Decizia civilă nr. 4834/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale

Comentarii

0

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr. (...)

D. CIVILĂ NR. 4834/R/2012

Ședința publică din data de 21 noiembrie 2012

Instanța constituită din:

P.: I.-R. M.

JUDECĂTORI: C. M.

S.-C. B. GREFIER: G. C.

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul B. V. S. S. împotriva sentinței civile nr. 1421 din 17 iulie 2012, pronunțată de T. B.-N. în dosar nr. (...), privind și pe pârâții intimați MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR și CASA DE PENSII A MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, având ca obiect recalculare pensie - L. nr. 1..

La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

R. a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă.

C. fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr. 1421 din 17 iulie 2012 pronunțată de T. B.-N. în dosarul nr. (...) s-a respins excepția nulității absolute a deciziei contestate invocată de reclamant.

S-a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Administrației și Internelor și excepția lipsei de obiect invocate de pârât.

S-a respins ca neîntemeiată excepția lipsei de obiect invocată de C. de P. S. a

M. A. și I.

S-a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamantul B. V. S. S., reprezentat prin S. C. M. D. în R. și R. împotriva pârâților MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, CASA DE PENSII A M. A. ȘI I. al cărei succesor în drepturi este C. S. DE P. A M. A. ȘI I.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținută că excepția lipsei calității procesuale pasive a M. A. și I. este nefondată, deoarece până la înființarea casei sectoriale de pensii, Ministerul Administrației și Internelor este entitatea care are calitate procesuală pasivă în litigiile privitoare la pensii stabilite anterior intrării în vigoare HG nr. 2.. Atributul exclusiv al casei sectoriale de stabilire și plată a drepturilor de pensie exista așadar numai de la data înființării sale efective, moment ce coincide cu data intrării în vigoare a HG nr. 2..

Pe de altă parte, decizia contestată a fost emisă de Ministerul Administrației și

Internelor - C. de P. și nu de casa sectorială de pensii, astfel încât Ministerul

Administrației și Internelor justifică legitimare procesuală pasivă, în calitate de emitent al deciziei atacate, excepția invocată de pârât nefiind întemeiată.

Excepția lipsei de obiect nu a putut fi reținută. Faptul că prin OUG nr. 1., act normativ ulterior datei emiterii deciziei contestate, s-a prevăzut revizuirea pensiilor calculate în baza salariului mediu brut pe economie și menținerea în plată apensiilor aferente lunii decembrie 2010, nu face ca acțiunea să poată fi considerată ca lipsită de obiect.

Excepția nulității deciziei atacate, întemeiată pe faptul că s-a emis de o entitate care nu avea o asemenea atribuție, nu a putut fi reținută, deoarece casa sectorială s-a înființat prin H. nr. 2., intrată în vigoare la data de 27 martie 2011, ulterior emiterii deciziei atacate.

Pe fondul dreptului dedus judecății tribunalul a reținut faptul că reclamantul a fost beneficiarul unei pensii de serviciu, stabilite în baza L. nr. 164/2001, pensie eliminată prin L. nr. 1..

Cu începere din 1 ianuarie 2011 reclamantul a fost beneficiarul unei pensii recalculate în funcție de salariul mediu brut pe economie, ceea ce a determinat în final diminuarea cuantumului pensiei sale la suma de 2.200 lei față de suma avută în luna decembrie 2010.

Prin OUG nr. 1., intrată în vigoare anterior promovării prezentei acțiuni, s-a prevăzut revizuirea din oficiu a tuturor pensiilor pentru care la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat salariul mediu brut pe economie.

Urmare a adoptării acestei reglementări, pensia recalculată a reclamantului a fost revizuită, emițându-se decizia nr. 11./(...) prin care s-a stabilit o pensie în cuantum majorat de 3.579 lei, cu începere din data de (...), adică din momentul la care a operat eliminarea pensiei de serviciu.

La stabilirea acestui cuantum s-au avut în vedere veniturile salariale ale reclamantului indicate în actul intitulat „date și elemente care au condus la determinarea punctajului mediu anual și a stagiului de cotizare";.

Întrucât în urma operațiunii de revizuire a rezultat un cuantum al pensiei mai mare decât cel obținut în urma recalculării în baza L. nr. 1., reclamantului i s-a restituit prin ordin de plată diferența cuvenită, aspect de altfel necontestat de reclamant.

Această ultimă decizie, emisă în luna decembrie 2011, nu a fost contestată de reclamant.

S-a constatat așadar că decizia a cărei anulare se solicită în prezentul cadru procesual, nu mai este în ființă, ea fiind practic revocată de emitent și înlocuită cu o nouă decizie.

Întrucât decizia contestată a fost anulată de emitent, tocmai pe considerentul nelegalității sale determinată de neluarea în calcul a veniturilor efectiv realizate de reclamant, iar în final s-a emis o nouă decizie ținându-se seama de veniturile realizate de reclamant, tribunalul a constatat că soluția anulării deciziei atacate nu mai poate fi dispusă.

Însă, ținând seama de faptul că prin acțiunea formulată reclamantul contestă însăși măsura eliminării pensiei sale de serviciu, urmărind să obțină în final cuantumul pensiei de serviciu și având în vedere că prin OUG nr. 1. pretenția reclamantului de a beneficia de pensie militară nu a fost satisfăcută, tribunalul nu a putut respinge acțiunea ca fiind rămasă fără obiect, ci dimpotrivă s-a impus a analiza legalitatea și temeinicia măsurii de eliminare a pensiei de serviciu.

În această analiză tribunalul a reținut ca repere cu caracter obligatoriu statuările C. Constituționale în privința constituționalității L. nr. 1., cele ale Î. C. de C. și Justiție din cuprinsul deciziei nr. 29/2011 dată în interesul legii și cele ale C. E. a D. O.

A., în ceea ce privește controlul de constituționalitate al L. nr. 1., exercitat de

Curtea Constituțională în temeiul art. 146 lit. a din C., tribunalul reține faptul că prin nr. 871 din 25 iunie 2010, Curtea Constituțională a statuat în sensul că prevederile art. 1-5 și 12 din L. nr. 1. sunt constituționale, în raport cu dispozițiile constituționale ale art. 15 alin. (2) - neretroactivitatea legii, art. 16 - egalitatea în drepturi, art. 44 - dreptul de proprietate privată, art. 47 alin. (1) - nivelul de trai și dreptul la pensie, art. 53 - restrângerea exercițiului unor drepturi, art. 135 alin. (2)lit. f) privind obligația statului de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții.

Totodată, prin d nr. 873 din 25 iunie 2010 instanța constituțională a constatat constituționalitatea dispozițiilor art. 1 lit. a), b), d)- i) și art. 2-12 din L. nr.

1. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor. Prin această decizie Curtea Constituțională a procedat la o nouă analiză a legii din perspectiva principiului neretroactivității legii, dar analiza a avut la bază și art. 20 din C. raportat la art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (dreptul la respectarea "bunurilor") și art. 53 (restrângerea exercițiului unor drepturi), criticile aduse fiind înlăturate.

Fiind chemată să soluționeze un recurs în interesul legii referitor la aplicarea

L. nr. 1., pornind de la aspectele analizate de către Curtea Constituțională prin deciziile nr. 871 și nr. 8. cu privire la neretroactivitatea legii și la discriminare, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 29/(...) a statuat că instanțele judecătorești pot proceda la o analiză a retroactivității legii numai în cazul în care această analiză se impunea în mod distinct, din perspectiva C.i europene a drepturilor omului, altfel decât în contextul "ingerinței" în analiza de convenționalitate în baza art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

În privința discriminării instanța supremă a reținut că analiza acesteia în baza art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ar fi presupus stabilirea premisei că standardul european este superior standardului constituțional, ceea ce nu poate fi reținut, față de împrejurarea că, dintre categoriile de pensionari cu pensii speciale, doar magistrații au fost exceptați în urma constatării neconstituționalității prevederilor art. 1 lit. c) din L. nr. 1. (în forma supusă controlului exercitat de Curtea Constituțională pe calea obiecției de neconstituționalitate), în raport cu art. 124 alin. (3) și art. 132 alin. (1) din C., iar nu prin afirmarea și asumarea ab initio a intenției legiuitorului de a excepta prin legea nouă această categorie de la măsura recalculării pensiei speciale.

În plus, în temeiul C.i pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional), numai o susținere de tratament inegal, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, între persoane aflate în cadrul aceleiași categorii de beneficiari de pensii speciale (cuprinse în cadrul unei scheme profesionale identice la momentul stabilirii pensiei de serviciu, deci aflate în situații analoage) ar fi fost una care ar fi permis instanțelor o analiză care să nu se suprapună celei a C. Constituționale.

T. a apreciat că nu se poate reține încălcarea principiului nediscriminării prevăzut de art. 14 din C. pe considerentul că pensia magistratului a fost menținută, deoarece, pe de o parte, principiul constituțional al independenței justiției nu se referă și la categoria profesională din care a făcut parte reclamantul, iar, pe de altă parte, între aceste categorii profesionale nu poate fi reținută existența unor situații analoge sau comparabile, întrucât statutul profesional reglementat prin legile speciale de organizare și funcționare este deosebit, fiecare având atribuții și un rol specific bine definit în cadrul celorlalte autorități și instituții publice, chiar dacă anumite incompatibilități și interdicții sunt aplicabile în cazul ambelor categorii profesionale.

Instanța supremă a realizat în cuprinsul deciziei în interesul legii și o analiză de compatibilitate cu art. 1 din Protocolul nr. 1, adițional la C.

Fiind chemată să se pronunțe asupra măsurii eliminării pensiei de serviciu, prin decizia din 7 februarie 2012 pronunțată în cauzele conexate Ana M. Frimu,

Judita Vilma, E.a Tanko, M. M. și L. Ghețiu împotriva R., instanța europeană a reținut că deși articolul 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetulasigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat (a se vedea, în special, Skorkiewicz c. Poloniei, decizia din 1 iunie 1999, nr. 39860/98; decizia Jankovic c. Croației, nr. 43440/98; decizia Kuna c. Germaniei, nr. 52449/99; Blanco Callejas c. Spaniei, decizia din 18 iunie 2002, nr. 64100/00, și Maggio și alții c. Italiei, 31 mai

2011, nr. (...)(...)(...)6/08 și 56001/08, par. 55).

Prin urmare, Curtea a considerat că reducerea pensiilor reclamantelor, deși substanțială, constituia o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de L. nr. 1., pentru a echilibra bugetul și a corecta diferențele existente între sistemele de pensie. Ca și Curtea Constituțională, Curtea E. a D. O. a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate.

În același timp, examinând măsura eliminării pensiilor de serviciu ale militarilor, prin H. pronunțată în C. Constantin Abăluță ș.a. împotriva R. la data de

15 mai 2012, Curtea europeană a statuat că reforma sistemelor de pensii a fost fundamentată pe motivele obiective invocate la adoptarea L. nr. 1., și anume contextul economic actual și corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii.

În această privință, Curtea a constatat că diminuarea pensiilor reclamanților a reprezentat o modalitate de a integra aceste pensii în sistemul general prevăzut de L. nr. 2. și a arătat că motivele invocate pentru adoptarea acestei legi nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate.

Ținând seama de statuările mai sus enunțate, obligatorii pentru instanță, tribunalul nu a putut reține criticile reclamantului.

În aceste condiții, controlul judiciar realizat de tribunal a avut în vedere analiza situației reclamantului în scopul de a se stabili dacă în privința sa a fost sau nu depășit „pragul de dificultate";, care ar determina reținerea încălcării art. 1 din Protocolul adițional la C. europeană.

În această analiză tribunalul a pornit de la faptul că în urma eliminării pensiei de serviciu, în prezent reclamantul este beneficiarul unei pensii în cuantum de 3.579 lei față de cea anterioară de 2.940 lei, superioară pensiei medii pentru limită de vârstă cuvenită în anul 2010 în cuantum de 858 lei, astfel că nu se poate vorbi de o lipsire a reclamantului de mijloacele necesare subzistenței, în condițiile în care prin revizuire pensia s-a mărit și nu s-a micșorat.

În cauză reclamantul nu a dovedit că suportă o sarcină individuală excesivă, de natură a încălca raportul de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit, ceea ce ar impune o protecție din partea sistemului de securitate socială, care în cele din urmă, este expresia solidarității societății în raport cu membrii săi vulnerabili (Maggio și alții împotriva Italiei, paragraful 61).

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul B. V. S. S., solicitândmodificarea hotărârii atacate în sensul respingerii excepțiilor invocate si admiterii acțiunii așa cum a fost ea formulata.

În motivarea recursului, recurentul a arătat că înțelege să invoce excepția nulității absolute a deciziei de recalculare a pensiei ca fiind emisă de o persoană necompetentă, în speță Ministerul Administrației și Internelor, deși competența aparținea C. S. de pensii.

Deși s-a adresat în termenul legal prevăzut de dispozițiile art. 149 alin. (1) din

L. nr. 2. C. de contestații din cadrul M. A. și I. criticând pentru nelegalitate decizia de pensionare prin care i-a fost recalculată pensia de care beneficia, organul abilitat să răspundă sesizării sale nu a formulat nici un răspuns.

Practic lipsa unui răspuns la contestata formulată echivalează cu respingerea contestației formulate, astfel că după expirarea termenului în care Comisia ar fi trebuit să emită o hotărâre, este îndreptățit să se adreseze instanțelor de judecată.

Membrii SCMD au avut calitatea de militari, polițiști, funcționari speciali (în continuare "cadre militare") în prezent fiind beneficiari ai pensiilor de stat aferente activității desfășurate, vechimii și gradului avut, conform deciziilor de pensionare anexate la cererea introductiva.

Prin Deciziile pe care înțeleg să le conteste, s-a dispus în mod netemeinic și nelegal recalcularea pensiilor de care beneficiază membri recurentei, s-a produs o diminuare nejustificată a cuantumului acestora și implicit a patrimoniului membrilor săi.

Cadrele militare sunt singura categorie profesională care are statuată obligația sacrificiului suprem pentru țară, obligația de a se jertfi pentru apărarea integrității R., pentru apărarea celorlalte categorii sociale.

De asemenea, cadrele militare sunt în serviciul națiunii și dobândesc grade militare, care pot fi pierdute numai în condițiile legii (degradarea militară).

În măsura în care se va admite recalcularea pensiilor la nivelul salariului mediu brut pe economie, conform art. 6 alin. (4) din H. nr. 7. se va realiza o degradare a militarilor, cu încălcarea clară a dispozițiilor legale.

Prin L. nr. 1. și normele de aplicare ale acesteia se încalcă dreptul de proprietate.

Se creează o discriminare, pe de o parte între cadrele militare active care au avut norocul de a lucra într-o singură unitate și deci au putut prezenta adeverințele cu veniturile realizate, și celelalte cadre militare care nu mai pot prezenta astfel de adeverințe.

De asemenea se creează o discriminare și între cadrele militare și personalul civil, inclusiv cel încadrat în unitățile militare, personalul civil putându-și valorifica toate veniturile ca urmare a existenței carnetului de muncă, document oficial prin care se atestă, printre altele și veniturile realizate.

Nu în ultimul rând se creează o discriminare, între cadrele militare și magistrați, care deși au avut aceleași privațiuni, magistrații beneficiază prin lege de un mod de calcul al pensiei mult mai favorabil (procent din salariul avut).

