Decizia civilă nr. 644/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ Secția I Civilă
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr. 644/R/2012
Ședința publică din data de 14 februarie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. C. G. JUDECĂTOR: G.-L. T. JUDECĂTOR: I. T. GREFIER: N. N.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții C. J. DE P. C., C. N. DE P. P., M. M., F. ȘI P. S. și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. G. a F. P. C. împotriva sentinței civile nr. 219 din 17 ianuarie 2011 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) privind și pe reclamanta intimată D. S., având ca obiect asigurări sociale - recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este realizată.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că la data de 6 februarie
2012 reclamanta a înregistrat la dosar precizări și înscrisuri cu privire la situația sa financiară, personală și familială atrasă de diminuarea pensiei.
Având în vedere că părțile au solicitat judecata în lipsă, Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și o reține în pronunțare în baza actelor aflate la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 219 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a paratei C. N. de P.
A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului M. M., F.
și P. S.
A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului
Ministerul Finanțelor Publice.
A fost admisă acțiunea formulata de reclamanta D. S. în contradictoriu cu pârâții C. J. de P. C., C. N. de P. și A. D. De A. S. B., M. M., F. și P. S. B., Ministerul
Finanțelor Publice B.
S-a dispus anularea Deciziei nr. 1. din (...) și obliga parata C. J. de P. C. la plata către reclamanta a pensiei de serviciu stabilita prin D. nr. 1. din (...), începând cu data de (...).
Au fost obligați pârâții C. N. de P. și A. D. de A. S., M. M., F. și P. S., Ministerul Finanțelor Publice sa prevadă și sa aloce fondurile necesare pentru plata pensiei de serviciu stabilita prin D. nr. 1. din (...). Fără cheltuieli de judecata.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că legitimarea procesuală apârâtei C. N. de P. și A. D. de A. S. derivă din calitatea sa de ordonator principal de credite pentru bugetul asigurărilor sociale de stat, iar calitatea procesuală pasivă a pârâților M. M. și P. S. și a M. F. P. este justificată de atribuțiile lor legale în elaborarea proiectului bugetului de asigurări sociale de stat, respectiv verificarea și avizarea acestui proiect.
În privința fondului, făcând o amplă analiză a convenționalității măsurii ce a vizat-o pe reclamantă prin recalcularea pensiei de serviciu, prima instanță a reținutîn esență că, prin emiterea deciziei contestate, a fost încălcat principiul neretroactivității, că L. nr.118/2010 înfrânge stabilitatea, siguranța și coerența legislativă rezonabilă, motiv pentru care nu este îndeplinită condiția legalității ingerinței, că ingerința este una discreționară, că mijloacele utilizate de stat pentru scopul declarat în expunerea de motive a legii sunt insuficient motivate, că mijlocul folosit, de eliminare definitivă a dreptului la pensia de serviciu nu se află într-un raport de proporționalitate rezonabilă cu caracterul temporar al crizei economice, concluzia fiind că reclamanta a fost supusă unei poveri excesive și disproporționate, măsura aducând atingere dreptului de proprietate al reclamantei, contrar art.1 din Protocolul adițional nr.1 din C. europeană.
De asemenea s-a reținut încălcarea principiului nediscriminării în raport de alte categorii profesionale (militari, polițiști, agricultori).
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs fiecare pârât.
Prin recursurile declarate de pârâtul M. M. și P. S., de pârâtul Ministerul
Finanțelor Publice și de pârâta C. N. de P. P. s-a solicitat modificarea sentinței în sensul admiterii excepției procesuale pasive a acestor recurenți.
Pârâtul M. M., F. și P. S. susține că prin prisma dispozițiilor art. 86 alin. 1 și ale art. 139 din L. 1., calitatea procesuală pasivă în cauza dedusă judecății aparține Casei Județene de P. C., aflată în subordinea CNPAS, care este o instituție publică autonomă, conform art. 139 din L. nr. 1., având atribuțiile stabilite prin HG nr. 1. și exercitând efectiv rolul de ordonator principal de credite, în baza art. 11 alin. 2 și art. 139 din L. nr. 1., precum și a art. 9 alin. 1 și 2 din HG nr. 11/2009.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice consideră că nu are calitate procesualăpasivă în cauza dedusă judecății prin prisma faptului că între acesta și reclamantă nu au existat raporturi juridice, iar pensiile sunt prestații care se suportă de la bugetul de asigurări sociale, care se elaborează și se administrează de către pârâtul M. M., F. și P. S. D. elaborare, însoțit de un memoriu explicativ, acest buget se înaintează la MFP pentru verificare și avizare.
Se mai arată că bugetul asigurărilor sociale de stat pe anul 2010, a fost deja adoptat prin L. nr.12/2010 publicată în M.Of., Partea I, nr.61/(...), iar conform art.4 alin. 1 și alin. 2 din L. nr. 500/2002, legea bugetară anuală prevede și autorizează pentru anul bugetar, veniturile și cheltuielile, prin buget, în cadrul cărora se angajează, se ordonează și se efectuează plăți, acestea reprezentând limita maximă care nu poate fi depășită.
