Decizia civilă nr. 5038/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale

Comentarii

0

Dosar nr. (...)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ

D. CIVILĂ NR. 5038/R/2012

Ședința publică din data de 5 decembrie 2012

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: S.-C. B.

JUDECĂTORI: I.-R. M.

C. M.

GREFIER: G. C.

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul D. I. împotriva sentinței civile nr. 7088 din 21 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe pârâta intimată C. J. DE P. C., având ca obiect recalculare pensie.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta reclamantului recurent av. Ciorbea Lacrima, lipsă fiind reprezentantul pârâtei intimate.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 27 noiembrie

2012, prin serviciul de registratură al instanței, pârâta intimată a depus la dosar răspunsul solicitat la termenul anterior, precizând că nu a regăsit vreo acțiune împotriva deciziei de pensionare.

De asemenea, se mai constată că a fost atașat prezentului dosar, dosarul nr. (...) din care s-a disjuns prezenta cauză și constatând că din dosarul primei instanțe lipsește acțiunea, se va dispune efectuarea unei copii și atașarea acesteia la dosarul de recurs.

Reprezentanta reclamantului recurent depune la dosar împuternicire avocațială și la solicitarea instanței precizează că obiectul prezentului dosar îl constituie atât contestație împotriva deciziei de pensionare în baza L. nr. 1., cât și împotriva deciziei de revizuire a pensiei. Totodată arată că nu are alte cereri de formulat.

Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.

Reprezentanta reclamantului recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței primei instanțe, cu consecința admiterii contestației, anulării ca nelegală și abuzivă a deciziei privind pensia din sistemul asigurărilor sociale, precum și a deciziei de revizuire a pensiei recalculate, emiterea unei noi decizii și repunerea în plată a deciziei privind pensia de serviciu, pentru motivele expuse pe larg în memoriul de recurs. R. la decizia F. contra R., arată că practica instanțelor din țară este în continuare de admitere a contestațiilor formulate și de punere în plată a pensiilor de serviciu. Nu solicită cheltuieli de judecată.

C. fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.

C U R T E A

Prin acțiunea înregistrată pe rolul T. C. sub nr. (...) (ca urmare a disjungerii din dosarul nr. (...)), ulterior precizată, reclamantul D. I. a solicitat anularea deciziei privind pensia din sistemul asigurărilor sociale emisă în baza prevederilor art. 1 din L. nr. 119 din 2010 și a HG nr.737 din 2010, precum și a deciziei emisăîn baza OUG nr. 59 din 2011, de revizuire a pensiei recalculate, emiterea unei noi decizii și repunerea în forță juridică și în plată a deciziei privind pensia de serviciu acordată în baza dispozițiilor L. nr. 223 din 2007 și obligarea pârâtei la plata sumelor reținute abuziv din pensia de serviciu cu începere de la data de (...).

În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat încălcarea dreptului de proprietate, încălcarea principiului neretroactivității, existența unei discriminări, lipsa caracterului previzibil și accesibil al legii și la caracterul permanent al dreptului câștigat de a beneficia de pensia de serviciu.

Prin sentința civilă nr. 7088 din 21 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul Clujîn dosarul nr. (...) s-a respins acțiunea formulată și precizată de reclamantul D. I.împotriva pârâtei C. J. DE P. C., având ca obiect stabilirea și acordarea unor drepturi de asigurări sociale.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin D. nr. 263936/(...) emisă de pârâta C. J. de P. C., s-a stabilit pensia de serviciu a reclamantului în cuantum de 3706 lei, conform L. nr. 223/2007.

În conformitate cu prevederile L. nr. 19/2010 si HG nr. 737/2010, reclamantului i s-a recalculat pensia de serviciu stabilindu-i-se u cuantum al pensiei de 1462 lei. Ulterior, în baza OUG nr. 5. i s-a revizuit pensia recalculată, stabilindu-i-se un cuantum al pensiei de 1875 lei, punctajul mediu anual fiind stabilit la 2,55854 puncte .

Împotriva deciziei de revizuire a pensiei, reclamantul a formulat contestație întemeiată pe dispozițiile art. 4 alin.1 din Codul Civil, solicitând anularea acesteia

și revenirea la drepturile stabilite prin decizia emisă conform prevederilor L. nr.

223/2007.

Pensia, ca drept fundamental, este o formă de prestație de asigurări sociale plătite lunar în baza legii, inerentă și indisolubil legată de calitatea de pensionar obținută în baza unei decizii de pensionare cu respectarea tuturor prevederilor legale impuse de legiuitor. P. prevederilor art. 1 din L. nr. 1., în vigoare la data stabilirii pensiei de serviciu, dreptul de asigurări sociale este garantat de stat si se exercită prin sistemul public de pensii.

Dispozițiile legale în baza cărora a fost stabilită pensia de serviciu a reclamantului, reglementată printr-o lege specială are două componente si anume: pensia contributivă si un supliment din partea statului. Partea contributivă a pensiei de serviciu se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, pe când partea care depășește acest cuantum se suportă din bugetul de stat care nu se subsumează dreptului fundamental al pensiei.

P.le speciale, instituite de legiuitor în considerarea unui anumit statut special al categoriei profesionale respective pot fi reduse sau eliminate în perioadele de criză economică și financiară ori atunci când se impune cu necesitate reformarea sistemelor de pensii prin eliminarea inechităților existente în domeniu.

T. a considerat că ceea ce ocrotește C. E. a D. O. este dreptul la pensie ca drept fundamental, astfel cum acesta este reglementat în legislația internă a fiecărui stat, în cazul R. dreptul fundamental la pensie este cel rezultat pe baza principiului contributivității. Acest drept nu a fost afectat prin măsura revizuirii pensiei cuvenite reclamantei (vezi cauza Jankovic vs. Croația din (...) si cauza Domalewski vs. Polonia din (...)).

În sensul celor de mai sus, diminuarea veniturilor reclamantului prin eliminarea din cuantumul pensiei sale a suplimentului primit din partea statului peste ceea ce i s-ar fi cuvenit potrivit principiului contributivității a fost determinată de o situație excepțională datorită crizei economico-financiareglobale si de eliminarea inechităților existente în sistem. Singura categorie exceptată fiind magistrații întrucât potrivit legislației europene aceștia trebuie să se bucure de independență care presupune si asigurarea unei pensii cât mai apropiată de salariul avut în perioada anterioară pensionării (vezi Hotărârea pronunțată de C. în cauza Cooper vs. Regatul Unit în anul 2003).

Principiul egalității în schemele ocupaționale de securitate socială din Directiva E. nr. 9.E se referă la egalitate între persoanele ce se află în situații similare neputând fi extrapolat la categorii profesionale distincte.

Deși cuantumul pensiei reclamantului a scăzut de la suma de 5098 lei la suma de 1875 lei, totuși cuantumul acesteia este peste cuantumul pensiei medii din sistemul public care este de aproximativ 740 lei. Astfel, potrivit jurisprudenței C. se consideră că proporționalitatea măsurii este înfrântă în situația în care o anumită „. excepțională a fost depășită (vezi hotărârea pronunțată în cauza Hasani vs. Croația din (...), hotărârea în cauza Velikovi and Others vs. Bulgaria din (...)).

Cu privire la limita excepțională s-a arătat că aceasta este apreciată de către C. prin raportare la lipsirea în totalitate de pensie, lipsirea în totalitate de mijloace de subzistență sau prin aplicarea unei măsuri discriminatoriu (vezi cauzele Kjartan Asmundsson vs. Islanda, Azinas vs. Cipru).

Prin măsurile luate de către legiuitor prin OUG nr. 5., nu se aduce atingere nici unui principiu fundamental consacrat prin C. E. a D. O., cum sunt nediscriminarea, preeminența dreptului, autoritatea si efectivitatea puterii judecătorești și altele, așa încât nu se poate reține că s-a impus reclamantei o sarcină disproporționată si excesivă incompatibilă cu dreptul său la respectarea proprietății garantat de art.1 din Protocolul nr. 1 la C.

De altfel Curtea Constituțională, prin D. nr.873/(...), referitoare la obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor L. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, a arătat că acordarea pensiei suplimentare nu se subsumează dreptului constituțional la pensie, astfel cum acesta este reglementat de art.47 alin.2 din Constituția R.. Pe de altă parte a arătat că în conceptul de „. câștigate"; pot intra doar prestațiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări.

Având în vedere faptul că, pensia suplimentară se acordă numai în măsura în care există resurse financiare alocate în acest scop prin bugetul de stat sau cel al asigurărilor sociale de stat, neacordarea acesteia în continuare nu poate fi interpretată nici ca o încălcare a prevederilor art.20 din C. raportat la art.1 din

Protocolul nr.1 al C.i pentru apărarea drepturilor omului și libertățile fundamentale referitoare la respectarea bunurilor persoanei fizice sau juridice.

Instanța de contencios constituțional s-a pronunțat asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art.1 lit.g și art.3 din L. nr.1., incidente în cauză, prin D. nr.1380/(...), obligatorie pentru instanță, arătând că aceasta nu este întemeiată deoarece dispozițiile legale criticate nu impietează cu nimic asupra calității de pensionar iar, cu privire la drepturile rezultate în urma obținerii acestei calități,ele nu pot fi menținute ad aeternam în cuantumul stabilit inițial sau cel aflat în plată la un moment dat.

În sensul celor arătate mai sus s-a pronunțat și Curtea E. a D. O. în anul

1972 în hotărârea pronunțată în cauza Muller vs. Austria, arătând că textul art.1 din Protocolul nr.1 din C. nu poate fi interpretat în sensul că aceea persoană ar avea dreptul la o pensie într-un anumit cuantum.

Cu referire la neretroactivitatea L. nr. 1., tribunalul a reținut, în acord cu jurisprudența C. C., că acest act normativ nu a produs efecte retroactive. Pe de altă parte, instanțele sunt obligate să aplice jurisprudența C. C. putând deroga dela aceasta în favoarea C.i E. a D. O. atunci când constată că prin deciziile instanței de contencios constituțional se îndepărtează de jurisprudența C. în materie.

Instanța, în temeiul art.153 lit. f si lit. g coroborat cu art. 156 din L. nr.

263/2010, așa cum a fost completată și modificată, a respins contestația formulată întrucât măsura revizuirii pensiei de asigurări sociale cuvenită reclamantului a fost una legală.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul D. I. solicitândmodificarea sentinței, admiterea acțiunii si anularea deciziei emisă în baza prevederilor din L. nr. 1., precum și a deciziei emisă în baza OUG nr. 5., emiterea unei noi decizii și repunerea în forță juridică și în plată a deciziei privind pensia de serviciu acordată în baza dispozițiilor L. nr. 223 din 2007 și obligarea pârâtei la plata sumelor reținute abuziv din pensia de serviciu.

În motivarea recursului, recurentul a invocat încălcarea prevederilor art.15 alin. 2 din C. si art. 1 din Codul Civil cu privire la neretroactivitatea legii civile, art. 1 din OUG nr.59 din 2011 si art. 9 din L. 119 din 2010, încălcarea prevederilor art. 1 din Protocolul nr.1 adițional la C. E. a D. si libertăților Fundamentale, art.17 din Carta D. Fundamentale a U. E..

Dreptul subiectiv la pensie de serviciu s-a născut în baza legilor adoptate în domeniul pensiilor, pe anumite categorii socio-profesionale, și sunt derogatorii de la dreptul comun. A. legi se aplică situațiilor juridice constituite, modificate și stinse în temeiul reglementărilor lor, în baza cărora s-au creat efecte juridice definitive, revenind statului obligația de a executa în timp (obligații succesive) plata pensiilor.

Cu privire la pensiile speciale de serviciu, Curtea E. a decis în mod repetat ca situația acestora este similara pana la identitate cu cea a pensiilor pentru limita de vârsta, întrucât scopul pensiei de serviciu este același cu al pensiei pentru limita de versta: de a compensa pierderea capacității de munca, pensiile de serviciu urmărind sa asigure mijloace de subzistenta persoanelor care au îndeplinit funcții specifice în interesul statului, în condiții speciale.

Curtea E. a D. O., prin D. din 7 februarie 2012, pronunțată în Cererea nr.

45312/2011/ Ana M. F. și alții împotriva R. a decis că cererea este inadmisibilă în raport cu prevederile art. 1 din Protocolul nr.1 adițional C.i pe de o parte iar, pe de altă parte, a amânat examinarea plângerii reclamanților în temeiul articolelor 6 și 14 din C.

Prima Decizie a C. E. a D. O. în materia aplicării L. nr.119 din 2010 este o decizie parțială deoarece este analizată plângerea petentelor numai în raport de prevederile art. 1 din Protocolul nr.1 adițional C.i și contradictorie cu celelalte decizii ale sale prin care a statuat în mod repetat că: "pensia reprezintă un bun în sensul art.1din Protocolul nr.1, indiferent daca aceasta are la bază principiul contributivității sau este stabilită în baza unei legi speciale".

Prin decizia F. Curtea E. se contrazice și arată că, deși articolul 1 din

Protocolul nr. 1 garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au plătit contribuțiile la un fond de asigurare, aceasta nu poate fi interpretată în sensul că este obligatorie acordarea unei pensii la o sumă anume specificată.

De asemenea, Curtea E. a notat că statele părți la C. au o marjă destul de largă de apreciere în ceea ce privește reglementarea politicii lor sociale, cu excepția cazului în măsurile luate se dovedesc în mod evident lipsite de temei rezonabil (Jankovic, supra, Kuna, supra și M. S. și c R. (dec.), nr. 44232 /11 și

44605/11, 6 decembrie 2011).

Reforma sistemului de pensii realizată prin L. nr.119 din 2010 și L. nr.263 din 2010, determinată de mediul economic aflat în criză nu a dus la corectare ainegalităților existente între diferitele sisteme de pensii ci dimpotrivă la crearea unor noi inegalități atât între civili cât și între civili și militari.

P.le speciale nu reprezintă un privilegiu, ci au o justificare obiectivă si rațională, ce se regăsește în specificul activității desfășurate, complexitatea acesteia, riscurile, interdicțiile și incapacitățile impuse, etc.

S-a mai invocat încălcarea principiului proporționalității între cauzele care au dus la luarea măsuri anulării pensiilor de serviciu și efectele acestei măsuri. Invocă decizia nr. 29 din 12 decembrie 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție

Invocă si decizia C. din 6 decembrie 2011 pronunțată în cauzele

44232/11/ și 44605/11, în care se arată în esență că:

În lumina principiilor stabilite în jurisprudența C., măsura luată de S. în ceea ce îl privește prin L. nr. 1. îl determină să suport o sarcină disproporționată si excesivă, incompatibilă cu dreptul la respectarea bunurilor garantat de articolul 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. astfel încât consideră că S. a depășit marja sa de apreciere si a rupt justul echilibru Între cerințele de interes general ale colectivității si protecția drepturilor fundamentale ale individului. Această sarcină excesivă și disproporționată rezultă din reducerea cuantumului pensiei cu peste 75% pe o durată nedeterminată de timp.

S-a invocat încălcarea prevederilor arte 14 din C., precum și a art. 1 și 2 din Protocolul nr. 12 la C. pentru apărarea D. O. și a Libertăților fundamentale

(Roma, 4. XI. 2000), precum și arte 21 din Carta D. Fundamentale a U. E..(publicata în OJ. C. nr.83 din (...)), arte 9 din L. 119 din 2010 si arte 2 din OUG nr.59 din 2011.

Curtea a stabilit că în ceea ce privește necesitatea instituirii egalității de tratament, în egală măsură, constituie discriminare atât a trata diferențiat persoane aflate în situații similare sau compatibile, cât și a trata identic persoane aflate în situații diferite, așa cum de altfel a arătat Curtea E. a D. O. în cauza Thlimmenos contra Greciei (2000).

În acest sens invocă prevederile arte 5 ale OUG nr.97 din 16 noiembrie

2011.

S-a invocat încălcarea prevederilor arte 7 alin. 1 si 2 din L. nr.119 din

2010, art. 2 din OUG nr.59 din 2011 si a art. 180 alin.7 din L. nr.1. potrivit căruia dacă prin schimbarea sistemului de calcul al pensiei rezultă un cuantum mai mic al acesteia, "se păstrează în plată cuantumul avantajos".