De asemenea, prin recalcularea pensiilor subsemnaților se încalcă principiul dreptului câștigat, deoarece pe parcursul anilor în care au fost militari activi au câștigat dreptul de a beneficia de sistemul de pensii sub imperiul căruia si-au desfășurat activitatea.

Acest drept a fost câștigat prin suportarea regimului militar, prin suportarea privațiunilor specifice acestui sistem, prin renunțarea la orice altă activitate aducătoare de venit, prin renunțarea partenerilor de viață la slujbele lor pentru ai urma acolo unde au fost dislocați în vederea îndeplinirii unor misiuni pentru apărarea patriei, chiar cu prețul vieții lor.

De asemenea, faptul că pe durata perioadei în care a fost activ a crezut că la pensie va beneficia, ca răsplată a tuturor privațiuni lor specifice vieții militare, de o pensie care să îi asigure un trai decent și care să compenseze lipsa veniturilor suplimentare, lipsa vieții sociale, încalcă un alt principiu al statului de drept și anume: previzibilitatea legii. .

În acest moment se află într-o situația jenantă, în care statul s-a folosit de toată viața activă promițându-le un trai decent la pensie, pentru ca acum pensia să fie asimilată cu a celorlalți civili, care au fost liberi să desfășoare alte activități aducătoare de venituri astfel încât cuantumul pensiei lor să crească.

Deciziile contestate și implicit procesul de recalculare a pensiilor sunt nelegale raportat la dispozițiile C. R., ale dreptului comun cât și ale Legislației E. în materie.

S-a invocat lipsa temeiului juridic al emiterii deciziilor de recalculare a pensiilor membrilor SCMD.

Prin Sentința civilă nr. 3. pronunțată de către Curtea de A. C. în dosarul nr.

1371133/2010 s-a dispus: "suspendarea executării HG 735/21 iulie 2010, pentrurecalcularea pensiilor stabilite potrivit legislației privind pensiile militare de stat, a pensiilor polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, conform L. 1., privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, până la pronunțarea instanței de fond"

Așadar, emiterea deciziilor de recalculare s-a făcut în baza unui act normativ lipsit de orice efect juridic în temeiul sentinței civile mai sus arătate.

Prin această modalitate de calcul membrii SCMD au fost degradați militar fără a avea nicio vină, deoarece în lipsa cametelor de muncă, ce ar fi putut evidenția veniturile lunare obținute de recurent, nici unul din documentele necesare dovedirii veniturilor nu se află în posesia noastră, statul, prin unitățile militare, fiind gestionarul acestor documente.

Calculul pensiei la salariul mediu brut pe economie, reprezintă, pentru o parte dintre membri SCMD, o degradare, deoarece sunt asimilați persoanelor cu grade inferioare care se bucură de același venit ca și al celor cu grade superioare, deși pe parcursul desfășurării activității ca militari activi între veniturile gradelor militare au existat diferențe specifice.

Constatarea de către Curtea Constituțională a R., în cuprinsul Deciziei nr.

871/(...)8, că L. nr.1. nu încalcă dispozițiile C. R., nu împiedică instanțele de judecată să facă aplicarea dispozițiilor art. 20 din legea fundamentală și să dea prioritate pactelor și tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care R. este parte.

Plecând de la dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1 la C. E. a D. O., trebuie constata că membrii S.ui SMCD beneficiază de un drept de proprietate asupra pensiei a cărei recalculare a fost dispusă de către pârâte însă este lipsită de această proprietate, prin dispozițiile legale naționale enunțate mai sus.

În aceste condiții, evident aceste norme naționale vin în contradicție directă cu dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1 la C. E. a D. O., așa încât, instanța este obligată conform 20 alin 2 din Constituția R. să facă aplicarea directă a reglementărilor internaționale.

Este evident că dreptul membrilor SCMD era născut la momentul la care i s- au stabilit inițial drepturile privitoare la pensie, fiind întrunite condițiile L. nr.

164/2001.

Pensia membrilor. SCMD, la care aceștia au dreptul ca urmare a muncii prestate, reprezintă un "bun" în sensul art. l alin. 1 din Primul protocol adițional la C.

Reducerea pensiei membrilor SCMD pentru viitor și lipsirea acestora de dreptul de a mai primi vreodată sumele de bani aferente acestui procent reprezintă, indiscutabil, o ingerință ce a avut ca efect privarea membrilor SCMD de bunul lor, în sensul celei de a doua fraze a primului paragraf al art. l din Protocolul nr. 1.

L. 1., privind stabilirea unor masuri în domeniul pensiilor și HG 7. privind metodologia de recalculare a categorii lor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c )-h) din L. nr. 1. privind stabilirea unor masuri în domeniul pensiilor, îndeplinesc condițiile menționate anterior, fiind un act normativ accesibil, precis și previzibil în sensul jurisprudenței C..

Transformarea unor categorii de pensii, stabilite pe baza legislației anterioare

(pensiile speciale ), în pensii în înțelesul L. nr. 1. privind și stemul public de pensii

și alte drepturi de asigurări sociale au fost determinate de menținerea deficitului bugetar și relansarea economică dar și de asigurarea sustenabilității financiare a și stemului de pensii publice, de eliminarea discrepanțelor privind contribuția la bugetul asigurărilor sociale și inegalități le de alocare a resurselor pentru finanțarea pensiilor publice precum și de eliminarea legilor speciale de pensionare, care prevăd criterii diferite, mai avantajoase, în favoarea anumitor categorii profesionale.

Și această condiție este aparent îndeplinită, având în vedere faptul că stabilitatea economică a țării și apărarea siguranței naționale sunt noțiuni care secircumscriu celor de "scop legitim de interes general" și de "cauză de utilitate publică.

L. nr.1. nu oferă membrilor SCMD posibilitatea de a obține despăgubiri pentru privarea de proprietate în cauză. Lipsa totală a despăgubirilor nu se poate justifica, avându-se în vedere circumstanțele speței, cu atât mai mult cu cât nicio circumstanță excepțională nu a fost invocată de G. pentru a o justifica.

În cuprinsul L. nr.1., a fost justificată necesitatea luării acestei măsuri, dar nu și lipsa totală a despăgubirilor. Lipsa totală a despăgubirilor a impus membrilor SCMD o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul său de proprietate garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1.

Reducerea pensiei membrilor SCMD, ca urmare a recalculării și imposibilitatea acestora de a-și mai recupera vreodată sumele de bani aferente acestui procent au dus la ruperea, în defavoarea pensionarilor, beneficiari ai pensiilor stabilite prin acte normative speciale, a justului echilibru ce trebuie păstrat Între protecția proprietății și cerințele interesului general.

Procedându-se în acest fel, s-a adus atingere chiar substanței dreptului de proprietate al reclamanților, atingere care, în concepția instanței europene, este incompatibilă cu dispozițiile art.1 din Protocolul nr.1 la C.

În ceea ce privește lipsa proporționalității ingerinței, nu poate fi reținut nici eventualul argument conform căruia pensiile de serviciu trebuie recalculate deoarece pensiile de serviciu sunt compuse din două elemente, indiferent de modul de calcul specific stabilit de prevederile legilor speciale, și anume: pensia contributivă și un supliment din partea statului care, prin adunarea cu pensia contributivă, să reflecte cuantumul pensiei de serviciu stabilit în legea specială, iar partea care depășește cuantumul suportat din bugetul asigurărilor sociale de stat, se suportă din bugetul de stat.

Deciziile de recalculare a pensiilor nu au temei juridic ceea ce atrage anularea acestora.

Cu privire la retroactivitatea legii s-a arătat că măsura privind recalcularea pensiilor stabilite prin legi speciale, aflate în plată la data introducerii sistemului unitar de pensii publice nu se poate face decât prin încălcarea principiului neretroactivității legii, prevăzut la art. l5 alin. (2) din Constituția R., republicată, conform căruia: legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.

Prin recalcularea pensiilor se încalcă un principiu al drepturilor câștigate.

Chiar dacă nu are o consacrare legală, acest principiu are o construcție jurisprudențială.

Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate încererea de recurs, Curtea reține următoarele:

Prin art.1 lit. a din L. nr. 1., privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, pensiile militare de stat au devenit pensii în înțelesul L. nr.1., calculate pe baza veniturilor realizate.

În aplicarea acestui act normativ, Ministerul Administrației și Internelor a emis decizia nr. 1. din 27 decembrie 2010 prin care, începând cu data de 1 ianuarie 2011, s-au recalculat drepturile de pensie cuvenite reclamantului, stabilindu-se în favoarea acestuia o pensie de asigurări sociale în cuantum de 2.200 lei brut, care înlocuia pensia militară stabilită în temeiul L. nr. 164/2001.

Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a invocat nelegalitatea deciziei de recalculare, și raportat la faptul că aceasta nu a fost emisă de către organul competent, însă față de prevederile art. 4 alin. 1 din L. nr. 1., potrivit cărora

„recalcularea pensiilor prevăzute la art. 1 se realizează de către instituțiile în evidența cărora se află persoanele beneficiare";, Curtea apreciază că în mod corect a fost emisă decizia contestată în cauză de către Ministerul Administrației și Internelor.

Curtea constată neîntemeiată critica vizând nulitatea deciziei de recalculare în raport de suspendarea HG nr. 7.. A., se reține că într-adevăr prin sentința civilă nr.

3. a C. de A. C. s-a dispus suspendarea executării HG 735/21 iulie 2010, însă prin acest motiv nu se aduc critici punctuale în ce privește modul de calcul a pensiei, pentru a se putea susține imposibilitatea verificării legalității modului de calculul a pensiei. Ceea ce contestă în cauză recurentul este în fapt trecerea de la un sistem de pensie la altul, de la pensia militară la pensia publică bazată pe L. nr. 1., or această trecere a fost reglementată de L. nr. 1., măsura fiind constituțională, legală și justificată, așa cum au arătat Curtea Constituțională a R., Înalta Curte de Casație și Justiție și C., iar principiile modului de calcul a pensiei se regăsesc în L. nr. 1..

Așadar, cum procesul de recalculare a pensiei s-a realizat în temeiul L. nr. 1., nu prezintă relevanță faptul că prin hotărâre judecătorească au fost suspendate și, ulterior, anulate dispoziții ale HG nr. 7., act normativ care reglementează doar metodologia efectivă de calcul a pensiei și nu pune în discuție trecerea la un nou sistem de stabilire a pensiilor militare.

Cu privire la pretinsa degradare militară, Curtea de apel constată în primul rând că nu este precizată dispoziția legală a cărei încălcare o invocă prin acest motiv de recurs, pentru a se putea statua asupra modului de interpretare a legii incidente sub acest aspect. Dispozițiile legale incidente în cauza, respectiv L. nr. 1. nu face referire la pierderea gradului militar, astfel încât criticile formulate de către recurent sub acest aspect sunt nefondate și nu sunt de natură să conducă la nelegalitatea deciziei contestate.

Prin demersul său judiciar, reclamantul a solicitat anularea deciziei de revizuire a pensiei, invocând în principal încălcarea principiului neretroactivității, lipsa caracterului previzibil și accesibil al legii, existența unei discriminări și încălcarea dreptului de proprietate prin prisma art. 1 din Protocolul 1 al C.i E. a D.

O., argumente care au fost reluate integral în cererea de recurs.

În ceea ce privește neretroactivitatea, după cum s-a statuat prin D. nr. 29 din

(...) pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în recurs în interesul legii,

(aplicabilă pentru identitate de rațiune și în cazul recalculării pensiilor de stat ale polițiștilor) nu pot fi primite criticile potrivit cărora L. 1. încalcă flagrant principiul neretroactivității legii, prevăzut în art. 15 alin. 2 din C., prin prisma faptului că actul normativ menționat a făcut obiectul controlului de constituționalitate a priori, exercitat în temeiul art. 146 lit. a din C., Curtea Constituțională pronunțând deciziile nr. 871 din 25 iunie 2010 și, respectiv, nr. 873 din 25 iunie 2010, publicate în Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010 decizii care au un caracter obligatoriu, în limitele controlului de constituționalitate.

În ceea ce privește pretinsa încălcare a art. 1 din Primul Protocol la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, se constată că prin L. nr. 1. nu s-a suprimat dreptul la pensie al reclamantului, astfel încât nu se poate reține că a existat o privare de bun, în sensul celei de-a doua teze a primului paragraf al art. 1 din Protocolul nr. 1 și, drept urmare, neacordarea unei despăgubiri pentru suma cu care s-a diminuat cuantumul pensiei reclamantului ca urmare a intrării în vigoare a L. nr. 1. și a OUG nr. 1. nu conduce, de drept, la reținerea unei încălcări a prevederilor menționate.

Argumentele recurentului, corecte în ceea ce privește caracterul necontributiv al pensiei de stat, nu sunt însă de natură să conducă la nulitatea deciziei de revizuire. A., decizia are la baza o noua filozofie a legiuitorului în domeniul pensiilor, ce a impus trecerea tuturor pensiilor într-un sistem integrat.

Se constată că atributul statului de a modifica sistemul de calcul al pensiilor, precum și regimul juridic al pensiilor, a fost confirmat și prin deciziile pronunțate de Curtea E. a D. O.

A., în cauza Abaluță și alții c/a R., Curtea E. a D. O. a respins ca inadmisibilă cererea reclamanților, pensionari militari, prin care aceștia s-au plâns de faptul cămăsurile legislative adoptate prin L. nr. 1., HG nr. 7., ce au avut ca efect diminuarea pensiilor lor, încalcă prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 la C. și art. 14 din C.

A., Curtea a reținut faptul că S.ele părți la C. se bucură de o mare marjă de apreciere în ceea ce privește reglementarea politicilor sociale iar reducerea pensiilor reclamanților a constituit o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de L. nr. 2., pentru a echilibra bugetul de S. și a corecta diferențele existente între diferitele sisteme de pensie. Curtea E. a D. O. a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate și, de asemenea, că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv, iar durata în care reclamanții au prestat serviciul militar a fost asimilată perioadelor de cotizație în sensul legii.

În același sens, prin D. de inadmisibilitate din 7 februarie 2012 a C. E. a D. O. în cauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma, E.a Tanko, M. M. și L. Ghețiu împotriva R., releavantă și în cauza dedusă judecății datorită similitudinii situației analizate, a stabilit că deși articolul 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat.

S.ele părți la C. dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale. Curtea a reamintit, în acest sens, dată fiind cunoașterea directă a propriei societăți și a nevoilor sale, că autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil.

În speță, Curtea E. a D. O. a subliniat că reforma sistemelor de pensii a fost fundamentată pe motivele obiective invocate la adoptarea L. nr. 1., și anume contextul economic actual și corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii.

De asemenea, Curtea E. a D. O. a luat act de faptul că pensia datorată reclamantelor, în baza contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, plătite de acestea în cursul anilor de serviciu, nu a fost în niciun fel afectată de reformă și acestea au pierdut doar suplimentul la pensie, care era acoperit integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care au beneficiat în calitate de personal auxiliar al instanțelor.

În această privință, Curtea E. a D. O. a considerat că reducerea pensiilor reclamantelor, deși substanțială, constituia o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de L. nr. 1., pentru a echilibra bugetul și a corecta diferențele existente între sistemele de pensie. Ca și Curtea Constituțională, Curtea E. a D. O. a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate. De asemenea, Curtea a reținut că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale, dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu.

