Decizia civilă nr. 3653/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale
| Comentarii |
|
Dosar nr.(...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3653/R/2012
Ședința publică din data de 18 septembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. C. G. JUDECĂTOR: G.-L. T. JUDECĂTOR: I. T. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul T. V. împotriva sentinței civile nr. 5895 din (...) pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) privind și pe intimata pârâtă C. J. DE P. C., având ca obiect contestație împotriva deciziei de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta reclamantului recurent - avocat P. A. M., în substituire avocat A. M. M., din cadrul Baroului C., lipsind reclamantul și reprezentantul pârâtei intimate.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimatei
și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că intimata a transmis prin fax la dosar o întâmpinare, în ședința publică de azi.
Reprezentanta reclamantului arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Nefiind formulate cereri în probațiune, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului susține recursul astfel cum a fost formulat în scris solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii introductive de instanță cu consecința anulării Deciziei nr. R
68101 din (...) privind acordarea pensiei conform L. nr.1., obligarea pârâtei să emită o nouă decizie de pensie conform L. nr.1. și înscrierea reclamantului la pensie pentru limită de vârstă și acordarea pensiei cuvenite. Depune la dosar chitanța ce atestă plata onorariului de avocat solicitând obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată în recurs
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A asupra recursului civil de față, reține:
Prin acțiunea înregistrată sub numărul de mai sus, reclamantul T. V., în contradictoriu cu pârâta C. J. DE P. C., a solicitat anularea deciziei R 6810/(...) emisă de pârâtă, fiind încălcat principiul neretroactivității legii, principiul drepturilor câștigate, aplicându-se greșit prevederile L. nr. 1. întrucât perioada de
20 de ani, 6 luni și 21 de zile de stagiu de cotizare realizat în grupa I de muncă nu a fost luată integral în considerare, fiind ignorată perioada de 6 luni și 21 de zile. T., nu s-a ținut seama de contribuțiile reclamantului aferente orelor festive.
Pârâta a invocat excepția inadmisibilități acțiunii.
Prin sentința civilă nr. 5885 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), afost respinsă acțiunea.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Acțiunea este admisibilă, cererea de pensionare fiind formulată sub incidența legii nr. 1., la data de (...).
Prin decizia R 6810/(...) emisă de pârâtă s-a respins cererea reclamantului privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă.
În mod legal pârâta a avut în vedere că reclamantul a avut o perioadă de 20 de ani, 6 luni și 21 de zile de stagiu de cotizare realizat în grupa I de muncă și a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru pensionarea reclamantului.
Astfel, reclamantul fiind născut la data de (...), la data de (...) când a formulat cererea de pensionare, avea vârsta de 51 de ani și 11 luni.
Vârsta standard de pensionare în cazul reclamantului era de 65 de ani conform art. 41 al. 2 din legea nr. 1..
Având în vedere perioada lucrată în condiții speciale de muncă, vârsta standard de pensionare se reduce cu 2,5 ani, astfel că, la data formulării cererii, nu erau îndeplinite condițiile de vârstă pentru pensionarea reclamantului.
Prin urmare, în baza art. 78 din L. nr. 1., instanța a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, solicitândmodificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii și în consecință să se dispună înscrierea reclamantului la pensie pentru limita de vârsta de la data formulării cererii, să fie obligată pârâta la acordarea pensiei cuvenite.
În motivare s-a arătat că sentința este lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greșită a legii.
La data de (...), momentul înregistrării cererii, vârsta standard de pensionare era, conform L. 1. de 64 de ani, iar acesta îndeplinea condițiile cu privire la stagiul minim de cotizare impus de prevederile L. nr. 1., anexa 3, care era la acel moment de 33 de ani, recurentul având un stagiu complet de cotizare realizat de 35 de ani.