Intimata pârâtă C. J. de P. C. a formulat întâmpinare prin care a solicitatrespingerea recursului și menținerea sentinței atacate.

În motivarea întâmpinării pârâta arată că nu a făcut altceva decât să aplice prevederile legale din L. nr. 1., calculând în mod corespunzător pensia de serviciu, ce a devenit pensie pentru limita de vârstă, modalitatea de calcul fiind aceeași ca în cazul tuturor celorlalte categorii de pensionari.

Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate încererea de recurs și prin prisma apărărilor din întâmpinare, Curtea reține următoarele:

Prin art.1 lit. g din L. nr. 1., pensiile de serviciu ale personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă au devenit pensii în înțelesul L. nr.1., calculate pe baza principiului contributivității.

În aplicarea acestui act normativ, pârâta C. J. de P. C. a emis decizia nr.

263936/(...) prin care a stabilit în favoarea reclamantului, începând cu data de 1 septembrie 2010 o pensie de asigurări sociale de 1.462 lei care înlocuia pensia de serviciu de 5.098 lei, stabilită anterior.

Ulterior, prin decizia emisă în baza OUG nr. 5. de către pârâta C. J. de P. C. la data de 25 iulie 2011, s-a revizuit pensia reclamantului, noul cuantum brut al pensiei de 1.875 lei.

În analiza prezentului recurs, Curtea de A. va reține, în plus față de considerentele expuse de instanța de fond, următoarele repere cu caracter obligatoriu, stabilite prin decizii ale C. C., ale Î. C. de C. și Justiție și ale C. E. a

D. O.:

În ceea ce privește controlul de constituționalitate al L. nr.1., exercitat în temeiul art.146 lit. a din C., prin nr. 871 din 25 iunie 2010, Curtea Constituțională a statuat că prevederile art. 1-5 și 12 din L. nr. 1. sunt constituționale, în raport cu dispozițiile constituționale ale art. 15 alin. (2) - neretroactivitatea legii, art. 16 - egalitatea în drepturi, art. 44 - dreptul de proprietate privată, art. 47 alin. (1) - nivelul de trai și dreptul la pensie, art. 53 - restrângerea exercițiului unor drepturi, art. 135 alin. (2) lit. f) privind obligația statului de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții.

Curtea Constituțională a pronunțat și nr. 873 din 25 iunie 2010 prin care s-a constatat constituționalitatea dispozițiilor art. 1 lit. a), b), d)- i) și art. 2-12 din L. nr. 1. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor; s-a analizat din nou legea criticată pe temeiul neretroactivității, dar și în baza art. 20 din C. raportat la art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (dreptul la respectarea "bunurilor") și art. 53 (restrângerea exercițiului unor drepturi), critici care au fost înlăturate.

Această orientare a instanței constituționale a fost exprimată și cu ocazia soluționării unor excepții de neconstituționalitate în cauze generate de aplicarea

L. nr.1. - ex. D. nr.1579/(...).

În ceea ce privește recursul în interesul legii referitor la aplicarea L. nr. 1.,

Înalta Curte de Casație și Justiție prin D. nr. 29/(...) a concluzionat, pe baza aspectelor analizate de către Curtea Constituțională prin D. nr. 871 și nr. 8. cu privire la neretroactivitatea legii și la discriminare, reținând următoarele:

„(…)Instanțele judecătorești nu erau în drept să facă aprecieri asupra unor critici de neconstituționalitate, sub aspectul respectării principiului neretroactivității legii, formulate de părțile din litigiile deduse judecății și care au fost soluționate diferit.

Instanțele de drept comun ar fi fost îndrituite la o evaluare separată a chestiunii retroactivității legii numai în cazul în care această analiză se impunea în mod distinct, din perspectiva C.i europene a drepturilor omului, altfel decât în contextul "ingerinței" în analiza de convenționalitate în baza art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Însă, în jurisprudența C. E. o problemă de retroactivitate a legii este atașată, de regulă, unei plângeri ținând de dreptul la un proces echitabil în temeiul art. 6 alin. (1) din C. (ca de exemplu în C. M. ș.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011), premisă care, în contestațiile formulate împotriva deciziilor de recalculare a pensiilor speciale în baza nr. 1., nu era îndeplinită, întrucât în cursul judecării acestor plângeri nu a intervenit intempestiv un alt act normativ care să afecteze în mod decisiv soarta procesului; pe de altă parte, neretroactivitatea nr. 1. în raport cu legile prin care aceste pensii speciale au fost stabilite inițial (conform statutelor profesionale ale categoriilor de persoane vizate) a fost deja constatată prin deciziile C. C. anterior menționate, instanța constituțională fiind unica autoritate de jurisdicție constituțională în R., potrivit art. 1 alin. (2) din L. nr. 47/1992, republicată.

În mod similar, nici referitor la discriminare instanțele de drept comun nu puteau face reevaluări în temeiul art. 16 din C., iar perspectiva analizei în baza art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ar fi presupus stabilirea premisei că standardul european este superior standardului constituțional, ceea ce nu poate fi reținut, față de împrejurarea că, dintre categoriile de pensionari cu pensii speciale, doar magistrații au fost exceptați în urma constatării neconstituționalității prevederilor art. 1 lit. c) din L. nr. 1. (în forma supusă controlului exercitat de Curtea Constituțională pe calea obiecției de neconstituționalitate), în raport cu art. 124 alin. (3) și art. 132 alin. (1) din C., iar nu prin afirmarea și asumarea ab initio a intenției legiuitorului de a excepta prin legea nouă această categorie de la măsura recalculării pensiei speciale.

În plus, în temeiul C.i pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional), numai o susținere de tratament inegal, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, între persoane aflate în cadrul aceleiași categorii de beneficiari de pensii speciale (cuprinse în cadrul unei scheme profesionale identice la momentul stabilirii pensiei de serviciu, deci aflate în situații analoage) ar fi fost una care ar fi permis instanțelor o analiză care să nu se suprapună celei a C. C..(…)";

De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție a efectuat o analiză de compatibilitate cu art.1 din Protocolul nr.1, adițional la C.

„(…)În ce privește existența unui "bun" sau "interes patrimonial", în sensul autonom al art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în mod unanim instanțele au constatat că aceasta se verifică în patrimoniul reclamanților care, înainte de adoptarea nr. 1. și a recalculării pensiilor speciale pe care aplicarea acesteia a presupus-o, se puteau prevala de garanțiile oferite de art. 1 din Protocol nr. 1 adițional la C.

Ca situație premisă comună în acest segment al pensiilor speciale, pensiile de serviciu au fost stabilite și recunoscute de legiuitorul român pentru anumite categorii socioprofesionale, enumerate în 1 din L. nr. 1., acestea fiind compuse dintr-o parte contributivă (identică celei calculate în baza sistemului public de asigurări sociale de drept comun în reglementarea L. nr. 1., în prezent abrogată și înlocuită cu nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice), ce se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, și o parte necontributivă, care se achita de la bugetul de stat.

Așa cum s-a stabilit prin nr. 20 din 2 februarie 2000 a C. C., publicată în

Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000, aceste pensii speciale au fost concepute de legiuitor nu cu titlu de privilegiu, ci au fost justificate în mod obiectiv și constituiau o compensație parțială a inconvenientelor ce au rezultat din rigoarea statutelor speciale cărora trebuie să li se supună fiecare dintre categoriile socioprofesionale avute în vedere de acestea: militari, polițiști, funcționari publici cu statut special, personal auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, personal diplomatic și consular, funcționari parlamentari, senatori și deputați, personal aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă, personalul C. de C.

Același legiuitor, în anul 2010, în scopul reformării sistemului de pensii, pentru reechilibrarea acestuia, în vederea eliminării inechităților din sistem și având în vedere situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul (deci, atât bugetul de stat, cât și bugetul asigurărilor sociale de stat), a prevăzut recalcularea pensiilor speciale, stabilind că acestea devin pensii în înțelesul L. nr. 1..

Aplicarea acestui act normativ ( nr. 1.) a avut ca efect imediat reducerea cuantumului sumelor aflate în plată cu titlu de pensii de serviciu, emiterea unor decizii de recalculare cuprinzând noul cuantum, plătibil în viitor, situație în care cei vizați au promovat cereri în justiție prin care au solicitat anularea acestor decizii de recalculare și menținerea în plată a deciziilor în cuantumul anterior, pentru motivul încălcării dreptului lor de proprietate, astfel cum este ocrotit în sistemul C.i europene a drepturilor omului prin art. 1 din Primul Protocol adițional.

Ca atare, jurisdicțiile naționale au analizat plângerile formulate în raport cu prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (sau art. 14 din C. coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C.).

În mod corect instanțele au constatat că pensiile de serviciu, stabilite în temeiul actelor normative speciale în baza cărora cei vizați le încasau, reprezintă un "interes patrimonial" ce intră în sfera de protecție a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, atât sub aspectul părții contributive (partea achitată de la bugetul asigurărilor sociale de stat), cât și sub aspectul părții necontributive (care se suporta de la bugetul de stat). În acest sens, Î. Curte are în vedere jurisprudența C. E. a D. O. în C. Stec ș.a. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din 12 aprilie 2006, C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39) etc.

Totodată, instanțele de judecată au apreciat unanim că, întrucât prin adoptarea și aplicarea dispozițiilor nr. 1. pensiile speciale au devenit pensii în înțelesul L. nr. 1., iar titularii de pensii speciale au devenit titulari de pensii de asigurări sociale de stat, cu consecința diminuării cuantumului pensiei până la limita corespunzătoare unui beneficiu contributiv, statul suprimând achitarea părții necontributive (suportată până atunci de la bugetul de stat), această lege reprezintă o "ingerință" din perspectiva respectării dreptului de proprietate al reclamanților, în raport cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Sub acest aspect este avută în vedere jurisprudența C. E. a D. O. în C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), C. A. O. ș.a. împotriva Spaniei din 2 februarie 2010 (§

48), C. Kjartan Asmundssen împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39 și

40).

Pentru ca ingerința să nu conducă la încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ea trebuie să fie legală, să urmărească un scop legitim și să respecte un rezonabil raport de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit a fi realizat.

Din perspectiva acestor condiții, Î. Curte constată că în mod unanim instanțele au reținut că ingerința este legală, întrucât este reglementată de nr.

1., și urmărește un "scop legitim", de utilitate publică, în deplină concordanță cu jurisprudența C. E. a D. O. (de exemplu, C. W. împotriva Poloniei din 8 decembrie

2009, § 59), constând în necesitatea reformării sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea inechităților existente în sistem și, nu în ultimul rând, situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul, deci atât bugetul de stat, cât și cel de asigurări sociale.

Î. Curte constată însă că analiza cerinței privind existența "raportului rezonabil de proporționalitate" a fost sursa practicii neunitare ce a condus la inițierea prezentului recurs în interesul legii, întrucât instanțele nu au aplicat testul justului echilibru în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze; pe de altă parte, nici "ingerința" nu a fost analizată în toate cazurile dinperspectiva "dreptului la respectarea bunurilor" (regula generală și, totodată, prima normă din art. 1 din Protocolul nr. 1), ci precum o încălcare de tipul "privării de proprietate" (cea de-a doua normă din același text).

Astfel, prin recalcularea pensiilor speciale, cei vizați și-au văzut limitat dreptul cu sume diferite care se încadrează procentual între 30% și 80%, uneori chiar mai mult, ca efect al suprimării beneficiului ce reprezenta suplimentul acordat de la bugetul de stat (deci, cu partea necontributivă) care a variat de la o categorie profesională la alta, iar în cadrul aceleiași categorii, de la o persoană la alta, potrivit condițiilor prevăzute de legea ce definea fiecare statut profesional în parte și calificarea fiecărui beneficiar pentru obținerea pensiei speciale; din analiza jurisprudenței atașate recursului în interesul legii se constată însă că instanțele judecătorești nu au stabilit în mod riguros, în concret, acest element ce reprezintă o circumstanță importantă în identificarea premiselor de analiză a raportului de proporționalitate, fiind util a se observa proporția reducerii beneficiului social în discuție pentru reclamantul cauzei, iar nu indicarea unei marje generale a diminuării pensiilor speciale pentru toate categoriile de persoane vizate de nr. 1..

Or, instanța europeană însăși, în aplicarea acestui test de proporționalitate, analizează situația reclamantului din fiecare cauză, determină anumite circumstanțe particulare în plângerile pe care le soluționează, se raportează în mod necesar la situația de fapt pe care ea însăși a reținut-o în legătură cu respectiva plângere și, numai pe baza acestui ansamblu de constatări, conchide asupra raportului de proporționalitate, fără a stabili vreodată o concluzie cu caracter general, chiar referitoare la o anumită categorie vizată de "ingerință", în afara statutului de "victimă" (dacă se au în vedere cauzele cu mai mulți reclamanți - de exemplu, A. O. ș.a. împotriva Spaniei). Apoi, se reține că raportul de proporționalitate este compromis dacă acel reclamant suportă o sarcină individuală excesivă, exorbitantă, care excedează marjei de apreciere a statului în reglementarea aspectelor legate de politica sa socială (marjă care, în acest domeniu, este una extensivă); asemenea concluzii sunt stabilite, de exemplu, când reclamantul este lipsit total de respectivul beneficiu social ori când acestuia i-au fost suprimate integral mijloacele de subzistență.

În același timp, fără a fi limitative, în ansamblul circumstanțelor obiective de analiză, ar putea fi avute în vedere criterii precum indemnizația socială pentru pensionari (prevăzută de 7 din L. nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar) ori pensia medie lunară, după cum vor trebui identificate circumstanțele particulare ale cauzei.

Este esențial a se constata că în privința fiecărui reclamant în parte a fost depășit un anumit "prag de dificultate" pentru ca instanța europeană însăși să constate o încălcare a drepturilor ocrotite de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (cum se reține, de exemplu, în D. asupra admisibilității în C. Hasani împotriva Croației).

Totodată, este necesar a se preciza că în analiza raportului de proporționalitate instanțele trebuie să urmărească raționamentul C. E. a D. O. în plângerile vizând încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. și în care Curtea însăși a analizat tipuri de "ingerințe" în dreptul la respectarea bunurilor prin măsuri legislative adoptate de stat în prestațiile de asigurări sociale, iar nu să se recurgă la specia proximă (încălcări ale art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional, de tipul privării de proprietate) ori la alte cauze prin care au fost reclamate alte încălcări (chiar perspectiva analizării discriminării în legătură cu art. 1 din

Protocolul nr. 1 adițional având alți parametri de evaluare).

Î. Curte are în vedere jurisprudența C. E. a D. O. (C. Hasani împotriva

Croației - decizie de admisibilitate din 30 septembrie 2010, C. Rasmussen împotriva Poloniei, C. Banfield împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și

Irlandei de N. din 18 octombrie 2005, C. Callejas împotriva Spaniei din 18 iunie

2002 - decizie asupra admisibilității, C. M. ș.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011,

C. Moskal împotriva Poloniei din 15 septembrie 2009, C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei) în cauze în care statele contractante au adoptat măsuri legislative prin care au suprimat sau au limitat, pentru viitor, plata unor pensii speciale sau a altor beneficii sociale aflate în plată.

În raport cu jurisprudența C. E. a D. O. reiese că stabilirea raportului de proporționalitate nu este decât o chestiune de apreciere în fiecare cauză în parte, în funcție de circumstanțele sale particulare.(…)";

În ceea ce privește D. de inadmisibilitate din 7 februarie 2012 a C. E. a D. O.în cauzele conexate Ana M. F., Judita Vilma, Edita Tanko, M. Molnar și L. Ghețiuîmpotriva R., în considerentele acestei hotărâri s-a avut în vedere că, deși articolul

1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat (a se vedea, în special, Skorkiewicz c. Poloniei, decizia din 1 iunie 1999, nr. 39860/98; decizia Jankovic c. Croației, nr. 43440/98; decizia Kuna c. Germaniei, nr. 52449/99; Blanco Callejas c. Spaniei, decizia din 18 iunie

2002, nr. 64100/00, și M. și alții c. Italiei, 31 mai 2011, nr. (...)(...)(...)6/08 și

56001/08, par. 55).