Curtea de A. constată că în mod just au fost înlăturate de către prima instanță susținerile reclamantului referitoare la încălcarea principiului neretroactivității, la încălcarea dreptului de proprietate și la caracterul permanent al dreptului câștigat de a beneficia de pensia de stat în cuantumul stabilit în baza L. nr. 164/2001.

În raport de aceste considerente, Curtea constată că sentința instanței de fond a fost pronunțată cu interpretarea corectă a probelor administrate în cauză și cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor legale, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.

De asemenea, se constată că hotărârea atacată cuprinde considerentele de fapt și de drept pe care se sprijină, neputându-se reține că acestea sunt contradictorii sau străine de natura pricinii, pentru a echivala cu o nemotivare și a atrage incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C.proc.civ., care a făcut indicat în cererea de recurs.

Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C.proc.civ., a fost invocat doar formal de către recurent, întrucât nu a indicat care este actul dedus judecății ce a fost interpretat greșit sau a cărui natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic a fost schimbat, împrejurare față de care nu poate fi reținută incidența acestuia.

Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de A., în temeiul art. 312 alin.

1 C.proc.civ., va respinge, cu opinie majoritară, ca nefondat recursul declarat, cu consecința menținerii ca legală și temeinică a hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.

D E C I D E :

Respinge, cu opinie majoritară, ca nefondat recursul declarat de reclamantul B. V. S. S. împotriva sentinței civile nr. 1421 din (...) a T.ui B.-N., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.

D. este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 21 noiembrie 2012.

P. JUDECĂTORI

I.-R. M. C. M. S.-C. B.

Cu opinie separată, în sensuladmiterii recursului

Red. S.C.B. Dact.V.R./2ex. (...)

Jud.fond: G.C.F.

G. C.

Motivarea opiniei separate a judecătorului C. M.

GREFIER

Consider că recursul formulat de reclamantul B. V. S. S., prin S. C. M. D., ÎN

R. ȘI ÎN R., este fondat, în ceea ce privește cele privind constatarea în cauză a unei încălcări a drepturilor sale potrivit art. 1 din Protocolul adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.

Trebuie subliniat în acest sens că reclamantul s-a adresat instanței pentru

proteguirea unui drept de securitate so cială, considerând că pensia sa de servi ciu

era un „., în sensul jurisprudenței C.E.D.O., pe care acesta avea speranța legiti mă de a-l primi lunar în cuantumul stabilit potrivit deciziei nr. 1./(...), emisă în baza

D.ui nr.214/1977 și a L. nr.164/2001, pentru o vechime efectivă ca polițist/militar

de 30 de ani,2 luni și 16 de zile și un stagiu de 28 de ani și 14 zile realizat încondiții speciale de muncă.

În cauză reclamantul invocă aspecte ce țin de ingerința S. în dreptul său la un "., în sensul C.i pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale,

dar percepția sa certă și, de aici, principalul său motiv de nemulțumire și chiar

nelăm urire cu privir e la situația nouă c reată în urma recal culării este, în prim ul rând, c ă drep tul s ău l a pens ie mil itar ă er a un "drep t c âș tig at";, respectiv un drept

acordat de o lege în vigoare, prin decizii administrative ce au rămas definitive și executorii, în temeiul raportului de serviciu pe care l-a avut, ș i care trebuia să fie, în

consecință, plătit acestuia, lunar, în continuare, în cuantumul stabilit conform L. nr.164/2001.

Î n acest sens, deși doctrina de drept a dministrativ subliniază că "nimeni n u

are dreptul să pretindă menținerea unei anumite stări normative";, voi analiza în

cele ce urmează situația acestui particular, pentru a înțelege și a aprecia dacă, în

urma modificării legislației pensiilor, în anul 2010, acesta era sau nu îndreptățit să se bucure în continuare de bunul său.

Se reține că, în cadrul jurisprudenței sale, de ex. în C. W. împotriva Poloniei (cererea nr.18176/05), Curtea EDO a reținut că "de fapt, Curtea a acceptat posibilitatea de a efectua reduceri ale drepturilor la prestații de securitate socială în anumite împrejurări"; și că "a observat influența pe care o poate avea trecerea timpului asupra existenței juridice și a caracterului prestațiilor de securitate socială";.

În aceeași cauză s-a mai reținut că: "Acest lucru se aplică atât amendamentelor aduse la legislație care pot fi adoptate ca răspuns la schimbările societale și care dezvoltă puncte de vedere despre categoriile de persoane care necesită asistență socială, cât și evoluției situațiilor individuale.";

Totuși, prin aceeași hotărâre, s-a mai reținut faptul că: "Abordarea C. privind art.1 din Protocolul nr.1 ar trebui să reflecte realitatea modului în care protecția socială este în prezent organizată în cadrul statelor membre ale C. Europei"; și că: "În statul modern, democratic, multe persoane particulare sunt, pentru toată viața sau pentru o parte din aceasta, complet dependente de prestațiile de asigurări sociale și de protecție socială pentru supraviețuire. Multe sisteme interne recunosc că astfel de persoane particulare necesită un grad de certitudine și de securitate și prevăd prestații care trebuie plătite-în urma îndeplinirii condițiilor de eligibilitate-de drept (a se vedea Stec și alții).";

Percepția reclamantului asupra dreptul ui său la pensie mil itară ca fiind un drept câștigat și, de aici, aprecierea ca act abuziv al S. a măsurii de recalculare a acestei pensii - de fapt, astfel cum voi argumenta în cele ce urmează, de eliminare a pensiei sale de serviciu și de schimbare totală a statutului său, de acordare a unui alt tip de pensie, pe care acesta nu l-a solicitat - trebuie privită în primul rând, prin

prisma modului în care, realitățile istorice privind protecția socială în țara noastră, i-au creat acestui particular convingerea fermă că poate renunța liniștit la un loc

de muncă sigur și bine plătit, la un anumit statut și că se poate baza pe o pensie

militară într-un anumit cuantum, legal stabilit, de un act normativ în vigoare.

A., în primul rând, în țara noastră, înc ă din anul 1902, toate legile care aureformat sistemul de pensii au prevăzut că, deși cadrul normativ a suferit modificări, în multe cazuri, însemnate, drepturile de pensie, pe care aceste

reglementări le numesc chiar "câștigate";, se mențin în plată.

A., L. generală de pensiuni din (...), c u modifi cările din 1904 și 1906,

care a constituit, la rândul său, o reglementare reformatoare și unificatoare a

sistemului de pen sii, a prevăzut, la capitolul ". trans itorii";, în art.56 că:

"Pensiunile deja constatate și înscrise în virtutea legilor anterioare, p recum și

a statutelor căilor ferate, fie că titula rii și -au exercitat sau nu drepturile, vor

continua să fie servite conform titlurilor ce posedă cei în drept și cu reținerile

ce li se făceau în virtutea legilor anterioare promulgării acestei legi";.

Aceleași dispoziții tranzitorii privind păstrarea drepturilor de pensie câștigate

le regăsim și în art.54 din L. generală de pensiuni republicată la data de (...).

De asemenea, L. pentru unificarea asigurărilor sociale din (...) a

prevăzut, în art.127 că: "Drepturile câștigate până la punerea în aplicare a

prezentei legi, ale pensionarilor, se respectă în ce privește pensiunile lor de

bază.";

L. asigurărilor so ciale din (...) prev edea, de asemenea , la capitolul ".

transitorii";, în art.319 alin.3, că: "Drepturile d e pensie stabilite potrivit

diferitelor legi de a sigurări sociale pâ nă la punerea în a plicare a legii de fa ță,

se respectă";.

Art.59 din L. nr.292/1959 privind dreptul la pensie în cadrul

Asigurărilor Sociale de S., car e or icu m nu se apl ic a ș i c adrelor mil itarepermanente, preved ea că: "Pierd dreptul la pensie și la ajutor social acele

persoane care, p înă la 23 augus t 1944, au desf ășurat o activita te

antidemocratică, reacționară, potrivnică intereselor poporului, acei care au

militat și au avut un rol activ în introducerea dictaturii militar-fasciste,

precum și acei care manifesta atitudine dușmănoasă fata de regimul democrat -

popular";.

Prin L. nr.27/1966 privind pensiile de asigurări sociale d e stat și pensia

suplimentară, s-a prevăzut , la art.76, că: ". sau ajutorul social stabilite pe baza

unei decizii rămas e definitive nu pot fi anulate decît în situațiile prevăzut e la

art.56, și nici revocate."; Situațiile de la art.56 din lege aveau în vederepersoanele care și-au provocat invaliditate în mod voit, însă numai în ceea ce privește dreptul la pensie sau la ajutor social decurgând din această invaliditate și pe cei condamnați pentru uciderea sau cauzarea invalidității susținătorului, numai în ceea ce privește drepturile de asigurări decurgând de pe urma acestui susținător decedat.

Potrivit art.87 din L. nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de

stat și de asistenț ă socială, "P.le și ajutoarele sociale stabilite pînă la d ata

prezentei legi, se mențin în conti nuare, atît timp cît sînt îndepli nite

condiț iile în baza cărora au fost acordate.";

D. nr.214/(...) privind pensiile militare de stat, cuprindea dispoziții tranzitorii similare, în art.73, în sensul că: "P.le stabilite pînă la data prezentului

decret se mențin, în continuare, atât timp cât sunt îndep linite condițiile în

baza cărora au fost acordate.";

De altfel, deciziile de pensie emise în temeiul acestui decret cuprind

mențiunea că drepturile de pensie se acordă începând cu data de ……, "..

L. nr.164/2001 privind pensiile militare de stat reglementa recalcularea

pens iilor mil itare s tab il ite în b az a leg is l aț ie i an ter io are d ate i in tr ăr ii în v igo are a acestei legi, potrivit art.79 alin.1 lit.a), însă, la lit.b, prev ede a c ă: "în cazul în

care cuantumul pe nsiei obținut confo rm lit.a) este mai mic decât cuan tumul

pensiei în plată se menține cuantumul pensiei în plată";.

L. nr.1. privind sistemul public de pensii publice și alte drepturi de

asigurări sociale, prevedea, de asemenea recalcularea pensiilor cuvenite conform

leg isl aț ie i an ter io ar e, îns ă, conf or m art.180 alin.7, "în situația în care cuantumul pensiilor, stabilit conform alin.6, este mai mic decât cel stabilit

în baza legislației anterioare, se păstrează în plată cuantumul avantajos";.

D in an al iz are a aces tor d ispoz iț ii leg ale, r ezul tă c ă recl aman tu l ș i , de al tf el toț i

pens ion ar ii d in R., ave au to ate d atele c are s ă le f or meze conv ingere a f er mă c ă

drep tur ile lor de pe ns ie, od ată s tab il ite pr in tr -o dec iz ie def in itiv ă, er au c âș tig ate,

pu tând f i cel mul t re c alcul ate pe al te b az e, index ate, major ate, f ăr ă a f i îns ă af ectat

cu an tu mul pens ie i af late în pl ată, as tf el înc ât, mai mul t, nu ave au n ic iun ele me n t

c are s ă le insp ire un sen time n t de incer titud ine pr iv ind pl ata p e v iitor a aces te i pen s ii lunare.

M ai prec is, nu cun oș te au s ă f i ex is tat în R. al te c azur i d e diminuare a

cu an tu mulu i pens ie i af late în pl ată în urma punerii în aplicare a dispozițiilor unui act normativ de reformare a pensiilor, cu atât mai mult cu cât, L. nr.1. s-a

vru t a f i conf or mă pr inc ip iilor ech ităț ii.

În al doilea rând, reclamantul a avut î n vedere, to t d in pr iv it d in perspec tiv ă

is tor ic ă, cadrul normativ în care au fost stabilite pensiile militarilor, prin

reglementări speciale, încă din anul 1889.

A., conform art.1 și 2 din L. pentru pensiuni militare din 1 iulie 1889 , cu

mo d if ic ăr i d in 1891, 1893 ș i 1897, ofițer ii, asimilații lor și funcționarii civili în serviciul armatei aveau dreptul la o pensiune de retragere, în raport de

vechimea în serviciu, iar cuantumul pensiei, reprezenta, în raport cu această vechime, un anumit procent din solda de mijloc a gradului avut în momentul

retragerii, respective din "mijlocia soldei gradului ce a avut în cei din ur mă

2 ani de serviciu";.

M ai trebu ie subl in iat ș i f ap tul c ă , potrivi t art.22 din aceea și lege, aceasta s-a pus în aplicare doar de la 1 iulie a anului următor, asigurând astfel

tr anz iț ia de l a un s is te m de pens ii l a al tul .

Potrivit L. generale de pensiuni din (...), cu modificările din 1904 și

1906, d ispoz iț iile aces te ia er au apl ic ab ile tu turor f uncțion ar ilor s tatulu i, c iv il, militari,eclesias tic i, î ns ă de l a modul de c alcul gener al al p ens ie i s tab il it de ar t.1,

erau exceptați ofițerii generali și superiori și ofițerii inferiori și asimilații

lor, pentru care, la art.2, erau prevăzute anumite condiții speciale de

vechime și de calc ul al pensi ei, baza de calcul a acesteia constituind-o solda mijlocie a celor 2 ani anteriori datei înscrierii la pensie.

Dispoziții similare, de excepție în ceea ce îi privește pe militari, regăsim și în art.2 alin.1 din L. generală de pensiuni republicată la data de (...).

De asemenea, prin art.2 lit.a) din L. pentru unifica rea asigurărilor

sociale din (...), au fost în mod expres exceptați de la aplicarea dispozițiilor

acestei legi "salariații supuși legii generale de pensiuni";, deci și militarii.

Acele aș i regle me n tăr i, de exceptare a militarilor, de fapt a tuturor

funcționarilor stat ului de la aplicar ea prevederilor sa le, au ex is tat ș i în L.

asigurărilor sociale din (...), art.6 din acest act normativ prevăzând că nu

intră în asigurarea obligatorie salariații sup uși legii generale de pensiuni.

Mai mult, în anul 1959, în timp ce legea generală a pensiilor era D. nr.292/1959, a ap ăru t o nouă regle mentare specială privind pensiile ce se

acordă ofițerilor și subofițerilor , respectiv D. nr.293/1959, ce prevedea, în art.1

și art.2 lit.a) c ă of ițer ii ș i subof ițer ii, dup ă trecere a lor î n rezerv ă s au d irec t în

re tr agere, au drep tu l l a pens ie în cond iț iile aces tu i ac t nor mativ , iar în art.5, căfondurile neces are pl ăț ii pens iilor se asi gură de stat.

Conform art.11 din acest decret, cuantumul pensiei se stabilea, înraport cu vechimea, într-un anumit procent din dreptul de soldă

corespunzător ultimului grad avut în activitate.

În anul 1977, în timp ce actul normativ general privind pensiile de stata devenit L. nr.3/1977, a fost adoptat D. nr.214/1977 privind pensiile militare

de stat, în temeiu l căruia reclaman tului i s -a stabilit dreptul la pensia deserviciu.

Potrivit acestui act normativ, pensiile cadrelor militare permanente se

calculau în raport cu media retribuțiilor tarifare din 5 ani de serviciu consecutivi în cadrele permanente, la alegere, din ultimii 10 ani

premergători ieșirii din cadrele permanente, medie la care se lua în calcul

solda gradului pe care îl are militarul la data ieșirii din cadrele permanente.

Ulter ior, o nou ă lege spec ial ă pr iv ind pen s iile mil itare de s tat a f ost adop tată î n anul 2001, respectiv L. nr.164/2001, ul ter ior sch imb ăr ii c adr ulu i nor mativ gener al al pensiilor din sistemul public, prin L. nr.1..

Această lege , prevedea, în art.1, c ă: " dreptul la pensii și asigurări

sociale pentru cadrele militare este garantat de st at și se exercită în

condițiile prezente i legi";, iar în art. 2, că: " S.ul pens iil or mil itare de s tat ș i

as igur ăr ilor soc iale în do men iul ap ăr ăr ii n aț ion ale, ord in ii publ ice ș i s igur anțe i

n aț ion ale acoperă riscurile activit ății militare, pre cum și pierderile de venituri d ator ate in v al id ităț ii, b ătr âneț ii ș i decesulu i";.

Conform art.5 din legea nr.164/2001, fondurile necesare pentru plata

pens iilor mil itare de s tat ș i a al tor dre p tur i de as igur ăr i s oc iale se as igur ă de la bugetul de stat prin bugetele M..N., M., S.R.I..

Potrivit art.21 din această lege, b az a de c alcul f olosită pen tru s tab il ire a pensiei militare de stat este solda l unară brută avută în ultima lună de activitate, care include solda de grad corespunzătoare la data trecerii în

rezervă.

În al treilea rând, reclamantul a avut în vedere, în formarea convingerii sale

c ă pens ia de serv ic iu es te un drep t c âș tig at, f ap tul c ă, atât la data adoptării L.

nr.1., a H. nr.7., cât ș i la data emiterii deciziei administrative de „. a pensiei recurentului din data de (...), L. nr. 164/2001 era în vi goare, fiind abrog ată

abia după jumătate de an de la data intrării în vigoare a L. nr.1., respectiv la data de 0(...).

Practic, neabrogând, prin L. nr.1., L. privind pensiile militare din 2001, chiar

legiuitorul a recu noscut beneficiarilor acestor pensii un drept câștigat, cel care le conferea statutul de pensionar militar, cons id er ând c ă, în aces t f el,

măs ur a lu ată v a ap ăre a do ar c a o redu cer e prin recalculare a cuantumului pensiei,

de ter min ată de in teresul publ ic, ș i nu c a o af ectare subs tanț ial ă ș i

irevoc ab il ă/per mane n tă a drep tulu i aces tor a, în sensul el imin ăr ii pens iilor mil itare.

În acest context, reclamantul a suferit, prin decizia nr. ^{1./( ...), o ingerință}

esențială în drept urile sale, nu n um ai prin diminuarea cuantumului pens iei

sale, ci, mai ales prin pierderea calității, a statutului de pensionar militar, ce-i fusese recunoscut prin decizia nr.1./1998, în temeiu l D.ui nr.214/1977 și

a L. nr.164/2001, cu atât mai mult cu cât această lege mai era în vigoare.

Se constată, în acest sens, că și L. nr.1. a prevăzut că pensiile stabilite anterior datei de (...), devin pensii în înțelesul acestei noi legi și vor fi recalculate într-un anumit termen, dar a dispus aceste măsuri în condițiile în care legile în baza cărora au fost acordate drepturile la pensie (L. nr.3/1977, ș.a.) erau abrogate, prin chiar dispozițiile sale.

Observând că, prin dispozițiile L. nr.1., nu a fost abrogată L. nr.164/2001,recurentul, în mod justificat, se prevalează de statutul său de pensionar militar, pe care-l avea nu numai la data recunoașterii dreptului la pensie, ci și la data recalculării pensiei sale, pe data de (...).

În acest sens, potrivit disp.art.16 alin.1 și 2 din L. nr.24/2000 republicată și actualizată privind normele de tehnică legislativă, se prevede, subtitulatura ";ev itare a p ar alel is melor";, că:

„În procesul de legiferare este interzisă instituirea acelorașireglementări în mai multe articole sau alineate din același act normativ ori în două sau mai multe acte normative.

În cazul existenței unor paralelisme acestea vor fi înlăturate fie prinabrogare, fie prin concentrarea materiei în reglementări unice.";

De asemenea, conform art.14 alin.1 din același act normativ, reglementările de același nivel și având același obiect se cuprind, de regulă, într-un singur act normativ.

Potrivit disp.art.17 din L. nr.24/2000 republicată și actualizată, „Învederea asanării legislației active, în procesul de elaborare a proiectelor deacte normative se va urmări abrogarea expresă a dispozițiilor legale căzute în desuetudine sau care înregistrează aspecte de contradictorialitate cu reglementarea preconizată.";

Acest articol se corelează cu art.65 alin.3 din L. nr.24/2000, ce prevede că:

„În vederea abrogării, dispozițiile normative vizate trebuie determinateexpres, începând cu legile și apoi cu celelalte acte normative, prin menționarea tuturor datelor de identificare a acestora.";

Prezumția că anu mite norme au făc ut ob iectul modific ării, completării

sau abrogării lor implicite es te pos ib il ă, conf or m art.67 alin.1 din aceeași lege, doar în cazuri deosebite, în care la elaborarea și adoptarea unei reglementări

nu a fost posibilă i dentificarea tuturor normelor contrar e, îns ă, în speț ă, nu ne

pu te m af la în prezen ț a unu i ase mene a c az, deo arece l a adop tare a L. nr.1., leg iu ito rul

a avu t în vedere toc mai c ategor iile de perso ane c are benef ic iaz ă de pens ii în te me iul

unor leg i spec iale, ac te nor mative pr in tre c are se af lă ș i L. nr .164/2001.

De altfel, în acest sens s-a pronunțat și Curtea E. a D. O. în cauze recente, respectiv C. F. M. și A. G. S. contra R., în cereri ce priveau măsuri luate de către S.

Român în aceeași perioadă, respectiv prin L. nr.118/2010, în sensul diminuăriisalariilor personalului bugetar cu 25%, în sensul că: „Totuși, atunci când odispoziție legală este în vigoare și prevede plata anumitor beneficii, iar condițiile stipulate sunt respectate, autoritățile nu pot refuza în mod deliberat plata acestora atâta timp cât dispozițiile legale rămân în vigoare.";

Dacă în ceea ce priv ește măsura dispusă prin L. nr.118/20 10, Curtea EDO a

reținut că nu ne aflam în situația prezentată mai sus, considerând că pentru lunile iulie-decembrie 2010 salariul reclamanților era ce l stabilit prin această lege, aceasta

fiind considerată leg ea în vigoare, nu ac eeași este situația î n speță, în care L. n r.1.

nu a prevăzut doar reducerea pensiilor militare cu un anu mit procent, ci a an ulat

practic dispozițiile L. nr.164/2001, lege în vig oare, eliminând dreptul reclamantului

la pensie militară, la statutul de pensionar militar, cu toate drepturile aferente.

În speță, decizia contestată, nr. 1./(...), prin care a fost stabilită reclamantului o pensie 2200 lei, a fost emisă în temeiul L. nr. 1. care, la art. 1 lit.a), prevedea că, la data intrării în vigoare a legii, pensiile militare de stat devin pensii în înțelesul L. nr.

1., iar la art. 3, ca aceste pensii „stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracterspecial, cuvenite sau aflate în plată ";, se calculează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de L. nr. 1..

Chiar prin textul ar t. 3 din L. nr. 1., le giuitorul precizează că aceste pensii

speciale sunt prevăzu te de lege, fiind ". potrivit prevederilor legilor cu caracter

special"; și sunt „cuvenite";.

Consider că prime ază în cauză subli nierea unor aspect e particulare ale

pensiilor de serviciu ale militarilor, care, în lipsă de practică judiciară

neunitară la data pronunțării deciziei nr.29/2011 a Î. C. de C. și Justiție , nici nu au putut fi analizate în cadrul acestui recurs în interesul legii.

În acest sens, chiar din considerentele acestei decizii, se reține că reprezentantul Procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a reliefat că, având în vedere faptul că jurisprudența neunitară atașată recursului în interesul legii vizează în majoritatea covârșitoare litigii generate de aplicarea dispozițiilor art. 1 lit. c) din L. nr. 1., s-ar impune chiar amânarea judecării recursului în interesul legii, pentru a fi verificată jurisprudența la nivelul curților de apel, în vederea identificării și depunerii la dosar a hotărârilor judecătorești prin care au fost soluționate și litigii generate de aplicarea celorlalte dispoziții ale art. 1 din legea respectivă.

Aces te aspec te spec if ice, dar de o deosebită imp or tanț ă, în cerce tare a inger ințe i

S. în drep tul recl ama n tulu i, sun t ur măto ar ele :

I. decizia de recalculare a pensiei de serviciu a reclamantului a fost

emisă de către M. A. N. - D. financiar-contabilă, la data de (...), în temeiul H.

nr.7., după suspen darea ex ecutării acestei hotărâri de guvern, prin senti nța

civilă nr.338/(...) a C. de A. C. -Secția comer cială, de contencios administrativ

și fiscal - și anularea unor dispoziții esențiale ale acestei hotărâri, prin sentința

civilă nr.443/(...) a C. de A. C. -Secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal.

Pentru motivele pe care le voi dezvolta ulterior, consider că existența acestor hotărâri judecătorești prin care a fost suspendată executarea, respectiv a fost anulat actul administrativ normativ dat în aplicarea și organizarea L. nr.1., constituie, în analizarea ingerinței statului în dreptul reclamantului la un "., prin actul administrativ individual emis în baza acestei hotărâri de guvern, chiar o

problemă a aprecierii dacă ingerința, la data emiterii actului, "era prevăzută de

lege";, respectiv de un act normativ în vigoare, care să -și poată prod uce efectele,întrucât, astfel cum voi argumenta în continuare, doar dispozițiile L. nr.1., fără norme de organizare corespunzătoare, nu permiteau practic, la data respectivă, recalcularea scontată a acestui tip de pensii.

Chiar și în situația în care s-ar putea considera că totuși ingerința era prevăzută de L. nr.1.- act normativ practic inaplicabil, astfel cum a constatat și G., adoptând însă O. nr.1. cu mare întârziere și oricum, după data când s-a produs ingerința în dreptul reclamantului la pensia militară, cu siguranță atitudinea S., care nu a adoptat o poziție onestă, de a se abține de la emiterea unor acte administrative prin care să fie afectate drepturi ale particularilor atât timp cât puterea judecătorească a constatat motive de nelegalitate a actului administrativ normativ în baza cărora a fost emis, trebuia analizată și din perspectiva necesității

ingerinței pentru proteguirea unor interese publice.

II. Pensia militară a reclamantului nu cuprindea o parte contributivă și

una necontributivă, fondu rile necesare pentru plata pensiilor militare nefiind

asigurată niciodată din bugetul asigur ărilor sociale de st at, ci doar din bug etul de stat, prin cel al M. A. N., practic militarilor recunoscându-li-se, ca funcționari ai statului, un drept la pensie ca o recunoaștere adusă acestora pentru serviciile

puse în slujba țării, a devotamentului în perioada în care au servit intereselor statului.

A., potrivit art.5 alin.2 din legea nr.164/2001, fondurile necesare pentru plata

pensiilor militare se asigură din b ugetul de stat, prin bugetele M., M., S.

III. Riscurile socia le acoperite prin acest drept de se curitate socială,

pensia militară, nu au fost dec ât în ultimă instanță de natură fizică, pe n tru

bătrânețe, ci, în primul rând, cele inerente activității de mili tar, precum și

cele de natură economică și psihologică.

Prin urmare, riscurile sociale pentru care s-a considerat ne cesară stabilirea pensiei de serviciu a reclamantului au fost: riscurile act ivității de militar, cu

toate privațiunile, interdicțiile și inc ompatibilitățile acestei profesii, precum

și pierderile de venituri ca urmare a pensionării din acest sistem.

IV. În cauză ingerința în dreptul recurentului la pensie este una esențială, întrucât a afectat dreptul la pensie al acestuia, privit ca element de

remunerație, ce constituia un substitut al dreptului la muncă/salariu, acordat

de către S. român.

I. Argumentarea primului aspect specific al "recalculării"; pensiei militare a reclamantului.

Prin sentința civilă nr.338/(...) a C. de A. C. -Secția comer cială, de

contencios administrativ și fiscal -, s-a dispus suspendarea ex ecutării H. nr.735/(...), până la pronunțarea instanței de fond, constatându-se întrunite în cauză condițiile art.14 din L. nr.554/2004 și avându-se în vedere R.a nr.R (89)8 din (...) a Comitetului de M. din cadrul C. Europei.

S-a reținut în esență că în cauză este îndeplinită condiția "cazului bine justificat";, întrucât dispozițiile actului administrativ normativ contestat fac pentru prima dată referiri la situația în care beneficiarii acestora nu depun cereri de recalculare și documente doveditoare, caz în care se va proceda în mod discriminatoriu la determinarea punctajului mediu anual pe baza salariului mediu brut pe economie din perioadele respective.

Instanța de contencios a mai constatat că această stare de fapt este de natură a crea un dezechilibru între interesul general și imperativele protecției drepturilor fundamentale ale persoanei, care există, ori de câte ori, prin diminuarea drepturilor patrimoniale, persoana trebuie să suporte o sarcină excesivă și disproporționată.

În ceea ce privește caracterul iminent al pagubei, s-a reținut că acesta se desprinde din cuprinsul prevederilor art.1 al H. nr.7., în sensul cărora recalcularea pensiilor se va face într-o perioadă de 5 luni de la data intrării în vigoare a acestei hotărâri. Cum H. nr.7. a intrat în vigoare la data de 29 iulie 2010, iar pensiile astfel recalculate în perioada mai sus menționată urmau să intre în plată începând cu luna ianuarie 2011, s-a apreciat că se justifică susținerea reclamanților privitoare la iminența pagubei ca prejudiciu viitor ce se va realiza în perioada de timp arătată.

Prin R.a nr.R (89)8 din (...) a Comitetului de M. din cadrul C. Europei s-aarătat că particularilor trebuie să li se ofere, când este necesar, o protecție jurisdicțională provizorie, apreciindu-se că autoritățile admi nistrative acționează în

numeroase domenii și că activitățile lor pot fi de natură a afecta drepturile,

libertățile și interesele persoanelor.

S-a mai constatat prin aceeași R. că executarea imediată și integrală a actelor administrative contestate sau susceptibile de a fi contestate poate, în

anumite condiții, cauza un prejudiciu ireparabil și pe care echitatea îl impune ca

fiind de evitat în măsura posibilului.

R.a prevede printre principiile enunțate în acest domeniu, la art.II, că

asemenea măsuri po t fi luate mai ales at unci când executare a actului administra tiv

este de natură a cauza pagube grave, dificil de reparat și când există un argument juridic aparent valabil față de legalitatea actului administrativ.

Potrivit art.14 alin.4 din L. nr.554/2004, hotărârea prin care se pronunță suspendarea este executorie de drept. R. nu este suspensiv de executare.

Conform alin.7 al aceluiași articol , suspendarea executării actuluiadministrativ are ca efect încetarea oricărei forme de executare, până la expirarea duratei suspendării.

Mai mult, la data de (...), prin sentința civilă nr.443 a C. de A. C.-Secția

comercială, de c ontencios adminis trativ și fiscal -, s-a dispus anularea

dispozițiilor art.2 alin.2, 3, 4, 6 și 7, art.6 alin.1,2,4 și a art.10 alin.2 din H. nr.735/(...).

Pentru a pronunța a ceastă hotărâre, juri sdicția de contencios administrativ a

reținut, în esență, următoarele:

L. nr.1. precizează în art.4 alin.1 "că recalcularea pensiilor prevăzute la

art.1 se realizează de către instituțiile în evidența cărora se află persoanele

beneficiare….";, în art.5 alin.4 că: "în cazul pensiilor prevăzute la alin.1 pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare pentru care nu pot fi dovedite

venituri de natură salarială, la determinarea punctajului mediu anual se

utilizează salariul mediu brut pe economie din perioada respectivă";.

Din interpretarea logică a acestor dispoziții legale rezultă că prin

hotărârea de guvern atacată se adaugă la lege, întrucât L. nr.1. nu conține

nicio dispoziție care să prevadă în sarcina reclamanților obligația de depunere

a cererilor de recalculare a pensiei și a documentelor doveditoare a veniturilor pe care le-au realizat, iar raportarea la salariul mediu brut pe economie,pentru calculul cuantumului pensiei, se face doar în ipoteza în care nu pot fi

dovedite veniturile de natură salarială, nu și în ipoteza prevăzută de hotărârea

de guvern și anu me "în cazul în care nu au fost depuse documentele

doveditoare în termenul de recalculare prevăzut de lege";.

S-a constatat astfel că, potrivit art.4 alin.1 și 3 din L. nr.24/2000, art.108 din

C., hotărârea de guvern contestată, care adaugă la lege, se impune a fi anulată.

S-a mai reținut că, prin prevederea referitoare la obligația reclamanților de a depune cereri de recalculare a pensiilor și documentele doveditoare aleveniturilor pe care le-au realizat în decursul carierei, se realizează o ingerință în dreptul lor la respectarea bunurilor, inclusiv în dreptul de a beneficia de un bun.

În ceea ce privește ingerința statului s-au reținut următoarele:

"Cu privire la baza legală a ingerinței, instanța europeană a decis în mod constant că expresia "prevăzută de lege"; care figurează în art.8,9,10 și 11 din C. impune nu numai o simplă existență a unor reglementări, ci privește însăși calitatea legii în cauză, care trebuie să fie suficient de accesibilă și previzibilă, astfel ca orice individ să fie în măsură să-și adapteze conduita socială. De asemenea, principiul legalității implică existența unor norme de drept intern suficient de accesibile, precise și previzibile (Hentrich împotriva Franței, hotărârea din (...), paragraful 42). În plus, preeminența dreptului este inerentă tuturor articolelor convenției. Rezultă că necesitatea de a analiza dacă s-a păstrat un echilibru just între cerințele de interes general ale comunității și imperativele protecției drepturilor fundamentale ale individului, nu poate avea loc decât dacă se dovedește că ingerința litigioasă a respectat principiul legalității și nu era arbitrară ( Iatridis contra Greciei, hotărârea din (...)).

Prevederile în temeiul căreia se pretinde ingerința trebuie să conțină garanții procedurale suficiente pentru evitarea abuzului de putere din partea autorităților (Hentrih împotriva Franței, hotărârea din (...)).";

Cu privire la cerința proporționalității, s-a reținut că reclamanții au fost puși în situația de a suporta o consecință excesivă și disproporționată, în sensul că o categorie de persoane a fost obligată prin actul atacat să depună într-un interval de timp insuficient eforturi considerabile pentru a procura documentele doveditoare pentru recalcularea pensiei în termenul prevăzut și să depună o cerere în acest sens.

S-a mai constatat că, prin prevederile cuprinse în hotărârea de guvern atacată, care impun în sarcina reclamanților obligația de a depune cereri pentru recalcularea pensiilor, de a depune documentele doveditoare ale veniturilor, stabilind și sancțiunile în caz de neîndeplinire a acestor obligații, au fost încălcate și prevederile art.14 din C., articol privitor la interzicerea discriminării.

Potrivit art.23 din L. nr.554/2004, hotărârile judecătorești definitive șiirevocabile prin care s-a anulat în tot sau în parte un act administrativ cu caracter normativ sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.

În urma acestei hotărâri prin care s-a admis acțiunea reclamanților, întemeiul art. 15 alin.4 din L. nr.554/2004, măsura suspendării executării actului normativ, dispusă în condițiile art. 14, s-a prelungit de drept până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

În consecință, la data de (...), data emiterii deciziei de recalculare a

pensiei militare, ingerința în drepturile recurentului s -a produs în baza unei

hotărâri de guver n a cărei execut are fusese suspen dată, cu efecte e rga

omnes, și care era anulată, în ceea ce privește dispoziții esențiale ale sale,

de către instanța de contencios administrativ, prin hotărâre definitivă.

Practic, aspectele de aparență de nelegalitate și ulterior, de nelegalitate, constatate de către instanțele de contencios administrativ, în sensul că pensionarii

militari, categorie din care face parte și recurentul, au fost obligați, prin H. nr.7. să

depună, într -un interval de timp insuficient, eforturi considerabile pentru a procura

documentele doveditoare privind veniturile lunare obținute î ntr -o perioadă de ti mp

îndelungată , deși dispozițiile L. nr.1. prevedeau că recalcularea pensiilor se realizează de către instituțiile în evidența cărora se află persoanele beneficiare, precum și sancționarea acestora cu stabilirea pensiei în raport cu salariul mediu brut pe economie, în ipoteza în care nu depun documentele doveditoare în termenul

de recalculare prevăzut de lege, conduc implicit la nelegalitatea decizieiadministrative individuale contestate în prezentul litigiu.

A., ignorând acest e măsuri dispuse d e către instanțele j udecătorești în

ceea ce privește efectele actului administrativ normativ, S. a afectat un drept se securitate socială al reclamantului, fără a avea practic un temei legal,

cunoscând că nu a avut posibilitatea, până la data de (...), de a lua măsuri de

recalculare legală a pensiei partic ularului în raport cu veniturile r eale

obținute de către acesta în perioad a vieții active și că, deși L. nr.119 era în

vigoare, nu ex ista la acea dată po sibilitatea aplicării acesteia, în sens ul

recalculării pensiei, fără o vătămare gravă a intereselor pensionarului, ci doar stabilirea unui cuantum stabilit în tot sau în cea mai mare parte, pe bazasalariului mediu brut pe economie, cu mult sub drepturile ce ar fi rezultat dintr-un calcul real, onest și echitabil.

Mai trebuie subliniată și lipsa absolută de previzibilitate a măsurii ce a

afectat în mod sub stanțial dreptul re cur entului la pens ie militară, ce rezu ltă

cu deosebită claritate din prevederile art. 12 ale O. nr. 1/2010, adoptate cu doar

câteva luni înainte de intrarea în vigoa re a L. nr. 1., în ac eeași perioadă de cr iză

economică, după adoptarea Legilor nr. 329/2009 și nr. 330/2009.

Acest articol prevede că: „ În anul 2010, măsurile prevăzute de L. cadru nr.

330/2009 și de prezenta ordonanță de urgență referitoare la reîncadrarea și salarizarea personalului plătit din fonduri publice, nu vor produce efecte asupra cuantumului pensiilor militare de stat, pensiilor de stat și pensiilor de serviciu

aflate în plată, și nici asupra ajutoarelor, plăților compensatorii/. acordate la trecerea în rezervă sau la încetarea raporturilor de serviciu.

După data de 1 ian uarie 2010, pensi ile și ajutoarele , plățile compensatorii/. prevăzute la alin. 1 și compensațiile de chirie se stabilesc în funcție de nivelul și

structura bazei de calcul în vigoare la data de (...), fără a fi afectate de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal prevăzute la art. 10 din L. nr. 329/2009 .";

Pentru aceste considerente privind previzibilitatea măsurii luate, dar având în vedere și istoricul legislației din țara noastră privind pensiile militare, recurentul nu avea niciun motiv să păstreze, într-o arhivă proprie, documente privind soldele obținute în perioada de 30 de ani, cât acesta a avut calitatea de militar, deci nu i se poate imputa nicio lipsă de diligență în acest sens, acesta muncind și trăind cu convingerea că acestea nu vor conta niciodată la stabilirea drepturilor sale de pensie.

În al doilea rând, trebuie avut în vedere faptul că S., după numai o lună d e

la data emiterii acestei decizii, recunoaște, în preambulul O. nr.1., că în termenul stabilit de L. nr.1., "nu au fost identificate document ele necesare dovedirii în totalitate a veniturilor în cadrul procesului de recalculare pentru aproximativ 1. de persoane, lucru care a avut un impact negativ asupra

valorificării dreptului la pensie al beneficiarilor acestei legi, în sensul că, pentru cei care nu au prezentat acte c are să dovedească veniturile obținute, în

funcție de care s -a recalculat pensia de serviciu, s-a utilizat salariul mediu

brut pe economie";.

Toate aceste aspecte erau și trebuiau să fie cunoscute S. și la data de

(...), cu atât mai mult cu cât insta nțele judecătorești, constatând aces te

neajunsuri, au dispus măsuri prin care să evite ca, prin acte normative

nelegale, să se ajungă la ingerințe de esență în dreptul recurentului.

În consecință, S. avea obligația, pe de parte, să înlăt ure situația nelegală

și discriminatorie constatată, iar, pe de altă parte, să se abțină a ad uce

atingere drepturilor particularilor în temeiul dispozițiilor analizate anterior.

Cu toate acestea, S. a emis actul administrativ individual contestat în

cauză, afectând în mod substanțial un drept de securitate socială al

reclamantului, sancționându -l practic pe acesta pentru neîndeplinirea unei

obligații în privința căreia nu i se poat e reține vreo culpă, cu atât mai mult c u

cât, după numai o lună, G. recunoașt e că nici instituțiilor statului nu le era

posibilă procurarea documentelor necesare recalculării legale a pens iei acestuia în termenul stabilit prin H. nr.7..

Mai trebuie subliniat că , prin decizia nr.38/(...), Înalta Curte de Casație și

Justiție a respin s recursurile declarate de Guvernul României și M. A. și I. și a

menținut sentința civilă nr.338/(...) a C. de A. C. - Secția comercială, de

contencios adminis trativ și fiscal -, prin care s-a dispus s uspendarea ex ecutării

H. nr.735/(...), reținând următoarele:

"Mai este de observat că suspendarea executării actelor administrative constituie un instrument procedural eficient pus la dispoziția autorității emitente sau a instanței de judecată în vederea respectării principiului legalității: atâta timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află într-un proces de evaluare, din punct de vedere legal, a actului administrativ contestat, este echitabil ca acesta din urmă să nu-și producă efectele asupra celor vizați.";

"Așa cum în mod corect a reținut prima instanță, la o analiză în aparență a L. nr.1., se observă că ea nu conține dispoziții care să oblige pensionarii să depună cereri de recalculare a pensiei, să solicite și să depună acte doveditoare privind veniturile realizate sau în temeiul cărora să fie obligați să suporte vreo consecință, ca urmare a neefectuării de către aceștia a demersurilor prevăzute în actul normativ. La rândul lor, nici dispozițiile L. nr.1. nu impun o asemenea obligație, ci se referă doar la posibilitatea beneficiarilor săi de a dovedi, în situațiile prezentate în reglementare, cu înscrisuri probatorii, stagiile de cotizare.

Cu toate acestea, art.2 alin.3 și 4, art.6 alin.2 și art.10 alin.2 din H. nr.735/(...) obligă pensionarii aflați sub incidența sa să solicite documentele necesare recalculării pensiilor și să depună cererile de recalculare și actele doveditoare privind veniturile obținute.";

"…..instanța de control judiciar are în vedere faptul că H. nr.735 din (...)

- act administrativ unilateral cu caracter normativ - produce efecte erga omnes, ca și sentința recurată.";

"Putem aprecia că există urgență atunci când executarea actului administrativ aduce o atingere gravă și imediată unui interes public, situației reclamantului sau intereselor pe care acesta înțelege să le apere.";

"În speța de față, Î. Curte apreciază că este corectă concluzia primei instanțe, în sensul că H. nr.735 din (...) creează o situație discriminatorie prin determinarea punctajului mediu anual pe baza salariului mediu brut pe economie din perioadele pentru care beneficiarii pensiilor nu au depus cereri de recalculare și documente doveditoare.

În plus, după cum s-a evidențiat și de către judecătorul fondului, pentru prima dată, actul administrativ cu caracter normativ prevede o asemenea modalitate de calcul a drepturilor de pensie.";

„De asemenea, trebuie reamintit faptul că instanța europeană a drepturilor omului a decis în mod constant că noțiunea de „., ca obiect al dreptului de proprietate, consacrat și protejat de art.1 paragraful 1 din Primul

Protocol Adițional al C.E.D.O., include orice interes al unei persoane de drept privat care are o valoare economică, astfel încât dreptul la pensie poate fi asimilat unui drept de proprietate.

Prin dispoziția referitoare la obligarea pensionarilor de a depune cereri de recalculare a pensiilor și a documentelor doveditoare a veniturilor pe care le-au dobândit în decursul carierei, se realizează o ingerință în dreptul lor la respectarea bunului, reprezentat de pensie.";

În ceea ce privește hotărârea judecătorească de anulare a dispozițiilor H. nr.7., respectiv sentința civilă nr.443/(...) a C. de A. C.-Secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal , aceasta a rămas irevocabilă, prin decizia

nr.5364/(...) a Î. C. de C. și Justiție, s-au respins ca fiind lipsite de interesrecursurile declarate de Guvernul României și de către Ministerul

Administrației și Internelor, menținându-se această sentință.

III. Motivații privind specificului riscurilor sociale acoperite prin pensia

militară de care beneficia reclamantul -recurent.

Pensia militară a fost stabilită de către legiuitor, pe lângă cele

menționate anterior, și în considerarea interdicțiilor și incompatibilităților care au afectat drepturile reclamantului în perioada de activitate.

A., potrivit disp.art.28 din L. nr.80/1995 privind statutul cadrelor militare, cadrelor militare în activitate le este interzisă exercitarea următoarelor drepturi: a) sa facă parte din partide, formațiuni sau organizații politice ori să desfășoare propaganda prin orice mijloace sau alte activități în favoarea acestora ori a unui candidat independent pentru funcții publice; b) sa candideze pentru a fi alese în administrația publică locală și în Parlamentul

României, precum și în funcția de P. al R.

Conform art.80 din același act normativ, ofițerii, maistrii militari și subofițerii în activitate au obligația de a nu efectua activități care contravin demnității, prestigiului și normelor de comportare ce decurg din calitatea lor de cadre militare.

C. militare în activitate le este interzis: a) sa îndeplinească alte funcții decît cele în care sînt încadrate, cu excepția cumulului prevăzut de lege, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului apărării naționale; b) sa fie asociat unic ori sa participe direct la administrarea sau conducerea unor organizații ori societăți comerciale, cu excepția celor numite în consiliile de administrație ale regiilor autonome și societăților comerciale din subordinea M. A. N., din cadrul industriei de apărare sau în legătura cu aceasta.