T., recurentul beneficia de reducerea vârstei standard de pensionare conform prevederilor art. 1672 din L. 1.. Astfel, a depus, conform prevederilor L. nr. 1. cu 30 de zile calendaristice anterior îndeplinirii condițiilor standard prevăzute de L. nr. 1. o cerere pentru a putea beneficia de reducerea vârstei standard de pensionare care se aplică, conform art. 1671 din L. 1.. Pentru stagiul de cotizare realizat efectiv în grupa I de muncă de 20 de ani beneficiază de o reducere a vârstei standard de pensionare de 12 ani. Astfel, din vârsta standard de pensionare de 64 de ani care se aplica la momentul înregistrării cererii, scăzând reducerea standard de pensionare de 12 ani aferentă celor 20 de ani de stagiu de cotizare realizat efectiv în grupa I, rezultă vârsta standard de pensionare de 52 de ani. Întrucât cererile pentru acordarea pensiei cu reducerea vârstei standard de pensionare se depuneau conform prevederilor L. nr. 1. cu 30 de zile calendaristice anterior îndeplinirii condițiilor de pensionare prevăzute de lege, la momentul formulării cererii mai sus menționate recurentul avea vârsta de 51 de ani și 11 luni, îndeplinind astfel condițiile legale pentru a beneficia de reducerea vârstei standard de pensionare de 12 ani. Cererea a fost înregistrată la data de (...), când L. 1. reglementa sistemul public de pensii, or pârâta a luat în considerare prevederile L. nr. 2., care a intrat în vigoare la data de (...) și care a abrogat L. nr. 1., luând în considerare vârsta de 65 de ani ca vârstă standard de pensionare. Instanța de fond interpretând în mod greșit prevederile art. 41 alin. 2 din L. nr. 1. a considerat ca vârsta standard de pensionare era de 65 de ani și nu de 64 de ani. Instanța de fond a aplicat doar prima teza a art. 41 alin. 2 respectiv cea care prevede ca vârsta standard de pensionare pentru bărbați era de 65 de ani, iar pentru femei era de 60 de ani, ignorând cu desăvârșire mențiunile ulterioare acesteia în care se prevede ca la vârsta standard de pensionare de 65 de ani se va ajunge gradual, pe o perioada de 13 ani de la data intrării în vigoare a legii pornindu-se de la vârsta de 62 de ani, conform anexei 3 la L. nr. 1.. Prin întâmpinarea înregistrată la data de 18 septembrie 2012 pârâta asolicitat respingerea recursului, arătând că potrivit Anexei nr. 3 din L. nr. 1. în decembrie 2010 vârsta standard solicitată pentru bărbați era de 64 de ani, potrivit Tabelului nr. 4, având și o reducere de 12 ani a vârstei pentru cei 20 ani în grupa I, deci trebuia atinsă o vârstă de 52 de ani. La data cererii petentul avea doar 51 de ani și 11 luni, iar vârsta de 52 ar fi împlinit-o în 29 ianuarie 2011, când era deja în vigoare de la (...) L. nr. 2.. Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele: Recursul este nefondat și urmează a fi respins ca atare. Sunt reale susținerile reclamantului recurent cu privire la modul corect de interpretare a dispozițiilor art. 41 alin. 2 din L. nr. 1., în sensul că pentru a se stabili vârsta standard de pensionare în concordanță cu prevederile L. nr. 1., trebuie să se ia în considerare cuprinsul Anexei nr. 3, care reglementează în mod diferențiat vârstele standard de pensionare, în funcție de perioadele în care a fost împărțită durata de 14 ani de-a lungul căreia legiuitorul a prevăzut creșterea treptată a vârstei standard de pensionare, de la 62 la 65 de ani. Așa fiind, cum corect reține atât recurentul, cât și instanța de fond, vârsta standard de pensionare pentru bărbați la data de (...), când a fost formulată cererea de acordare a pensiei pentru limită de vârstă de către reclamant, era de 64 de ani. Or, la acea dată, reclamantul nu avea împlinită această vârstă, și nici prin reducerea vârstei standard de pensionare atrasă de numărul anilor lucrați în condițiile grupei I de muncă, (20 de ani), anume, o reducere cu 12 ani, conform prevederilor art. 1671 din L. nr. 1., nu atingea vârsta de pensionare pentru limită de vârstă, care era, astfel redusă, de 52 de ani. R., născut la 29 ianuarie 1959, avea împliniți la data de (...) - 51 de ani și 11 luni, deci cu o lună în minus față de vârsta minimă cerută, cu tot cu reducerea aferentă anilor lucrați în grupa I. Solicitarea reclamantului este de a se considera împlinite condițiile pentru pensionarea la limită de vârstă, raportat la faptul că a formulat cererea cu 30 de zile anterior îndeplinirii acestor condiții. Practic, reclamantul recurent achiesează la susținerile pârâtei că potrivit L. nr. 1., la 29 ianuarie 2011 ar fi avut îndeplinite condițiile pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă. Acesta susține însă că, grație depunerii cererii sale de pensionare cu data de (...), deci cu 30 de zile înainte de îndeplinirea acestor condiții, trebuia ca la data îndeplinirii condițiilor, deci la 29 ianuarie 2011, cererea sa de înscriere la pensie să fie admisă în temeiul L. nr. 1., chiar în condițiile în care intrase în vigoare L. nr. 2. și L. nr. 1. fusese abrogată, întrucât prin chiar faptul depunerii cererii cu 30 de zile înainte, reclamantul câștigase dreptul de a i se soluționa cererea în temeiul prevederilor L. nr. 1.. Susținerea nu are nici un temei legal, nici în texte de lege explicite și nici în principiile de drept. Este adevărat că potrivit prevederilor art. 82 alin. 2 din L. nr. 1., „Cererea de pensionare împreună cu actele care dovedesc îndeplinirea condițiilor prevăzute deprezenta lege se depun (…) cu 30 de zile calendaristice înainte de data îndeplinirii condițiilor de pensionare, prevăzute de lege";, iar potrivit prevederilor art. 83 din L. nr. 1., „Drepturile de pensie pentru limită de vârstă se cuvin și se plătesc de la data îndeplinirii condițiilor de pensionare, prevăzute de lege, dacă cererea a fost depusă cu 30 de zile calendaristice înainte de data îndeplinirii acestor condiții";. Interpretarea acestor texte de lege nu lasă însă a se înțelege că este câștigat dreptul al pensie din momentul depunerii cererii, indiferent de evenimentele legislative ulterioare. Cu alte cuvinte, nu se poate vorbi despre un drept câștigat de la data depunerii cererii, întrucât chiar prin ipoteza prezentată de textele citate, se precizează că la data depunerii cererii, nu vor fi fost îndeplinite condițiile de pensionare, ci este vorba despre o depunere a cererii anterioa ră îndeplinirii acestor condiții, astfel încât, nefiind îndeplinite condițiile pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă la data depunerii cererii, nu s-a născut la acel moment dreptul de a fi pensionat în temeiul legislației în vigoare la data depunerii cererii. Nu se poate vorbi nici despre un drept ferm, viitor, de a fi pensionat în temeiul legii în vigoare la data depunerii cererii, întrucât principiul aplicării legii civile în timp impune aplicarea acesteia doar atâta timp cât este în vigoare. Întrucât la data la care cererea de pensionare a reclamantului trebuia soluționată, care este data la care ar fi îndeplinit condițiile de pensionare conform L. nr. 1., această lege nu mai era în vigoare, nici nu s-a putut naște dreptul reclamantului la pensie în temeiul acestei legi. Acesta este un exemplu clasic de aplicare a legii civile în timp, cu corolarul său, principiul aplicării de îndată a noii legi, fiind nelegală solicitarea de a se face o aplicare a legii vechi unei situații care trebuie reglementată la momentul când este în vigoare legea nouă, iar legea veche a fost abrogată. Altfel spus, ceea ce slicită reclamantul recurent este a se da întâietate excepției ultraactivității legii, care însă este prevăzută în literatura de specialitate ca o excepție de la principiul aplicării imediate a legii noi, ce trebuie să fie consacrată expres de legea nouă. Curtea constată că în doctrină, chestiunea neretroactivității legii civile a fost descrisă ca impunând aplicarea legii în vigoare la data producerii situației juridice asupra căreia se poartă judecata. În situații similare celei în cauză, de decelat între aplicabilitatea legii vechi și a celei noi, s-a apelat la anumite criterii, dintre care utile în cauză se dovedesc următoarele: drepturi câștigate versus simple expectative; fapte trecute, fapte în curs de a-și produce efectele și fapte viitoare. În mod evident, dreptul invocat de reclamant, anume, dreptul la acordarea pensiei pentru limită de vârstă, nu putea fi catalogat, la data intrării în vigoare a L. nr. 2. (1 ianuarie 2011), ca un drept câștigat, ci ca o simplă expectativă. Până la acea dată, se putuse contura doar speranța că la data împlinirii vârstei de 52 de ani, în ianuarie 2011, toate premisele pentru acordare acelui drept vor fi întrunite, inclusiv aceea ca legea care reglementa anumite condiții avute în vedere la data depunerii cererii să rămână în vigoare, ceea ce nu s-a întâmplat. Tot astfel, privind situația juridică ivită prin abrogarea L. nr. 1. prin L. nr. 2. din perspectiva celeilalte distincții categoriale propuse de doctrină, (factapraeterita, facta pendentia și facta futura), se poate de asemenea constata că dreptul invocat se circumscrie celei din urmă categorii, anume, facta futura (fapt viitor), întrucât doar în viitor se putea vorbi la momentul intrării noii legi în vigoare despre întrunirea condițiilor de pensionare pentru reclamant. Or, faptele viitoare sunt reglementate de legea nouă, deci, în speță, de L. nr. 2.. Față de aceste considerente, constatând că Tribunalul Cluj a soluționat cererea printr-o corectă aplicare a legii, văzând dispozițiile art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9 C.proc.civ., PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L., D E C I D E: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul T. V. împotriva sentinței civile nr. 5885 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o menține. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 18 septembrie 2012. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, D. C. G. G.-L. T. I. T. N. N. GREFIER, Red.I.T./S.M. 2 ex./(...) Jud.fond. I. P.
| ← Decizia civilă nr. 2976/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 4292/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