Prin urmare, Ministerul Finanțelor Publice nu poate prevedea sau aloca sume pentru plata pensiilor și nici nu poate propune un proiect de rectificare bugetară în domeniul asigurărilor sociale de stat, deoarece aceste atribuții sunt date în competența exclusivă a altor organe ale statului, conform procedurii mai sus menționate.
Pârâta C. N. de P. P. (fostă CNPAS) a arătat că începând cu data de (...) nu mai există temei legal pentru acordarea pensiilor de serviciu pentru personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, fiind abrogată L. nr. 567/2004 prin L. nr. 2.. Apoi, prin decizia nr. 8., Curtea Constituțională a R. a statuat în sensul că este constituțională recalcularea tuturor pensiilor de serviciu în afara celor ale magistraților.
Raportat la respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a instituției recurente, arată că potrivit art.2 alin.1 din HG nr.1. privind statutul CNPAS,
CNPSAS are în subordine case județene de pensii și C. de P. a M. B. denumite în continuare case teritoriale de pensii, care sunt servicii publice descentralizate investite cu personalitate juridică.
În conformitate cu prevederile art.24 lit.e din HG nr.1. casele teritoriale de pensii „. cuantumul drepturilor de asigurări sociale individuale și efectuează plata acestora, potrivit legii";.
De asemenea potrivit disp. art.7 din L. nr.1. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor „(1) procedura de stabilire plată, suspendare, recalculare încetare și contestare a pensiilor recalculate potrivit prezentei legi este cea prevăzută de L. nr.1. cu modificările și completările ulterioare"; coroborat cu art.5 din HG nr.737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art.1 lit.c-h din L. nr.1. privind stabilirea unor măsuro în domeniul pensiilor „(1) Recalcularea pensiilor de serviciu, prin determinarea punctajului mediu anual în sistemul public, se face pe baza documentelor existente în dosarele de pensii"; și art.8 din același act normativ: „D.le de pensie de serviciu recalcularea potrivit prevederilor L. nr.1. și ale prezentei hotărâri se acordă pe baza deciziei de recalculare emise de casele teritoriale de pensii în evidența cărora se află beneficiarii pensiilor de serviciu";.
CNPAS are numai un rol de intermediere între instituția la care pensionarul
și-a desfășurat activitatea și casa teritorială de pensii.
Astfel instituția față de care reclamanta poate emite pretenții cu privire la drepturile de pensie este C. J. de P., instituție ce deține de altfel și întreaga documentație care a stat la baza stabilirii inițiale a drepturilor de pensie ale acesteia.
Prin recursul declarat de pârâta C. J. de P. C., s-a solicitat modificareasentinței în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului, pârâta a arătat că este adevărat că pe parcursul activității și în momentul pensionării reclamanta a avut reprezentarea unei prestații de asigurări sociale astfel cum era aceasta reglementată prin normele speciale arunci în vigoare, însă:
L. nu s-a aplicat retroactiv, ci numai de la data intrării sale în vigoare.
Avându-se în vedere evoluția crizei economice în prezent se aplică o serie de măsuri restrictive de acest gen.
Pensia de serviciu are și o componentă care nu reflectă contribuția.
D. C. C. nr. 873/(...) nu acordă beneficiul de drept la pensie pentru pensia suplimentară, acordată în limita resurselor statului.
Calculul respectiv este aplicat încă din (...) celorlalți beneficiari de pensie, în funcție de cota contribuției. Pensia reflectă modul în care s-au îndeplinit obligațiile de asigurări sociale, obligații în funcție de care rezultă și drepturile corelative, de pensie în acest caz.
Dreptul la pensie este un drept general și fiecare cetățean are drept egal în acest sens, așadar nu trebuie să existe derogări, acestea fiind cu adevărat neconstituționale.
Prin întâmpinare, reclamanta intimată a solicitat respingerea recursurilor, arătând în motivare că în calitate de ordonatori de credite, pârâții C. N. de P. P., M. M., F. și P. S. și Ministerul Finanțelor Publice au atribuții în sensul efectuării demersurilor necesare pentru includerea în bugetul asigurărilor sociale de stat a sumelor necesare achitării drepturilor de pensie, justificându-și legitimarea procesuală pasivă.
În privința fondului, s-a arătat că decizia de pensie atacată nu respectă art. 14, art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 al C.i europene și nici principiul neretroactivității.
Prin notele de ședință depuse de reclamantă ulterior pronunțării Decizieinr.29/2011 de către Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a arătat că în ce privește impactul pe care l-a produs diminuarea pensiei sale, acesta trebuie raportat la faptul că are în întreținere pe fiul său în vârstă de 36 de ani care este încadrat în gradul I de invaliditate cu un ajutor social de 293 lei pe lună, că reclamanta suferă de mai multe afecțiuni ca osteoporoză, ulcer duodenal, boli reumatismale pentru al căror tratament sunt necesari mai mult de 300 lei lunar; că a trebuit să renunțe latratamentul balneoclimateric datorită reducerii bugetului, având în vedere și cheltuielile crescute cu întreținerea locuinței, gaz, curent și celelalte.
Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate, Curtea rețineurmătoarele:
Recursurile sunt fondate și urmează a fi admise ca atare.
Procedând cu prioritate la analiza motivelor de recurs ce vizează excepția lipsei calității procesuale pasive a recurenților C. N. de P. P., M. M., F. și P. S. și Ministerul Finanțelor Publice, conform prevederilor art. 137 alin. 1 C.proc.civ., se reține că potrivit dispozițiilor art. 7 alin. 1 din L. nr. 1., act normativ în baza căruia a fost recalculată pensia specială a reclamantei: „. de stabilire, plată , suspendare, recalculare, încetare și contestare a pensiilor recalculate potrivit prezentei legi este cea prevăzută de nr. 1., cu modificările și completările ulterioare.";
Potrivit capitolului IV, secțiunea a 7-a „Stabilirea și plata pensiilor"; din L. nr.
1., drepturile de pensie se acordă de către casele teritoriale de pensie în raza cărora se află domiciliul asiguratului.
De asemenea, în baza art. 24 lit. e din Hotărârea nr. 1. privind aprobarea Statutului Casei Naționale de P. și A. D. de A. S., „. teritoriale de pensii … stabilesc cuantumul drepturilor de asigurări sociale individuale și efectuează plata acestora, potrivit legii.";
Or, pârâtei C. J. de P. C., care este atât emitenta deciziei de recalculare a pensiei, contestată prin acțiune, cât și debitorul legal al obligației de plată a pensiei, i se conferă de către normele legale evocate, legitimare procesuală în cauză, neavând relevanță dispozițiile legale referitoare la procesul de execuție a cheltuielilor bugetului asigurărilor sociale de stat, or a bugetului de stat, invocate de reclamantă pentru justificarea calității procesuale pasive a pârâților M. M., F. și P. S. și Ministerul Finanțelor Publice.
Prin urmare, cum raportul juridic dedus judecății este generat de emiterea de către pârâta C. J. de P. C. a unei decizii de recalculare a pensiei de serviciu a reclamantei, părțile acestui raport au calitate procesuală în cauză, nicidecum pârâții M. M., F. și P. S. și Ministerul Finanțelor Publice care nu au atribuții privind stabilirea și plata drepturilor de pensie.
Cât privește pârâta C. N. de P. P. (fosta CNPAS - denumire modificată prin art. 4 din L. nr. 2.), legitimarea sa procesuală în cauză este dată de dispozițiile art. 3 și 4 din Hotărârea nr. 1. privind aprobarea Statutului Casei Naționale de P. și A.
D. de A. S., conform cărora „ CNPAS a sigură coordonarea , îndrumarea și controlul
activității caselor te ritoriale de pensii, în scopul aplicării unitare a legislației îndomeniul specific de activitate și al realizării integrale a sarcinilor și atribuțiilor ce le revin acestora. C NPAS verifică aplica rea unitară a legisla ției din domeniul să u de
competență ";.
Este așadar evident că într-un litigiu care poartă asupra legalității unei decizii de pensie din perspectiva modului de aplicare a legislației în domeniu, printr-o critică a convenționalității legii naționale, prezența acestui organ în litigiu este justificată pentru asigurarea uniformității măsurilor de recalculare a pensiilor de serviciu la nivelul întregii țări, pârâta fiind în măsură să asigure precizarea aceluiași punct de vedere în acest gen de litigii, din perspectiva organului de stat competent în coordonarea punerii în aplicare a trecerii de la sistemul de pensii speciale la cel general al pensiilor pentru limită de vârstă în sistem public.
În atare situație, Curtea de A., în temeiul art. 312 alin. 1-3 raportat la art. 304 pct. 9 C.pr.civ., va admite recursurile declarate de pârâții M. M., F. și P. S. și
Ministerul Finanțelor Publice, reținând că este incidentă excepția lipsei calității procesuale pasive în ceea ce îi privește, cu consecința respingerii acțiunii reclamantei în contradictoriu cu acești pârâți ca formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală.
Raportat la motivele de recurs privitoare la fondul cauzei, se rețin următoarele:
Prin art.1 lit. c din L. nr.118/2010, pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea au devenit pensii în înțelesul L. nr.19/2010, calculate pe baza principiului contributivității.
În aplicarea acestui act normativ, pârâta C. J. de P. C. a emis decizia nr.1./19 august 2010 prin care a stabilit în favoarea reclamantei, începând cu data de (...) o pensie de asigurări sociale de 1499 lei care înlocuia pensia de serviciu de
4374 lei, acordată prin decizia nr. 1./(...).
În analiza prezentului recurs, Curtea de A. va reține următoarele repere cu caracter obligatoriu, stabilite prin decizii ale C. C., ale Înaltei Curți de C. și Justiție și ale C. Europene a D. O.:
1) Controlul de constituționalitate al L. nr.1., exercitat în temeiul art.146 lit. adin Constituție.
Prin D. nr. 871 din 25 iunie 2010, Curtea Constituțională a statuat că prevederile art. 1-5 și 12 din L. nr. 1. sunt constituționale, în raport cu dispozițiile
constituționale ale art. 15 alin. (2) - neretroactivitatea legii, art. 16 - egalitatea în drepturi, art. 44 - dreptul de proprietate privată , art. 47 alin. (1) - nivelul de trai șidreptul la pensie, art. 53 - restrângerea exercițiului unor drepturi, art. 135 alin. (2) lit. f) privind obligația statului de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții.
Curtea Constituțională a pronunțat și D. nr. 873 din 25 iunie 2010 prin care s-a constatat constituționalitatea dispozițiilor art. 1 lit. a), b), d)- i) și art. 2-12 din
L. nr. 1. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor; s-a analizat din nou
legea criticată pe temeiul neretro activității, dar și în baza art. 20 din Constituție
raportat la art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor
omului și a libertăților fundamentale (dreptul la respectarea "bunurilor") și art. 53
(restrângerea exercițiului unor drepturi), critici care au fost înlăturate.
Această orientare a instanței constituționale a fost exprimată și cu ocazia soluționării unor excepții de neconstituționalitate în cauze generate de aplicarea L. nr.1. (ex. D. nr.1579/(...)).
2) D. nr.29/(...) a Înaltei Curți de C. și Justiție
Soluționând un recurs în interesul legii referitor la aplicarea L. nr.1., Înalta
Curte de Casație și Justiție a concluzionat, pe baza aspectelor analizate de către Curtea Constituțională prin D. nr.871 și nr.8. cu privire la neretroactivitatea legii și la discriminare.
„Instanțele judecătorești nu erau în drept să facă aprecieri asupra unor critici de neconstituționalitate, sub aspectul respectării principiului neretroactivității legii, formulate de părțile din litigiile deduse judecății și care au fost soluționate diferit.
Instanțele de drept comun ar fi fost îndrituite la o evaluare separată a chestiunii retroactivității legii numai în cazul în care această analiză se impunea în mod distinct, din perspectiva C.i europene a drepturilor omului, altfel decât în contextul "ingerinței" în analiza de convenționalitate în baza art. 1 din Protocolul nr.
1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Însă, în jurisprudența C. Europene o problemă de retroactivitate a legii este atașată, de regulă, unei plângeri ținând de dreptul la un proces echitabil în temeiul art. 6 alin. (1) din C. (ca de exemplu în C. M. ș.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011), premisă care, în contestațiile formulate împotriva deciziilor de recalculare a pensiilor speciale în baza nr. 1., nu era îndeplinită, întrucât în cursul judecării acestor plângeri nu a intervenit intempestiv un alt act normativ care să afecteze în mod decisiv soarta procesului; pe de altă parte, neretroactivitatea nr. 1. în raport
cu legile prin care a ceste pensii speciale au fost stabilite iniț ial (conform statutel or profesionale ale categoriilor de persoane vizate) a fost deja constatată prin deciziile
C. C. anterior me nționate, instanța constituțională fiind unica autoritate de
jurisdicție constituțională în România, potrivit art. 1 alin. (2) din L. nr. 47/1992,
republicată.
În mod similar, nici referitor la discrim inare instanțele de drept comun nu
puteau face reevaluări în temeiul art. 16 din Constituție , iar perspectiva analizei înbaza art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ar fi presupus stabilirea premisei că standardul european este superior standardului constituțional, ceea ce nu poate fi reținut, față de împrejurarea că, dintre categoriile de pensionari cu pensii speciale, doar magistrații au fost exceptați în urma constatării neconstituționalității prevederilor art. 1 lit. c) din L. nr. 1. (în forma supusă controlului exercitat de Curtea Constituțională pe calea obiecției de neconstituționalitate), în raport cu art. 124 alin. (3) și art. 132 alin. (1) din Constituție, iar nu prin afirmarea și asumarea ab initio a intenției legiuitorului de a excepta prin legea nouă această categorie de la măsura recalculării pensiei speciale.
În plus, în temeiul C.i pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional), numai o susținere de tratament inegal, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, între persoane aflate în cadrul aceleiași categorii de beneficiari de pensii speciale (cuprinse în cadrul unei scheme profesionale identice la momentul stabilirii pensiei de serviciu, deci aflate în situații analoage) ar fi fost una care ar fi permis instanțelor o analiză care să nu se suprapună celei a C. C..";
De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție a efectuat o analiză de
compatibilitate cu art.1 din Protocolul nr.1, adițional la C.
„În ce privește existența unui "bun" sau "interes patrimonial", în sensul autonom al art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în mod unanim instanțele au constatat că aceasta se verifică în patrimoniul reclamanților care, înainte de adoptarea nr. 1. și a recalculării pensiilor speciale pe care aplicarea acesteia a presupus-o, se puteau prevala de garanțiile oferite de art. 1 din Protocol nr. 1 adițional la C.
Ca situație premisă comună în acest segment al pensiilor speciale, pensiile de serviciu au fost stabilite și recunoscute de legiuitorul român pentru anumite categorii socioprofesionale, enumerate în 1 din L. nr. 1., acestea fiind compuse dintr-o parte contributivă (identică celei calculate în baza sistemului public de asigurări sociale de drept comun în reglementarea L. nr. 1., în prezent abrogată și înlocuită cu nr. 2. privind sistemul unitar de pensii publice), ce se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, și o parte necontributivă, care se achita de la bugetul de stat.
Așa cum s-a stabilit prin nr. 20 din 2 februarie 2000 a C. C., publicată în
Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000, aceste pensii speciale au fost concepute de legiuitor nu cu titlu de privilegiu, ci au fost justificate în mod obiectiv și constituiau o compensație parțială a inconvenientelor ce au rezultat din rigoarea statutelor speciale cărora trebuie să li se supună fiecare dintre categoriile socioprofesionale avute în vedere de acestea: militari, polițiști, funcționari publici cu statut special, personal auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, personal diplomatic și consular, funcționari parlamentari, senatori și deputați, personal aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă, personalul C. de C.
Același legiuitor, în anul 2010, în scopul reformării sistemului de pensii, pentru reechilibrarea acestuia, în vederea eliminării inechităților din sistem și având în vedere situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul (deci, atât bugetul de stat, cât și bugetul asigurărilor sociale de stat), a prevăzut recalcularea pensiilor speciale, stabilind că acestea devin pensii în înțelesul L. nr. 1..
Aplicarea acestui act normativ ( nr. 1.) a avut ca efect imediat reducerea cuantumului sumelor aflate în plată cu titlu de pensii de serviciu, emiterea unor decizii de recalculare cuprinzând noul cuantum, plătibil în viitor, situație în care cei vizați au promovat cereri în justiție prin care au solicitat anularea acestor decizii de recalculare și menținerea în plată a deciziilor în cuantumul anterior, pentru motivul încălcării dreptului lor de proprietate, astfel cum este ocrotit în sistemul C.i europene a drepturilor omului prin art. 1 din Primul Protocol adițional.
Ca atare, jurisdicțiile naționale au analizat plângerile formulate în raport cu prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (sau art. 14 din C. coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C.).
În mod corect instanțele au constatat că pensiile de serviciu, stabilite în temeiul actelor normative speciale în baza cărora cei vizați le încasau, reprezintă un
„interes patrimonial"; ce intră în sfera de protecție a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, atât sub aspectul părții contributive (partea achitată de la bugetul asigurărilor sociale de stat), cât și sub aspectul părții necontributive (care se suporta de la bugetul de stat). În acest sens, Î. Curte are în vedere jurisprudența C. Europene a D. O. în C. Stec ș.a. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din
12 aprilie 2006, C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39) etc.
Totodată, instanțele de judecată au apreciat unanim că, întrucât prin adoptarea și aplicarea dispozițiilor nr. 1. pensiile speciale au devenit pensii în înțelesul L. nr. 1., iar titularii de pensii speciale au devenit titulari de pensii de asigurări sociale de stat, cu consecința diminuării cuantumului pensiei până la limita corespunzătoare unui beneficiu contributiv, statul suprimând achitarea părții necontributive (suportată până atunci de la bugetul de stat), această lege reprezintă o „. din perspectiva respectării dreptului de proprietate al reclamanților, în raport cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Sub acest aspect este avută în vedere jurisprudența C. Europene a D. O. în C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), C. A. O. ș.a. împotriva Spaniei din 2 februarie 2010 (§ 48), C. Kjartan Asmundssen împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39 și 40).
Pentru ca ingerința să nu conducă la încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ea trebuie să fie legală, să urmărească un scop legitim și să respecte un rezonabil raport de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit a fi realizat.
Din perspectiva acestor condiții, Î. Curte constată că în mod unanim instanțele au reținut că ingerința este legală, întrucât este reglementată de nr. 1.,
și ur mărește un „scop legitim";, de utilitate publică , în deplină concordanță cujurisprudența C. Europene a D. O. (de exemplu, C. Wieczorek împotriva Poloniei din
8 decembrie 2009, § 59), constând în necesitatea reformării sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea inechităților existente în sistem și, nu în ultimul rând, situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul, deci atât bugetul de stat, cât și cel de asigurări sociale.
Î. Curte constată însă că analiza cerinței privind existența „raportului
rezonabil de proporționalitate"; a fost sursa practicii neunitare ce a condus lainițierea prezentului recurs în interesul legii, întrucât instanțele nu au aplicat testul justului echilibru în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze; pe de altă parte, nici „. nu a fost analizată în toate cazurile din perspectiva „dreptului la respectarea bunurilor"; (regula generală și, totodată, prima normă din art. 1 din Protocolul nr. 1), ci precum o încălcare de tipul „. de proprietate"; (cea de-a doua normă din același text).
Astfel, prin recalcularea pensiilor speciale, cei vizați și-au văzut limitat dreptul cu sume diferite care se încadrează procentual între 30% și 80%, uneori chiar mai mult, ca efect al suprimării beneficiului ce reprezenta suplimentul acordat de la bugetul de stat (deci, cu partea necontributivă) care a variat de la o categorie profesională la alta, iar în cadrul aceleiași categorii, de la o persoană la alta, potrivit condițiilor prevăzute de legea ce definea fiecare statut profesional în parte și calificarea fiecărui beneficiar pentru obținerea pensiei speciale; din analiza jurisprudenței atașate recursului în interesul legii se constată însă că instanțele judecătorești nu au stabilit în mod riguros, în concret, acest element ce reprezintă o
circumstanță importantă în identificarea premiselor de analiză a raportului de
proporționalitate, fiind util a se observ a proporția reducerii beneficiului social în
discuție pentru rec lamantul cauzei, i ar nu indicarea u nei marje generale a
diminuării pensiilor speciale pentru toate categoriile de persoane vizate de nr. 1..
Or, instanța europeană însăși, în aplicarea acestui test de proporționalitate, analizează situația reclamantului din fiecare cauză, determină anumite circumstanțe particulare în plângerile pe care le soluționează, se raportează în mod necesar la situația de fapt pe care ea însăși a reținut-o în legătură cu respectiva plângere și, numai pe baza acestui ansamblu de constatări, conchide asupra raportului de proporționalitate, fără a stabili vreodată o concluzie cu caracter general, chiar referitoare la o anumită categorie vizată de „., în afara statutului de „. (dacă se au în vedere cauzele cu mai mulți reclamanți - de exemplu, A. O. ș.a. împotriva Spaniei). Apoi, se reține că raportul de proporționalitate este compromis dacă acel reclamant suportă o sarcină individuală excesivă, exorbitantă, care excedează marjei de apreciere a statului în reglementarea aspectelor legate de politica sa socială (marjă care, în acest domeniu, este una extensivă); asemenea concluzii sunt stabilite, de exemplu, când reclamantul este lipsit total de respectivul beneficiu social ori când acestuia i-au fost suprimate integral mijloacele de
subzistență .
În același timp, fără a fi limitative, în ansamblul circumstanțelor obiective de analiză, ar putea fi avute în vedere criterii precum indemnizația socială pentru
pensionari (prevăzută de 7 din L. nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în
vederea restabilirii echilibrului bugetar) ori pensia medie lunară, după cum vor
trebui identificate circumstanțele particulare ale cauzei.
Este esențial a se constata că în privința fiecărui reclamant în parte a fost
depășit un anumit „. de dificultate"; pentru ca instanța europeană însăși să constate o încălcare a drepturilor ocrotite de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (cum se reține, de exemplu, în D. asupra admisibilității în C. Hasani împotriva Croației).
Totodată, este necesar a se preciza că în analiza raportului de proporționalitate instanțele trebuie să urmărească raționamentul C. Europene a D. O. în plângerile vizând încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. și în care Curtea însăși a analizat tipuri de „. în dreptul la respectarea bunurilor prin măsuri legislative adoptate de stat în prestațiile de asigurări sociale, iar nu să se recurgă la specia proximă (încălcări ale art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional, de tipul privării de proprietate) ori la alte cauze prin care au fost reclamate alte încălcări (chiar perspectiva analizării discriminării în legătură cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional având alți parametri de evaluare).
Î. Curte are în vedere jurisprudența C. Europene a D. O. (C. Hasani împotriva Croației - decizie de admisibilitate din 30 septembrie 2010, C. Rasmussen împotriva Poloniei, C. Banfield împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din
18 octombrie 2005, C. Callejas împotriva Spaniei din 18 iunie 2002 - decizie asupra admisibilității, C. M. ș.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011, C. Moskal împotriva Poloniei din 15 septembrie 2009, C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei) în cauze în care statele contractante au adoptat măsuri legislative prin care ausuprimat sau au limitat, pentru viitor, plata unor pensii speciale sau a altor beneficii sociale aflate în plată.
În raport cu jurisprudența C. Europene a D. O. reiese că stabilirea raportului
de proporționalitate nu este decât o chestiune de apreciere în fiecare cauză în parte,
în funcție de circumstanțele sale particulare.";
3) D. de inadmisibilitate din 7 februarie 2012 a C. Europene a D. O. în cauzeleconexate Ana M. Frimu, Judita Vilma, Edita Tanko, M. Molnar și L. Ghețiu împotriva
R..
„Curtea a reiterat că, deși articolul 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat (a se vedea, în special, Skorkiewicz c. Poloniei, decizia din 1 iunie 1999, nr. 39860/98; decizia Jankovic c. Croației, nr. 43440/98; decizia Kuna c. Germaniei, nr. 52449/99; Blanco Callejas c. Spaniei, decizia din 18 iunie 2002, nr. 64100/00, și M. și alții c. Italiei, 31 mai 2011, nr. (...)(...)(...)6/08 și 56001/08, par. 55).
Statele părți la C. dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale. Curtea a reamintit, în acest sens, dată fiind cunoașterea directă a propriei societăți și a nevoilor sale, că autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil (Jankovic, citată anterior; Kuna, citată anterior, și Mihăieș și Senteș c. R., decizia din 6 decembrie 2011, nr. 44232 /11 și 44605/11).
În speță, Curtea a subliniat că reforma sistemelor de pensii a fost
fundamentată pe motivele obiective invocate la adoptarea L. nr. 1., și anume contextul economic actual și corectar ea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii.
De asemenea, Curtea a luat act de faptul că pensia datorată reclamantelor, în baza contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, plătite de acestea în cursul anilor de serviciu, nu a fost în nici un fel afectată de reformă și acestea au pierdut doar suplimentul la pensie, care era acoperit integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care au beneficiat în calitate de personal auxiliar al instanțelor.
În această privință, Curtea a considerat că reducerea pensiilor reclamantelor,
deși substanțială, constituia o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de L. nr. 1., pentru a echilibra bugetul și a corecta diferențele existente între sistemele de pensie. Ca și Curtea Constituțională, Curtea E. a D. O. a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate. De asemenea, Curtea a reținut că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale,
dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu.
În ceea ce privește diferența de tratament, în raport de alte categorii de pensionari, Curtea a constatat că o diferență este discriminatorie, în sensul art. 14 din C., în cazul în care nu are nici o justificare obiectivă și rezonabilă.
În speță, Curtea a reținut faptul că foștii polițiști se bucură în continuare de un mod de calcul favorabil al pensiilor lor, dar acest lucru ține, de asemenea, de marja de apreciere a statului. În orice caz, trebuie remarcat faptul că această
diferență nu este una lipsită de justificare, iar Curtea Constituțională a
concluzionat că natura profesiei constituie motivul acordării anumitor privilegii .
Având în vedere aceste considerente, Curtea a considerat că măsurile criticate de reclamante nu le-au determinat pe acestea să suporte o sarcină disproporționată
și excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate și nu au fost în mod nejustificat discriminate în comparație cu alți pensionari.";
Ca urmare, au fost declarate inadmisibile sesizările conexate cu privire la
invocata încălcare a dispozițiilor art. 1 din Primul Protocol adițional la C.
Prin aceeași decizia, a fost amânată analiza încălcării art. 6 și 14 din C.
În raport de aceste dezlegări și statuări obligatorii, instanța de recurs va înlătura criticile reclamantei referitoare la încălcarea principiului neretroactivității, la existența unei discriminări, la lipsa caracterului previzibil și accesibil al legii și la caracterul permanent al dreptului câștigat de a beneficia de pensia de serviciu în cuantumul stabilit în baza L. nr. 567/2004, ca și la raportul de proporționalitate privit în sens global, adică prin raportare la dispozițiile generice ale legii, iar nu cu privire la situația concretă, specială, a reclamantei.
Prin urmare, controlul judiciar realizat de instanța de recurs va urmări analizarea situației reclamantei în raport de circumstanțele particulare invocate, pentru a determina dacă a fost depășit „.ul de dificultate";, care ar atrage o considerare a încălcării art.1 din Protocolul adițional.
În concret, reclamanta beneficiază de o pensie de asigurări sociale de 1499 lei, superioară pensiei medii pentru limită de vârstă cuvenită femeilor în anul 2010 în cuantum de 767 lei, conform datelor statistice ale Casei Naționale de P. și A. D. de A. S., ceea ce nu poate avea semnificația unei lipsiri totale a mijloacelor de subzistență ale reclamantei.
În speță, la solicitarea instanței de recurs de a face precizări cu privire la situația sa financiară, personală și familială, atrasă de diminuarea pensiei, reclamanta a arătat că are în întreținere pe fiul său în vârstă de 36 de ani care este încadrat în gradul I de invaliditate cu un ajutor social de 293 lei pe lună, că reclamanta suferă de mai multe afecțiuni ca osteoporoză, ulcer duodenal, boli reumatismale pentru al căror tratament sunt necesari mai mult de 300 lei lunar; că a trebuit să renunțe la tratamentul balneoclimateric datorită reducerii bugetului, având în vedere și cheltuielile crescute cu întreținerea locuinței, gaz, curent și celelalte.
În raport de obiectul și cauza litigiului, având în vedere că practic, s-a invocat că prin măsura recalculării pensiei de serviciu, s-au încălcat garanțiile convenționale de care orice cetățean al unui stat membru la C. trebuie să se bucure, instanța de recurs a considerat oportun ca în acest cadru procesual, să solicite precizarea concretă a situației de fapt atrasă de aplicarea măsurii contestate, având în vedere că la fel, Curtea E. a D. O. apreciază asupra încălcării drepturilor convenționale în urma unui examen concret al situației de fapt a reclamanților. De altfel, această solicitare a instanței s-a dovedit a fi în consens cu considerentele elaborate ulterior de Înalta Curte de Casație și Justiție în cuprinsul deciziei nr. 29/2011 pronunțată asupra recursului în interesul legii promovat în acest domeniu, unde s-a arătat, cum s-a văzut în cele de mai sus, că stabilirea raportului de proporționalitate nu este decât o chestiune de apreciere în fiecare cauză în parte, în funcție de circumstanțele sale particulare.
În speță, s-au depus certificat de naștere și certificat de încadrare într-o categorie de persoane care necesită protecție specială, pe numele fiului reclamantei, ca și acte medicale pe numele reclamantei. A. nu conturează o situație excepțională ce ar putea să o expună unor dificultăți materiale insurmontabile și să o lipsească prin urmare de mijloacele de subzistență, raportat la situația comună a pensionarilor din țară și la cheltuielile curente pe care fiecare dintre aceștia trebuie să le suporte lunar. Curtea de A. apreciază în raport de probele administrate în cauză că reclamanta nu suportă o sarcină individuală excesivă, de natură a încălca raportul de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit.
Cu privire la previzibilitatea legii, la care s-a raportat prima instanță în aprecierea caracterului neconvențional al măsurii prin care s-a recalculat pensiareclamantei, instanța de recurs reține că această cerință este în mod constant atașată, în jurisprudența C. de la S., de condiția ca o anumită măsură dispusă de stat să fie prevăzută de lege, cum este și în cazul art. 1 din Primul Protocol adițional la C.
Se reține de către prima instanță că reclamanta recurentă a beneficiat de pensie de serviciu în baza unor legi clare și previzibile, fiind eventual culpa statului pentru adoptarea acestora, dacă ulterior s-au dovedit nesustenabile.
Or, se invocă astfel caracterul imprevizibil al L. nr. 1., însă nu s-a indicat la care anume jurisprudență a C. se referă atunci când invocă necesitatea de a cerceta, pentru a se stabili dacă legea a fost previzibilă, în ce măsură putea fi anticipată adoptarea legii cu un anumit interval înainte de adoptarea ei.
Or, în lipsa unei spețe în care Curtea de la S. să fi făcut atari statuări, instanța națională nu se află în poziția de a statua pentru prima dată în sensul unei atari extinderi a modului de interpretare a acestui text al C.i. Aceasta, în condițiile în care textul C.i se impune instanțelor naționale doar în lumina dezlegărilor jurisprudențiale ale C., deci în sensul interpretărilor date de aceasta, acolo unde un anume sens al dispozițiilor C.i nu este suficient de clar pentru a fi aplicat fără o minimă interpretare.
În aprecierea instanței de recurs, chestiunea invocată de prima instanță ca determinând imprevizibilitatea legii (faptul adoptării L. nr. 1. fără ca acesta să fi putut fi avut în vedere în anii anteriori, începând cu anul 2004, când a intrat în vigoare L. nr. 567/2004 care reglementa posibilitatea obținerii unei pensii speciale de către personalul auxiliar din justiție) ține mai degrabă de aprecierea proporționalității ingerinței, iar nu de calitatea legii. L. nr. 1. a fost previzibilă, prin aceea că i-a putut fi înțeles sensul de către destinatarii săi și totodată, aceștia și-au putut da seama că aplicarea legii îi privește. În acest mod este explicitat în jurisprudența sa sensul cerinței de previzibilitate de către C.
Eventual, s-ar putea susține că, prin caracterul intempestiv al măsurii recalculării pensiilor speciale, ingerința nu respectă raportul de proporționalitate între interesul general urmărit și cel particular al persoanelor vizate prin măsura respectivă, însă în raport de modul de soluționare de către Curtea de la S. a primelor cauze de acest gen cu care a fost sesizată, instanța de recurs nu poate aprecia ca certă o eventuală statuare a C. de la S. în sensul că pentru acest considerent, a avut loc o încălcare a garanțiilor date de art. 1 din Primul Protocol adițional la C., iar în lipsa unei jurisprudențe date asupra acestei chestiuni, având în vedere că prin cuantumul păstrat în urma recalculării, nu sunt afectate mijloacele de subzistență ale reclamantei, apreciază că nu există suficiente argumente pentru admiterea acțiunii din această perspectivă.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de A., în temeiul art.312 alin.1
C.pr.civ., va respinge ca nefondat recursul reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.,
D E C I D E:
Admite recursurile declarate de pârâții M. M., F. și P. S., Ministerul
Finanțelor Publice, C. N. de P. P. și C. J. de P. C. împotriva sentinței civile nr. 219 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în parte în sensul că admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților M. M., F. și P. S. și Ministerul Finanțelor Publice și în consecință respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta D. S. în contradictoriu cu acești pârâți ca fiind formulată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală.
Respinge ca nefondată cererea formulată de reclamanta D. S. în contradictoriu cu pârâta C. N. de P. P. (fosta C. N. de P. P. și A. D. de A. S.) și C. J. de P. C.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate care nu contravin prezentei decizii.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 14 februarie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, D. C. G. G.-L. T. I. T.
N. N.
GREFIER,
Red.I.T./S.M.
2 ex./(...) Jud.fond. M.-F. B.
| ← Decizia civilă nr. 1394/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 4392/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