Nu se poate reține că în țară ar fi intervenit schimbări majore în ceea ce privește statutul personalului ce beneficia de pensiile speciale, care să transforme aceste drepturi, în doar câțiva ani de la consacrarea lor legislativă, în pensii inechitabile în ansamblul sistemului de pensii.

Practic, se constat ă că raționamentel e avute în vedere la data stabilirii

pensiilor speciale prin lege, ce au fost analizate de către Curtea Constituțională de-a lungul anilor, a ceasta apreciind că drepturile stabilite prin actele normative

speciale nu rep rezintă privilegii, ci doar com p ensații parțiale ale

inconvenientelor ce rezultă din rigoarea statutelor speciale (decizia nr.

20/(...)), se mențin neschimbate și în prezent.

Se mai reține în acest sens că, tot Curtea Constituțională , prin decizianr.279/2006, analizând sesizarea de neconstituționalitate a dispozițiilor privi nd

pensiile de serviciu ale parlamentarilor, a reținut că acestea nu contravin

dispozițiilor constituționale întrucât, „…nici o prevedere din C. nu i mpune

uniformitatea sistemului de pensii. De altfel, nu numai pentru deputați și senatori,

ci și pentru alte categorii socioprofesionale, cum sunt magistrații, cadrele militare,

diplomații și alte cat egorii - s-au stabilit, prin legi speciale, sisteme derogatorii de la sistemul general de pensii. D., în t oate aceste cazur i, nu este contra ră

prevederilor art.16 din C. și se justifică prin specificitatea activității acestei

categorii socioprofesionale.";

IV. Argumente în sensul că măsura dispusă a adus atinge re, în cauză,

dreptului la pensie al reclamantului, ca element de remunerație.

Pentru munca prestată în calitate de militar, recurentului i s -au recunoscut, prin legile speciale din domeniu, o serie de drepturi cu caracter de

remunerație, printre care plat a salariului și a altor drepturi, în timpul

activității propriu -zise, dar și plata pensiei de servi ciu, după încetar ea

raporturilor de muncă. Acestor drepturi le corespunde o bligația corelativă a S.,

ca angajator, prin diferitele sale instituții publice, s ă le plătească, astfel cum

acestea au fost reglementate, având în vedere faptul că, la fel ca și salariul, și

pensia de serviciu, a fost atât cauza, cât și obiectul raportului de muncă.

De altfel, prin ho tăr âre a d in (...) în c auz a C -262/88, Barber vs.Royal Exchange

Assurance Group, Curtea de Justiție a C. E. a decis că toate formele de pensie

ocupațională constituie un element de remunerație în sensul art.141 din Tratat.

Această hotărâre a C.J.C.E. a f ost avu tă în vedere l a adop tar e a D. 9. a C. d in

(...), de mod if ic are a D. 8. priv ind apl ic are a pr inc ip iulu i eg al ităț ii de tr atame n t în tre

b ărb aț i ș i f e me i în cadrul reg imu r ilor prof esion ale de secur itate soc ial ă, as tf el cu m

rezul tă d in pre amb ul ul aces tu i ac t co mun itar.

În conf or mitate cu ho tăr âr ile pronunț a te d e Cur te a de Jus tiț ie în c auz a C -7/93,

Bes tuur v an he t Al ge meen burgerl ijk p ens ioenf onds vs.G.A.Beune ș i în c auz a C -

351/00, P irkko N ie mi, un s is te m de pe ns ie pen tru f uncțion ar i in tr ă în do men iu l de

apl ic are al pr inc ip iu lu i eg al ităț ii de re muner are, în cond iț iil e în care sistemul de

pensii se referă la o anumită categor ie de lucrători, pre stațiile se plătesc în

baza relației acest ora de muncă cu a ngajatorul public, în cadrul unui sist em

ce face parte din s istemul general pr evăzut de lege, i ar prestațiile depind în

mod direct de ve chimea în muncă realizată și sun t calculate pe ba za

ultimului salariu al funcționarului .

Aceste statuări ale C.J.C.E., au f ost avu te în vedere l a adop tar e a D. 2. a P. E. ș i

a C. d in (...), as tf el cum rezul tă d in pre ambulul aces tu i act comunitar.

Des igur, aces te a sun t nor me co mun itare pr iv ind eg al itate a de re muner aț ie în tre

f eme i ș i b ărb aț i în mate r ie de înc adr ar e în munc ă ș i de mu nc ă, d ar cons ide r c ă

trebu ie reț inu tă cali ficarea, garanțiile și implicit, recunoașterea ca drept sui

generis, izvorând din raporturile de muncă sau de serviciu, pe care Curtea de

Justiție a C. E. o acordă drepturilor beneficiarilor uno r asemenea forme de

prestații de securitate socială, asimilându -le noțiunii de remunerație , apreciindu-le c a f iind pl ătite în b az a rel aț ie i de mu nc ă al aces tor lucr ător i cu

ang ajatorul publ ic, drep tur ile de pens ie av ând c a te me i d ispoz iț iile leg ale ce

regle men te az ă ch iar aces te r apor tur i jur id ice.

De altfel, prin E. de motive a L. nr.14/2008, de aprobare a de urgenta a G.nr. 7. pentru modificarea si completarea L. nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, precum si pentru modificarea L. nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, s-

au reț inu t ur măto are le: „ Prin dobândirea calității de stat membru al Uniunii E.,

R. și -a asumat, de la data de 1 ianuarie 2007, obligația de a transpune aquis-ul comunitar, impl ic it de a as igur a respec tare a pr inc ip iulu i eg al ităț ii de ș an se

în tre f e me i ș i b ărb aț i în cadrul scheme lor ocupaționale d e securitate socială,

inclusiv în ceea ce privește sistemul pensiilor militare de stat, reglementat

prin L. nr.164/2001.";

De asemenea, s-a mai reț inu t c ă: „ u rmare a consultărilor bilaterale,

desfășurate între exp erții C. E. și reprezentanții instituțiilor române care se

încadrează în sistemele de pensii ocupaționale, a rezultat caracterul

imperativ al mod ificării legislației incidente, sens în care M. Mun cii,

Familiei și Egalită ții de Ș. a promov at proiectul Ordo n anței de urgență a G.

privind egalitatea de tratament într e bărbați și femei în cadrul scheme lor

profesionale de securitate socială. Acesta transpune dispozițiile D. 8. privind

aplicarea principiului egalității de tratament între bărbați și femei în cadru l

regimurilor profesionale de securitate socială, astfel cum a fost modificată

prin D. 9..";

De al tf el, și Cur te a E . a D. O., pr in hotăr ârea pronunțată la data de (...), în cauza Lombardo contra Italiei, a dec is, în leg ătur ă cu o c ontestație inițiată de un judecător cu p rivire la pensia p e care era îndrep tățit prin lege să o

primească, că statul, "în îndeplinire a acestei obligații nu face uz de pute rea

sa discreționară și poate fi comparat, în această privință cu un angajator privat, parte într-un contract de muncă guvernat de dreptul privat.";

Î n consecință, coroborând cele statuate de către Curtea de J ustiție de la L. cu

cele reținute de Curtea E. a D. O. în cauza anterior menționată, dar și în C. F. M. ș i

A. G. S. contra R., re zultă că dreptul la p ensie de serviciu era datorat recurentului în temeiul raporturilor sale de serviciu, în calitatea acestuia de militar, potrivit

d ispoz iț iilor L. nr.164/2001, cu atât mai mult cu cât acest act normativ mai care era

în vigoare și la data emiterii deciziei administra tive de recalculare.

A., obligația S. trebuia îndeplinită astfel cum aceasta a fost asumată ^,

respectiv ca orice ". de remunerație";, iar această obligație nu poate fi

considerată ca fii nd executată, pot rivit principiilor generale ale dreptu lui civil, decât prin îndeplinirea întocmai a acesteia^{, nu prin plata unei pensii}

datorate potrivit principiului solidarității sociale, oricărui asigurat în sistemul

public, în temeiul L. nr.1., în temeiul raporturilor de asigurări sociale.

Putem afirma că dreptul la pensie de serviciu s-a realizat practic zi cu zi, în perioada prestării muncii de către reclamant, până la atingerea vechimii în specialitate necesară pentru a fi înscris la pensie de serviciu.

Potrivit disp.art.8 din Codul muncii, raporturile de muncă se baze ază

pe principiul consensualității și al bunei -credințe. În cauză, recurentul și -a

executat cu bună -c redință toate oblig ațiile sale decurgâ nd din raporturile de

serviciu, mai ales cea privind prestarea muncii, în condițiile grele

menționate anterior, având numeroase interdicții și incompatibilități. În

consecință, S. are obligația de a-și executa, cu bună -credință, toate

îndatoririle asumate prin L. nr.164/2001, deci să plătească reclamantului

pensia militară, astfel cum a înțeles să o reglementeze prin l egea organică.

Consider că în speță sunt aplicabile, din acest punct de vedere,

principiile generale ce guvernează executarea obligațiilor civile, și anume:

Art.1073 din Codul civil în vigoare la data la care intimații-pârâți trebuiausă își execute obligația, conform căruia creditorul are drep tul de a obține de la

debitor îndeplinirea ex actă a obligației. În caz de neex ecutare totală sau

parțială, sau în caz de ex ecutare necorespunzătoare, creditorul are dreptul la

despăgubiri.

De asemenea, art.1100 din același Cod civil, conform căruia „creditorul

nu poate fi silit a primi alt lucru dec ât acela care i se datorește, chiar da că

valoarea lucrului oferit ar fi egală sau mai mare.";

Interesul recurentului este, în speță, acela de a obține obiectul specific

și ex act avut în vedere la nașterea raporturilor juridice dintre părți.

În ceea ce priveșt e noul Codul civil, se reține că, potrivit art.1481, în cazul obligației de rezultat, debitorul este ținut să procure creditorului rezultatul promis.

Conform art.1350 alin.1 din Codul civil actual, orice persoană trebuie să

își ex ecute obligațiile pe care le -a contractat.

Art.1226 alin.1 Cod civil, prevede că obiectul obligației este prestația la

care se angajează debitorul.

Potrivit art.1270 din același cod, contractul v alabil încheiat are putere

de lege între părțile contractante.

Art.1272 Cod civil, prevede că un contract valabil încheiat obligă nu

numai la ceea ce es te ex pres stipulat, dar și la toate urm ările pe care practi cile

statornicite între părți, uzanțele, lege a sau echitatea le dau contractului, după natura lui.

De altfel, aceste argumente privind calificarea pensiei militare ca element de remunerație, sunt susținute și de faptul că aceste drepturi nu au fost prevăzute a fi

plătite din bugetul asigurărilor soci ale de stat, prin legile ce le-au reglementat, ci din bugetul S., ca angajator sui generis.

Pentru aceste considerente, apreciez că pensiile militare nici nu puteau

fi integrate în sistemul pensiilor prevăzute de L. nr.1., având în vedere faptul

că, potri vit art.7 din această lege: „ În sistemul public prestațiile de as ig ur ăr i

soc iale reprez in tă venituri de înlocuire pen tru p ierdere a to tal ă s au p arț ial ă a veniturilor, ca urmare a bătrâneții, i nvalidității sau d ecesului"; , ori, pensia

mil itar ă de s tat a re cur en tulu i nu po ate f i înc adr ată în vreun a d in tre aces te c ateg or ii

de pres taț ii, av ând î n vedere r iscur ile soc iale l imitativ prev ăzu te în aces t ar ticol.

A., pensia specială a fost acordată acestuia, prioritar, nu pentru a constitui venit de înlocuire în caz de bătrânețe, ci pentru acoperirea unor

riscuri decurgând din specificul activității prestate în calitate de militar.

Av ând în vedere cele reț inu te de c ătre Cu r te a E. a D. O. în C. F. M. ș i A. G. S.

con tr a R. ș i lu ând în cons ider are d isp. ar t.162 al in.2 din Codul muncii republicat, S.,

în c adrul mar je i s ale de aprec iere, av e a pos ib il itate a, cu respec tare a cond iț iilor

leg al ităț ii, neces ităț ii ș i proporț io n al ităț ii, s ă ia, pr in lege, măsur i de d imin u are a pensiei de serviciu, pe perioada crizei economice, astfel cum a procedat, în calitate de

ang ajator su i gener is , pr in L. nr.118/201 0, d ar nu s ă el imin e, pr in L. nr.1., drep tul l a

pens ie de serv ic iu ș i s ă-l înlocu iasc ă, în f az a execu tăr ii obl ig aț ie i, cu un al t drep t, de

as igur ăr i soc iale de s tat.

Aceasta pen tru c ă, as tf el cu m a reț inu t Cur te a E. a D. O. în acele aș i c auze

amin tite an ter ior, atunc i c ând o d ispoz iț ie leg al ă es te în v igo are ș i prevede pl ata

anu mitor benef ic ii, iar cond iț iile s tipul ate sun t respec tate, au to r ităț ile nu po t ref uza în mod deliberat pl ata aces tor a atâta timp c ât d ispoz iț iile leg ale r ămân în v igo are.

Având în vedere faptul că dreptul la pensie militară își are izvorul în raportul de serviciu al reclamantului, în timp ce dreptul la pensia de

asigurări sociale, își are izvorul într -un contract de asigurare socială,

consider că recurentul în niciun caz nu putea fi lipsit d e dreptul la pensie de

serviciu recunoscut de o lege în vig oare și, cu atât m ai mult, nu se put ea

ajunge la această finalitate, prin dispozițiile unei legi organice, dar din

domeniul asigurărilor sociale.

În acest context trebuie subliniat și faptul că, bazându-se pe dispozițiile L. nr.164/2001, în condițiile lipsei totale de previzibilitate a acestei măsuri de reformare a pensiilor, reclamantul nu a fost în măsura de a-și lua, în cunoștință de cauză și din timp, în cursul vieții active, măsuri personale de atenuare a riscurilor diminuării veniturilor sale și ale familiei, ca urmare a pensionării, respectiv de a încheia contracte de asigurări private de pensie sau de a cotiza la alte fonduri de pensii ocupaționale.

De asemenea, perioada îndelungată în care acesta a încasat lună de lună

pensia de serviciu, a creat acestuia convingerea că se poate bizui pe acest venit lunar, orientându-și conduita în raport cu dispozițiile legale existente.

A., reclamantul este pus în situația de a suporta sarcina acestei măsuri, în condițiile în care nu i se poate imputa nicio lipsă de diligență în ceea ce privește modul în care acesta a acționat atât în cursul vieții active, cât și în calitate de pensionar.

Mai trebuie subliniat faptul că, în R., cadrul normativ privind pensiile private a fost stabilit abia prin L. nr.411/2004, care a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2006,iar cel pr iv ind pens iil e f acul tative, pr in L. nr.204/2006, dup ă data la care recurentul a dobândit dreptul la pensie de serviciu.

În condițiile în care legislația ce-l privea ar fi prevăzut că dreptul lapensia militară se va acorda doar în măsura în care vor exista fondurile necesare finanțării acesteia, desigur că acesta și-ar fi luat din timp măsuri pentru asigurarea riscurilor pe care le implică bătrânețea și diminuarea veniturilor prin pensionare.

Apreciez că aceste argumente trebuie avute în vedere în aprecierea proporționalității ingerinței S. în drepturile recurentului.