S-a reținut că statele părți la C. dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale. Curtea a reamintit, în acest sens, dată fiind cunoașterea directă a propriei societăți și a nevoilor sale, că autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil (Jankovic, citată anterior; Kuna, citată anterior, și M. și S. c. R., decizia din 6 decembrie 2011, nr. 44232 /11 și 44605/11). În speță, Curtea a subliniat că reforma sistemelor de pensii a fost fundamentată pe motivele obiective invocate la adoptarea L. nr. 1., și anume contextul economic actual și corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii.

De asemenea, Curtea a luat act de faptul că pensia datorată reclamantelor, în baza contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, plătite de acestea în cursul anilor de serviciu, nu a fost în niciun fel afectată de reformă și acestea au pierdut doar suplimentul la pensie, care era acoperit integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care au beneficiat în calitate de personal auxiliar al instanțelor.

În această privință, Curtea a considerat că reducerea pensiilor reclamantelor, deși substanțială, constituia o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de L. nr. 1., pentru a echilibra bugetul și a corecta diferențele existente între sistemele de pensie. Ca și Curtea Constituțională, Curtea E. a D. O. a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate.

De asemenea, Curtea a reținut că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale, dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu.

În ceea ce privește diferența de tratament, în raport de alte categorii de pensionari, Curtea a constatat că o diferență este discriminatorie, în sensul art. 14 din C., în cazul în care nu are nici o justificare obiectivă și rezonabilă. Cu privire la acest aspect, Curtea E. a D. O. a reținut faptul că foștii polițiști se bucură în continuare de un mod de calcul favorabil al pensiilor lor, dar acest lucru ține, de asemenea, de marja de apreciere a statului. S-a remarcat faptul că această diferență nu este una lipsită de justificare, iar Curtea Constituțională a concluzionat că natura profesiei constituie motivul acordării anumitor privilegii.

Având în vedere aceste considerente, Curtea E. a D. O. a considerat că măsurile criticate de reclamante nu le-au determinat pe acestea să suporte o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate și nu au fost în mod nejustificat discriminate în comparație cu alți pensionari.

În raport de aceste dezlegări și statuări obligatorii, instanța de recurs constată că soluția primei instanțe este corectă, sens în care va înlătura criticile reclamantului referitoare la încălcarea dreptului de proprietate sau a principiului neretroactivității, la existența unei discriminări, la lipsa caracterului previzibil și accesibil al legii și la caracterul permanent al dreptului câștigat de a beneficia de pensia de serviciu.

În concret, în urma recalculării, respectiv a revizuirii reclamantul a beneficiat de o pensie de asigurări sociale de 1.875 lei, superioară pensiei medii pentru limită de vârstă în luna septembrie 2010 în cuantum de 859 lei, conform datelor statistice ale Casei Naționale de P. și A. D. de A. S., ceea ce nu poate avea semnificația unei lipsiri totale a mijloacelor de subzistență ale reclamantului.

Drept urmare, reținând și că în cauză reclamantul nu a invocat alte criterii care să fie avute în vedere la stabilirea raportului de proporționalitate, având în vedere și D. nr. 29/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în care se evidențiază că în raport de jurisprudența C. E. a D. O. este necesar să se analizeze situația particulară a fiecărui reclamant, Curtea de A. apreciază în raport de probele administrate în cauză că reclamantul nu suportă o sarcină individuală excesivă, de natură a aprecia că raportul de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit nu ar fi respectat.

Întrucât prin L. 1. nu se pune în aplicare dreptul U., în cauză nu se poate reține că prin recalcularea pensiei recurentului s-a încălcat Carta drepturilor fundamentale a U. E.. De altfel, Curtea de Justiție a U. E. s-a pronunțat în mod similar într-o cauză având ca obiect cererea de pronunțare a unei hotărâri preliminare referitoare la interpretarea articolului 17 alineatul (1), a articolului 20 și a articolului 21 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a U. E., respectiv O. din 14 decembrie 2011 (cauza C-434/11).

Motivele pentru care s-a solicitat de către reclamant anularea deciziei de revizuire, sunt identice cu cele s-a solicitat anularea deciziei de recalculare emisă în temeiul L. nr. 1., nefiind invocate temeiuri de drept diferite, astfel încât Curtea apreciază că instanța de fond a interpretat în mod corect și dispozițiile OUG nr.

5., în cauză fiind incident motivele de recurs invocate.

Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel ca o va menține ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 și art. 304 pct. 9 C.proc.civ. să respingă, cu opinie majoritară, ca nefondat recursul, în cauză nefiind incidente motivele de recurs invocate.

PENTRU A. MOTIVE ÎN NUMELE L.

D E C I D E:

Respinge, cu opinie majoritară, ca nefondat recursul declarat de reclamantul D. I. împotriva sentinței civile nr. 7088 din 21 iunie 2012 a T. C. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.

D. este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 5 decembrie 2012.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

S.-C. B. I.-R. M. C. M.

Cu opinie separată în sensul admiterii recursului, modificării în tot a sentinței, admiterii acțiunii și a cererii completatoare.

Red. S.C.B. Dact.V.R./2 ex. (...)

Jud.fond: E. B.

G. C.

GREFIER

Motivarea opiniei separate a judecătorului C. M.

Consider că recursul formulat de reclamantul D. I. este fondat, în ceea ce privește motivele de recurs privind constatarea în cauză a unei încălcări a drepturilor sale potrivit art. 1 din Protocolul adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.

Trebuie subliniat în acest sens că reclamantul s -a adresat instanței pentru

proteguirea unui dre pt de securitate soci ală, considerând că pensia sa de servici u

era un „bun";, în sensul jurisprudenței C., pe care acesta avea speranța legitimă de a-l primi lunar în cuantumul stabilit potrivit deciziei nr.263936/(...), în temeiul L. nr.223/2007.

În cauză reclamantul invocă aspecte ce țin de ingerința S. în dreptul său la un "., în sensul C.i pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale , dar percepția sa certă și, de aici, princi palul său motiv de

nemulțumire și chiar nelămurire cu privire la situația nouă creată în urm a

recalculării este, în primul rând, c ă dre p tul s ău l a pens ie de serv ic iu er a un "dre p t

c âș tig at";, respectiv un drept acordat de o lege în vigoare, prin decizii

administrative ce au rămas definitive și executorii, în temeiul raportului de

muncă pe care l -a avut, și care trebuia să fie, în consecință, plătit acestuia, lunar, în continuare, în cuantumul stabilit conform L. nr.223/2007.

Î n acest sens, deși doctr ina de drept administrativ subliniază că "nimeni nu

are dreptul să preti ndă menținerea une i anumite stări nor mative";, voi analiza în

cele ce urmează situația acestui particular, pentru a înțelege și a aprecia dacă, în

urma modificării legislației pensiilor , în anul 2010, acesta e ra sau nu îndreptăți t

să se bucure în continuare de bunul său.

Astfel, în cadrul jurisprudenței sale, de exemplu în C. W. împotriva Poloniei

(cererea nr.18176/05), Curtea EDO a reținut că "de fapt, Curtea a acceptat posibilitatea de a efectua reduceri ale drepturilor la prestații de securitate socială în anumite împrejurări"; și că "a observat influența pe care o poate avea trecereatimpului asupra existenței juridice și a caracterului prestațiilor de securitate socială";.

În aceeași cauză s-a mai reținut că: "Acest lucru se aplică atât amendamentelor aduse la legislație care pot fi adoptate ca răspuns la schimbările societale și care dezvoltă puncte de vedere despre categoriile de persoane care necesită asistență socială, cât și evoluției situațiilor individuale.";

Totuși, prin aceeași hotărâre, s-a mai reținut faptul că: "Abordarea C.privind art.1 din Protocolul nr.1 ar trebui să reflecte realitatea modului încare protecția socială este în prezent organizată în cadrul statelor membre ale C. Europei"; și că: "În statul modern, democratic, multe persoane particulare sunt, pentru toată viața sau pentru o parte din aceasta, complet dependente de prestațiile de asigurări sociale și de protecție socială pentru supraviețuire. Multe sisteme interne recunosc că astfel de persoane particulare necesită un grad de certitudine și de securitate și prevăd prestații care trebuie plătite- în urma îndeplinirii condițiilor de eligibilitate- de drept (a se vedea Stec și alții).";

Percepția reclamantului asu pra dreptului său la pensie de serviciu ca fiind

un drept câștigat și, de aici, considerarea măsurii de recalcul are a acestei pensii -de fapt, astfel cum voi argumenta în cele ce urmează, de eliminare a pensiei sale de serviciu și de schimbare totală a statutului său, de acordare a unui alt tip de pensie, pe care acesta nu l-a solicitat - c a fiind un act abuzi v al S., trebuie privită

în primul rând, prin prisma modului în care realitățile istori ce privind protecția

socială în țara noastră, i -au creat acestui particular convingerea fermă că poate

renunța liniștit la un loc de muncă sigu r și bine plătit, la un anumit statut, la o

vârstă la care nu în deplinea încă condiț iile pentru a fi pensi onat pentru limită d e

vârstă, și că se poate baza pe un venit din pen sie într-un anumit cuantum, legal stabilit, de un act normativ în vigoare.

Astfel, în primul rand, în țara noastră, încă din anul 1902, toate legilecare au reformat sistemul de pensii au prevăzut că, deși cadrul normativ a suferit modificări, în multe cazuri, însemnate, drepturile de pensie, pe care aceste

reglementări le numesc chiar "câștigate";, se mențin în plată.

Astfel, L. generală de pensiuni din ( ...), cu modificăril e din 1904 și

1906, care a constituit, la rândul său, o reglementare reformatoare ș i

unificatoare a siste mului de pensii, a prevăzut, la capito lul ". transitorii";, în art.56 că: "Pensiunile deja constatate și înscrise în virtutea legilor

anterioare, precum și a statutelor căilor ferate, fie că titularii și -au exercitat sau nu drepturile, vor continua să fie servite conform titl urilor ce posedă cei

în drept și cu reținerile ce li se făceau în virtutea legilor anterioare

promulgării acestei legi";.

Aceleași dispoziții tranzitorii privind păstrarea drepturilor de pensie

câștigate regăsim și î n art.54 din L. generală de pensiuni republicată la data de (...).

De asemenea, L. pentru unificarea asigurărilor soci ale din (...) a

prevăzut, în art.127 că: "D.le câștigate până la punerea în aplicare a

prezentei legi, ale pensionarilor, se respectă în ce privește pensiunile lor de

bază.";

L. asigurărilor sociale din (...) prevedea, de asemenea, la capitolul ".

transitorii";, în art.319 alin.3, că: "D.le de pensie stabilite potrivit diferitelor

legi de asigurări s ociale până la pu nerea în aplicare a legii de față, s e

respectă";.

Art.59 din L. nr.292/1959 privind dreptul la pensie în cadrul A.lor S. de S., prevedea că: "Pierd dreptul la pensie și la ajutor social acele persoane

care, până la 23 a ugust 1944, au de sfășurat o activita te antidemocratică,

reacțio nară, potrivnică intereselor po porului, acei care a u militat și au avu t un rol activ în introducerea dictaturii militar-fasciste, precum și acei care

manifesta atitudine dușmănoasă fata de regimul democrat -popular";.

Prin L. nr.27/1966 privind pensiile de asigurări sociale de stat și

pensia suplimentară, s-a prevăzut , la art.76, că: ". sau ajutorul social

stabilite pe baza unei decizii rămase definitive nu pot fi anulate decât în

situațiile prevăzute la art.56, și nici r evocate."; Situațiile de la art.56 din legeaveau în vedere persoanele care și-au provocat invaliditate în mod voit, însă numai în ceea ce privește dreptul la pensie sau la ajutor social decurgând din această invaliditate și pe cei condamnați pentru uciderea sau cauzarea invalidității susținătorului, numai în ceea ce privește drepturile de asigurări decurgând de pe urma acestui susținător decedat.

P. art.87 din L. nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat

și de asistență so cială, "P.le și ajut oarele sociale sta bilite pînă la dat a

prezentei legi, se mențin în conti nuare, atît timp cît sînt îndeplinit e

condițiile în baza cărora au fost acordate.";

L. nr.1. privind sis temul public de pe nsii publice și alte drepturi de

asigurări sociale, prevedea recalcularea pensiilor cuvenite conform leg isl aț ie i

an ter io are, îns ă, conf or m art.180 alin.7, "în situația în care cuantumul pensiilor, stabilit conform alin.6, este mai mic decât cel stabilit în baza

legislației anterioare, se păstrează în plată cuantumul avantajos";.

Din analizarea acestor dispoz iț ii leg ale, r ezul tă c ă recl aman tul ș i, de al tf el

toț i pens ion ar ii d in R ., ave au to ate d atele c are s ă le f or meze c onv ingere a f er mă c ă

drep tur ile lor de pens ie, od ată s tab il ite pr in tr -o dec iz ie def initiv ă, er au c âș tig ate, putând fi cel mult recalculate pe al te b aze , index ate, major ate, f ără a f i îns ă af ectat

cu an tu mul pens ie i af late în pl ată, as tf el înc ât, mai mu l t, nu ave au n ic iun ele men t

c are s ă le insp ire u n sen time n t de inc er titud ine pr iv ind pl ata pe v iitor a aces te i pensii lunare.

Mai precis, nu cuno ș te au s ă f i ex is tat în R. al te c azur i de d iminu are a

cu an tu mulu i pens ie i af late în pl ată în ur ma punerii în apli care a dispozițiilo r unui sistem de reformare a pensiilor, c are, în speț ă, cu atât mai mul t, s -a vrut

a f i conf or m pr inc ip iil or ech ităț ii.

În al doilea rând, reclamantul a avut în vedere, tot din privit din

perspec tiv ă is tor ic ă, cadrul normativ în care au fost stabilite pensiile

personalului navigant, prin reglementări speciale, încă din anul 1959.

Astfel, Decretul nr.292/1959, prevedea, la art.2 care sunt categoriile de pensii în cadrul asigurărilor sociale de stat, respectiv: de bătrânețe, de invaliditate, pentru merite deosebite, de serviciu, de urmaș.

P. art. 24 alin.1 lit.a) din acest decret, personalul navigant profesionist din aeronautica civilă,care nu mai îndeplinea nici una din

funcțiile de navigant profesionist în aeronautica, avea dreptul la pensie de serviciu, d ac ă ave a o vech ime în serv ic iu de cel puțin 20 de an i ș i î mpl in ise v ârs ta de 50 de ani.

Conf or m al in.3 d in acel aș i ar ticol , în cazul în care personalul navigantprofesionist din aeronautica civilă avea o vechime în funcție de cel puțin

20 ani, însă nu avea vârsta de 50 de ani, fiind oprit să mai exercite funcții de navigant profesionist în aeronautica civilă, avea drept la pensie de serviciu tranzitorie.

De asemenea, toate legile de asigurări sociale de stat ulterioare

(Decretul nr. 416/1953, L. nr. 27/1966, Decretul nr. 215/1977, L. nr.

3/1977, L. nr. 1.) tratează pensiile cuvenite acestei categorii de personal în mod distinct, prin prevederi speciale, derogatorii, stabilind vârste depensionare obligatorii și stagii complete de cotizare cu mult reduse față de ceilalți salariați, precum și încadrarea în grupa I-a de muncă cu caracter permanent, respectiv condiții speciale de muncă, vechime suplimentară în muncă în raport cu numărul orelor de zbor, de tipul de aeronavă și funcția îndeplinită.

Astfel, conform art.11 din L. nr. 27/1966, personalul navigant profesionist

d in aeron au tic a c iv il ă ave a drep t l a pe ns ie in tegr al ă pen tr u l imita de v ârs tă l a

î mpl in ire a v ârs te i de 50 de an i, d ac ă ave a o vech ime în serv ic iu de cel puț in 25 de

an i, b ărb aț ii ș i 20 de an i, f e me ile, în c al itate de person al n av ig an t.

Conf or m al in.3 d in acel aș i ar ticol, pe rson alul n av ig an t p rof esion is t d in aeronautic a c iv il ă c are ave a vech ime a ce ru tă în munc ă, în ac e as tă c al itate, ceru tă

pen tru acord are a pe ns ie i in tegr ale pen tr u l imita de v ârs tă, d ar nu a î mpl in it v ârs ta

de 50 de an i ș i er a opr it de org anele co mp e ten te s ă mai exe rc ite f uncții l a bordul aeronavelor, deoarece nu mai corespunde din punct de vedere psihofizic, avea drept la o pensie tranzitorie.

P. art.1 și art.2 alin.2 lit.e) din Decretul nr.215/1977, având în vedere

condițiile, complexitatea, solicitarea mai mare și importanța muncii, au fost încadrate în grupa I de muncă , cu caracter per manent, locurile de

muncă ale personalului navigant din aviația civilă care realizează

numărul de ore de zbor minim prevăzut, pe diferite tipuri de aeronave și

funcția îndeplinită, în anexa nr.1.

Conform acestei anexe, pentru personalul navigant din aviația civilă, la stabilirea pensiei se lua în calcul, pentru fiecare an lucrat în grupa I de

muncă, câte 2 ani.

De asemenea, art. 17 din L. nr.3/1977, prevedea că personalului

navigant din aviația civilă care avea o vechime în muncă de cel puțin 25

de ani, bărbații și 20 de ani, femeile, la stabilirea pensiei i se lua în calcul

o vechime suplime ntară potrivit legii , în raport cu num ărul orelor de zbor ,

de tipul de aeronavă și funcția îndeplinită.

Pe această bază, personalul naviga nt avea dreptul, la cerere, să fie pensionat la împlinirea vârstei de 50 de ani.

Personalul navigant care nu avea vechimea în muncă prevăzută de

alin.1 avea dreptu l să i se ia în cal cul vechimea supl imentară stabilită potrivit legii. În aceste cazuri nu se reduce limita vârstei de pensionare.

În al treilea rând, reclamantul a avut în vedere, în formarea convingerii

s ale c ă pens ia de serv ic iu es te un drep t c âș tig at, f ap tul c ă, atât la data

adoptării L. nr.1., a H. nr.737/2010, cât și la data emiterii deciziei administrative nr.²⁶³⁹³⁶/(...),de „recalculare"; a pensiei sale din data de (...), dispozițiile L. nr. 223/2007 privind această categorie de pensie de

serviciu erau în vi goare, fiind abrog ate abia după ju mătate de an de l a

data intrării în vigoare a L. nr.1., respectiv la data de (...).

Pr ac tic, ne abrog ând pr in L. nr.1., aces te d ispoz iț ii ale L. p r iv ind s tatu tu l personalului aeronautic civil, chiar legiuitorul a recunoscut beneficiarilor

acestor pensii un drept câștigat, cel care le conferea statu tul de pensionar din serviciul aeronautic civil, cons ider ând c ă în aces t f el, măsur a lu ată v a

ap ăre a do ar c a o re ducere pr in rec alcul are a cu an tu mulu i pe ns ie i, de ter min ată d e

in teresul publ ic, ș i nu c a o af ectare s ubs tanț ial ă ș i irevo c ab il ă/per manen tă a drep tulu i aces tor a, în sensul el imin ăr ii pe ns iilor de serv ic iu.

În acest context, recurentul-reclamant a suferit, prin decizia nr.

263936/(...), o ingerință esențială în drepturile sale, nu numai prin diminuarea cuantumului pensiei sale, ci, mai ales prin pierderea calității,

a statutului de pensionar din serviciul aeronautic civil, în condițiile în

care L. nr.223/2007, legea în baza căreia i s -a recunoscut acest drept, prin decizia nr. ²⁶³⁹³⁶/(...), era în vigoare.

Trebuie remarcat, în acest sens, că și L. nr.1. a prevăzut că pensiile stabilite anterior datei de (...), devin pensii în înțelesul acestei noi legi și vor fi recalculate într-un anumit termen, dar a dispus aceste măsuri în condițiile în care legile în baza cărora au fost acordate drepturile la pensie (L. nr.3/1977, ș.a.) erau abrogate, prin chiar dispozițiile sale.

Observând că prevederile L. nr.223/2007, în baza cărora i s-a stabilit pensiade serviciu, nu au fost abrogate prin dispozițiile L. nr.1., recurentul, în mod justificat, se prevalează de statutul său de pensionar din serviciul aeronautic civil, pe care-l avea nu numai la data recunoașterii dreptului la pensie, ci și la data recalculării pensiei sale, pe data de (...).

În acest sens, potrivit disp.art.16 alin.1 și 2 din L. nr.24/2000republicată și actualizată privind normele de tehnică legislativă, se prevede,sub titulatura ";ev itar e a p ar alel is melor";, că:

„În procesul de legiferare este interzisă instituirea acelorași reglementări în mai multe articole sau alineate din același act normativori în două sau mai multe acte normative.

În cazul existenței unor paralelisme acestea vor fi înlăturate fie prin abrogare, fie prin concentrarea materiei în reglementări unice.";

De asemenea, conform art.14 alin.1 din același act normativ, reglementările de același nivel și având același obiect se cuprind, de regulă, într-un singur act normativ.

P. disp.art.17 din L. nr.24/2000 republicată și actualizată, „Învederea asanării legislației active, în procesul de elaborare a proiectelorde acte normative se va urmări abrogarea expresă a dispozițiilor legale căzute în desuetudine sau care înregistrează aspecte decontradictorialitate cu reglementarea preconizată.";

Acest articol se corelează cu art.65 alin.3 din L. nr.24/2000, ce prevedecă: „În vederea abrogării, dispozițiile normative vizate trebuie determinateexpres, începând cu legile și apoi cu celelalte acte normative, prin menționarea tuturor datelor de identificare a acestora.";

Prezumția că anumite norme au făcut obiectul modificării,

completării sau a brogării lor implic ite es te pos ib il ă, co nf or m art.67 alin.1

din aceeași lege, doar în cazuri deosebite, în care la elaborarea și

adoptarea unei reglementări nu a fost posibilă identificarea tuturor normelor contrare, îns ă în speț ă nu ne putem afla în prezenț a unu i ase mene a caz, deoarece la adoptarea L. nr.1., legiuitorul a avut în vedere tocmai categoriile de

perso ane c are benef ic iaz ă de pens ii în te me iul unor leg i spe c iale, ac te nor mative

pr in tre c are se af lă ș i L. nr.223/2007.

De altfel, în acest sens s-a pronunțat și Curtea E. a D. O. în cauze recente, respectiv C. F. M. și A. G. S. contra R., în cereri ce priveau măsuri luate de către S. Român în aceeași perioadă, respectiv prin L. nr.118/2010, în sensul diminuării salariilor personalului bugetar cu 25%, în sensul că: „Totuși, atunci când o dispoziție legală este în vigoare și prevede plata anumitor beneficii, iar condițiile stipulate sunt respectate, autoritățile nu pot refuza în mod deliberat plata acestora atâta timp cât dispozițiile legale rămân în vigoare.";

Dacă în ceea ce privește măsura dispusă prin L. nr.118/2010, Curtea EDO

a reținut că nu ne aflam în situația pr ezentată mai sus, c onsiderând că pentr u lunile iulie-decembrie 2010 salariul rec lamanților era cel s tabilit prin această lege, aceasta fiind considerată legea în vigoare, nu aceeași este situația în speță,

în care L. nr.1. nu a prevăzut doar reducerea pensiilor de serviciu cu un anumit

procent, ci a anulat practic dispozițiile L. nr.223/2007, lege î n vigoare, eliminând dreptul reclamantului la pensie în serviciul aeronautic civil, la statutul de

pensionar în acest sistem, cu toate drepturile aferente, actuale și viitoare.

În speță, decizia contestată, nr.263936/(...), prin care a fost stabilită reclamantului o pensie de 1462 lei, a fost emisă în temeiul L. nr. 1. care, la art. 1 lit.g), prevedea că, la data intrării în vigoare a legii, pensiile de serviciu ale personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă, devin pensii în înțelesul L. nr. 1., iar la art. 3, ca aceste pensii „stabilite potrivit prevederilor

legilor cu caracter special, cuvenite s au aflate în plată ";, se calculează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, utilizândalgoritmul de calcul prevăzut de L. nr. 1..

Chiar prin textul art . 3 din L. nr. 1., legi uitorul precizează c ă aceste pensii

speciale sunt prevăzute de lege, fiind ". potrivit prevederilor legilor cu caracter

special"; și sunt „cuvenite";.

Consider că primea ză în cauză sublini erea unor aspecte particulare al e

pensiilor de serviciu ale personalului aeronautic navigant din aviația civilă,

care, în lipsă de practică judiciară neunitară la data pronunțării deciziei

nr.29/2011 a Î. C. de C. și Justiție , nici nu au putut fi analizate în cadrulacestui recurs în interesul legii.

În acest sens, chiar din considerentele acestei decizii, se reține că reprezentantul Procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a reliefat că, având în vedere faptul că jurisprudența neunitară atașată recursului în interesul legii vizează în majoritatea covârșitoare litigii generate de aplicarea dispozițiilor art. 1 lit. c) din L. nr. 1., s-ar impune chiar amânarea judecării recursului în interesul legii, pentru a fi verificată jurisprudența la nivelul curților de apel, în vederea identificării și depunerii la dosar a hotărârilor judecătorești prin care au fost soluționate și litigii generate de aplicarea celorlalte dispoziții ale art.1 din legea respectivă.

A. aspecte specif ice, d ar de o deoseb ită imp or tanț ă, în cerce tare a inger ințe i

S. în drep tul recl ama n tulu i, sun t ur măto ar ele :

I. pensia de serviciu stabilită în temeiul art. 43, 44, 5 0 din L. nr.

223/2007 pr iv ind s tatu tul person alulu i aeron au tic c iv il n av ig an t d in av iaț i a c iv il ă din R., era un dr ept de securitate socială pe care legea l -a acordat

reclamantului, având în vedere „condițiile speciale de muncă existente în

mediul aerian, în care acesta și -a desfășurat activitatea, ce sunt

specificate la art. 31 și 42 din lege , respectiv: suprasol icitarea psihică și

nervoasă, stresul, zgomotul intens și de lungă durată, pericolul,

nocivitățile, radiațiile și radiațiile cosmice, substanțele chimice toxice,

accelerațiile și vibrațiile .

A. condiții care, de -a lungul timpului, au fost considerate ca fiind

foarte vătămătoare , grele și p ericuloa se, iar în prezent, speciale, în care și -a

desfășurat munca reclamantul, au fost recunoscute, astfel cum am

menționat anterior, de toate legile d e asigurări sociale din țara noastră, aceasta fiind și motivația care a stat la baza inițiativei legislative din anul

2007, de reluare a vechilor reglementări privind acordarea pensiei de serviciu.

II. Riscurile social e acoperite prin a cest drept de secu ritate socială, pensia de serviciu, nu au fost decât î n ultimă instanță pentru bătrânețe,

ci, în primul rând, de natură economică, fizică și psihologică.

Prin urmare, riscurile sociale pentru care s-a considerat necesară

stabilirea pensiei de serviciu a reclamantului au fost riscurile activității de personal aeronautic, cu toate solicitările, riscurile, privațiunile,

responsabilitățile aferente, precum și pierderile de venituri ca urmare a

pensionării din acest sistem la o vârstă la care acesta se afla încă în cursul

vieții active, și practic, pentru a p resta o altă activitate lucrativă, ar fi

trebuit să urmeze noi forme de pregătire profesională, să depună alte

eforturi pentru obținerea unui loc de muncă care să îi asigure lui și familiei

sale cele necesare traiului, aceasta în condițiile în care starea sănătății

fizice și psihice i -ar mai fi permis prestarea unei munci.

III. În cauză ingerința în dreptul recurentului la pensie este una esențială , întrucât, pe lângă faptul c ă a afectat, direct, dreptul la pensie al acestuia, a dus atingere, în mod indirect, și unui alt „bun"; al său,

respectiv dreptul la muncă, ce include și dreptul la salariu, măsura

dispusă afectând un drept de protecț ie socială complex, ce constituia unsubstitut a dreptului la muncă, acordat de către S. român.

IV. Instanțele de contenci os administrativ, sesizate cu suspendarea

executării și anularea H. nr.737/2010 privind metodologia de recalculare

a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art.1 lit.c -h din L. nr.1., au

pronunțat hotărâri de suspendare a executării aces tei hotărâ ri și de

anulare a acestui act normativ, hotărâri cu efect erga omnes, constatând

cauze de aparență de nelegalitate, re spectiv de nelegali tate a dispozițiilor

acestui act norma tiv în baza căruia a fost emisă dec izia contestată în

cauză.

V. În cauză nu se p oate reține că rec urentul „cumula"; două tipuri de

pensii, respectiv pensia din sistemul public de asigurări sociale și cea

plătită din bugetul de stat, ci beneficia de un unic drept de pensie, cel la pensie de serviciu.

Astfel, în cazul personalului aeronautic civil, deși, potrivit art.46 alin.1 din L. nr. 223/2007, odată cu stabilirea cuantumului pensiei de serviciu se

stabilește și pensi a pentru limită d e vârstă din siste mul public,acordată personalului aeronautic civil navigant profesionist conform legii nr.1., conform

alin. 2 al aceluiași articol, doar în cazul în care cuantumul pensiei de serviciu calculat conform acestei legi era mai mic decât cel al pensiei din sistemul public, se acorda cuantumul cel mai avantajos.

I.Argumentarea primului aspect specific al "recalculării"; pensiei de serviciu a reclamantului.

Chiar prin E. de motive a inițiatorilor L. nr.223/2007 s-au reținut

următoarele:

"Legislația română cu privire la statutul personalului aeronautic

navigant din Aviația civilă ar trebui să se ad apteze celei internaționale în

domeniu și să aibă în vedere responsabilitatea, valoarea, multitudinea

factorilor de risc, complex itatea acestei categorii de elită, alături de mediul

aerian în care î și desfășoară activitatea și efectele nocive asupra organismului uman.";

S-a mai arătat că desfășurarea activității aeronautice de zbor se face sub incidența: A. factorilor externi: chimici (lipsa de oxigen, lipsa de umiditate), fizico-mecanici(temperatură, presiune, radiații ultraviolete, undele de înaltă frecvență, radiațiile cosmice, zgomotul, încărcarea electrostatică a organismului), forțele turbulente(vibrațiile, zgomotul), factori de deplasare geografică( desincronizările de ritm biologic, modificările de metabolism); B.factorilor umani: claustrarea, volumul de muncă ridicat pe unitate de timp, influența condițiilor meteo asuprafactorului decizional, situații critice în timpul zborului.

"Ca efect al acti vității de zbor, p ersonalului aerona utic navigant

profesionist, prin pr ogramul variat de c urse de zi și de noa pte pe care le execut ă,

își dereglează metabolismul și ritmul biologic față de cel al unui om obișnuit,

fiind obligat să -și impună ore de somn și de masă într -o puternică contradicție cu normalul biologic.

Datorită acestui asp ect, personalul aero nautic civil navigant nu poate avea

o viață de familie obișnuită și nu poa te participa la o vi ață socială normal ă .

Riscul la nivelul a ctivității de zbor e ste cel mai mare p roducător de stres,

deoarece pilotul, c a urmare a stimuli lor cerebrali, este obligat să de cidă î n

numai câteva secunde, cu implicații directe penale și materiale.

Desfășurarea activității la bordul avioanelor pres upune factori

permanenți de risc și responsabilitate și fac îndreptățită așezarea categoriei de personal aeronautic civil navigant într-o grupă specială de muncă, cu

salarizare specială și nivel de pensie corespunzător, care să recunoască

acești factori: risc de viață; risc de accidente; risc pen al și financiar; ris c

familial; risc sporit în ex punerea la bo li profesionale, cu precădere la cancer

- în acest sens ex istă materiale, stu dii de detaliu, sta tistici, cercetări d e

specialitate efectuate de specialiști î n domeniu, din ca re rezultă speranț a

limitată de viață a personalului aeronautic civil navigant, atât în timpul

desfășurării activității, cât și după pensionare .

Studiul dozimetric al radiațiilor pe timpul zborului efectuat de organisme

internaționale de pr ofil (cum a fost cel prezentat la C. I . de la F. din 1994) a

concluzionat că "nivelul radiațiilor crește dramatic o dată cu alti tudinea, nivelul

acestora se dubleaz ă la fiecare 1500 m altitudine, astfel, z borurile frecvente la altitudini mari (11000-12000 m) reprezintă un risc foarte ridicat, deoarece, au

arătat specialiștii, mortalitatea în rândul personalului aeronautic civilnavigant profesionist a crescut în ultimii ani cu 32% da torită cancerului de

stomac, testicular, la creier, cu precădere în urma iradierii.

Categoria de personal aeronautic civil navigant profesionist nu poate fi

asimiliată și este inconfundabilă față de alte profesii terestre. Ea se

deosebește esențial de toate activitățile terestre prin faptul că se derulează: într-un spațiu tridimensional; într -o continuă criză de timp; într -o ambianță

severă, adesea incompatibilă cu însăși viața.";

"Astfel, s -a constatat că în primii 5 ani după ieșirea la pensie, rata

îmbolnăvirilor grave atinge 90%, iar cea a mortalității depășește 40%. A.

studii reliefează e fectele nocive asu pra organismului uman a factorilor

prezentați, generatori de boli profesionale specifice.";

"Efectele tuturor factorilor menționați, se cumulează în decursul anilor de

zbor, astfel că uzura acumulată este ex trem de ridicată, capacitatea

organismului de recuperare fiind diminuată corespunzător anilor biologici,

iar numărul celor care reușesc să ajungă la anii de pensie este diminuat,

speranța de viață după pensionare es te dramatic scăzut ă, media fiind într e

56-58 de ani.";

"Astfel, este necesară o reglementare legală privind statutul

personalului aeronautic navigant profesionist, care să legifereze cu character permanent obligațiile, răspunderile, drepturile, condițiile de ieșire

la pensie și modul de calcul al acesteia, pentru categoria de personal

aeronautic civil navigant profesionist.";

Prin avizul înregistrat sub nr.999/(...) la Senatul R., C. L. a avizatfavorabil propunerea legislativă, reținând că: "Prezenta prop unere legislativă are ca obiect reglementarea statutului personalului aeronautic civil navigant

profesionist din Aviația Civilă din R., considerat ca o categorie specială ,

datorită calitățilo r și pregătirii polivalente, exigențelor de selecție foarte ridicate,

creșterii rolului acestui personal în scop ul transportului pasagerilor în condiții de

maximă siguranță, factorilor externi și umani care produc efecte nocive asupra

organismului uman și factorilor permanenți de risc și responsabilitate.";

N u se poate reține că în țară ar fi intervenit schimbări majore în ceea

ce privește statutul categoriei de personalul din care făcea part e

reclamantul, care să transforme aceste drepturi, în doar câțiva a ni de la

consacrarea lor legislativă, în pensii inechitabile în ansamblul sistemului de pensii.

Practic, se constată că raționamentele avute în vedere la data stabilirii

pensiilor speciale prin lege, ce au fost analizate de către Curtea Constituțională de-a lungul anilor, aceasta apreciind că drepturile stabilite prin actele

normative speciale nu reprezintă privilegii, ci doar compensații parțiale ale

inconvenientelor ce rezultă din rigo area statutelor speciale (decizia nr.

20/(...)), se mențin neschimbate și în prezent.

Se mai reține în acest sens că, tot Curtea Constituțională , prin decizia nr.279/2006, anali zând sesizarea de n econstituționalitate a dispozițiilor privin d

pensiile de serviciu ale parlamentarilor, a reținut că acestea nu contravin prevederilor constituționale întrucât, „…nici o prevedere din C. nu impune

uniformitatea sistemului de pensii. De altfel, nu numai pentru deputați și

senatori, ci și pentru alte categorii socioprofesionale, cum sunt magistrații,

cadrele militare, diplomații și alte categorii - s-au stabilit, prin legi speciale, sisteme derogatorii de la sistemul general de pensii. D., în toate aceste cazuri,

nu este contrară p revederilor art.16 din C. și se justifică prin specificitatea

activității acestei categorii socioprofesionale .";

III. Argumente în s ensul că măsura d ispusă a adus atin gere, în mod

indirect, și/sau mai ales, unui alt „bu n"; al reclamantului, respectiv dreptul

la muncă, ce include și dreptul la salariu.

Pentru munca prestată în calitate de pilot, recure ntului i s -au recunoscut, prin L. nr.223/2007, o serie de drepturi cu caracter de

remunerație, printre care plata salariului și a altor drepturi, în timpul

activității propriu -zise, dar și plata pensiei de serviciu, după încetarea

raporturilor de mu ncă. Acestor drept ur i le corespunde obligația corelativ ă

a S., ca angajator, prin diferitele sale instituții publice, să le plătească,

astfel cum acestea au fost reglementate, având în vedere faptul că, la fel

ca și salariul, și pensia de serviciu, a fost atât cauza, cât și obiectul

raportului de muncă.

De altfel, prin ho tăr âre a d in (...) în c auz a C -262/88, Barber vs.Royal

Exchange Assurance Group, Curtea de Justiție a decis că toate formele de

pensie ocupațională constituie un element de remunerație în sensul art.141din Tratat.

Această hotărâre a C.J.C.E. a f ost avu tă în vedere la adop tare a D. 9. a C.

d in (...), de mod if ic ar e a D. 8. pr iv ind apl ic are a pr inc ip iulu i eg al ităț ii de tr atame n t

în tre b ărb aț i ș i f e me i în c adrul reg imu r ilor prof esion ale de sec ur itate soc ial ă, as t fel

cu m rezul tă d in pre amb ulul aces tu i ac t co mu n itar.

În conf or mitate cu h o tăr âr ile pronunț ate de Cur te a de Ju s tiț ie în c auz a C -

7/93, Bes tuur v an h e t Alge meen burgerl ijk pens ioenf onds vs.G.A.Beune ș i în c auz a

C-351/00, Pirkko Niemi, un sistem de pensie pentru funcționari intră în domeniul

de aplicare al principiului egalității de remunerare, în condițiile în care

sistemul de pensii se referă la o anumită categorie de lucrători, prestațiile

se plătesc în baza r elației acestora de muncă cu angajato rul public , în cadrul

unui sistem ce f ace parte din sis temul general pre văzut de lege, iar

prestațiile depind în mod direct de vechimea în muncă realizată și sunt

calculate pe baza ultimului salariu al funcționarului .

A. statuări ale C.J.C.E., au fost avute în vedere l a adop tare a D . 2. a P. E. ș i a

C. d in (...), as tf el cu m rezul tă d in pre amb u lul aces tu i ac t co mun itar.

Des igur, aces te a su n t nor me co mun itar e pr iv ind eg al itate a de re muner aț ie

în tre f e me i ș i b ărb aț i în mater ie de înc adr are în munc ă ș i de mu nc ă, dar consider

că trebuie reținut ă calificarea, gar anțiile și implicit, recunoașterea ca

drept sui generis, izvorând din rapo rturile de muncă sau de serviciu, p e

care Curtea de Ju stiție a C. E. o a cordă drepturilor beneficiarilor unor

asemenea forme de prestații de s ecu ritate socială, asimilându -le noțiunii

de remunerație , apreciindu-le c a f iind plătite în b az a rel aț ie i de munc ă al aces tor

lucr ător i cu ang ajatorul publ ic, drep tur il e de pensie av ând c a te me i d ispoz iț iile

leg ale ce regle men te az ă ch iar aces te r ap or tur i j uridice.

De al tf el, și Cur te a E . a D. O., prin hotăr ârea pronunțată la data de (...), în cauza Lombardo contra Italiei, a dec is, în leg ătu r ă cu o contestați e

inițiată de un judecător cu privire la pensia pe care era îndreptățit prin

lege să o primească, că statul, "în îndeplinirea acestei obligații nu face uz

de puterea sa discreționară și poate fi comparat, în această privință cu un angajator privat, parte într-un contract de muncă guvernat de dreptul

privat.";

Î n consecință, coroborând cele statuate de că tre Curtea de J ustiție de la L.

cu cele reținute de Curtea E. a D. O. în această cauză, dar și în C. F. M. și A. G. S. contra R., rezultă c ă dreptul la pensie de serviciu era da torat recurentului în

temeiul raporturilor sale de muncă, în c alitatea acestuia de pilot în aviația civilă ,

po tr iv it d ispoz iț iilor L. nr.223/2007, c ar e er a în v igo are la data emiterii deciziei administrative de recalculare.

Astfel, obligația S. trebuia îndeplinită astfel cum aceasta a fost

asumată^{, respectiv ca orice ". de remuneraț ie";, iar această obligație nu}

poate fi considera tă ca fiind execut ată, potrivit princ ipiilor generale ale dreptului civil, decât prin îndeplinirea întocmai a acesteia^{, nu prin plata}

unei pensii datorate potrivit principiului solidarității sociale, oricărui asigurat în

sistemul public, în temeiul L. nr.1., în temeiul raporturilor de asigurări sociale.

Putem afirma că dreptul la pensie de serviciu s-a realizat practic zi cu zi, înperioada prestării muncii de către reclamant, până la atingerea vechimii înspecialitate necesară pentru a fi înscris la pensie .

Faptul că tot S. e ra cel care trebui a să plătească at ât pensia de

serviciu, ca element de remunerație, în calitate de a ngajator, cât și o

pensie de asigură ri sociale de stat, în calitate de as igurător, a permis

practic, în speță, confuziunea celor două drepturi și în final, înlocuirea

dreptului reclamantului cu un alt drept, nesolicitat de către acesta, ș i

care nu poate constitui o executare întocmai a obligației asumate.

P. disp.art.8 din Codul muncii, raporturile de muncă se bazează pe

principiul consensualității și al bunei -credințe. În cauză, recurentul și -a

executat cu bună -credință toate obligațiile sale decurgând din raporturile

de muncă, mai ales cea privind prestarea muncii, în condițiile deosebit de

grele menționate anterior. În consecință, S. are obligația de a -și executa,

cu bună -credință, toate îndatoririle asumate prin L. n r.223/2007, deci s ă

plătească reclamantului pensia de serviciu, astfel cum a înțeles să o

reglementeze prin legea organică .

Consider că în speță sunt aplicabile, din acest punct de vedere,

principiile generale ce guvernează executarea obligațiilor civile, și anume:

Art.1073 din Codul civil în vigoare la data la care intimații trebuiau să își execute obligația, conform căruia creditorul are dreptul de a obține de la

debitor îndeplinirea ex actă a obligației. În caz de neexecutare totală sau

parțială, sau în ca z de ex ecutare necorespunzătoare, creditorul are dreptu l

la despăgubiri.

De asemenea, art.1100 din același Cod civil, conform căruia „creditorul

nu poate fi silit a primi alt lucru decât acela care i se datorește, chiar dacă

valoarea lucrului oferit ar fi egală sau mai mare.";

Interesul recurentului este, în speț ă, acela de a ob ține obiectul

specific și ex act avut în vedere la nașterea raporturilor juridice dintre părți.

În ceea ce privește noul Codul civil , se reține că, potrivit art.1481, încazul obligației de rezultat, debitorul este ținut să procure creditorului rezultatul promis.

Conform art.1350 alin.1 din Codul civil actual, orice pe rsoană trebuie

să își ex ecute obligațiile pe care le -a contractat.

Art.1226 alin.1 Cod civil, prevede că o biectul obligației este prestația la

care se angajează debitorul.

P. art.1270 din același cod, contractul valabil încheiat are putere de

lege între părțile contractante.

De asemenea, conform art.1272 Cod civil, un contract valabil încheiat

obligă nu numai la ceea ce este ex pres stipulat, dar și l a toate urmările p e

care practicile statornicite între părți, uzanțele, legea sau echitatea le dau

contractului, după natura lui.

De altfel, aceste argumente privind calificarea pensiei de serviciu ca element de remunerație, sunt susținute și de faptul că aceste drepturi nu au fost

prevăzute a fi plătit e din bugetul asigur ărilor sociale de stat , prin legile ce le-au reglementat, ci din bugetul S., ca angajator sui generis.

Pentru aceste considerente, apreciez că pensiile de serviciu nici nu

puteau fi integrat e în sistemul pens iilor prevăzute de L. nr.1., având î n

vedere faptul că, potrivit art.7 d in această lege: „ În sistemul public

prestațiile de as igu r ăr i soc iale reprez in tă venituri de înlocuire pentru pierderea

to tal ă s au p arț ial ă a ven itur ilor, c a u r mare a bătrâneții , invalidității sau

decesului"; , ori, pensia de serviciu a recurentului nu poate f i înc adr ată în vreun a

d in tre aces te c ateg or ii de pres taț ii, av ând în vedere r isc ur ile soc iale l imitati v

prev ăzu te în aces t ar ticol.

Astfel, pensia specială a fost acorda tă acestuia, prioritar, nu pentru

a constitui venit de înlocuire în caz de bătrâneț e, ci pentru acoperirea

unor riscuri decurgând din specificul activității prestate în cadrul aviației civile.

Av ând în vedere cele reținu te de c ătre Cur te a E. a D. O. în C. F. M. și A. G. S.

con tr a R. ș i lu ând în cons ider are d isp. ar t.162 al in.2 d in Codu l muncii republicat,

S., în cadrul mar je i s ale de aprec iere, av e a pos ib il itate a, cu respec tare a cond iț iilor

leg al ităț ii, neces ităț ii ș i proporț ion al ităț ii, s ă ia, pr in lege, măsur i de d imin u are a pensiei de servciu, pe perioada crizei economice, astfel cum a procedat, în calitate

de ang ajator su i ge ner is, pr in L. nr.118/2010, d ar nu s ă e l imine, pr in L. nr.1.,

drep tul l a pens ie de serv ic iu ș i s ă -l înloc u iasc ă, în f az a exec u tăr ii obl ig aț ie i, cu un

al t drep t, de as igur ăr i soc iale de s tat.

Ace as ta pen tru c ă, as tf el cu m a reț inu t C ur te a E. a D. O. în C. F. M. și A. G.

S. con tr a R., atunc i c ând o d ispoz iț ie leg al ă es te în v igo are ș i prevede pl ata

anu mitor benef ic ii, iar cond iț iile s tipul ate sun t respec tate, au to r ităț ile nu po t ref uza în mod deliberat plata acestor a atâta timp c ât d ispoz iț iile leg ale r ămân în v igo are.

Având în vedere fa ptul că dreptul la pensie de serviciu își are izvorul

în contractul indiv idual de muncă al reclamantului, în timp ce dreptul l a

pensia de asigurări sociale, își are izvorul în cont ractul de asigurare

socială, consider că recurentul în niciun caz nu putea fi lipsit de dreptul

la pensie de servic iu recunoscut de o lege în vigoare și, cu atât mai mult,

nu se putea ajunge la această finalitate, prin dispozițiile unei legi organice, dar din domeniul asigurărilor sociale.

De asemenea, perio ada de 2 ani în ca re acesta a încasat lună de lună

pensia de serviciu, a creat acestuia convingerea că se poate bizui pe acest venit lunar, orientându-și conduita în raport cu dispozițiile legale existe nte.

Trebuie subliniată, î n aceste sens, și lipsa absolută de previzibilitate a

măsurii ce a afectat în mod substanțial dreptul recurentului la pensie de serviciu, ce rezultă cu deosebită clarit ate din prevederile art. 12 ale O. nr.

1/2010^{, adoptate cu doar câteva luni înainte de intrarea în vigoare a L. nr. 1., în}

aceeași perioadă de criză economică, du pă adoptarea Legilor nr. 329/2009 și nr.

330/2009.

Acest articol prevede că: „ În an ul 2010 , măsurile prevăzu te de L. cadru

nr. 330/2009 și de prezenta ordon anț ă de urgență referitoare la reîncadrarea

și salarizarea personalului plătit din fonduri publice, nu vor produce efecte

asupra cuantumului pensiilor militare de stat, pensiilor de stat și pensiilor

de serviciu aflate în plată, și nici asupra ajutoarelor, plăților compensatorii/. acordate la trecerea în rezervă sau la încetarea raporturilor de serviciu.

După data de 1 ianuarie 2010, pensiile și ajutoarele , plățile compensatorii/. prevăzute la alin. 1 și compensațiile de chirie se stabilesc în

funcție de ni velul și structura bazei de calcul în vigoare la data de (...), fără a f i

afectate de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal prevăzute la art. 10 din L. nr. 329/2009.";

Mai trebuie amintit aici și faptul că un sistem de reformare ce afectat atât de radical drepturile reclamantului nu a fost însoțit de o perioadă de tranziție

corespunzătoare, care să permită, în condiții de ex ercitare cu bună -credință

a drepturilor tuturor participanților la raporturile juridice, adaptarea particularilor la noua situație creată, ci a fost pusă în executare în termen de

30 de zile de la adoptarea H. nr.737/2010, dată în organizarea aplicării L. nr.1..

În acest context, trebuie reținut și faptul că, bazându-se pe aceste dispoziții legale, în condițiile lipsei totale de previzibilitate a acestei măsuri de reformare a pensiilor, reclamantul nu a fost în măsura de a -și lua, în

cunoștință de cauz ă și din timp, în cu rsul vieții active, măsuri personale d e

atenuare a riscuril or diminuării veni turilor sale și ale f amiliei ca urmare a

pensionării, respectiv de a încheia contracte de asigurări private de pensie

sau de a cotiza la alte fonduri de pensii facultative, cu componentă

ocupațională.

Astfel, reclamantul este pus în situația de a suporta sarcina acestei măsuri, în condițiile în care nu i se poate imputa nicio lipsă de diligență în ceea ce privește modul în care acesta a acționat atât în cursul vieții active, cât și în calitate de pensionar.

Mai trebuie subliniat faptul că, în R., cadrul normativ privind pensiile privatea fost stabilit abia prin L. nr.411/2004, care a intrat în vigoare la data de 1 iulie

2006, iar cel privind pensiile facultative, prin L. nr.204/2006.

În condițiile în care legislația ce-l privea ar fi prevăzut că dreptul la pensia de serviciu, respectiv partea ce se suportă de la bugetul de stat, se va acorda doar în măsura în care vor exista fondurile necesare finanțăriiacesteia, desigur că acesta și-ar fi luat din timp măsuri pentru asigurarea riscurilor pe care le implică bătrânețea și diminuarea veniturilor prin pensionare și, probabil, cu siguranță, nu ar fi renunțat în această situație la dreptul său la muncă până la vârsta limită stabilită de lege.

Apreciez că aceste argumente trebuie avute în vedere în aprecierea proporționalității ingerinței S. în drepturile recurentului.

IV. Motivație privin d aspectele de apa rență de nelegalita te, respectiv,

de nelegalitate a H. nr.737/2010 constatate, prin hotărâri judecătorești

pronunțate de instanțe de contencios administrativ din țară, hotărâri cu efect erga omnes.

Astfel, prin sentința civilă nr.491/(...) a C. de A. C. -Secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal s -a dispus sus pendarea executării

acestei hotărâri de guvern și anularea acesteia.

Prin această hotărâre definitivă s-a reținut că, în primul rând, C. europeană pentru apărarea drepturilor omului nu își propune să garanteze drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective (C. Artico împotriva Italiei, 1980).

De asemenea, s-a mai reținut că dreptul la pensie al reclamanților șiintervenienților este un „bun";, iar lipsirea de proprietatea unui bun la care se refeă dispozițiile din convenție, poate fi justificată numai dacă se demonstrează că a intervenit pentru cauză de utilitate publică și doar în condițiile prevăzute de lege.

Contenciosul administrativ a stabilit în acest sens că: „chiar dacă există un text de lege care pare a justifica poziția pârâtului, nu a fost relevat interesul public care ar legitima o asemenea măsură, chiar dacă ar fi luat în considerare contextul economic și lipsa disponibilităților financiare.

Chiar și așa fiind, este discutabil în ce măsură considerentele de naturăfinanciară pot fi opuse reclamantelor, în condițiile în care Curtea E. s-a pronunțat în sensul în care lipsa de fonduri nu poate justifica încălcarea dreptului de proprietate invocat.

În aceste condiții, exigențele unei bune administrații la care are dreptul orice cetățean ar fi și ele încălcate.

Instanța consideră că nu este îndeplinită nici cerința unui just echilibru, reclamanții fiind puși în situația de a suporta o sarcină excesivă și exorbitantă, care nu poate justificată în nici un mod.";

Prin sentința civil ă nr.3811/(...) pron unțată de Curtea d e A. B., Secția a V.-a de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr.(...), s-a dispus

suspendarea executării H. nr.737/2010 până la pronunțarea instanței de fond.

Prin sentința civilă nr.284/CA/(...), Curtea de A. O., Secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, a suspendat executarea H. nr.737/2010.

Curtea de A. P., Secția comercială, de contencios ad ministrativ și fiscal, a suspendat executarea H. nr.737/2010, prin sentința nr.16/(...).

Prin sentința civil ă nr.1575/(...), pro nunțată în dosarul nr.(...) a C. de

A. B., s-a dispus suspendarea executării H.nr.737/2010 până la datasoluționării irevocabile a acțiunii de anulare a acestui act administrativ.

P. art.14 alin.4 din L. nr.554/2004, hotărârea prin care se pronunță suspendarea este executorie de drept. R. nu este suspensiv de executare.

Conform alin.7 al aceluiași articol , suspendarea executării actuluiadministrativ are ca efect încetarea oricărei forme de executare, până la expirarea duratei suspendării.

Mai trebuie mențion at că, Î nalta Curte de Casație și Justiți e, prin decizia nr.38/ (...) pronunțată în recursul împotriva sentinței pronunțate în contencios administrativ privind suspendarea executării H. nr.735/2010 a reținut următoarele:

"Mai este de observat că suspendarea executării actelor administrative constituie un instrument procedural eficient pus la dispoziția autorității emitentesau a instanței de judecată în vederea respectării principiului legalității: atâta

timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află într -un proces de evaluare, din punct de vedere legal, a actului administrativ contestat, este echitabil ca

acesta din urmă să nu -și producă efectele asupra celor vizați .";

"…..instanța de control judiciar are în vedere faptul că H. nr.735 din (...) -act administrativ unilateral cu caracter normativ - produce efecte erga omnes, ca

și sentința recurată.";

Prin sentința civilă nr.333/(...) a C. de A. C. -Secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal s -a dispus anularea H. nr.737/2010.

Contenciosul administrativ a reținut, pentru a se pronunța astfel, următoarele:

Dreptul la pensie poate fi asimilat unui drept de proprietate, iar pensia unui bun proprietate privată (C. Buchen contra Cehiei din 2002).

În această situație, s-a apreciat că reclamanții își legitimează interesul în invocarea unei valori patrimoniale având semnificația unui drept câștigat, recunoscut și executat de stat în temeiul unei legi speciale, suficient de clară și previzibilă la data pensionării și care i-a permis să-și planifice acțiunile atât pe termen lung cât și pe termen scurt pentru sine și familia sa, precum și o anumită manieră de gestionare a bunurilor sale prezente și viitoare.

S-a mai reținut, în ceea ce privește condiția ca ingerința să fie prevăzută de lege, că: „. poate avea însă și un sens mai extins, privind nu doar calitatea legii în vigoare, ci și posibilitatea de a modifica legile pentru viitor, persoanele având astfel un drept la continuitatea acțiunii sale.

Acest drept presupune că statul nu poate încălca încrederea legitimă a persoanelor în continuitatea acțiunii sale.";

În ceea ce privește scopul legitim urmărit, s-a reținut că, „dacă măsurile de recalculare a pensiilor de serviciu ale anumitor categorii de foști angajați din sectorul bugetar în sensul diminuării acestora sunt calificate ca având natura unor măsuri cu caracter excepțional, atunci este cu totul evident că L. nr.1. nu s- ar putea întemeia pe art.53 din Constituția revizuită deoarece lipsește una din cele două caracteristici esențiale, care ar permite evocarea sa, și anume caracterul temporar, limitat în timp, efectul recalculării pensiilor fiind unul definitiv și nu temporar.";

S-a mai reținut că diminuarea pensiilor de serviciu ale reclamanților cu 70-

80% atinge chiar substanța dreptului.

Deși toate aceste aspecte de aparență de nelegalitate, respectiv, de nelegalitate, au fost evidențiate de instanțele de contencios administrativ, acest act normativ în baza căruia s-a recalculat pensia reclamantului și-a produs efectele, în ceea ce privește pensia lunară plătită acestuia, până la data de (...), timp de un an de zile de la data recalculării pensiei, dată la care G. a luat anumite măsuri de înlăturare a aspectelor de nelegalitate sesizate, care nu au fost însă în sensul revocării actelor administrative individuale emise în baza acestui act normativ, cu repunerea particularilor în situația anterioară, deci a repunerii în plata pensiilor de serviciu, ci a adoptării Ordonanței de U. nr.5., care a prevăzut o nouă metodologie de recalculare a pensiilor de serviciu, urmată de emiterea unor noi decizii de revizuire.

Trebuie subliniat în acest sens că, prin expunerea de motive a acestui act, G. a recunoscut că ingerința sa în drepturile categoriilor de pensionari vizați de ordonanță, printre care se află și recurentul, nu a permis instituțiilor implicate realizarea tuturor procedurilor administrative necesare stabilirii drepturilor de pensie într-un mod obiectiv și justificat,fiind necesară încă o etapă de revizuire a cuantumului pensiilor, pentru a se stabili în mod just și echitabil drepturile de pensie.

Pentru aceste motive, prin art.4 din O. nr.5., s-a dispus abrogarea H.nr.737/2010.

Cu toate acestea, măsura radicală, r eformatoare, adopt ată și pusă în

ex ecutare la scurt timp, după două luni de la adoptarea L. nr.1., și -a produs efectele prin lipsirea recurentului de pensia de serviciu și diminuarea cuantumului pensiei sale cu un procent de 94%, lunar, timp de un an de

zile, până la adoptarea O. nr.5. .

Din preambulul O. nr.5. rezultă că aceasta a fost adoptată:

"având în vedere exigențele subliniate de puterea judecătorească în cadrul controlului jurisdicțional exercitat cu ocazia aplicării L. nr.1., în vederea instituirii unor măsuri legislative pe baza cărora instituțiile implicate să poată realiza toate procedurile administrative necesare stabilirii drepturilor de pensie într-un mod obiectiv și justificat, se impune instituirea unei etape de revizuire a cuantumului pensiei, cu respectarea principiului contributivității și egalității, scopul fiind acela de a se stabili în mod just și echitabil drepturile de pensie pe care persoanele vizate de prezenta ordonanță de urgență sunt îndreptățite să le primească, astfel încât acestea să aibă posibilitatea să identifice și să depună la casele teritoriale de pensii toate documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii activități profesionale.";

Î n ceea ce privește modul de soluționar e a recursurilor for mulate împotriva

sentințelor de suspendare a executării, respectiv anulare a H. nr.737/2010,

menționate anterior, se reține că:

Abia la data de (...), prin decizia nr.5960, pronunțată în dosarul nr.(...),

Î nalta Curte de Casație și Justiție s -a p ronunțat asupra rec ursului formulat de Guvernul României împotriva sentinței civile nr.491/(...) a C. de A. C.-Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, în sensul că a admis recursul, a modificat sentința și a respins ca inadmisibilă acțiunea, fără a ne fi, până la data pronunțării hotărârii în prezenta cauză, accesibilă motivarea acestei decizii ainstanței supreme.

R. împotriva sentinței civile nr.333/(...) a C. de A. C.-Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr.(...), nu era soluționat nici la data emiterii deciziei de revizuire contestate în cauză, prin cererea completatoare.

R. împotriva sentinței civile nr.3811/(...) pronunțată de Curtea de A. B., în dosarul nr.(...), s-a judecat de către Î nalta Curte de Casație și Justiție abia la data de (...), după abrogarea H. nr.737/2010, astfel încât, prin decizia nr.3888, s-a admis recursul formulat de Guvernul României, s-a modificat sentința, în sensul

respingerii cererii de suspendare a executării acestei hotărâri de govern, ca fiind

rămasă fără obiect .

V. Argumentația în sensul dreptului unitar al reclamantului la pensie de serviciu.

Reclamantului i s-a stabilit, prin L. nr.223/2007 un unic drept la pensie, cel la pensie de serviciu, cele două componente ale acestuia privind doar sursa din care s-a convenit ca acestea să fie plătite, respectiv statul asumându-și obligația ca partea din pensia de serviciu care depășește nivelul pensiei din sistemul public să fie suportată din bugetul de stat, prin bugetul M. M., F. și E. de Ș.

În acest sens, legiuitorul s-a obligat, prin lege specială ^{, să plătească}

categoriei de personal din care face parte și reclamantul, o pensie de servici u ce

reprezintă de fapt o indemnizație ce are, pe de o parte, caracter compensatoriu, pentru responsabilitățile speciale, riscurile, privațiunile cu care

aceștia s -au confrun tat în cursul vieții a ctive ș i, pe de al tă p ar te, de „. făcută î n

scopul fidelizăr ii și menținerii personalului care prestează munca în acest

sector de activitate, în anumite condiții.

Recurentul a lucrat astfel cu o convinger e fermă că, la data pensionării, va

beneficia de pensie de serviciu, renunțând poate, în acest context, la ofert e de

muncă ce erau mai avantajoase din punct de vedere al salar izării, al beneficiilor

suplimentare ce puteau fi obținute, a condițiilor de muncă, sperând ca la ieșirea

la pensie să se bucure însă de drepturi de pensie stabile, mai apropiate în ceea ce privește cuantumul lor de veniturile avute în cursul vieții active.

Tocmai lipsa absol ută de previzibilitat e a unei legi de „. a sistemului pensiilor de serviciu, niciunul dintre actele normative ce au fost izvor de drepturi

de securitate social ă neprevăzând că diferențele dintre p ensia de serviciu ș i

pensia din sistemul public se vor plăti sub condiția și atât tâmp cât vor exista fondurile bugetare, a determinat lipsa unui interes al acestui particular în

stabilirea corectă, reală a părții din pensie ce se pl ătește din bugetul asigurărilor sociale de stat.

Practic, această par te din pensia de s erviciu a fost calcu lată de casele

județene de pensii d oar pe baza datelor din carnetele de mu ncă aflate în posesia sa, cu preluarea unor elemente pe care sistemul informatic nu le putea stabili în mod individualizat, raportat la statutul special al pensionarilor, fără luarea î n

considerare a tuturor veniturilor realizate în cursul vieții acti ve de către aceștia și a celorlalte aspecte specifice modului de calcul al pensiei potrivit L. nr.1. și al

celorlalte legi speciale, respectiv vârsta standard corectă, stagiul complet de

cotizare aplicabil, perioadele lucrate în grupele de muncă sau în condiții

speciale/deosebite de muncă.

Pentru asemenea erori, pensionarii ce realmente au fost pensionați în temeiul L. nr. 1. au formulat și formulează încă contestații succesive de la data intrării în vigoare a acestei legi, (...) și până în prezent, pe care le-au supus de-a lungul timpului jurisdicției asigurărilor sociale.

De altfel, prin L. nr.1., drepturile de pensie specială sunt doar în mod formal recalculate, de fapt sunt înlocuite cu pensiile pe care pensionarii le-ar fi

obținut potrivit legii generale a pensiilor din sistemul public , fără luarea înconsiderare a statutului special al acestora, în speță, a recurentului, și mai mult,

punerea grabnică în plată a drepturil or astfel „recalculate"; într-un termen dedoar 30 de zile de la data hotărârii privind aprobarea metodologiei de recalculare,

fără o perioadă tranzitori e, a determinat și stabilirea unor pensii greșit calculate

potrivit L. nr. 1., astfel cum legiuitorul a constatat după un an de zile, chiar prin preambulul O. nr. 5..

Chiar și în cazul recurentului, se poate astfel observa, analizând chiar modul în care i s-a "recalculat"; pensia, că acestuia, deși are un stagiu realizat ca personal navigant de 26 de ani, nu i s-a recunoscut nici cel puțin dreptul la un stagiu complet redus de cotizare, fiind raportate drepturile sale de pensie la stagiul complet de cotizare general, de 30 de ani, deși, conform art.20 alin.1 lit.c, coroborat cu art.43 alin.2 și art.77 alin.2 din L. nr.1., această categorie de personal avea recunoscut dreptul la un stagiu complet de cotizare de 25 de ani.

Pe de altă parte, dacă s-ar fi dorit stabilirea unui sistem într-adevăr echitabil de pensii, s-ar fi recunoscut și recurentului, în calitate de pilot, ca fiind stagiu complet de cotizare, stagiul minim de cotizare de 20 de ani prevăzut de art. 43 alin.1 din L. nr.223/2007.

În acest sens trebuie menționat că, în cadrul altui proces de recalculare a pensiilor din sistemul public, în conformitate cu principiile L. nr. 1., respectiv cel reglementat prin H. nr.1550/2004 și O. nr.4/2005, au fost prevăzute norme derogatorii, speciale privind stagiile complete de cotizare, ce vor fi utilizate în acest proces, tocmai pentru a asigura stabilirea echitabilă a acestora, prin luarea în considerare a condițiilor legislației speciale în temeiul căreia s-au acordat inițial drepturile la pensie.

Astfel, potrivit art.2 alin.4 din Normele metodologice de evaluare a pensiilor

din sistemul public, stabilite în fostul sis tem al asigurărilor s ociale de stat potrivi t

legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în vederea recalculării în conformitate cu principiile L. nr. 1., norme ce fac parte integrantă din H.nr.1550/2004, pentru persoanele beneficiare de pensii stabilite în condițiile

prevăzute de acte normative cu caracter special, stagiul complet de cotiz are

utilizat la determi narea punctajului mediu anual este vechimea în munc ă

necesară deschiderii dreptului de pensie prevăzută de aceste acte normative.

Conform Normelor tehnice emise de C. N. de P. și alte D. de A. S. în aplicarea H. nr.1550/2004, înregistrate sub nr.5388/(...), s-au stabilit

următoarele:

"În înțelesul Hotărârii G.ui nr.1550/ 2004, stagiul comp let de cotizare

reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie de care pensionarul beneficiază la data începeri i

operațiunilor de evaluare, sau care i se cuvine la această dată.";

P. punctului A.4.6. din aceste norme tehnice, "Î n situația pensiilor stabilite

potrivit prevederilor Hotărârii G.ui nr.478/1990, cât și a celor sta bilite potrivit Decretului-lege nr.114/1990, stagiul complet de cotizare ce se va utilize la determinarea punctajului mediu anual, este de 20 de ani pentru persoanele care

au desfășurat activi tate în locuri încadr ate în grupa I de m uncă și de 25 de anipentru persoanele care au desfășurat activitate în locuri de muncă încadrate în grupa a II-a de muncă, atât pentru femei, cât și pentru bărbați.";

Conform art.4 din Decretul-lege nr.114/1990, personalul navigant din

aviația civilă care r ealizează anual un număr de ore de zbor, de salturi o ri

starturi, în raport de funcția îndeplinită, se încadrează în gr upa I de munca sau

grupa II de munca, potrivit criteriilor prevăzute în anexa nr. 4 .

Consider că veniturile mari realizate în timpul activității de către reclamant, acesta beneficiind în permanență de adaosuri la salariul de bază

pentru orele de zbor, de numărul de starturi de zbor, astfel cum rezultă din

carnetul de muncă și din adeverința de salariu depusă la do sar, care -l situau pe acesta, în ceea ce privește salarizarea, în topul angajaților, chiar și anterior

anului 1989, nu puteau conduce, potrivit principiului echității, la stabilirea unei

pensii care este sub nivelul câștigului salarial mediu brut pe economie utilizat la

stabilirea bugetului de asigură ri sociale.

În condițiile în care se previziona ca la un moment dat să se reformeze sistemul de pensii, S. trebuia să își manifeste cu ani în urmă grija față de cheltuielile bugetare, în primul rând, prin luarea unor măsuri de calculare corectă, încă de la data acordării pensiilor speciale, a părții ce se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, conform veniturilor reale obținute în cursul activității fiecărui beneficiar și a tuturor celorlalte elemente de calcul prevăzut de L. nr. 1., modificată și completată, ce erau specifice fiecărei persoane în parte, situație în care desigur, s-ar fi diminuat în mod corespunzător și partea din pensie ce are ca sursă bugetul de stat.

Din acest punct de vedere, în lipsa unei previzibilități a modificării politicii în domeniul pensiilor speciale, S. era singurul interesat ca acest cuantum să fie cât mai corect stabilit, lipsa de diligență în acest sens, timp de ani de zile, fiindu-i desigur imputabilă.

Considerente avute în vedere în aprecierea încălcării de către S. a drepturilor reclamantului garantate de art. 1 din Protocolul adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, pornind de la aspectele de drept și de fapt specifice evidențiate anterior:

Conform art. 1 din Protocolul adițional la C. pentru apărar ea drepturilor

omului și libertăților fundamentale, „Orice persoană fizică sau juridică aredreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa, decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.

Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului S.elor de a adopta legile pe care le consideră necesare reglementării folosirii bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor";.

P. art. 25 din Declarația Universală a D. O., orice om are dreptul la un nivelde trai care să îi asigure sănătate și bunăstarea lui și a familiei sale, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuința, îngrijirea medicală, precum și serviciile sociale necesare; el are dreptul la asigurare în caz de șomaj, boală, invaliditate, bătrânețe.

Art. 17 alin.1 din Carta drepturilor fundamentale ale U. E. prevede că: "Orice persoană are dreptul de a deține în proprietate, de a folosi, de a dispune șide a lăsa moștenire bunurile pe care le-a dobândit în mod legal. Nimeni nu poate fi lipsit de bunurile sale decât pentru o cauză de utilitate publică, în cazurile și condițiile prevăzute de lege și în schimbul unei despăgubiri juste acordate în timp util pentru pierderea pe care a suferit-o. Folosința bunurilor poate fi reglementată prin lege în limitele impuse de interesul general;

Conform art. 52 alin.1 din Carta drepturilor fundamentale ale U. E., „Orice restrângere a exercițiului drepturilor și libertăților recunoscute prin prezenta cartă trebuie să fie prevăzută de lege și să respecte substanța acestor drepturi șilibertăți.

Prin respectarea principiului proporționalității, pot fi impuse restrângeri numai în cazul în care acestea sunt necesare și numai dacă răspund efectiv obiectivelor de interes general recunoscute de U. sau necesității protejării drepturilor și libertăților celorlalți";.

Art. 20 alin. 1 din Constituția R. prevede că dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a D. O., cu pactele și cu celelalte tratate la care R. este parte.

Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care R. este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția și legile interne conțin dispoziții mai favorabile.

P. art. 8 din Declar ația Unive rsală a D. O., orice persoană are dreptul la satisfacție efectivă din parte instanțelor juridice naționale competente împotrivaactelor care violează drepturile fundamentale ce îi sunt recunoscute prin C. sau lege.

Prin considerentele deciziei nr.29/2011, Î . Curtea de C. și Justiție a reținut

următoarele:

"În mod corect instanțele au constatat că pensiile de serviciu, stabilite în temeiul actelor normative speciale în baza cărora cei vizați le încasau, reprezintă un "interes patrimonial" ce intră în sfera de protecție a art.1 din Protocolul nr.1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, atât sub aspectul părții contributive (partea achitată de la bugetul asigurărilor sociale de stat), cât și sub aspectul părții necontributive (care se suporta de la bugetul de stat). În acest sens, Î. Curte are în vedere jurisprudența C. E. a D. O. în C. Stec ș.a. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din 12 aprilie 2006, C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39) etc..";

Conform practicii sale constante ( C. James și alții împotriva Regatului Unit,

Kjartan Asmundsson împotriva Islandei, M. și alții împotriva Italiei, W. împotriva Poloniei), Curtea E. a D. O. a stabilit că art.1 din Protocolul nr.1 conține trei norme diferite. Prima normă, prevăzută în prima teză a primului paragraf este de natură generală și enunță principiul respectării bunurilor; a doua normă, inclusă în a doua teză a primului paragraf, reglementează privarea de proprietate și o supune anumitor condiții; a treia normă, menționată în al doilea paragraf, recunoaște că statele contractante au dreptul, printre altele, de a reglementa folosirea bunurilor conform interesului general. Cele trei norme nu sunt totuși distincte. A doua și a treia normă se referă la cazuri specifice de ingerință în dreptul la respectarea bunurilor și ar trebui, prin urmare, să fie interpretate ținând seama de principiul general enunțat la prima normă.

În C. Stec și alții contra Regatului Unit, Curtea E. a D. O. a statuat în sensul că atunci când legislația națională îi recunoaște unei persoane un drept la

prestație socială, chiar non contributivă, art. 1 din Protocolul adițional la C. este aplicabil.

P. jurisprudenței sale în materia drepturilor sociale (ex. W. împotriva

Poloniei), Curtea E. a D. O. a stabilit că în evaluarea ingerinței este important să

se ia în considerare dacă dreptul reclam antului de a primi p ensie în cauză a fost

încălca t astfel încât să conducă la o atingere adusă esenței dreptului la pensie al acestuia.

Aprecieri asupra legalității și necesității ingerinței statului în dreptul reclamantului.

Î n ceea ce privește atitudinea S., în cadr ul ingerinței sale, tr ebuie subliniat

faptul că, deși, astfel cum am menționat anterior, instanțele de contencios

administrativ din țară, prin hotărâri definitive, dar executorii, dar și instanțe de

asigurări sociale, prin hotărâri irevocabile pronunțate în co ntestațiile împotriva deciziilor individuale de recalculare, au semnalat neleg alitatea măsurii de

recalculare a pensiil or de serviciu, acest a a luat anumite m ăsuri de înlăturare a

situației nelegale create abia la data de (...), prin adoptarea O. nr.5..

Însă, chiar și la această dată, S. nu a revocat actul administrativ

individual contestat în cauză, cu repunerea recurentului în situația

anterioară emiterii acestuia.

Trebuie av ut în vede re și contextul în car e a fost emisă decizi a contestată în

cauză, în care, astfel cum am menționat anter ior, L. nr.223/2007 mai era în vigoare, dar G. pregătea intrarea în vigoare a L. nr.263/2010 privind sistemulunitar de pensii publice, care abroga, începând cu data de (...), dispozițiile acestei legi privind pensiile de serviciu.

Prin decizia nr.38/(...), Î. Curtea de C. și Justiție a reținut că:

„…principiul legalității activității administrative presupune atât ca autoritățile administrative să nu eludeze dispozițiile legale, cât și ca toate deciziile acestora să se întemeieze pe lege. El impune, în egală măsură, carespectarea acestor exigențe de către autorități să fie în mod efectiv asigurată.

În doctrina de drept administrativ, se susține că principiul legalității impune trei reguli: existența unei baze legale, obligația de a respecta regulile care reglementează activitatea administrației, precum și obligația de a respecta legile generale, fiind vorba de legile care nu sunt adoptate pentru a guverna activitatea administrației, dar care trebuie avute în vedere de către autoritate pentru că ele privesc alte interese pe care trebuie să le ocrotească administrația.";

În ceea ce privește legalitatea și necesitatea acestei ingerințe, mai trebuie subliniat că, potrivit art. 20 din L. nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă, elaborarea proiectelor de acte normative trebuie precedată, în funcție

de importanța și co mplexitatea acestora, de o activitate de d ocumentare și analiz ă

științifică, pentru cunoașterea temeinică a realităților economico -sociale care

urmează să fie regle mentate, a istoricului le gislației din acel domeniu, precum ș i

a reglementărilor similare din legislația străină.

Conform art. 6 din aceiași lege , orice proiect de act normativ trebuie să

instituie reguli necesare, suficiente și posibile care să conducă la o cât mai mare stabilitate și eficiență legislativă. Soluțiile pe care le cuprinde trebuie să fie temeinic fundamentate luându-se în considerare interesul social, politica

legislativă a S. Român și cerințele corelării cu ansamblul reglementărilor interne

și ale armonizării legisl ației naționale cu legislația comunitară și cu tratatele

internaționale la care R. este parte, precum și cu jurisprudența C. E. a D. O..

În cazul în care s-ar fi respectat aceste dispoziții nu s -ar fi ajuns la

situația de a se constata, la un an de la emit erea unei decizii ce se bucură de

privilegiul prealabilului, de la ingerința neașteptată în drepturile reclamantului, printr-o măsură radicală, de recalculare superficială a pensiei

sale, că mai este necesară încă o etapă de revizuire a drepturilor sale d e pensie.

Î n acest sens, trebuie amintit că, în C. Păduraru contra R., Curtea E. a

D. O. a arătat că: "odată ce a fost adoptată o soluție de către stat, ea trebuie

implementată cu o claritate și coerență rezonabile pentru a evita pe cât posibil insecuritatea juridică și incertitudinea pentru subiecții de drept la

care se referă măsurile de aplicare a acestei soluții; în această privință,

trebuie subliniat faptul că incertitudinea, fie ea legislativă, administrativă sau provenind din practicile aplicate de autorități este un factor important

ce trebuie luat în considerare pentru a aprecia conduita statului.";

Prin decizia contestată, "de recalculare"; a pensiei de serviciu, la o

dată la care dispozițiile L. nr.223/2007 mai erau în vigoare, reclamantului nu i s-au diminuat doar drepturile de pensie.

În realitate, princi pala sa pierdere, în privința căreia nu a existat

nici cel puțin o intenție de reparație din partea S. și care va afecta în

timp evoluția pensiei sale, este că mecanismul de recalculare a pensiei

adoptat în baza L. nr.1., a H. nr.737 /2010 și a O. nr. 5. implică L. SA D E

S.UTUL DE PENSI.AR DIN SERVICIUL AERONAUTIC CIVIL și prin aceasta, L.

SA DE P. PE C. I-O O. A(...) L. N., ÎN S. A. P. S. DE S., în luna martie a

fiecărui an cu procentul care să ac opere integral rata inflației din anul precedent.

Aceasta constituie o pierdere însemnată pentru recurent, întrucât

este lipsit de o măsură de protecție socială ce avea menirea de a garanta

acestuia o mențin ere a pensiei sale la un nivel apro piat ultimulu i venit

avut în viața activă, ori simplele indexări acordate de către S. doar atunci când mijloacele financiare îi permit acest lucru, în cadrul sistemului

unitar de pensii publice, vor determina în timp o scăde re treptată, tot mai

accentuată, a pensiei ac estuia în raport cu ultimul venit avut înactivitate.

Prin urmare, iată că S., prin decizia de recalculare contestată în

cauză, anulând practic dispozițiile unei legi în vigoare la data emiterii acestora, respectiv a L. nr.223/2007, drepturi ce decurgeau din calitatea

reclamantului de pensionar din serviciul aeronautic civil, și care au devenit inaplicabile prin noua metodologie de stabilire a pensiei sale, a

afectat drepturile acestuia nu numai la data emiterii sale, ci și pe termen lung, respectiv pentru toată viața acestuia.

Cu atât mai mult, ingerința în drepturile reclamantului, fără a întruni condițiile legalității, a rămas și se impune a fi sancționată prin anularea deciziei de recalculare.

Practic un act administrativ atât de viciat din toate punctele de vedere, încă de la data emiterii sale, fără a fi necesară în acest sens vreo altă confirmare, chiar dacă aceasta a venit în timp, un act în care, în cadrul marjei sale de apreciere, S. a abuzat de drepturile sale, nu poate fi menținut, nulitatea sa neputând fi acoperită prin alte măsuri luate ulterior de către G., care vor fi analizate în momentul în care vor fi supuse spre cenzurare jurisdicției de asigurări sociale.

Mai consider că și î n ipoteza în care s -ar considera ingerin ța statului ca fiind prevăzută de lege și necesară, aceasta nu îndeplinește cerința

proporționalității ^{, întrucât atingerea adusă dreptului recurentului a fost de}

natură a afecta chiar esența acestuia.

În cadrul jurisprudenței sale constante (C. Kjartan Asmundsson contra Islandei, 2004 și Moskal contra Poloniei, 2009), Curtea E. a D. O. a statuat că, în virtutea art. 1 din Protocolul adițional la C., o măsură privativă de proprietate

trebuie să păstreze un echilibru just între ex igențele interesului general al

comunității și imp erativele apărării drepturilor fundamentale ale individului.

P. art.10 din Char ta comunitară privind drepturile fundamentale ale muncitorilor, fiecare muncitor al Comunității are dreptul la o protecție

socială adecvată și la prestații de securitate socială la un nivel suficient.

În analizarea aces tui criteriu consi der că, în cazul reclamantului,

trebuie pornit de la aspectele evidențiate anterior, în sensul că acesta nu

este beneficiarul unei pensii obișnuite pentru bătrânețe/limită de vârstă și nici al unui ajutor social pentru pensionari, ci al unei pensii acordate de

către S., practic, atât pentru acoperirea riscurilor profesiei de personal aeronautic navigant amintite anterior, pentru cei 26 de ani de vechime în

această calitate.

Pentru aceste motive consider că, în verificarea proporționalității

măsurii nu poate fi luată ca re per, în cazul r ecurent ului, pensia medie

lunară pe economie sau indemnizația socială pentru pen sionari, ci, întrucât

această măsură a afectat indirect dreptul acestuia la muncă, i mplicit la

remunerație, controlul de proporționalitate trebuie să pornească de l a

câștigul pe care acesta l -ar fi putut obține din muncă în anul 2010, situație

în care este evident că recalcularea pensiei sale la suma de 1462 lei,

constituie o sarcină ex cesivă pe care trebuie să o suporte.

De altfel, politica S. manifestată încă din anul 2005 în domeniul

stabilirii și recalculării pensiilor din sistemul public, tocmai în temeiul

dispozițiilor L. nr. 1., în sistemul căr ora legiuitorul a înț eles să încadr eze și pensiile de serviciu, avea ca principiu: „la condiții egale de pensionare pensii

egale, indiferent de anul ieșirii la pensie ";.

Ori acest principiu, pe lângă faptul că viza doar beneficiarii de prestații

sociale enumerați la art.7 din lege, nu poate însemna egalizarea tuturor pensiilor,

întrucât se raportea ză chiar la condițiile de pensionare care sunt, în speță, astfel

cum am arătat anterior, cele prevăzute în statutul special al beneficiarului .

Mai consider necesar a fi evidențiat în cauză că, în ceea ce privește această ingerință, chiar fără a avea în vedere și aspectele specifice evidențiate în speță, încă din faza de proiect a legii au fost semnalate neajunsurile acesteia:

P. art.79 din Constituie, C. L. este organ consultativ, de specialitate al P., care avizează proiectele de acte normative în vederea sistematizării, unificării și

coordonării întregii legislații . El ține evidența oficială a legislației R..

Astfel, prin avizul său transmis cu adresa nr. 87/(...), în procesul adoptării

L. nr. 1., chiar C. L. a arătat că: „… atât în statele membre ale U. E., cât și în

legislația altor state, există și alte categorii profesionale care beneficiază de

sisteme proprii de pensionare, în funcție de importanța socială a muncii

prestate,…";

S-a mai menționat prin același act că: „Actualele pensii de serviciu au fostacordate în baza unor legi emise de S. Român, în vigoare în momentul stabilirii. O

recalculare a acestor pensii, legal acordat e, ar însemna o încă lcare de către stat a

propriei legislații , iar a o modifica retroactiv ar avea repercusiuni asupracaracterului de stat de drept";.

S-a subliniat prin același aviz că „Este de relevat, totodată, că există posibilitatea ca un mare număr de pensionari afectați de recalcularea pensiilor să se adreseze instanțelor de judecată, naționale sau internaționale, pentru contestarea diminuării unui drept câștigat, cu șanse de a obține câștig de cauză în procesele respective.";

De asemenea, astfel cum rezultă din considerentele deciziei nr. 8. a C. C.,

86 de judecători p r ezenți din totalul de 113 judecători în f uncție în cadrul Î . C.

de C. și Justiție au votat, în ședința din (...), pentru adoptarea hotărârii nr.2 a

Secțiilor Unite ale instanței supreme, de sesizare a instanței de contencios

constituțional cu neconstit uționalitatea dispozițiilor L. nr. 1., în ceea ce privește

pensiile de serviciu ale magistraților, dar cuprinzând și considerente generale,

privind celelalte pensii speciale vizate de legea privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, apreciind că acestea contravin prevederilor art.1 din

Protocolul nr.1 la C. europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.

S-a susținut prin această sesizare că: "…legea criticată impune o pierdere

ireversibilă a pensiei de serviciu, ace asta echivalând cu o v eritabilă expropriere,

aducând atingere art.1 paragraful 2 din Protocolul nr.1 la C. pentru apărarea

drepturilor omului și libertăților fundamentale."; și că: "…legea criticată impune o

restrângere cu caracter permanent a exercițiului dreptului la pensie,….";

S-a mai arătat de către autorul sesizării că: "….diminuarea substanțială a

cuantumului pensiil or, determinată de recalcularea acestor a impusă prin legea

criticată, are drept consecință nerespectarea condiției referitoare la caracter ul

rezonabil și proporțional al restrângerii exercițiului dreptului…..";.

Prin aceeași sesizare s -a mai reținut că:

"Totodată, din persp ectiva art.1 din Protocolul nr.1 și a jurisprudenței C.

E. a D. O. referitoare la aceste dispoziții, drepturile care dec urg din contribuțiile

în cadrul regimurilor de securitate socială, cum este dreptul la pensie, constituie

drepturi patrimoniale, care intră sub protecția art.1 din Protocol.

Recunoscând marja de apreciere a statelor în materia legislației sociale,

Curtea E. a D. O. a subliniat obligația a utorităților publice de a menține un jus t

echilibru între interesul general și imperativele protecției drepturilor

fundamentale ale persoanei, echilibru care nu este menținut ori de câte ori, prin diminuarea drepturilor patrimoniale, persoana trebuie să suporte o sarcină

execsivă și dispropor ționată. Î ntr -o astfel de situație, există o î ncălcare a art.1 din

Protocolul nr.1 la C., determinată de încălcarea caracterului rezonabil și

proporțional al diminuării drepturilor patri moniale. (C. Kjartan Asmundssoncontra Islandei, 2004, cauza Moskal contra Poloniei, 2009).

Or, diminuarea drepturilor patrimoniale prevăzută de lege a criticată, cu

consecința pierderii dreptului la pensia de serviciu, impune persoanelor cărora le este aplicabilă o sarcină excesivă și disproporționată, fără a menține un just

echilibru între interesul general și imperativele protecției drepturilor fundamentale ale persoanei.

Î n ceea ce privește pensiile speciale, jurisprudența C. E. a D. O., în aplicarea art.1 din Protocolul nr.1, recunoaște și ocrotește pensia stabilită pentru

anumite profesii și nu permite ca acest drept să fie diminuat decât în cazuri

excepționale, cu respectarea principiului proporționalității, ceea ce înseamnă c a

măsura aplicată să fie j ustificată de scopul legitim urmărit ( C. Banfield contra

Regatului Unit, 2005).";

De altfel, și Președintele Senatului, exprimându-și poziția față de sesizarea de neconstituționalitate formulată de judecătorii Î. C. de C. și Justiție, a arătat, astfel cum s-a reținut în considerentele aceleiași decizii a C. C., că L. nr. 1.

";impune o pierdere ireversibilă a pensiei de serviciu, aceasta echivalând cu o

veritabilă expropriere, aducând atingere art. 1 paragraf 2 din Protocolul nr. 1 la

C. pentru apărarea drep turilor omului și a libertăților fundamentale";.

Pentru toate aceste considerente, apreciez că, în cauză, prin măsura luată,

dreptul reclamantului de a primi pensia cuvenită a fost încălcat astfel încât s -a ajuns l a o atingere adus ă esențe i drep tul u i l a pen sie al acestuia.

Constatând în cauză încălcarea dreptului reclamantului la un ". în sensul art. 1 din Protocolul adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, consider că nu mai este necesară analizarea motivelor de recurs privind încălcarea, în speță, a art. 14 din C., cu privire la nediscriminare.

În consecință, validarea unei asemenea măsuri prin care statul a adus atingere în mod esențial drepturilor reclamantului, pornind de la modificarea statutului pensiei sale, cu toate garanțiile aferente, consider că nu poate conduce decât la o neîncredere totală a salariaților și a pensionarilor în raporturile cu S. Român, gândindu-se că oricând drepturile lor pot fi afectate de schimbările cadrului normativ, astfel încât să obțină o pensie în cuantum comparabil cu pensia medie de asigurări sociale pe economie.

Măsura luată prin L. nr.1., care a afectat drepturile reclamantului, și-ar justifica necesitatea în cauză poate doar printr-o satisfacție temporară a celorlalți pensionari din sistemul public, care însă nu au câștigat nimic din reducerea drastică a pensiilor anumitor categorii profesionale, ci, din contră, pensii ce erau plătite anterior integral sau parțial din bugetul de stat, sunt în prezent achitate doar din bugetul asigurărilor sociale de stat.

Cu timpul însă, chiar și aceștia își vor da seama de neajunsurile instabilității legislative, mai ales în domeniul securității sociale.

Nimeni nu are dreptul să pretindă menținerea unei anumite stări normative, însă orice cetățean al R. are dreptul la securitate juridică, ceea ce presupune ca măsurile luate să nu-l pună pe acesta într-o situație total,substanțial disproporționată față de cea în care acesta se afla la data pensionării, când beneficia de promisiunea statului de a-i plăti o pensie într-un cuantum apropiat salariului.

Pentru toate aceste considerente, opinez în sensul că se impunea admiterea recursului formulat de reclamantul D. I., cu modificarea în parte a sentinței pronunțate de către prima instanță, în sensul admiterii acțiunii formulate în contradictoriu cu pârâta C. J. de P. C. și a anulării deciziei nr.263936/(...), cu repunerea părților în situația anterioară emiterii acestei decizii, respectiv menținerea în plată a pensiei de serviciu.

Drept consecință a anulării deciziei de recalculare a pensiei de serviciu consider că se impunea și anularea actului administrativ subsecvent, respectiv a deciziei nr.263936/(...), de revizuire a cuantumului pensiei stabilite prin decizia de recalculare, ce a făcut obiectul cererii completatoare formulate în cauză.

Pe lângă aspectele menționate anterior, consider că mai trebuie avute în vedere, cenzurând legalitatea și temeinicia deciziei de revizuire mai sus menționate și următoarele:

D. de revizuire emisă în temeiul O. nr.5. constituie o nouă ingerință a S., de fapt a puterii executive, în dreptul recurentului la pensie, după ce instanțe de contencios administrativ au semnalat aparența de nelegalitate și chiar nelegalitatea recalculării pensiilor de serviciu, prin hotărâri definitive și executorii, ingerință ce a intervenit în timp ce primul act administrativ ce a afectat dreptul său la pensie specială era încă în faza evaluării, din punct de vedere a legalității, de către jurisdicția competentă.

Mai consider că dreptul reclaman tului a fost afectat printr-o decizie de

rev izu ire c are înc alc ă ar t.20 ș i 22 d in O. n r.5..

P. art.20 din O. nr.5., stabilirea pensiei revizuite se face prin decizie emisăde casele teritoriale de pensii, care va cuprinde în mod obligatoriu temeiurile de

fapt și de drept care au stat la baza revizuirii.

Art.22 din aceeași ordonanță prevede că procedura de stabilire, plată,recalculare, suspendare, reluare și încetare a pensiilor revizuite potrivit metodologiei din anexa la acest act normativ, este cea prevăzută de L. nr.263/2010.

P. disp.art.171 din L. nr.263/2010, la data intrării în vigoare a acestei legi, pensiile din sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, inclusiv

categoriile de pensii prevăzute la art.1 din legea nr.1. privind stabilirea unor

măsuri în domeniul pensiilor, devin pensii în înțelesul prezentei legi.

Î n acest sens, doctrina și jurisprudența de contencios administrativ, au

statuat, în privința actelor administrative, mai ales a celor prin care se suprimă drepturi sau situații juridice individuale, că asemenea acte unilaterale trebuie

să îmbrace forma scrisă, să cuprindă în chiar conținutul lor motivarea în

fapt și în drept a măsurii luate și să fie comunicate, aduse la cunoștința persoanelor interesate în mod legal.

Art.31 alin.1 și 2 din C. garantează dreptul persoanei de a avea acces la orice informație de interes public. Autoritățile publice, potrivit competențelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetățenilor asupra treburilor publice și asupra problemelor de interes personal.

De asemenea, art.2 4 alin.1 din Const ituția R. garantează dreptul la apărare.

Î n speță, decizia nr. 263936/(...) emisă de C. J. de P. C. , contestată în

cauză, nu cuprinde în concret nicio motivare în fapt a măsurii lu ate prin aceste act, a erorilor de calcul constatate, a căror revizuire a fost necesară, purtând doar mențiunea că au fost emise în temeiul O. nr.5..

Astfel, se reține că, potrivit doctrinei și jurisprudenței instanței supreme,

motivarea este necesară mai ales în cazul actelor prin care se suprimă

drepturi sau situații juridice individuale , cum este cazul în speță, aceastatrebuind să fie suficient de precisă astfel încât motivul actului să transpară clar și trebuie să fie intrinsecă actului, adică trebuie conținută nu neapărat înînscrisul ce cuprinde manifestarea de voință în sine, ci de oricare dintre înscrisurile ce formează actul și care se comunică particularului odată cu acesta.

Doar printr-o motivare concretă a actului decizional se asigura atât informarea corectă a părții cu privire la problema de interes personal, anterior formulării contestației, cât și exercitarea de către subiectul de drept căruia i se adresează a dreptului la apărare și a celui la un proces echitabil.

De asemenea, în lipsa motivării actului decizional, instanța nu poate aprecia asupra legalității acestui act. Pentru a-și putea exercita atribuția de control a legalității actelor decizionale ale instituțiilor publice, instanța de judecată trebuie să cunoască rațiunile pentru care emitentul actului, în îndeplinirea puterii sale discreționare, a ales soluția criticată de cel vătămat, iar această motivare trebuie să fie intrinsecă actului administrativ, neputând fi complinită în cursul cercetării judecătorești.

Din perspectiva instanței de judecată, motivarea este decisivă pentru a face demarcația dintre actul adoptat în cadrul marjei de apreciere conferită de lege autorității publice și cel adoptat prin exces de putere, astfel cum este definit acest termen prin art.2 alin.1 lit.n) din L. nr.554/2004.

Nemotivând măsura luată, ce privește revizuirea drepturilor de pensie ale

recurentului, pe lân gă faptul că au fost încălcate drepturile acestuia la apărar e

și la informare, nu a fost demonstrat în cauză că interesul public impunea o asemenea vătămare a dreptului reclamantului, cu atât mai mult cu cât, actul

administrativ emis în temeiul L. nr.1. era încă în curs de evaluare în cadrul

jurisdicției asigurărilor sociale.

Mai mult, în raport de cele menționate anterior privind stagiul complet de

cotizare stabilit în cazul reclamantului, se constată că acesta nu a fost corectat nici prin decizia de revizuire a pensiei sale.

De fapt, recurentului, recalculându-i-se dreptul la pensie i s-au acordat,

astfel cum rezultă din decizie, automat majorăr ile de punctaj prevăzute de O.

nr.100/2008, fără ca acesta să aibă posibilitatea anterior de a opta pentru calcularea pensiei prin raportare la un stagiu complet de cotizare de 25, respectiv

20 de ani.

De altfel, o atitudin e onestă a administ rației în cad rul ace stei schimbări

drastice a categoriei de pensie acordate recurentului și a modului de calcul a l acesteia ar fi reprezentat-o informarea acestuia asupra punctajului mediu anual

și a pensiei ce ar fi rezultat, în cele d o uă variante, respect iv cea prin luarea în

considerare a stagiului complet de cotizare de 2. de ani, în loc de 30 de ani, și cea în care stagiul complet de cotizare este cel standard, dar cu majorarea

punctajelor pentru perioadele lucrate în grupele de m uncă, și s -ar fi dat posibilitatea reclamantului să opteze pentru una dintre aceste variante.

Pentru toate aceste considerente, apreciez că se impunea admiterea

recursului, modificarea în tot a sentințe i recurate, admitere a acțiunii și a cereri i

completatoare formulate de către reclamant.

C. M.

Judecător

Red./Tehnored.:C.M.;

2 ex./(...).

← Decizia civilă nr. 3679/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări...		Decizia civilă nr. 2269/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Decizia civilă nr. 538/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 811/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 4935/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 3679/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 2269/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 1599/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 635/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 2891/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale