Decizia civilă nr. 4595/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr.4595/R/2012
Ședința publică din data de 6 noiembrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: G.-L. T.
JUDECĂTOR: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G.
GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul Ș. I. împotriva sentinței civile nr. 1. din 17 iulie 2012 pronunțate de T. B.-N. în dosar nr. (...) privind și pe intimații pârâți MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR și CASA DE PENSII S. A M. A. ȘI I., având ca obiect recalculare pensie - L. nr. 1..
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că la data de 26 septembrie 2012 pârâtul intimat Ministerul Administrației și Internelor a înregistrat la dosar întâmpinare.
Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și, văzând și solicitarea părților de judecată în lipsă conform art. 242 alin.2 C.proc.civ., o reține în pronunțare în baza actelor aflate la dosar.
C U R T E A asupra recursului civil de față, reține:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul T. B. N. inițial sub nr. (...) reclamantul Ș. I. I., alături de alți reclamanți, a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Administrației și Internelor, C. de P. a M. A. și I. solicitând instanței anularea deciziei de recalculare a pensiei nr. 132213/(...) emisă de C. de P. a M. A. și I. menținerea deciziei nr. 132213/(...) emisă în baza L. nr. 164/2001, a L. nr. 179/2004 și a Decretului nr. 214/1977; obligarea pârâtei la plata diferenței dintre pensia de serviciu stabilită în baza L. nr. 164/2001, a L. nr. 179/2004 și a Decretului nr. 214/1977 și cea recalculată în baza L. nr. 1. și HG nr. 710/2010începând cu data de (...) și până la repunerea în plata pensiei inițiale; obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferentă sumei reprezentând diferența dintre pensia de serviciu și cea recalculată. În subsidiar, s-a arătat că se contestă cuantumul pensiei stabilit în urma recalculării, solicitându-se anularea deciziei de recalculare și menținerea deciziei inițiale, cu plata cheltuielilor de judecată.
În motivare s-a invocat excepția nulității absolute a deciziei, pe considerentul că aceasta s-a emis de o entitate necompetentă, întrucât prevederile art. 135 din L. nr. 2. au intrat în vigoare 23 decembrie 2010, anterior emiterii deciziei contestate.
Pe fondul dreptului s-a învederat faptul că deși s-a urmat procedura prealabilă, reclamantul nu a primit vreun răspuns la contestația formulată.
În esență, s-a învederat faptul că prin decizia contestată s-a produs o diminuare nejustificată a cuantumului pensiei, pensia militarului fiind o contraprestație pentru sacrificiul pe care acesta este obligat să îl facă atât timp cât este cadru militar activ sau rezervist.
Prin L. nr. 1. și normele de aplicare ale acesteia se încalcă dreptul de proprietate și se creează un tratament discriminatoriu față de personalul civil care își poate valorifica toate câștigurile prin existența carnetelor de muncă, ca și o discriminare între cadrele militare active care au avut norocul de a lucra într-o singură unitate și celelalte cadre militare între cadrele militare și personalul civil, inclusiv cel încadrat în unitățile militare, între cadrele militare și magistrați.
Prin recalcularea pensiilor se încalcă principiul dreptului câștigat.
Decizia de recalculare a pensiei s-a emis în temeiul dispozițiilor H.G. nr.
735 din 21 iulie 2010, act normativ lipsit de efecte juridice prin sentința civilă nr.
3. pronunțată de către Curtea de A. C. în dosarul nr. (...).
Pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare și pentru care nu au putut fi dovedite veniturile realizate lunar, la determinarea punctajului mediu anual se utilizează salariul mediu brut pe economie din perioadele respective și astfel se încalcă un drept de proprietate fundamental.
Cadrul militar beneficiază de solda lunară - compusă din solda de grad, solda de funcție, gradații și indemnizații, precum și prime, premii, sporuri și alte drepturi bănești, or toate aceste elemente ar trebui să se regăsească în adeverințele pe baza cărora se face recalcularea pensiilor militare. Neluarea în considerare a tuturor veniturilor acestora reprezintă o expropriere.
Cu privire la dreptul de proprietate s-a arătat că potrivit jurisprudenței
CEDO drepturile din asigurări sociale constituie un drept patrimonial în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la C., invocându-se hotărârile pronunțate în cauzele Muller contra Austriei, Pravednaya c. R.ia, Andrejeva contra Letoniei, X. c/Italiei, Stec et autres c/Royaume-Uni.
Cu privire la retroactivitatea legii s-a relevat că măsura recalculării pensiilorstabilite prin legi speciale, aflate în plată la data introducerii sistemului unitar de pensii publice nu se poate face decât prin încălcarea principiului neretroactivității legii, prevăzut la art. 15 alin. (2) din Constituție.
Cu privire la principiul drepturilor câștigate a subliniat că pe durata activității reclamantul s-a supus tuturor rigorilor specifice vieții militare, cu promisiunea certă din partea statului că va beneficia de un cuantum al pensiei care să compenseze restricțiile pe care le-a suferit ca militar activ. Ca atare, a câștigat dreptul de a avea cuantumul pensiei stabilit la data pensionării.
Pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, prin întâmpinare, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond a solicitat respingerea acesteia ca fiind rămasă fără obiect sau ca neîntemeiată.
În motivare s-a arătat că potrivit art. 132 din L. nr. 2. stabilirea și plata drepturilor de pensie reprezintă atributul exclusiv al casei sectoriale de pensii.
Pe fondul cauzei s-a arătat că prin O. nr. 1. s-a stabilit că pensiile pentru care la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat salariul mediu brut pe economie, se revizuiesc, din oficiu, cel mai târziu până la data de 31 decembrie
2011, pe baza actelor doveditoare ale veniturilor realizate lunar de beneficiari.
P.le recalculate pe baza documentelor care atestă veniturile realizate și a salariului mediu brut pe economie sau exclusiv pe baza salariului mediu brut pe economie pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare și ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele aflate în plată în luna decembrie 2010 semențin în plată în cuantumurile avute în luna decembrie 2010 începând cu luna ianuarie 2011 până la data emiterii deciziei de revizuire.
În concluzie s-a arătat că întrucât în sarcina casei de pensii sectoriale s-a stabilit obligația plății diferențelor dintre cuantumul pensiei încasate în luna decembrie 2010 și cel al pensiei încasate în ianuarie 2010, nu se justifică pronunțarea unei hotărâri în acest sens, astfel că acțiunea este fie neîntemeiată, fie lipsită de obiect.
C. de P. S. a M. A. și I. prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii, cumotivarea că odată cu intrarea în vigoare a L. nr. 1. s-a procedat la recalcularea pensiilor speciale.
Prin sentința civilă nr. 1. din (...) competența teritorială de soluționare a cauzei a fost declinată în favoarea T. B., instanță care la rândul ei a apreciat căinstanța de trimitere este cea competentă.
Prin decizia nr. 603/2 februarie 2012 Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea conflictului negativ de competență a stabilit competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea T. B.-N., cauza fiind înregistrată la această instanță sub nr. (...)/a1.
La data de 25 aprilie 2012 acțiunea reclamantului din dosarul nr. (...)/a1 afost disjunsă pe considerentul că fiecare reclamant contestă o decizie diferită, formându-se prezentul dosar.
Prin sentința civilă nr. 1. din (...) a T. B.-N. pronunțată în dosar nr. (...), a fostrespinsă excepția nulității absolute a deciziei contestate invocată de reclamant.
A fost respinsă ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Administrației și Internelor și excepția lipsei de obiect invocate de pârât.
A fost respinsă ca neîntemeiată excepția lipsei de obiect invocată de C. S. de P. a M. A. și I., ca succesor în drepturi a Casei de P. a M. A. și I.
A fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, asupra excepțiilor invocate dereclamant și pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, unite cu fondul cauzeila termenul de judecată din data de 17 iulie 2012, că sunt întemeiate.
Raportat la lipsei calității procesuale pasive a M. A. și I., s-a reținut cădecizia contestată a fost emisă la data de 27 decembrie 2010, dată la care în vigoare erau prevederile L. nr. 1..
Întrucât este vorba de o situație născută sub imperiul legii vechi - L. nr. 1.
- sunt aplicabile prevederile acesteia în temeiul dispozițiilor art. 178 din L. nr. 2., care consacră principiul soluționării ținându-se seama de normele legale existente la momentul stabilirii dreptului.
Decizia emisă în perioada de aplicabilitate a legii vechi a pensiilor - L. nr. 1. este supusă dispozițiilor acesteia și nu legii noi, în vigoare la data promovării acțiunii.
Este real faptul că prin art. 132 din L. nr. 2., aplicabilă din data de 1 ianuarie 2011, s-a prevăzut înființarea caselor de pensii sectoriale în subordinea M. Apărării Naționale, M. A. și I. și S.ui Român de I., după caz, ca structuri cu personalitate juridică și cu sediul în municipiul B., acestea fiind sunt succesoare de drept ale structurilor organizatorice responsabile cu pensiile din instituțiile menționate mai sus.