Considerente avute în vedere în ap recierea încălcării de către S. a

drepturilor reclamantului garantate de art. 1 din Prot ocolul adițional la C.

pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, pornind de

la aspectele de drept ș i de fapt specifice evidențiate anterior:

Conform art. 1 din Protocolul adițional la C. pentru apăr area drepturilor

omului și libertăților fundamentale, „Orice persoană fizică sau juridică are dreptulla respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa, decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.

Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului S.elor de a adopta legile pe care le consideră necesare reglementării folosirii bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor";.

Potrivit art. 25 din Declarația Universală a D. O., orice om are dreptul la unnivel de trai care să îi asigure sănătate și bunăstarea lui și a familiei sale, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuința, îngrijirea medicală, precum și serviciile sociale necesare; el are dreptul la asigurare în caz de șomaj, boală, invaliditate, bătrânețe.

Art. 17 alin.1 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii E. prevede că:

"Orice persoană are dreptul de a deține în proprietate, de a folosi, de a dispune și de a lăsa moștenire bunurile pe care le-a dobândit în mod legal. Nimeni nu poate fi lipsit de bunurile sale decât pentru o cauză de utilitate publică, în cazurile și condițiile prevăzute de lege și în schimbul unei despăgubiri juste acordate în timp util pentru pierderea pe care a suferit-o. Folosința bunurilor poate fi reglementată prin lege în limitele impuse de interesul general;

Conform art. 52 alin.1 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii E.

„Orice restrângere a exercițiului drepturilor și libertăților recunoscute prin prezenta cartă trebuie să fie prevăzută de lege și să respecte substanța acestor drepturi și libertăți.

Prin respectarea principiului proporționalității, pot fi impuse restrângeri numai în cazul în care acestea sunt necesare și numai dacă răspund efectiv obiectivelor de interes general recunoscute de U. sau necesității protejării drepturilor și libertăților celorlalți";.

Art. 20 alin. 1 din Constituția R. prevede că dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu

Declarația Universală a D. O., cu pactele și cu celelalt e tratate la care R. este parte.

Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care R. este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția și legile interne conțin dispoziții mai favorabile.

Potrivit art. 8 din Declarația Universală a D. O., orice persoană are dreptul la satisfacție efectivă din parte instanțelor juridice naționale competente împotriva actelor care violează drepturile fundamentale ce îi sunt recunoscute prin C. sau lege.

Prin considerentele deciziei nr.29/2011, Î . Curtea de C. și Justiție a reținut

următoarele:

"În mod corect instanțele au constatat că pensiile de serviciu, stabilite în temeiul actelor normative speciale în baza cărora cei vizați le încasau, reprezintă un "interes patrimonial" ce intră în sfera de protecție a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, atât sub aspectul părții contributive (partea achitată de la bugetul asigurărilor sociale de stat), cât și sub aspectul părții necontributive (care se suporta de la bugetul de stat). În acest sens, Î. Curte are în vedere jurisprudența C. E. a D. O. în C. Stec ș.a. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din 12 aprilie

2006, C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), C. Kjartan

Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39) etc..";

Conform practicii sale constante ( C. James și alții împotriva Regatului Unit,

Kjartan Asmundsson împotriva Islandei, Maggio și alții împotriva Italiei, W. împotriva

Poloniei), Curtea E. a D. O. a stabilit că art.1 din Protocolul nr.1 conține trei norme diferite. Prima normă, prevăzută în prima teză a primului paragraf este de naturăgenerală și enunță principiul respectării bunurilor; a doua normă, inclusă în a doua teză a primului paragraf, reglementează privarea de proprietate și o supune anumitor condiții; a treia normă, menționată în al doilea paragraf, recunoaște că statele contractante au dreptul, printre altele, de a reglementa folosirea bunurilor conform interesului general. Cele trei norme nu sunt totuși distincte. A doua și a treia normă se referă la cazuri specifice de ingerință în dreptul la respectarea bunurilor și ar trebui, prin urmare, să fie interpretate ținând seama de principiul general enunțat la prima normă.

În C. Stec și alții contra Regatului Unit, Curtea E. a D. O. a statuat în sensul că

atunci când legisl ația națională îi recunoaște unei p ersoa ne un drept la

prestație socială, c hiar non contribut ivă, art. 1 din Prot ocolul adițional la C. este aplicabil.

Potrivit jurisprudenței sale în materia drepturilor sociale (ex. W. împotriva

Poloniei), Curtea E. a D. O. a stabilit că în evaluarea ingerinței este important să se

ia în considerare d acă dreptul reclam antului de a primi pensie în cauză a f ost

încălcat astfel încât să conducă la o ati ngere adusă esenț ei dreptului la pen sie al acestuia.

Aprecieri asupra legalității și necesității ingerinței statul ui în dreptul reclamantului.

Î n ceea ce privește atitudinea S., în cadrul ingerinței sale, trebuie subliniat

faptul că, acesta, în loc să se abțină de la atingeri aduse drepturilor acestui

particular, în condi țiile în care prin sen tințele civile nr.338/ (. ..) și nr.443/(...) ale

C. de A. C., cu efecte erga omnes, insta nțele de contencios administrativ au dispus

măsuri tocmai în scopul prevenirii unor pagube iminente, a emis totuși la data de (...), în temeiul H. nr.7., actul administrativ individual de recalculare a pensiei acestuia.

S. a luat anumite măsuri de înlăturare a situației nelegale create abia la data de 3(...), după pr o nunțarea de către Înalta Curte de Casație și Justiție a

deciziei nr.38/(...), ce a menținut sentința civilă nr.338/(...) a C. d e A. C.-

Secția comercială, de contencios ad ministrativ și fisca l -, prin care s-a dispus

suspendarea ex ecutării H. nr.735/(...) .

A., la data de 3(...), după o lună de la emiterea deciziei de recalculare, S. a considerat necesar, prin O. nr.1., constatând dificultățile de recalculare a pensiilor militare și lipsurile acestei măsuri, precum și "ex igențele subliniate

de puterea judecătorească";, să stabilească o nouă metodologie de stabilire apensiilor, noi termene pentru revizuirea acestora și, în orice caz, menținerea cuantumului pensiilor stabilite conform L. nr.164/2001, până la revizuirea preconizată.

Însă, chiar și la această dată, S. a luat doar măsuri temp orare și parțiale

de înlăturare a situației nelegale create, în sensul că nu a revocat actul administrativ individual nelegal, cu repunerea recurentului în situația

anterioară emiterii acestuia, ci a menținut în plată doar fostul cuantum alpensiei, până la emiterea unei noi decizii de revizuire a pensiei și regularizarea drepturilor bănești în funcție de pensia ce se va stabili în procedura de revizuire.

Trebuie avut în vedere și contextul în care a fost emisă decizia contestată în

cauză, în care, astfel cum am menționat anterior, L. nr.164/2001 mai era în vigoare, dar G. preg ătea intrarea în vi goare a L. nr.2. privind sistemul unitar depensii publice, această lege fiind deja publicată în M.Of. nr.852 din (...), la data emiterii deciziei de recalculare a pensiei, care abroga, începând cu data de 0(...), L. nr.164/2001.

Prin decizia nr.38/(...), Î. Curtea de C. și Justiție a reținut că:

„…principiul legalității activității administrative presupune atât ca autoritățile administrative să nu eludeze dispozițiile legale, cât și ca toate deciziile acestora să se întemeieze pe lege. El impune, în egală măsură, ca respectarea acestor exigențe de către autorități să fie în mod efectiv asigurată.

În doctrina de drept administrativ, se susține că principiul legalității impune trei reguli: existența unei baze legale, obligația de a respecta regulile care reglementează activitatea administrației, precum și obligația de a respecta legile generale, fiind vorba de legile care nu sunt adoptate pentru a guverna activitatea administrației, dar care trebuie avute în vedere de către autoritate pentru că ele privesc alte interese pe care trebuie să le ocrotească administrația.";

Mai mult, trebuie subliniat în cauză că reclamantul a notificat M., prin

cererea depusă la data de (...), fila nr.53 dosar recurs, să nu procedeze la recalcularea pensiei sale pe baza salariului mediu brut pe economie, până la

soluționarea irevocabilă a sentinței civile nr.443 pronunțată în dosarul nr.(...) al C. de A. C.

A., pe lângă aspectele menționate anterior, privind emiterea actului contestat în cauză în baza unei hotărâri de guvern a cărei executare fusese suspendată și anulate dispoziții esențiale ale acesteia, consider că un alt aspect de nelegalitate a măsurii dispuse îl constituie faptul că, deși L. nr.164/2001 era în vigoare, decizia emisă la data de (...), nu reduce doar cuantumul pensiei reclamantului, ci îl lipsește pe acesta de alte importante garanții prevăzute de L. pensiilor militare, cea mai importantă dintre acestea fiind cea privind actualizarea permanentă a pensiei sale în raport cu veniturile unui militar în activitate.

Ingerința S. trebuie însă raportată la momentul în care aceasta a intervenit, respectiv la data de (...), când, după mai mult de 5 luni de la intrarea în vigoare a H. nr.7. de aplicare a prevederilor L. nr.1., în care reclamantul a trăit cu nesiguranța recalculării pensiei sale, a cuantumului ce va rezulta în urma acestei operațiuni, care-i era totalmente inaccesibil și imposibil de prevăzut - însă urmărind interesul urmărit de către legiuitor, îi crea o temere că acesta va fi diminuat, mai ales că acestuia îi era imposibil să procure documentele necesare recalculării - a primit o decizie ce într-adevăr îi confirma faptul că dreptul său va fi afectat pe viitor printr-o eliminare a dreptului la pensie militară, având drept consecință o reducere substanțială a cuantumului său, de la suma de 2940 lei, la cea de 2200 lei, fiindu-i returnate drepturile reținute din pensie, în luna februarie 2011, în urma adoptării O. nr.1..

De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că recurentul, în loc să se bucure liniștit de drepturile sale, a fost pus în situația de a se adresa instanțelor de jurisdicție a asigurărilor sociale, suportând, desigur și cheltuielile de judecată aferente.

Pe de altă parte, conform art.6 din O. nr.1., acesta a fost doar în mod aparent "despăgubit"; și numai cu titlu provizoriu, întrucât lecturând dispozițiile acestui act normativ, reclamantul a trăit în continuare cu temerea că aceste sume îi vor fi din nou reținute, printr-o regularizare a pensiei, în lipsa unui act cu adevărat reparator, de revocare a actului administrativ nelegal din data de (...) și a emiterii unei noi decizii de pensii, care să consacre într-adevăr dreptul la pensia ce se cuvenea.

În ceea ce privește legalitatea și necesitatea acestei ingerințe, mai trebuie subliniat că, potrivit art. 20 din L. nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă, elaborarea proiectelor de acte normative trebuie precedată, în funcție de

importanța și complexitatea acestora, de o activitate de documentare și analiză

științifică, pentru cunoașterea temeini că a realităților economico -sociale care

urmează să fie reglementate, a istoricului legislației din acel domeniu, precum și a

reglementărilor similare din legislația străină.

Conform art. 6 din aceiași lege , orice proiect de act normativ trebuie să instituie reguli necesare, suficiente și posibile care să conducă la o cât mai mare

stabilitate și eficiență legislativă. Soluțiile pe care le cuprinde trebuie să fie temeinic fundamentate luându-se în considerar e interesul social, politica legislativă a S. Român și cerințele c orelării cu ansambl ul reglementărilor in terne și ale armoniz ării

legislației naționale cu legislația comunitară și cu tratatele internaționale la care R.

este parte, precum și cu jurisprudența C. E. a D. O.

Consider că, mai ales în situația pensiilor militarilor, categorie din care face

parte recurentul, dacă în cadrul activității de documentare și analiză științifică, în

cadrul studiilor de impact ce se cer a fi întocmite, mai ales în cazul adoptării unor

legi ce tind la reformări esențiale ale sistemului legislativ, cum este L. nr.1., se încerca în faza de proiect a acesteia, recalcularea unei singure decizii de pensie,

prin luarea în considerare a tuturor documentelor doveditoare ale soldelor obținute de pensionar în perioada de activitate, s-ar fi putut cu ușurință afla atât durata și

dificultățile unui asemenea proces, cât și cuantumul pensiei ce ar putea rezulta,

deci implicit măsura în care o asemenea ingerință era necesară pentru protejarea unor interese publice.

Se pune aici și problema dacă fondurile cheltuite din bugetul de stat cu aceste recalculări ale pensiilor militare, care, astfel cum rezultă din Ordinele nr.101/2010 și nr.112/2010 ale Ministrului A. N. și din Instrucțiunile nr.191/2010 ale Ministrului A. și I., au presupus eforturi considerabile, nu au ajuns să depășească beneficiul adus bugetului prin măsura de eliminare a pensiilor militare, fiind de notorietate, în prezent, faptul că, în urma revizuirii pensiilor militare, marea majoritate a acestora s-au menținut în plată sau au crescut.

Î n acest sens, trebuie amintit că, în C . P ădur aru con tr a R ., Cur te a EDO a

arătat că: "odată ce a fost adoptată o soluție de către stat, ea trebuie implementată

cu o claritate și coerență rezonabile pentru a evita pe cât posibil insecuritatea

juridică și incertitu dinea pentru subiec ții de drept la care se referă mă surile de

aplicare a acestei soluții; în această privință, trebuie subliniat faptul că

incertitudinea, fie ea legislativă, administrativă sau provenind din practicile aplicate de autorități este un factor importan t ce trebuie luat î n considerare pent ru a

aprecia conduita statului.";

Mai trebuie subliniat faptul că, mecanismul legislativ folosit de către

Guvernul României, prin dispozițiile O. nr.1., ce prevede, la art.6, că în cazul în care pensiile recalculate pe baza documentelor care atestă veniturile realizate și a salariului mediu brut pe economie sau exclusiv pe baza salariului mediu brut pe economie și ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele aflate în plată în luna decembrie 2010, se mențin în plată în cuantumurile avute în luna decembrie

2010, începând cu luna ianuarie 2011 și până la emiterea deciziei de revizuire, când se va efectua regularizarea acestora, pare să asigure reclamantului- recurent o reparație integrală a prejudiciului suferit prin emiterea deciziei contestate în cauză, recunoscându-se practic culpa S. în ceea ce privește emiterea unui act profund nelegal, însă acesta nu a dispus și revocarea deciziei de recalculare emise în aceste condiții.

Cunoaștem însă din întreaga doctrină că un act normativ nu poate acorda unui particular decât o vocație la un drept, în speță a unui drept la pensie într- un anumit cuantum, în timp ce dreptul efectiv al reclamantului nu putea să ia naștere în mod valabil decât în temeiul unei decizii de pensie valide, ceea ce în cauză lipsește cu desăvârșire.

De altfel, imediat după adoptarea O. nr.1., M. A. N. a început să invoce, în cauzele de acest tip, excepțiile rămânerii fără obiect a acțiunii și a lipsei de interes, care au convins chiar, în numeroase situații, instanțele de fond să pronunțe soluții în acest sens, tribunalele omițând să analizeze ingerința statului, prin măsura dispusă, nu numai în ceea ce privește cuantumul pensiei reclamanților, ci mai ales în dreptul lor la pensie cu un anumit statut special, recunoscut printr-o lege ce era în vigoare chiar și la data emiterii deciziilor de recalculare.

