurisprudență a C. se referă atunci când invocă necesitatea de a cerceta, pentru a se stabili dacă legea a fost previzibilă, în ce măsură putea fi anticipată adoptarea legii cu un anumit interval înainte de adoptarea ei.
În aprecierea instanței de recurs, chestiunea invocată ca determinând imprevizibilitatea legii (faptul adoptării L. nr. 1. fără ca acesta să fi putut fi avut în vedere în anii anteriori) ține mai degrabă de aprecierea proporționalității ingerinței, iar nu de calitatea legii. L. nr. 1. a fost previzibilă, prin aceea că i-a putut fi înțeles sensul de către destinatarii săi și totodată, aceștia și-au putut da seama că aplicarea legii îi privește. În acest mod este explicitat în jurisprudența sa sensul cerinței de previzibilitate de către C.
Eventual, s-ar putea susține că, prin caracterul intempestiv al măsurii recalculării pensiilor speciale, ingerința nu respectă raportul de proporționalitate între interesul general urmărit și cel particular al persoanelor vizate prin măsura respectivă, însă în raport de modul de soluționare de către Curtea de la S. a primelor cauze de acest gen cu care a fost sesizată, instanța de recurs nu poate aprecia ca certă o eventuală statuare a C. de la S. în sensul că pentru acest considerent, a avut loc o încălcare a garanțiilor date de art. 1 din Primul Protocol adițional la C., iar în lipsa unei jurisprudențe date asupra acestei chestiuni, având în vedere că prin cuantumul păstrat în urma recalculării nu sunt afectate mijloacele de subzistență ale reclamantului, apreciază că nu există suficiente argumente pentru admiterea acțiunii din această perspectivă.
Drept urmare, reținând și că în cauză reclamantul nu a invocat alte criterii care să fie avute în vedere la stabilirea raportului de proporționalitate, având în vedere și D. nr. 29/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în care se evidențiază că în raport de jurisprudența C. E. a D. O. este necesar să se analizeze situația particulară a fiecărui reclamant, Curtea de A. apreciază, în raport de probele administrate, că reclamantul nu suportă o sarcină individuală excesivă,de natură a considera că nu ar fi respectat raportul de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit.
Referitor la jurisprudența anterioară a C. C. în materie apreciată de reclamant ca fiind relevantă în cauză, se reține că aceasta nu poate fi avută în vedere de instanța de recurs, în condițiile în care instanța de contencios constituțional s-a pronunțat prin D. nr. 871 și 873 din 2010 în mod diferit chiar în ceea ce privește dispozițiile legale invocate de reclamant.
Curtea constată că și argumentele cu privire la nulitatea deciziei de recalculare în raport de suspendarea HG nr. 7., respectiv la emiterea deciziei după perioada indicată de recurent ca marcând existența în vigoare a acestui act, sunt neîntemeiat.
Astfel, deși prin sentința civilă nr. 3. a C. de A. C. s-a dispus suspendarea executării HG nr. 735/21 iulie 2010, temeiul juridic al trecerii de la un sistem de pensie la altul, de la pensia militară la pensia publică bazată pe L. nr. 1., este asigurat de L. nr. 1., măsura fiind constituțională, legală și justificată, așa cum au arătat Curtea Constituțională a R., Înalta Curte de Casație și Justiție și C. în soluțiile menționate mai sus, iar principiile modului de calcul a pensiei se regăsesc în L. nr. 1..
Procesul de recalculare a pensiei s-a realizat în temeiul L. nr. 1., astfel că nu prezintă relevanță faptul că prin hotărâre judecătorească au fost suspendate și, ulterior, anulate dispoziții ale HG nr. 7., act normativ care reglementează doar metodologia efectivă de calcul a pensiei și nu pune în discuție trecerea la un nou sistem de stabilire a pensiilor militare.
De asemenea, faptul că H. nr. 7. ar fi fost în vigoare doar până la data de (...), dedus din împrejurarea că recalcularea trebuia să se facă într-o perioadă de 5 luni cu începere de la data de (...), nu se verifică, în fapt, acest act normativ fiind abrogat prin dispozițiile art. 10 din O. nr. 1., termenul de 5 luni indicat de art. 4 alin. 1 lit. a) din L. nr. 1. neputând fi decât unul de recomandare, fără nici un fel de valență de a marca sfârșitul valabilității H. nr. 7..
În fine, referitor la nerespectarea art. 180 alin 7 din L. nr. 1. la care art. 7 alin. 1 din L. nr. 1. face trimitere în opinia recurentului, se reține în primul rând că acest din urmă articol prevede că procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare și contestare a pensiilor recalculate potrivit prezentei legi este cea prevăzută de L. 1., cu modificările și completările ulterioare.
Art. 180 din L. nr. 1. este inclus în Capitolul IX „Dispoziții tranzitorii"; și se referă la procesul de recorelare a pensiilor stabilite anterior intrării în vigoare a L. nr. 1., astfel încât prin dispozițiile art. 7 alin. 1 din L. nr. 1. nu se face trimitere la acest articol.
În consecință, nu se poate reține nelegalitatea deciziei de recalculare în raport de art. 180 alin. 7 din L. nr. 1., întrucât acesta nu este aplicabil în cauză.
De altfel, recalcularea pensiilor s-a realizat în baza altui act normativ, care nu numai că nu a consacrat soluția legislativă invocată de reclamant, dar este și incompatibil cu păstrarea în plată a unor pensii mai mari decât cele rezultate prin recalculare, ceea ce contravine scopului legiuitorului.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de A., în temeiul art. 312 alin.
1-3 raportat la art. 304 pct. 9 C.pr.civ., va respinge recursul declarat și va menține totalitate sentința, cu completarea și înlocuirea, acolo unde se impune, a considerentelor tribunalului cu cele de preced.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul I. I. împotriva sentinței civile nr. 3283 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...)* pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 22 mai 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
I. T. G.-L. T. L. D.
Red.I.T./S.M.
2 ex./(...) Jud.fond.P. U.
N. N.
GREFIER,
| ← Decizia civilă nr. 3340/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 1786/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