Însă, în concret, efectiv, aceste case sectoriale s-au înființat prin H. nr. 2., intrată în vigoare ulterior emiterii deciziei contestate și ulterior promovării prezentei acțiuni, act normativ care a prevăzut structura organizatorică nouă, modalitatea și termenele de preluare a patrimoniului, a personalului încadrat în vechea structură.
Potrivit art. 3 alin. 2 din H. Guvernului nr. 2., casele de pensii sectoriale sunt succesoarele de drept ale structurilor organizatorice responsabile cu pensiile din M. Apărării Naționale, Ministerul Administrației și Internelor, respectiv S. Român de I., structuri care, la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, se desființează.
Din cuprinsul acestei reglementări rezultă fără nicio urmă de îndoială faptul că până la intrarea în vigoare a HG nr. 2., casa sectorială de pensii nu a funcționat ca entitate cu personalitate juridică, atribuțiile în domeniul pensiilor fiind exercitate până la acest moment de fosta C. de pensii a M. A. și I., structură organizatorică responsabilă cu pensiile din Ministerul Administrației și Internelor.
În aceste condiții, este evident că până la înființarea casei sectoriale de pensii, Ministerul Administrației și Internelor este entitatea care are calitate procesuală pasivă în litigiile privitoare la pensii stabilite anterior intrării în vigoare HG nr. 2..
Atributul exclusiv al casei sectoriale de stabilire și plată a drepturilor de pensie există așadar numai de la data înființării sale efective, moment ce coincide cu data intrării în vigoare a HG nr. 2..
Pe de altă parte, decizia contestată este emisă de Ministerul Administrației și Internelor - C. de P. și nu de casa sectorială de pensii, astfel încât Ministerul
Administrației și Internelor justifică legitimare procesuală pasivă, în calitate de emitent al deciziei atacate, excepția invocată de pârât nefiind întemeiată.
Raportat la excepție lipsei de obiect, arată că prin OUG nr. 1., act normativ ulterior datei emiterii deciziei contestate, s-a prevăzut revizuirea pensiilor calculate în baza salariului mediu brut pe economie și menținerea în plată a pensiilor aferente lunii decembrie 2010, nu face ca prezenta acțiune să poată fi considerată ca lipsită de obiect.
Situația prevăzută de OUG nr. 1., de revizuire din oficiu a pensiei și de menținere în plată a pensiei avute în luna decembrie 2010 este una tranzitorie, temporară, care durează până la emiterea deciziei de revizuire, dar nu mai mult de data de (...), potrivit art. 1 alin. 1 al ordonanței de urgență.
Totodată, prin noua reglementare nu se rezolvă situația reclamantului, care în prezenta cauză contestă tocmai faptul eliminării pensiei sale de serviciu, urmărind redobândirea acesteia.
Ca atare, atât timp cât prin noua reglementare drepturile pretinse de reclamant nu au fost satisfăcute, lipsa de obiect invocată de pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, respectiv de C. S. de P. a M. A. și I., ca succesor în drepturi a Casei de pensii a M. A. și I., nu poate fi reținută.
Excepția nulității deciziei atacate a fost respinsă reținându-se că prin art.
132 din L. nr. 2., aplicabil din data de 23 decembrie 2010 conform art. 193 alin 1 al legii, s-a prevăzut înființarea casei de pensii sectoriale a M. A. și I., ca structură cu personalitate juridică, succesoare de drept a structurii organizatorice responsabile cu pensiile din Ministerul Administrației și Internelor, în concret, această casă sectorială s-a înființat prin H. nr. 2., intrată în vigoare la data de 27 martie 2011, ulterior emiterii deciziei atacate.
În acest sens, prin art. 3 alin. 2 din H. Guvernului nr. 2. s-a prevăzut expres desființarea vechilor structuri responsabile cu calculul și plata pensiilor, la data intrării în vigoare a hotărârii.
Prin urmare, până la data de 27 martie 2011, data intrării în vigoare a HG nr. 2., casa sectorială de pensii nu a funcționat ca entitate cu personalitate juridică, atribuțiile în domeniul pensiilor fiind exercitate de fosta C. de pensii a M.
A. și I., structură organizatorică responsabilă cu pensiile din Ministerul
Administrației și Internelor.
În aceste condiții, este evident că până la înființarea casei sectoriale de pensii, C. de P. a M. A. și I. avea abilitarea legală de a emite decizia contestată, așa cum s-a procedat în fapt.
Pe fondul dreptului dedus judecății tribunalul a reținut faptul că reclamantul a fost beneficiarul unei pensii de serviciu, stabilite în baza L. nr. 164/2001, pensie eliminată prin L. nr. 1..
Cu începere din 1 ianuarie 2011 reclamantul a fost beneficiarul unei pensii recalculate în funcție de salariul mediu brut pe economie, ceea ce a determinat în final diminuarea cuantumului pensiei sale la suma de 1.859 lei față de suma avută în luna decembrie 2010.
Prin OUG nr. 1., intrată în vigoare anterior promovării prezentei acțiuni, s-a prevăzut revizuirea din oficiu a tuturor pensiilor pentru care la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat salariul mediu brut pe economie.
Urmare a adoptării acestei reglementări, pensia recalculată a reclamantului a fost revizuită, emițându-se decizia nr. 132213/(...) prin care s-a stabilit o pensie în cuantum majorat de 2.632 lei, cu începere din data de (...), adică din momentul la care a operat eliminarea pensiei de serviciu.
La stabilirea acestui cuantum s-au avut în vedere veniturile salariale ale reclamantului indicate în actul intitulat „date și elemente care au condus la determinarea punctajului mediu anual și a stagiului de cotizare";.
Întrucât în urma operațiunii de revizuire a rezultat un cuantum al pensiei mai mare decât cel obținut în urma recalculării în baza L. nr. 1., reclamantului i s-a restituit prin ordin de plată diferența cuvenită, aspect de altfel necontestat de reclamant.
Această ultimă decizie, emisă în luna decembrie 2011, nu a fost contestată de reclamant, la dosarul cauzei nefiind depusă dovada contestării acesteia la comisia de contestații care funcționează în cadrul M. Apărării Naționale, conform art. 22 alin. 1 din anexa 3 a OUG nr. 1..
Se constată așadar că decizia a cărei anulare se solicită în prezentul cadru procesual, nu mai este în ființă, ea fiind practic revocată de emitent și înlocuită cu o nouă decizie.
Întrucât decizia contestată a fost anulată de emitent, tocmai pe considerentul nelegalității sale determinată de neluarea în calcul a veniturilor efectiv realizate de reclamant, iar în final s-a emis o nouă decizie ținându-se seama de veniturile realizate de reclamant, tribunalul a constatat că soluția anulării deciziei atacate nu mai poate fi dispusă.
Însă, ținând seama de faptul că prin acțiunea formulată reclamant contestă însăși măsura eliminării pensiei sale de serviciu, urmărind să obțină în final cuantumul pensiei de serviciu și având în vedere că prin OUG nr. 1. pretenția reclamantului de a beneficia de pensie militară nu a fost satisfăcută, tribunalul nu a putut respinge acțiunea ca fiind rămasă fără obiect, ci dimpotrivă se impune a analiza legalitatea și temeinicia măsurii de eliminare a pensiei de serviciu.
În această analiză tribunalul a reținut ca repere cu caracter obligatoriu statuările C. C. în privința constituționalității L. nr. 1., cele ale Înaltei Curți de C. și Justiție din cuprinsul deciziei nr. 29/2011 dată în interesul legii și cele ale C. Europene a D. O..
Astfel, în ceea ce privește controlul de constituționalitate al L. nr. 1., exercitatde Curtea Constituțională în temeiul art. 146 lit. a din Constituție, tribunalul a reținut faptul că prin nr. 871 din 25 iunie 2010, Curtea Constituțională a statuat în sensul că prevederile art. 1-5 și 12 din L. nr. 1. sunt constituționale, în raport cu dispozițiile constituționale ale art. 15 alin. (2) - neretroactivitatea legii, art. 16 - egalitatea în drepturi, art. 44 - dreptul de proprietate privată, art. 47 alin. (1) - nivelul de trai și dreptul la pensie, art. 53 - restrângerea exercițiuluiunor drepturi, art. 135 alin. (2) lit. f) privind obligația statului de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții.
Totodată, prin d nr. 873 din 25 iunie 2010 instanța constituțională a constatat constituționalitatea dispozițiilor art. 1 lit. a), b), d)- i) și art. 2-12 din L. nr. 1. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor. Prin această decizie Curtea Constituțională a procedat la o nouă analiză a legii din perspectiva principiului neretroactivității legii, dar analiza a avut la bază și art. 20 din Constituție raportat la art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (dreptul la respectarea „.) și art. 53 (restrângerea exercițiului unor drepturi), criticile aduse fiind înlăturate.
Fiind chemată să soluționeze un recurs în interesul legii referitor la aplicarea L. nr. 1., pornind de la aspectele analizate de către Curtea Constituțională prin deciziile nr. 871 și nr. 8. cu privire la neretroactivitatea legii și la discriminare, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 29/(...) a statuat că instanțele judecătorești pot proceda la o analiză a retroactivității legii numai în cazul în care această analiză se impunea în mod distinct, din perspectiva C.i europene a drepturilor omului, altfel decât în contextul
„ingerinței"; în analiza de convenționalitate în baza art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
În jurisprudența C. Europene o problemă de retroactivitate a legii este atașată, de regulă, unei plângeri ținând de dreptul la un proces echitabil în temeiul art. 6 alin. (1) din C. (ca de exemplu în C. M. ș.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011), premisă care, în contestațiile formulate împotriva deciziilor de recalculare a pensiilor speciale în baza L. nr. 1., nu este îndeplinită, întrucât în cursul judecării acestor plângeri nu a intervenit intempestiv un alt act normativ care să afecteze în mod decisiv soarta procesului.
De altfel, neretroactivitatea L. nr. 1. în raport cu legile speciale prin care aceste pensii speciale au fost stabilite inițial a fost deja constatată prin deciziile C. C. mai sus menționate.
În privința discriminării instanța supremă a reținut că analiza acesteia în baza art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ar fi presupus stabilirea premisei că standardul european este superior standardului constituțional, ceea ce nu poate fi reținut, față de împrejurarea că, dintre categoriile de pensionari cu pensii speciale, doar magistrații au fost exceptați în urma constatării neconstituționalității prevederilor art. 1 lit. c) din L. nr. 1. (în forma supusă controlului exercitat de Curtea Constituțională pe calea obiecției de neconstituționalitate), în raport cu art. 124 alin. (3) și art. 132 alin. (1) din Constituție, iar nu prin afirmarea și asumarea ab initio a intenției legiuitorului de a excepta prin legea nouă această categorie de la măsura recalculării pensiei speciale.
În plus, în temeiul C.i pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional), numai o susținere de tratament inegal, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, între persoane aflate în cadrul aceleiași categorii de beneficiari de pensii speciale (cuprinse în cadrul unei scheme profesionale identice la momentul stabilirii pensiei de serviciu, deci aflate în situații analoage) ar fi fost una care ar fi permis instanțelor o analiză care să nu se suprapună celei a C. C..
T. a apreciat că nu se poate reține încălcarea principiului nediscriminării prevăzut de art. 14 din C. pe considerentul că pensia magistratului a fost menținută, deoarece, pe de o parte, principiul constituțional al independenței justiției nu se referă și la categoria profesională din care a făcut parte reclamantul, iar, pe de altă parte, între aceste categorii profesionale nu poate fireținută existența unor situații analoge sau comparabile, întrucât statutul profesional reglementat prin legile speciale de organizare și funcționare este deosebit, fiecare având atribuții și un rol specific bine definit în cadrul celorlalte autorități și instituții publice, chiar dacă anumite incompatibilități și interdicții sunt aplicabile în cazul ambelor categorii profesionale.
Prin urmare, există o justificare obiectivă și rezonabilă pentru a se face un tratament diferențiat, iar această justificare a fost argumentată de către instanța de contencios constituțional prin decizia nr. 8., prin care s-a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 1 lit. c din lege, referitoare la transformarea pensiei de serviciu a magistratului în pensie de drept comun în înțelesul L. nr. 1..
Instanța supremă a realizat în cuprinsul deciziei în interesul legii și o analiză de compatibilitate cu art. 1 din Protocolul nr. 1, adițional la C.
Referitor la existența unui „."; sau a unui „interes patrimonial";, în sensul autonom al art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C., s-a reținut că pensia de serviciu reprezintă un „interes patrimonial"; ce intră în sfera de protecție a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C., atât sub aspectul părții contributive (partea achitată de la bugetul asigurărilor sociale de stat), cât și sub aspectul părții necontributive (care se suportă de la bugetul de stat), avându-se în vedere jurisprudența C. Europene a D. O. în C. Stec ș.a. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din 12 aprilie 2006, C. R. împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie
2004 (§ 39).
Întrucât prin adoptarea și aplicarea dispozițiilor L. nr. 1. pensiile speciale au devenit pensii în înțelesul L. nr. 1., iar titularii de pensii speciale au devenit titulari de pensii de asigurări sociale de stat, cu consecința diminuării cuantumului pensiei aflată în plată, prin lege s-a produs o „ingerință"; din perspectiva respectării dreptului de proprietate al reclamantului, în raport cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, relevante sub acest aspect fiind C. R. împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), C. Aizpurua Ortiz ș.a. împotriva Spaniei din 2 februarie
2010 (§ 48), C. Kjartan Asmundssen împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§
39 și 40).
Însă o asemenea ingerință a fost legală (fiind reglementată prin L. nr. 1.), a urmărit un scop legitim, constând în necesitatea reformării sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea inechităților existente în sistem și, nu în ultimul rând, fiind determinată de situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul, deci atât bugetul de stat, cât și cel de asigurări sociale.
Proporționalitatea se analizează nu în general, ci raportat la situația fiecărui reclamant în parte.
Raportul de proporționalitate este compromis dacă reclamantul suportă o sarcină individuală excesivă, exorbitantă, care excede marjei de apreciere a statului în reglementarea aspectelor legate de politica sa socială (marjă care, în acest domeniu, este una extensivă), de exemplu atunci când reclamantul este lipsit total de respectivul beneficiu social ori când acestuia i-au fost suprimate integral mijloacele de subzistență.
În același timp, fără a fi limitative, în ansamblul circumstanțelor obiective de analiză, ar putea fi avute în vedere criterii precum indemnizația socială pentru pensionari (prevăzută de 7 din L. nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar) ori pensia medie lunară, după cum vor trebui identificate circumstanțele particulare ale cauzei.
Este esențial a se constata că în privința reclamantului a fost depășit un anumit „. de dificultate"; pentru ca să se constate o încălcare a drepturilor ocrotitede art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. (a se vedea în acest sens decizia asupra admisibilității în C. Hasani împotriva Croației).
Fiind chemată să se pronunțe asupra măsurii eliminării pensiei de serviciu, prin decizia din 7 februarie 2012 pronunțată în cauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma, E.a Tanko, M. M. și L. Ghețiu împotriva R., instanța europeană a reținut că deși articolul 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat (a se vedea, în special, Skorkiewicz c. Poloniei, decizia din 1 iunie 1999, nr. 39860/98; decizia Jankovic c. Croației, nr. 43440/98; decizia Kuna c. Germaniei, nr. 52449/99; Blanco Callejas c. Spaniei, decizia din 18 iunie 2002, nr. 64100/00, și M. și alții c. Italiei, 31 mai
2011, nr. (...)(...)(...)6/08 și 56001/08, par. 55).
Statele părți la C. dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale. Curtea a reamintit, în acest sens, dată fiind cunoașterea directă a propriei societăți și a nevoilor sale, că autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil (Jankovic, citată anterior; Kuna, citată anterior, și Mihăieș și Senteș c. R., decizia din 6 decembrie 2011, nr. 44232 /11 și 44605/11). În speță, Curtea a subliniat că reforma sistemelor de pensii a fost fundamentată pe motivele obiective invocate la adoptarea L. nr. 1., și anume contextul economic actual și corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii.
De asemenea, Curtea a luat act de faptul că pensia datorată reclamantelor, în baza contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, plătite de acestea în cursul anilor de serviciu, nu a fost în niciun fel afectată de reformă și acestea au pierdut doar suplimentul la pensie, care era acoperit integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care au beneficiat în calitate de personal auxiliar al instanțelor.
Prin urmare, Curtea a considerat că reducerea pensiilor reclamantelor, deși substanțială, constituia o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de L. nr. 1., pentru a echilibra bugetul și a corecta diferențele existente între sistemele de pensie. Ca și Curtea Constituțională, Curtea E. a D. O. a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate.
Totodată, instanța europeană a reținut că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale, dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu.
În ceea ce privește diferența de tratament, în raport de alte categorii de pensionari, Curtea a constatat că o diferență este discriminatorie, în sensul art. 14 din C., în cazul în care nu are nicio justificare obiectivă și rezonabilă.
În același timp, examinând măsura eliminării pensiilor de serviciu ale militarilor, prin H. pronunțată în C. Constantin Abăluță ș.a. împotriva R. la data de 15 mai 2012, Curtea europeană a statuat că reforma sistemelor de pensii a fost fundamentată pe motivele obiective invocate la adoptarea L. nr. 1., și anume contextul economic actual și corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii.
În această privință, Curtea a constatat că diminuarea pensiilor reclamanților a reprezentat o modalitate de a integra aceste pensii în sistemulgeneral prevăzut de L. nr. 2. și a arătat că motivele invocate pentru adoptarea acestei legi nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate.
De asemenea, Curtea a reținut că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale, dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu, ci numai unei părți din pensie, care era susținută integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care reclamanții beneficiaseră mulțumită naturii profesiei lor (a se vedea, mutatis mutandis, Frimu și alții c. R., decizia din 7 februarie 2012, nr. 45312/11).
Ținând seama de statuările mai sus enunțate, obligatorii pentru instanță, tribunalul nu poate reține criticile reclamantului cu privire la încălcarea dreptului de proprietate, la existența unei discriminări, la încălcarea principiului dreptului câștigat, la încălcarea principiului previzibilității legii, la încălcarea principiului neretroactivității legii.
În aceste condiții, controlul judiciar realizat de tribunal a avut în vedere analiza situației reclamantului în scopul de a se stabili dacă în privința sa a fost sau nu depășit „.ul de dificultate";, care ar determina reținerea încălcării art. 1 din
Protocolul adițional la C. europeană.
În această analiză tribunalul a pornit de la faptul că în urma eliminării pensiei de serviciu, în prezent reclamantul este beneficiarul unei pensii în cuantum de 2.632 lei față de cea anterioară de 2.540 lei, superioară pensiei medii pentru limită de vârstă cuvenită în anul 2010 în cuantum de 858 lei, conform datelor statistice ale Casei Naționale de P. și A. D. de A. S., astfel că nu se poate vorbi de o lipsire a reclamantului de mijloacele necesare subzistenței, în condițiile în care prin revizuire pensia s-a mărit și nu s-a micșorat.
Reducerea pensiei a fost practic inoperantă.
În cauză reclamantul nu a dovedit că suportă o sarcină individuală excesivă, de natură a încălca raportul de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit, ceea ce ar impune o protecție din partea sistemului de securitate socială, care în cele din urmă, este expresia solidarității societății în raport cu membrii săi vulnerabili (M. și alții împotriva Italiei, paragraful 61).
În baza acestor considerente tribunalul a respins ca neîntemeiate excepțiile invocate de reclamant și de pârâți, iar pe fond a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamant, neputând stabili în favoarea sa dreptul la pensia de serviciu, cu consecința obligării casei de pensii la plata diferenței dintre pensia încasată și pensia de serviciu, actualizată în raport de dobânda legală.
Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată de către pârâți.
În baza art. 55 alin. 2 din L. nr. 304/2004, republicată, s-a solicitat votul consultativ al asistenților judiciari, care au exprimat aceeași opinie.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii excepțiilor invocate și admiterii acțiunii așa cum a fost ea formulată.
Recurentul invocă excepția nulității absolute a deciziei de recalculare a pensiei ca fiind emisă de o persoană necompetentă, în speță Ministerul Administrației și Internelor, deși potrivit art. 105-107, art. 132 și art. 139 din L. nr. 2. competența aparținea Casei Sectoriale de P.
Învederează că a formulat contestație în termenul legal de la comunicarea deciziei de recalculare la comisia de contestații care funcționează în cadrul M. A. și I. în temeiul dispozițiilor art. 149 alin. (1) din L. nr. 2., privind sistemul unitar de pensii.
Cum în termenul legal de 45 zile de la momentul înregistrării contestației, potrivit dispozițiilor art. 149 alin. (4) din L. nr. 2. privind sistemul unitar depensii C. nu a emis o hotărâre care să soluționeze contestația depusă, apreciază că lipsa acestui răspuns echivalează cu respingerea demersului.
Astfel, arată că, prin contestarea la C. de contestații din cadrul M. A. și I. aîndeplinit procedura prealabilă prevăzută de dispozițiile art. 149 alin. (2) din L. nr.
2. privind sistemul unitar de pensii, fapt ce îi dă dreptul să se adresezeinstanțelor de judecată.
Făcând trimiteri punctuale la statutul și situația cadrelor militare pe parcursul desfășurării activității, la drepturile, obligațiile și interdicțiile implicite, recurentul concluzionează că prin L. nr. 1. și normele de aplicare ale acesteia i se încalcă dreptul de proprietate care derivă din dreptul la gradul avut, precum și din noțiunea de „." astfel cum a fost ea interpretată de Curtea E. a D. O. (CEDO).
Mai mult, acesta apreciază că lipsește temeiul juridic al emiterii deciziei de recalculare a pensiei militare, în contextul în care prin S. civilă nr. 3. pronunțată de către Curtea de A. C. în dosarul nr. (...) s-a dispus „suspendarea executării HG
735/21 iulie 2010, pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislației privind pensiile militare de stat, a pensiilor polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, conform L. 1., privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, până la pronunțarea instanței de fond." S. menționată a rămasă definitivă în baza Deciziei nr. 38/(...) pronunțată de înalta Curte de C. și J.
Așadar, emiterea deciziilor de recalculare s-a făcut în baza unui act normativ lipsit de orice efect juridic în temeiul sentinței civile mai sus arătate. Având în vedere efectele „erga omnes" ale suspendării unui act administrativ prin decizii judecătorești rezultă că recalcularea pensiei s-a făcut în temeiul unui act normativ lipsit de orice efect.
Prin urmare, recalcularea pensiei în baza unui act a cărui aplicare este suspendată, reprezintă o gravă încălcare a legii, fapt ce este de natură să determine nelegalitatea deciziei contestate și a cuantumului pensiei astfel cum a fost stabilit.
De altfel, unele decizii de recalculare au fost emise în temeiul L. nr. 1. și a H.G. nr. 735/2010 după data de 0(...), când aceste acte normative au fost abrogate prin L. nr. 2., legea unitară de pensii. E. deciziilor de pensionare în temeiul a doua acte normative lipsite de forță juridică atrage nulitatea deciziilor de recalculare a pensiilor.
Recurentul invocă încălcarea dreptului de proprietate cu privire la modalitatea de calcul prin recalcularea pensiei la salariul mediu brut, extrapolând motivele ce stau la baza acesteia susțineri prin raportare la L. nr. 1., art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la C. E. a D. O., C. R., D. U. a D. O., T.
De asemenea, face sublinieri cu privire la discriminare în raport de alte categorii socio-profesionale (magistrați, personalul civil, cadrele militare active care au lucrat într-o singură unitate), la principiul neretroactivității legii civile ca principiu constituțional, principiul drepturilor câștigate.
Prin întâmpinarea formulată pârâtul Ministerul Administrației și Internelor a solicitat respingerea recursului.
În motivare a arătat că hotărârea pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală pentru următoarele considerente:
Sunt evocate dispozițiile L. nr. 1. și ale O. nr. 1., arătând că s-a revizuit pensia reclamantului pe baza principiului contributivității, prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului pensiei, cu obligația de a lua în considerare documentele care atestă veniturile lunare individuale realizate de reclamant pentru întreaga perioadă care constituie stagiu de cotizare.
S-a mai arătat că intimata nu a făcut altceva decât să se raporteze la dispozițiile legale în materie.
Analizând recursul prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Se constată că recurentul reclamant nu face decât să copieze prin cererea de recurs cererea introductivă de instanță (acțiunea), fără însă a dezvolta critici punctuale asupra sentinței pronunțate în cauză, ignorând practic dezlegările date prin aceasta și reinvestind instanța de recurs cu acțiunea.
Tribunalul Bistrița Năsăud a făcut o amplă analiză a cauzei, atât din perspectiva legislației interne, cât și din cea a garanțiilor date de convențiile la care R. este parte, răspunzând la fiecare dintre criticile formulate de reclamant în ce privește decizia de recalculare a pensiei sale militare, ca efect al aplicării L. nr.
1..
Prin reiterarea criticilor aduse modalității în care s-a procedat în cazul său la recalcularea pensiei militare, nu se critică în sine sentința ce face obiectul recursului, nu se fac referiri la considerentele sentinței, în sensul de a le combate și a propune un alt mod de interpretare a dispozițiilor legale, pentru a se putea răspunde acestor motive de recurs în sensul stabilirii modului corect de interpretare a legii, dintre cel propus de instanța de fond și cel pe care recurentul l-ar fi propus. Or, constatând că lipsește practic o critică a sentinței din acest punct de vedere, Curtea urmează a înlătura aceste motive de recurs, fiind legale și temeinice considerentele primei instanțe, ce răspund pe larg petitelor din acțiune, fără a fi nevoie a le reitera.
Se va sublinia doar, în plus față de reținerile tribunalului, că art. 153 din
Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene prevede că Uniunea susține și completează acțiunea statelor membre în domeniile privind securitatea socială și protecția socială a lucrătorilor, însă conform alin. 4 din același articol dispozițiile adoptate în acest sens „nu aduc atingere dreptului recunoscut statelor membre de a-și defini principiile fundamentale ale sistemului lor de securitate socială și nu trebuie să aducă atingere echilibrului financiar";. Drept urmare, întrucât orice stat membru este pe deplin suveran să își organizeze sistemul de securitate socială, nu se poate reține că pensia de serviciu este un drept câștigat, garantat pentru viitor, în sensul normelor europene.
Ca atare, Curtea de A., în temeiul art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9
C.pr.civ., va respinge recursul declarat de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul Ș. I. I. împotriva sentinței civile nr. 1. din (...) a T. B.-N. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 6 noiembrie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
G.-L. T. I. T. D. C. G.
N. N.
GREFIER,
Red.I.T./S.M.
2 ex./(...) Jud.fond. G. C. F.
| ← Decizia civilă nr. 4979/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 3479/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