De altfel, aceleași argumente aduse în fața instanței, reclamantul le-a prezentat și C. de contestații pensii din cadrul ministerului recurent, fără ca în cadrul acestei proceduri să se revoce decizia de recalculare, fără a se analiza în vreun fel aspectele de nelegalitate invocate de către acest particular, ci, prin decizia nr.7686/(...), a fost respinsă ca fiind rămasă fără obiect contestația, avându-se în vedere doar dispozițiile O. nr.1., de menținere în plată provizorie a cuantumului pensiei stabilite în temeiul L. nr.164/2001.

Mai consider că reclamantul, prin decizia contestată, așa -zis "de

recalculare"; a pen siei militare, la o dată la care L. nr. 164/2001 mai era în

vigoare, pierzând calitatea pe care o avea dobândită, de pensionar militar, statut de care s-a u bucurat în țara noastră toți milita rii de carieră ce s -au pensionat din anul 1889 și până în prezent, a suferit doar aparent numai o

d iminu are a cu an tu mu lu i pens ie i s ale, c are, conf or m jur ispru dențe i C., în măsur a în

c are ar f i f ost propo rț ion al ă cu scopul u r măr it, ar f i in tr at î n mar ja de aprec ier e a statului.

În realitate, princi pala sa pierdere, î n privința căreia n u a e xistat nici

cel puțin o intenție de reparație din partea S. și care va afecta în timp

evoluția pensiei sale, este că mecanismul de recalculare a pensiei adoptat în

baza L. nr.1., a H. nr.7. și a O. nr.1. implică LIPSIREA SA DE S.UTUL DE

PENSIONAR MILITAR și implicit, de P. PE C. I -O O. A(...) L. N., privind

ACTUALIZAREA P.LOR M., ce prevede a c ă:"; a) ori de câte ori se majorează

solda de grad și /. solda funcției maxime ale cadrelor militare în activitate,

potrivit gradului militar și funcției exercitate, avute la data trecerii în

rezervă, în raport cu procentul de stabilire a pensiei în condițiile prevăzute la art.22-24; cadrele militare pot opta pentru baza de calcul cea mai

avantajoasă luată în considerare la calculul pensiei; b) în funcție de posibilitățile financiare, în cursul e xecuției bugetare, prin indexare cu un

procent care să ac opere cu până la 1. rata inflației, p rin hotărâre a G., cu

excepția situației de la lit.c), în care aceste ind exări se regăsesc în majorarea soldelor de la lit.a).

Aceasta constituie o pierdere însemnată pentru recurent, întrucât

aceste dispoziții, pe care chiar L. nr.164/2001 le considera în art.48, ca

fiind de ". social ă";, aveau menirea de a garanta ac estuia o menținer e a pensiei sale la un nivel apropiat ultimului venit avut în viața activă, ori

simplele indexări acordate de către S., doar atunci când mijloacele financiare îi permit acest lucru, în cadrul sistemului unitar de pensii

publice, vor determina în timp o scădere treptată, tot mai accentuată, a pensiei acestuia în raport cu ultima sa soldă avută în activitate.

Prin urmare, iată că S., prin deci zia de recalcular e contestată în

cauză, anulând practic dispozițiile unei legi în vigoare la data emiterii acesteia, respectiv a L. nr.164/2001, drepturi ce decurgeau din calitatea

reclamantului de pensionar militar, și care au devenit inaplicabile prin noua metodologie de stabilire a pensiei sale, a afectat drepturile acestuia nu

numai la data emi terii sale, ci și pe t ermen lung, respec tiv pentru toată vi ața acestuia.

Cu atât mai mult, ingerința în drepturile reclamantului, fără a întruni condițiile legalității și necesității, a rămas și se impune a fi sancționată prin anularea deciziei de recalculare.

Practic un act administrativ atât de viciat din toate punctele de vedere, încă de la data emiterii sale, fără a fi necesară în acest sens vreo altă confirmare, chiar dacă aceasta a venit în timp, un act în care, în cadrul marjei sale de apreciere, S. a abuzat de drepturile sale, nu poate fi menținut, nulitatea sa neputând fi acoperită prin alte măsuri luate ulterior de către G., care vor fi analizate în momentul în care vor fi supuse spre cenzurare jurisdicției de asigurări sociale.

Mai consider că, și î n ipoteza în care s -a r considera ingerinț a statului ca fiind

prevăzută de lege și necesară, aceasta nu îndeplinește cerința

proporționalității ^{, întrucât atingerea adusă dreptului recurentului a fost de}

natură a afecta chiar esența acestuia.

În cadrul jurisprudenței sale constante (C. Kjartan Asmundsson contra

Islandei, 2004 și Moskal contra Poloniei, 2009), Curtea E. a D. O. a statuat că, în virtutea art. 1 din Protocolul adițional la C., o măsură privativă de proprietate

trebuie să păstreze un echilibru just între ex igențele interesului general al

comunității și imperativele a părării drepturilor fundamentale ale individului .

Potrivit art.10 din Charta comunitară privind drepturile fundamentale ale muncitorilor, fiecare muncitor al Comunității are dreptul la o protecție

socială adecvată și la prestații de securitate socială la u n nivel suficient.

În analizarea ace stui criteriu cons ider că, în cazul reclamantului,

trebuie pornit de l a aspectele evidenț iate anterior, în se nsul că acesta nu e ste

beneficiarul unei pensii obișnuite pentru bătrânețe/limită de vârstă și nici al unui ajutor social pentru pensionari, ci al unei pensii acordate de către S.,

practic, atât pentru acoperirea riscurilor activității militare, interdicțiilor,

incompatibilităților specifice, pentru cei 30 de ani de vechime efectivă ca

militar, precum și pentru o bținerea, după pensionare, a unor venituri apropiate celor pe care le-ar fi obținut în cursul activității de militar .

Pentru aceste motive consider că, în verificarea proporționalității

măsurii nu poate fi luată ca reper, în cazul recurentului, pensia medi e luna ră

pe economie sau indemnizația socială pentru pensionari, ci, întrucât această

măsură a afectat de fapt un element de remunerație, controlul de

proporționalitate trebuie să porneas că de la câștigul pe care acesta l -ar fi

putut obține din muncă în an ul 2 010, situație în care este evident că

recalcularea pensi ei sale la suma d e 2200 lei, constit uie o sarcină ex cesivă

pe care acesta trebuie să o suporte.

De altfel, politica S. manifestată încă din anul 2005 în domeniul stabilirii

și recalculării pen siilor din sistemul public, tocmai în te meiul dispozițiilor L. nr.1., în sistemul cărora legiuitorul a înțeles să încadreze și pensiile de serviciu, avea ca principiu: „la condiții egale de pensionare pensii egale, indiferent de

anul ieșirii la pensie ";.

Ori acest principiu, pe lângă faptul că viza doar beneficiarii de prestații

sociale enumerați la art.7 din lege, nu poate însemna egalizarea tuturor pensiilor,

întrucât se raportează chiar la condițiile de pensionare care sunt, în speță diferite, astfel cum am arătat anterior, fiind cele prevăzute în statutul special al beneficiarului.

Mai consider necesar a fi evidențiat în cauză că, în ceea ce privește această ingerință, chiar fără a avea în vedere și aspectele specifice evidențiate în speță, în că din faza de proiect a legii au fost semnalate neajunsurile acesteia:

Potrivit art.79 din Constituie, Consiliul Legislativ este organ consultativ, de specialitate al P., care avizează proiectele de acte normative în vederea

sistematizării, unificării și coordonării întregii legislații . El ține evidența oficială alegislației R.

A., prin avizul său transmis cu adresa nr. 87/(...), în procesul adoptării L. nr. 1., chiar Consiliul Legislativ a arătat că: „… atât în statele membre ale Uniunii

E., cât și în legislați a al tor state, există și alte categorii profe sionale care benefici ază

de sisteme proprii de pensionare, în funcție de importanța socială a muncii prestate,

…. ";.

S-a mai menționat prin același act că: „Actualele pensii de serviciu au fost acordate în baza unor legi emise de S. Român, în vigoare în momentul stabilirii. O

recalculare a acesto r pensii, legal acord ate, ar însemna o în călcare de către stat a

propriei legislații , iar a o modifica retroactiv ar avea repercusiuni asupracaracterului de stat de drept";.

S-a subliniat prin același aviz că „Este de relevat, totodată, că există

posibilitatea ca un mare număr de pen sionari afectați de r ecalcularea pensiilor să

se adreseze instanțelor de judecată, naționale sau internaționale, pentru contestarea diminuării unui drept câștigat, cu șanse de a ob ține câștig de cauză în procesele respective.";

De asemenea, astfel cum rezultă din considerentele deciziei nr. 8. a C.

Constituționale, 86 de judecători prezenți din totalul de 113 judecători în

funcție în cadrul Î. C. de C. și Justiție au votat, în ședința din (...), pentru

adoptarea hotărârii nr.2 a Secțiilor U nite ale instanței s upreme, de sesizar e a

instanței de conte ncios constituțion al cu neconstituți onalitatea dispozițiilor L. nr. 1., în ceea ce privește pensiile de serviciu ale magistraților, dar cuprinzând și considerente generale, privind celelalte pensii speciale vizate de legea

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, apreciind că acestea contravin prevederilor art.1 din Protocolul nr.1 la C. europeană pentru

apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.

S-a susținut, prin a ceastă sesizare, că: "…legea criticată impune o pierdere

ireversibilă a pensiei de serviciu, aceasta echivalând cu o veritabilă expropriere, aducând atingere art.1 paragraful 2 d in Protocolul nr.1 l a C. pentru apărar ea

drepturilor omului și libertăților fundamentale."; și că: "…legea criticată impune o

restrângere cu caracter permanent a exercițiului dreptului la pensie,….";

S-a mai arătat de către autorul sesiză rii că:";….diminuarea substanțială a

cuantumului pensiilor, determinată de recalcularea acest ora impusă prin le gea

criticată, are drept consecință nerespectarea condiției referitoare la caracterul

rezonabil și proporțional al restrângerii exercițiului dreptulu i…";.

Prin aceeași sesizare s -a mai reținut că:

"Totodată, din persp ectiva art.1 din Protocolul nr.1 și a jurisprudenței C. E. a

D. O. referitoare la aceste dispoziții, d repturile care decu rg din contribuțiile în

cadrul regimurilor de securitate socială, c um este dreptul la pensie, constituie

drepturi patrimoniale, care intră sub protecția art.1 din Protocol.

Recunoscând marja de apreciere a statelor în materia legislației sociale,

Curtea E. a D. O. a subliniat obligația autorităților publice de a menține u n just

echilibru între inter esul general și impe rativele protecției drepturilor fundamentale

ale persoanei, echili bru care nu este menținut ori de cât e ori, prin diminua rea

drepturilor patrimoniale, persoana trebuie să suporte o sarcină excesivă și disproporționată. Î ntr -o astfel de situație, există o încălcare a art.1 din Protocolul

nr.1 la C., determinată de încălcarea caracterului rezonabil și proporțional al

diminuării drepturilor patrimoniale. (C. Kjartan Asmundsson contra I slandei, 2004, cauza Moskal contra Poloniei, 2009).

Or, diminuarea drepturilor patrimoniale prevăzută de legea criticată, cu

consecința pierderii dreptului la pensia de serviciu, impune persoanelor cărora le

este aplicabilă o sarcină excesivă și disproporționată, fără a menține un ju st

echilibru între inter esul general și impe rativele protecției drepturilor fundamentale ale persoanei.

Î n ceea ce privește pensiile speciale, jurisprudența C. E. a D. O., în aplicarea

art.1 din Protocolul nr.1, recunoaște și ocrotește pensia st abilită pen tru anumite

profesii și nu permite ca acest drept să fie diminuat decât în cazuri excepționale, cu

respectarea principiului proporționalității, ceea ce înseamnă că măsura aplicată să

fie justificată de scopul legitim urmărit ( C. Banfield contra Regatului Unit, 2005)."; De altfel, și P.le Senatului, exprimându-și poziția față de sesizarea deneconstituționalitate formulată de judecătorii Î. C. de C. și Justiție, a arătat, astfel cum s-a reținut în considerentele aceleiași decizii a C. Constituționale, că L. nr. 1.

";impune o pierdere ireversibilă a pensiei de serviciu, aceasta echivalând cu o

veritabilă expropriere, aducând atingere art. 1 paragraf 2 din Protocolul nr. 1 la C.

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale";.

Pentru toate aceste considerente, apreciez că, în cauză, pri n măsura luată,

dreptul reclamantului de a primi pensi a cuvenită a fost în călcat astfel încât s -a ajuns la o atingere adusă esenței dreptului la pensie al acestuia

În consecință, validarea unei asemenea măsuri prin care statul a adus atingere în mod esențial drepturilor reclamantului, pornind de la modificarea statutului pensiei sale, cu toate garanțiile aferente, consider că nu poate conduce decât la o neîncredere totală a salariaților și a pensionarilor în raporturile cu S. Român.

Măsura luată prin L. nr.1., care a afectat drepturile reclamantului, și-ar justifica necesitatea în cauză poate doar printr-o satisfacție temporară a celorlalți pensionari din sistemul public, care însă nu au câștigat nimic din reducerea drastică a pensiilor anumitor categorii profesionale, ci, din contră, pensii ce erau plătite anterior doar din bugetul de stat, sunt în prezent achitate chiar din bugetul asigurărilor sociale de stat.

Cu timpul însă, chiar și aceștia își vor da seama de neajunsurile instabilității și insecurității legislative, mai ales în domeniul securității sociale.

Nimeni nu are dreptul să pretindă menținerea unei anumite stări normative, însă orice cetățean al R. are dreptul la securitate socială și

juridică , ceea ce presupune ca măsurile luate , mai ales că privesc domeniulprotecției sociale, să nu -l pună pe a cesta într -o situație total, substanțial

disproporționată față de cea în care acesta se afla atât la data când și -a părăsit

locul de muncă, cât și atunci când a optat pentru a-și valorifica dreptul la

pensie de serviciu, în condițiile în ca re, lipsa de previzi bilitate a măsurii ș i a unei perioade tranzitorii, nu i-au permis acestuia să ia măsuri personale

necesare de atenuare a riscurilor diminuării veniturilor s ale și ale familiei , cu atât mai mult cu cât perioada îndelung ată în care acesta a încasat lună de l ună

pensia militară, a creat acestuia co nvingerea că își p oate orienta între aga

conduită în raport cu dispozițiile legale ex istente .

Pentru toate aceste considerente, opinez în sensul că se impunea admiterea recursului formulat de reclamantul B. V. S. S., cu modificarea în tot a sentinței pronunțate de către prima instanță, în sensul admiterii acțiunii formulate în contradictoriu cu pârâții: M. A. și I. și C. S. de P. a M. A. și I., a anulării deciziei nr.

1./(...), cu repunerea părților în situația anterioară emiterii acestei decizii, în sensul obligării pârâților să plătească reclamantului pensia militară stabilită prin decizia nr.1./1998, astfel cum aceasta a fost actualizată până în anul 2010, precum și a cheltuielilor de judecată suportate în prezenta cauză.

Judecător,

C. M.

Red./Tehnored.:C.M.;

2 ex./(...).

← Decizia civilă nr. 712/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări...		Decizia civilă nr. 3729/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Decizia civilă nr. 2446/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 4638/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 33/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 712/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 3729/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 3473/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 2656/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 2273/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale