Decizia civilă nr. 1210/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale

Comentarii

0

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ

D. NR. (...)

D. CIVILĂ NR. 1210/R/2012

Ședința publică din data de 6 martie 2012

Instanța constituită din: PREȘEDINTE: S.-C. B.

JUDECĂTORI: I.-R. M.

C. M. GREFIER: G. C.

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta M. M. împotriva sentinței civile nr. 12 din 17 ianuarie 2011, pronunțată de T. B.-N. în dosar nr. (...), privind și pe pârâtul intimat C. J. DE P. B.-N., având ca obiect contestație decizie de pensionare.

Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 29 februarie 2012, încheiere care face parte din prezenta decizie.

C U R T E A

Prin Sentința civilă nr. 1. din 17 ianuarie 2011 a T.ui B.-N., pronunțată în dosarul nr. (...), a fost respinsă ca neîntemeiată contestația formulată de contestatoarea M. M. împotriva deciziei nr.1./(...) privind recalcularea pensiei de serviciu emisă de intimata C. județeană de P. B.-N. F. cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

Contestatarei i s-a acordat prin decizia nr.1./(...) o pensie de serviciu de 4.088 lei lunar în baza legii nr. 5. privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, iar prin decizia contestată în această cauză emisă de intimată sub nr. 1. august 2010 privind recalcularea pensiei de serviciu s-a stabilit în favoarea contestatoarei o pensie de asigurări sociale de 1.240 lei lunar la un punctaj mediu anual de 1.69089, stabilindu-se că aceasta a realizat un stagiu de cotizare total de 34 ani, 8 luni și 15 zile, din care 34 ani, 8 luni și 15 zile în condiții normale.

P. art. 1 din legea nr.1. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, la data intrării in vigoare a acestei legi, categoriile de pensii, stabilite pe baza legislației anterioare, devin pensii în înțelesul legii nr.1. privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, respectiv, pensiile militare de stat, pensiile de stat ale polițiștilor ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, pensiile de serviciu ale personalului diplomatic și consular, pensiile de serviciu ale funcționarilor publici parlamentari, pensiile de serviciu ale deputaților și senatorilor, pensiile de serviciu ale personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă și pensiile de serviciu ale personalului C. de conturi. P. art.3 din lege, pensiile prevăzute de art.1 stabilite potrivit prevederi legilor cu caracter special cuvenite sau aflate în plată, se recalculează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii utilizând algoritmul de calcul prevăzut de legea nr.1., iarrecalcularea pensiilor de serviciu prin determinarea punctajului mediu anual în sistemul public se face pe baza documentelor existente în dosarele de pensii.

Prin decizia nr. 8., Curtea Constituțională soluționând obiecția de neconstituționalitate invocată a constatat ca prevederile acestei legi sunt constituționale în raport de criticile formulate.

De asemenea decizia nr. 8., Curtea Constituțională soluționând obiecția de neconstituționalitate invocată a constatat că prevederile art. 1 lit. a, b, d-i și art. 2-

12 din legea privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor sunt constituționale și că sunt neconstituționale dispozițiile art.1 lit. c din lege ce se refereau la pensiile de serviciu ale magistraților, în raport cu prevederile art.124 alin. 3 și art.132 alin.1 din C., respectiv statuând că se încalcă principiul independenței justiției ce apără pensia de serviciu a magistraților ca parte integrantă a stabilității financiare a acestora în aceeași măsură în care apără și celelalte garanții ale acestui principiu. În aceeași decizie curtea a mai reținut, printre altele, că în conceptul de drepturi câștigate pot intra doar prestațiile deja realizate până la intrarea în vigoare a legii, situație în care prevederile acesteia nu contravin prevederilor art.15 alin.2 din C. privind neretroactivitatea legii.

În ce privește noțiunea de bun prin prisma art.1 din Protocolul nr. 1 la C. curteaa reținut că C. în cauza Muller contra Austria a arătat că garantează drepturile patrimoniale ale unei persoane ce a contribuit la sistemul de asigurări sociale, dar că acesta nu poate fi interpretat în sensul că acea persoană ar avea dreptul la o pensie într-un anume cuantum.

T. a apreciat că pensiile de serviciu reglementate prin legi speciale, inclusiv prin legea nr. 5., cum este cazul contestatorului, reprezintă derogări de la legislația de drept comun în materia pensiilor care este conținută în legea cadru nr.1. privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale. Așadar, pensiile speciale fiind instituite si reglementate de legiuitor prin legi speciale, în funcție de anumite considerente legate de statutul anumitor categorii profesionale, tot prin lege, pe baza principiului simetriei juridice, pot să fie modificate ori transformate în pensii de drept comun pentru limită de vârstă potrivit legii cadru, fiind un atribut exclusiv al legiuitorului. Din această perspectivă, tribunalul observă că contestatorul nu a formulat critici sub aspectul determinării de către intimată a stagiului total realizat și nici a cuantumului punctajului stabilit prin decizia de recalculare a pensiei de serviciu, situație în care tribunalul constată că decizia a fost emisă cu respectarea prevederilor legii nr.1..

În ceea ce privește considerentele invocate de către contestator referitor la aspectul că măsura înlăturării pensiei de serviciu ar fi nelegală și contrară dispozițiilor C.i europene a drepturilor omului, precum și a celorlalte dispoziții anterior reliefate și anume indicate în contestație, tribunalul a considerat că nu sunt întemeiat.

Trebuie subliniat în prealabil faptul că asemenea critici au fost invocate și prin obiecțiile de neconstituționalitate și că prin deciziile nr. 8. și 8., decizii ce sunt obligatorii potrivit art147 alin.4 din C., Curtea constituțională a constatat că prevederile legii sunt constituționale și că aceasta nu încalcă prevederile constituționale sub aspectul art. 15 alin. 2 privind neretroactivitatea legii ori a drepturilor câștigate din prisma art.1 din Primul protocol la convenție conform celor anterior evocate în cuprinsul acestor decizii, pe care tribunalul le consideră judicioase, argumentate și convingătoare.

T. a considerat că prin L. 1., pensia de serviciu stabilită anterior în favoareacontestatorului nu a fost eliminată, ci doar a fost transformată în pensie pentru limită de vârstă în înțelesul legii nr.1., caz în care criticile sub acest aspect sunt nejustificate. Aspectul că prin legea nr.1. nu au fost abrogate prevederile din legea nr. 5. republicată nu poate conduce la altă concluzie, legea nr. 5. ce reglementeazăpensiile de serviciu în favoarea acestei categorii profesionale prevăd condiții derogatorii de la legea cadru nr.1. în ce privește stagiul de cotizare minim ce trebuie realizat în funcțiile de consilier de conturi și respectiv de auditor public extern, situație în care aceste dispoziții legale nefiind abrogate, se deduce că în continuare această categorie profesională se va pensiona în raport de aceste condiții mai favorabile, numai că nu va mai beneficiu de pensie de serviciu, ci de pensie pentru limită de vârstă în înțelesul legii nr.1..

Prin măsura recalculării pensiilor de serviciu nu s-a încălcat teoria dreptului câștigat pentru că noua lege se referă doar la pensiile ce urmează a fi plătite după intrarea în vigoare și nu la drepturile care au fost deja efectiv încasate anterior în baza legi speciale, neputându-se reține că ar vorba de un drept câștigat privind un anume cuantum al pensiei, ci această teorie se referă la substanța dreptului la pensie, care nu a fost afectat, contestatorul având calitatea de pensionar în continuare.

De asemenea, tribunalul a considerat că nu s-a încălcat nici noțiunea de bun recunoscută și ocrotită de art.1 din Primul Protocol adițional la C. pentru că aceasta acoperă și drepturile patrimoniale sub forma prestațiilor succesive, în cazul de față, pensiile plătite din sistemul public de asigurări sociale, dar bun trebuie să fie considerat dreptul la pensie conferit prin lege, iar nu și întinderea concretă a cuantumului acesteia, care poate evolua în funcție de formula de calcul prevăzută de lege, pentru că admițând o interpretare contrară, ar însemna că cuantumul pensiei odată stabilit, acesta nu mai poate fi modificat, nici redus, dar nici majorat, interpretare care nu este în spiritul jurisprudenței constante a C.. Altfel spus contestatorul în calitate de pensionar în baza legii speciale și beneficiar al unei pensii de serviciu a beneficiat de un bun în sensul jurisprudenței C., dar această noțiune convențională nu acoperă și cuantumul pensiei avute la un moment dat. Așa fiind, în condițiile în care pensia acordată prin decizia contestată, calculată potrivit algoritmului prevăzut de legea nr.1., respectă principiul contributivității, nu se poate considera că prin aceasta contestatorul ar mai fi în continuare îndreptățit la un supliment asigurat din bugetul de stat în condițiile în care legiuitorul a înțeles să reglementeze unitar pensiile reglementate prin legi speciale și să fie plătită cu titlu de pensie doar suma corespunzătoare contribuțiilor de asigurări sociale plătite de fiecare asigurat.

T. a considerat că prin decizia contestată privind recalcularea pensiei de serviciu nu s-a încălcat nici principiul neretroactivității prevăzut de art.15 alin. 2 din C., pentru că prevederile legii nr.1. își produc efectele exclusiv pentru viitor, respectiv de la data intrării acesteia în vigoare și nu afectează pensiile de serviciu încasate anterior de către contestator în baza legii vechi. Cu privire la deciziile invocate de către contestator adoptate anterior de Curtea Constituțională sub acest aspect, acestea nu sunt în măsură să atragă o altă soluție din această perspectivă, din moment ce însăși instanța de contencios constituțional, prin deciziile anterior evocate, a constatat că aceste prevederi legale nu încalcă prevederile art.15 alin.2 din C..

De asemenea, tribunalul a apreciat că nu se poate reține nici încălcarea principiului nediscriminării prevăzut de art.14 din C. pentru că, deși într-adevăr s-a constatat prin decizia C. constituționale nr.8. că măsura de înlăturare a pensiei de serviciu a magistratului este neconstituțională pentru că se încalcă principiul constituțional al independenței justiției și ca o consecință a acesteia pensia de serviciu a magistraților a fost menținută în continuare, pentru că, pe de o parte principiul constituțional al independenței justiției nu se referă și la categoria profesională din care a făcut parte contestatorul, iar pe de altă parte, oricum între aceste categorii profesionale nu poate fi reținută existența unor situații analoge sau comparabile, întrucât statutul profesional reglementat prin legile speciale deorganizare și funcționare este deosebit, fiecare având atribuții și un rol specific bine definit în cadrul celorlalte autorități și instituții publice, chiar dacă anumite incompatibilități și interdicții sunt aplicabile în cazul ambelor categorii profesionale.

Așa fiind, înseamnă că există o justificare obiectivă și rezonabilă pentru a se face un tratament diferențiat, iar această justificare a fost anume argumentată de către instanța de contencios constituțional prin decizia nr. 8. prin care s-a constatat neconstituționalitatea disp.art.1 lit.c din lege, referitoare la transformarea pensiei de serviciu a magistratului în pensie de drept comun în înțelesul legii nr.1..

T. nu a găsit întemeiat nici argumentul invocat de contestator, referitor la încălcarea principiului constituțional al supremației legii pentru că după cum s-a arătat anterior, din moment ce pensia de serviciu în favoarea contestatorului a fost stabilită printr-o lege specială derogatorie de la dreptul comun în materie, pe cale de consecință, tot prin lege specială, legiuitorul ținând cont de anumite justificări obiective, poate să modifice o asemenea pensie specială într-una pentru limită de vârstă, iar beneficiarii legii speciale să primească în continuare o pensie stabilită și calculată în condițiile legislației de drept comun, respectiv a legii nr.1.. Contrar aserțiunilor contestatorului, tribunalul apreciază că este atributul legiuitorului de a modifica legislația în domeniu, ținând cont de cauze economice obiective, și justificate prin necesitatea de reglementare în mod unitar a dreptului la pensie, fără ca prin acesta să fie încălcat principiul supremației legii, care nu presupune că o lege odată adoptată nu mai poate fi modificată, completată ori chiar abrogată de legiuitor.

T. nu a considerat întemeiată nici susținerea contestatorului potrivit căruia măsura eliminării pensiei de serviciu de care a beneficiat anterior ar încălca dispoziția instituită de art.180 din legea nr.1., în sensul că s-ar impune menținerea în plată a cuantumului mai avantajos în situația recalculării pensiei, respectiv cel primit anterior de contestator, pentru că, pe de o parte, aceste dispoziții legale sunt aplicabile în ceea ce privește cuantumul pensiilor stabilite si calculate anterior pe baza stagiului de cotizare si punctajului realizat calculat potrivit 76 din legea nr.1., ori în cauză cuantumul pensiei de serviciu acordată contestatorului nu a fost calculat pe baza acestor criterii, ci în funcție de un procent anume prevăzut de legea specială din veniturile realizate, iar pe de altă parte, prevederile art.180 sunt dispoziții tranzitorii și vizează situații specifice anume indicate în acest text legal ce nu-și găsește aplicare în cauză.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul M. M. solicitând modificarea sentinței atacate, cu consecința admiterii acțiunii așa cum a fost formulată la instanța de fond.

În motivarea recursului reclamanta a arătat că apreciază sentința atacată ca fiind nelegală și netemeinică consecință a încălcării disp. art. 15 alin. 2 art. 20, 21 din C. R., art.1 din Protocolul 1 și art.6 al C.i E. a D. O., precum și a aprecierii greșite a probelor dosarului, fiind dat motivul prev. de art. 304 pct.9 și 304 ind. 1

C.pr.civ..

La data emiterii deciziei atacate, era deja pensionată de la data de (...), încadrându-se în categoria pensionarilor ce beneficiază de pensie de serviciu potrivit

L., cuantumul pensiei fiindu-i stabilit în condițiile legii în vigoare la data pensionării, în consecință cuantumul pensiei era un drept legal câștigat.

Prin decizia atacată, cuantumul pensiei s-a redus în mod substanțial, dispozițiile legale în baza cărora s-a făcut reca1cularea producându-și efecte retroactiv, încălcând astfel dispozițiile art. 15 alin. 2 din C. R.

Dreptul la pensie face parte din categoria drepturilor individuale fundamentale ocrotite de C., fiind considerat de practica C. drept de proprietate.

Acestui drept îi sunt aplicabile principiile obligatorii general recunoscute, principii aplicabile tuturor drepturilor și îndatoriri lor fundamentale prevăzute în C.

R. Unul dintre principiile fundamentale este și cel prevăzut de art. 15 alin. 2 din C., referitor la neretroactivitatea legii. P. textului citat, legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabile. Ca urmare legea trebuie să producă efecte (drepturi și obligații) numai pentru faptele petrecute după data intrării în vigoare a acesteia. Principiul neretroactivității legii este de asemenea expres formulat și în disp. art. 1 Cod civil, în sensul că legea prevede numai pentru viitor, ea nu are putere retroactivă.

Recalcularea pensiei stabilite prin L., și aflate în plată încalcă principiul dreptului câștigat, stabilitatea acestuia fiind așa cum a mai arătat ocrotită de C., în acest sens este și jurisprudența C. C., care a statuat frecvent că legea posterioară nu poate atinge dreptul născut sub imperiul legii anterioare, deoarece ar însemna că legea nouă să fie aplicată retroactiv, astfel de statuări fiind enumerate și în domeniul recalculării pensiei (D. nr. 4612/2002; D. 375/2005 .D. 120/2007 .D.

57/2006).

Instanța de fond era datoare să dea eficiență și să respecte principiul neretroactivității legii și al dreptului câștigat, element intrinsec al ariei de protecție oferite de principiul neretroactivității legii.

Principiul drepturilor câștigate este evocat și în practica instanțelor internaționale respectiv atât Curtea de Justiție a U. E. cât și C. sau exprimat în sensul că dacă prestațiile mai vechi acordate sunt mai favorabile decât cele plătite potrivit actului normativ nou, acestea nu trebuie reduse.

Nerespectarea de către instanța de fond a principiului neretroactivității legii și a principiului dreptului câștigat atrage neegalitatea si netemeinicia sentinței.

Apreciază că în mod greșit instanța de fond a făcut distincția în cadrul pensiei de serviciu între partea cuvenită potrivit contributivității și partea suportată de bugetul de stat, o astfel de disociere nefiind definită de disp.art.68 din L. 5.. Din această perspectivă pensia de serviciu a personalului auxiliar de specialitate așa cum a fost reglementată și având cuantumul stabilit prin lege constituie un drept de proprietate în sensul C.i atât în ceea ce privește dreptul la pensie cât și cuantumul acesteia.

Chiar dacă Curtea Constituțională s-a pronunțat prin D. nr. 872 și 874 din

(...) asupra constituționalității L. 118/2010 și L. nr. 1., aceasta nu împiedică instanțele de judecată ca în aplicarea art.20 din C. R. să verifice în ce măsură legislația internă încalcă pactele și tratatele internaționale, iar dacă constată că acestea din urmă sunt încălcate să dea prioritate reglementărilor internaționale.

Prin prisma acestei reglementări instanța de fond era datoare să dea prioritate reglementărilor internaționale și practicii C. în raport de legislația internă inclusiv de practica C. C., fără ca astfel să încalce disp. art. 11 alin.3 din L.

47/1992, cu atât mai mult cu cât Curtea Constituțională a respins excepțiile de neconstituționalitate, caz în care este posibilă formularea unor noi excepții iar

Curtea Constituțională poate reveni la practica anterioară admițându-le.

C. a statuat asupra obligației judecătorului național de a analiza el însuși compatibilitatea textului național (reținut de Curtea Constituțională a fi constituțional, cu dispozițiile C.i.

Este recunoscut că în practica C. pensia stabilită sub imperiul unei legi este un " bun" în sensul C.i.Astfel în acest sens s-a pronunțat C. în cauzele Buchen contra Cehiei; Muller/Austria; Akdeejeva contra Letonia.

Diminuarea pensiei stabilite potrivit reglementărilor în vigoare la data pensionării, afectează însăși esența dreptului de proprietate, fără a fi îndeplinite condițiile în care potrivit C.i E. asupra Dreptului O. este posibilă o astfel de intervenție a statului.

Criza economică nu justifică disproporția nerezonabilă evidentă produsă între pensia avută și cea rezultată ca urmare a recalculării, diminuarea importantăprodusă atinge însăși esența și substanța dreptului, făcându-l să devină precar, atingându-se astfel dreptul la viață, sănătate și securitate socială drepturi la rândul lor reglementate de C. R.

Un alt motiv de nelegalitate al sentinței derivă din faptul că instanța a omis să aibă în vedere împrejurarea că prin sentința civilă pronunțată de C. B. în D. nr. (...), s-a dispus suspendarea H. 737/2010, în sensul că are efectul "erga omnis" astfel că instanța era obligată să emită o nouă decizie prin care să revină la decizia anterioară.

Instanța de fond s-a limitat la preluarea motivării deciziilor C. C. promovate pronunțate în analiza constituționalității L. nr. 1. și L. nr. 118/2010, fără a analiza și în ce măsură dispozițiile legale care au dispus recalcularea pensiei mele de serviciu sunt incompatibile cu prevederile C.i E. a D. O. și a Declarației Universale a D. O., aspecte invocate în contestația mea și dezvoltate ca atare:procedând în acest mod instanța mi-a încălcat dreptul de acces liber la justiție încălcând disp. art. 6 din C., jurisprudența C. și art. 21 din C..

Prin notele de ședință depuse la dosarul cauzei, recurenta a invocat aspecteparticulare în ceea ce privește situația proprie, arătând că este în imposibilitate de a face față obligațiilor financiare determinate de cheltuielile curente cu plata utilităților și cuantumul obligațiilor lunare de plată reprezentând ratele aferente creditelor bancare contractate la B. SA și P. B.

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilorlegale incidente, Curtea reține, cu opinie majoritară, că recursul este nefondat, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Procesul de recalculare a pensiei reclamantei s-a realizat în temeiul L. nr. 1., act normativ care pune în discuție trecerea la un nou sistem de stabilire a pensiilor de serviciu, astfel că nu prezintă relevanță faptul că prin hotărâre judecătorească au fost suspendate prevederile HG nr. 737/2010, act normativ care reglementează doar metodologia efectivă de calcul a pensiei și nu pune în discuție trecerea la un nou sistem de stabilire a pensiilor, or, în privința cuantumului, reclamanta nu a înțeles să conteste decizia de recalculare atacată prin prezenta contestație.

Asupra fondului cauzei, Curtea reține punctual următoarele aspecte:

În ceea ce privește neretroactivitatea, după cum s-a statuat prin D. nr. 29 din (...) pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în recurs în interesul legii, nu pot fi primite criticile potrivit cărora L. 1. încalcă flagrant principiul neretroactivității legii, prevăzut în art. 15 alin. 2 din C., prin prisma faptului că actul normativ menționat a făcut obiectul controlului de constituționalitate a priori, exercitat în temeiul art. 146 lit. a din C., Curtea Constituțională pronunțând deciziile nr. 871 din 25 iunie 2010 și, respectiv, nr. 873 din 25 iunie 2010, publicate în Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010. Jurisprudența anterioară a C. C. în materie nu poate fi reținută de instanța de recurs, în condițiile în care instanța de contencios constituțional s-a pronunțat în mod diferit chiar în ceea ce privește dispozițiile legale invocate de recurenți.

Astfel, prin D. nr. 871 din 25 iunie 2010 Curtea Constituțională a statuat faptul că prevederile art. 1-5 și 12 din L. nr. 1. sunt constituționale, în raport cu dispozițiile constituționale ale art. 15 alin. 2 neretroactivitatea legii, art. 16 - egalitatea în drepturi, art. 44 dreptul de proprietate privată, art. 47 nivelul de trai și dreptul la pensie, art. 53 - restrângerea exercițiului unor drepturi, art. 135 alin. 2 lit. f privind obligația statului de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții.

De asemenea, prin D. nr. 873 din 25 iunie 2010 s-a constatat constituționalitatea dispozițiilor art. 1 lit. a, b, d - i și art. 2-12 din L. nr. 1., privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, fiind analizată din nou legea criticată pe temeiul neretroactivității, dar și în baza art. 20 din C. raportat la art. 1 din

Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (dreptul la respectarea "bunurilor") și art. 53 (restrângerea exercițiului unor drepturi), critici care au fost înlăturate.

Totodată, s-a constatat că dispozițiile art. 1 lit. c din aceeași lege (la data formulării obiecției de neconstituționalitate) sunt neconstituționale, din perspectiva prevederilor art. 124 alin. 3 și art. 132 alin. 1 din C. (referitoare la statutul judecătorilor și procurorilor).

Astfel, în D. nr. 8. se reține că „având în vedere condiționarea posibilității statului de a acorda pensiile speciale de elemente variabile, așa cum sunt resursele financiare de care dispune, faptul că acestor prestații ale statului nu li se opune contribuția asiguratului la fondul din care se acordă aceste drepturi, precum și caracterul succesiv al acestor prestații, dobândirea dreptului la pensie specială nu poate fi considerată ca instituind o obligație ad aeternum a statului de a acorda acest drept, singurul drept câștigat reprezentând doar prestațiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări și asupra cărora legiuitorul nu ar putea interveni decât prin încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. 2 din C.. Relevantă în acest sens este și D. nr. 458 din 2 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2004, în care s-a statuat că "o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare".

Conformându-se dispozițiilor art. 15 alin. 2 din C., textele de lege criticate afectează pensiile speciale doar pe viitor, și numai în ceea ce privește cuantumul acestora. Celelalte condiții privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie și vârsta eligibilă nu sunt afectate de noile reglementări. De asemenea, L. privind instituirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu se răsfrânge asupra prestațiilor deja obținute anterior intrării sale în vigoare, care constituie facta praeterita";.

Întrucât, în prezenta cauză retroactivitatea L. 1. se invocă numai în raport de dispozițiile art. 15 alin. 2 din C., Curtea de A. apreciază că această analiză excede competențelor sale întrucât ar însemna să efectueze un control de constituționalitate, care se poate realiza numai de Curtea Constituțională, potrivit art. 1 alin. 2 din L. nr. 47/1992, republicată. De altfel, deciziile C. C. sunt obligatorii și (așa cum s-a arătat anterior) instanța de contencios constituțional s-a pronunțat cu privire la acest aspect.

Având în vedere caracterul obligatoriu al deciziilor C. C., precum și al considerentelor acestora, în limitele controlului de constituționalitate, instanța de judecată nu este în drept să facă aprecieri asupra unor critici de neconstituționalitate, sub aspectul respectării principiului neretroactivității legii, o evaluare separată a chestiunii retroactivității legii din perspectiva C.i europene a drepturilor omului impunându-se în mod distinct, altfel decât în contextul "ingerinței" în analiza de convenționalitate în baza art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Astfel, în jurisprudența C. E. o problemă de retroactivitate a legii este atașată, de regulă, unei plângeri ținând de dreptul la un proces echitabil în temeiul art. 6 alin. 1 din C., ca de exemplu în C. M. ș.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011, în care Curtea E. a statuat în sensul că puterii legislative nu îi este interzis să reglementeze, prin prevederi retroactive, drepturi derivate din legile aflate în vigoare, principiul legalității și noțiunea de proces echitabil consacrată de art. 6 excluzând, cu excepția motivelor convingătoare de interes public, doar amestecul legislativuluiîn administrarea justiției menit să influențeze rezolvarea juridică a unei dispute, ceea ce nu este cazul în contestațiile formulate împotriva deciziilor de recalculare a pensiilor speciale în baza L. nr. 1., întrucât în cursul judecării acestei plângeri nu a intervenit intempestiv un alt act normativ care să afecteze în mod decisiv soarta procesului.

Referitor la nediscriminare, așa cum s-a statuat de Înalta Curte de Casație și

Justiție în D. nr. 29 din (...), instanța de drept comun nu poate face reevaluări în temeiul art. 16 din C., iar perspectiva analizei în baza art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ar fi presupus stabilirea premisei că standardul european este superior standardului constituțional, ceea ce nu poate fi reținut, față de împrejurarea că, dintre categoriile de pensionari cu pensii speciale, doar magistrații au fost exceptați în urma constatării neconstituționalității prevederilor art. 1 lit. c din L. nr. 1. (în forma supusă controlului exercitat de Curtea Constituțională pe calea obiecției de neconstituționalitate), în raport cu art. 124 alin. 3 și art. 132 alin.

1 din C., iar nu prin afirmarea și asumarea ab initio a intenției legiuitorului de a excepta prin legea nouă această categorie de la măsura recalculării pensiei speciale.

În plus, în temeiul C.i pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional), numai o susținere de tratament inegal, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, între persoane aflate în cadrul aceleiași categorii de beneficiari de pensii speciale (cuprinse în cadrul unei scheme profesionale identice la momentul stabilirii pensiei de serviciu, deci aflate în situații identice) ar fi fost una care ar fi permis instanțelor o analiză care să nu se suprapună celei a C. C..

Analizând ingerința S. prin prisma prevederilor art. 1 din Primul Protocol la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, se constată că în numeroase decizii Curtea E. a reținut că dreptul la pensie intră sub protecția art. 1 din Protocolul nr. 1, ca drept de a primi o prestație socială (C. Stec ș.a. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din 12 aprilie 2006, C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009, paragraf 71), C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie 2004, paragraf 39).

În jurisprudența organelor C.i, noțiunea de „. de proprietate"; semnifică preluarea completă și definitivă a unui bun, titularul dreptului asupra acelui bun nemaiavând posibilitatea exercitării vreunuia dintre atributele conferite de dreptul pe care îl avea în patrimoniul său. Astfel, în C. Aizpurua Ortiz ș.a. împotriva Spaniei (paragraf 48), s-a statuat că pierderea unei pensii complementare nu constituie o ingerință de tipul „. de proprietate";, în sensul celei de-a doua teze a primului paragraf al art. 1 din Protocolul nr. 1. În mod similar a statuat Curtea E. a D. O. și în cauzele Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009, (paragraf 71) sau Kjartan Asmundssen împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (paragraf 40).

De asemenea, Curtea E. a reținut în C. Kjartan Asmundsson contra Islandei

(paragraf 39) următoarele: „totuși, chiar dacă art. 1 din Protocolul adițional garantează persoanelor dreptul la beneficiile rezultate din plata contribuțiilor la anumite fonduri de securitate socială, acest lucru nu poate fi interpretat ca acordând persoanei o pensie într-un anumit cuantum";.

În C. Keckho contra Ucrainei din 8 noiembrie 2005 (paragraf 23) Curtea E. a considerat că este la libera apreciere a statului să stabilească ce beneficii sunt plătite persoanelor din bugetul de stat. S. poate introduce, suspenda sau înceta plata acestor beneficii, prin modificări corespunzătoare ale legislației. Totuși, din momentul în care o dispoziție legală în vigoare prevede plata anumitor beneficii și condițiile legale sunt îndeplinite, autoritățile nu pot, în mod deliberat, să refuze plata acestora, atâta timp cât acele dispoziții legale sunt încă în vigoare.

Curtea de A. constată că prin L. nr. 1. nu s-a suprimat dreptul la pensie al reclamantei, astfel încât nu se poate reține că a existat o privare de bun, în sensul celei de-a doua teze a primului paragraf al art. 1 din Protocolul nr. 1 și, drept urmare, neacordarea unei despăgubiri pentru suma cu care s-a diminuat cuantumul pensiei reclamantei ca urmare a intrării în vigoare a L. nr. 1. nu conduce, de drept, la reținerea unei încălcări a art. 1 din Protocolul nr. 1.

Prin L. nr. 1. pensiile prevăzute de L. nr. 5. au devenit pensii în înțelesul L. nr. 1., iar reclamanta care anterior beneficia de o pensie de serviciu, a devenit titulara unei pensii de asigurări sociale de stat, cu consecința diminuării cuantumului pensiei; prin urmare L. nr. 1. reprezintă o "ingerință" din perspectiva respectării dreptului de proprietate al reclamantei, în raport cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Pentru ca ingerința să nu determine încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la C. E. a D. O., ea trebuie să fie legală, să urmărească un scop legitim și să existe un raport de proporționalitate între scopul urmărit și mijloacele sale de realizare.

Fiind prevăzută de L. nr. 1. transformarea pensiilor de serviciu în pensii de asigurări sociale de stat are caracter legal.

Referitor la calitățile pe care trebuie să le îndeplinească legea, așa cum au fost ele determinate în jurisprudența C. E., respectiv să fie accesibilă, precisă și previzibilă, acestea trebuie examinate din perspectiva marjei de apreciere pe care o are statul în reformarea sistemelor de asigurări sociale.

Din expunerea de motive ce a stat la baza legii, rezultă că motivele care au determinat adoptarea L. nr. 1. sunt: evoluția crizei economice în anul 2009 și extinderea acesteia în cursul anului 2010; respectarea angajamentelor asumate de

R. prin semnarea acordurilor de împrumut cu organismele financiare internaționale; diminuarea dezechilibrelor bugetare existente și menținerea deficitului bugetar în limite sustenabile; existența unui decalaj uriaș între cea mai mică pensie și cea mai mare pensie plătită de stat generată de apariția unor sisteme speciale de pensii publice care au introdus o serie de privilegii și tratamente favorabile unor categorii profesionale; eliminarea discrepanțelor privind contribuția la bugetul asigurărilor sociale și inegalitățile de alocare a resurselor pentru finanțarea pensiilor publice.

Așa cum s-a reținut constant în jurisprudența C. E. a D. O. (de exemplu, în C.

Andrejeva împotriva Letoniei din 8 decembrie 2009, par. 83) „statul dispune de o marjă largă de apreciere în ceea ce privește măsurile economice și sociale de ordin general. Datorită unei cunoașteri directe a propriei societăți și a nevoilor acesteia, autoritățile naționale sunt, în principiu, mai bine poziționate decât judecătorul internațional pentru a stabili ceea ce reprezintă utilitate publică în materie economică sau socială. În principiu, Curtea respectă modul în care statul concepe imperativele de utilitate publică cu excepția cazului în care judecățile emise se dovedesc a fi „în mod vădit lipsite de o bază rezonabilă"; (a se vedea spre exemplu, N. and Provincial Building Society și alții împotriva Regatului Unit, 23 octombrie 1997, paragraf. 80, et Stec și alții, paragraf 52)";.

De asemenea, Curtea E. a constatat ca nu este rolul său de a verifica în ce măsura existau soluții legislative mai adecvate pentru atingerea obiectivului de interes public urmărit, cu excepția situațiilor in care aprecierea autorităților este vădit lipsită de orice temei. (W. c. Poloniei din 8 decembrie 2009, paragraf 59 sau Mellacher c. Austriei din 19 decembrie 1989, paragraf 53). În mod similar, se apreciază că instanța de recurs nu ar putea decât cu depășirea atribuțiilor să constatate că statul ar fi putut găsi sau identifica alte soluții legislative mai adecvate pentru atingerea obiectivelor de interes public urmărit.

Întrucât reformarea sistemului de pensii, eliminarea inechităților existente în sistem și criza economică și financiară a statului nu sunt „în mod vădit lipsite de o bază rezonabilă";, Curtea de A. apreciază că ingerința urmărește un scop legitim.

Mai mult, prin D. de inadmisibilitate din 7 februarie 2012 a C. E. a D. O. în cauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma, E.a Tanko, M. M. și L. Ghețiu împotriva R. a stabilit că „…deși articolul 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat (a se vedea, în special, Skorkiewicz c. Poloniei, decizia din 1 iunie 1999, nr. 39860/98; decizia Jankovic c. Croației, nr. 43440/98; decizia Kuna c. Germaniei, nr. 52449/99; Blanco Callejas c. Spaniei, decizia din 18 iunie 2002, nr. 64100/00, și M. și alții c. Italiei, 31 mai 2011, nr. (...)(...)(...)6/08 și 56001/08, par. 55).

S.ele părți la C. dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale. Curtea a reamintit, în acest sens, dată fiind cunoașterea directă a propriei societăți și a nevoilor sale, că autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil (Jankovic, citată anterior; Kuna, citată anterior, și M. și S. c. R., decizia din 6 decembrie 2011, nr. 44232 /11 și 44605/11).

În speță, Curtea a subliniat că reforma sistemelor de pensii a fostfundamentată pe motivele obiective invocate la adoptarea L. nr. 1., și anume contextul economic actual și corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii.

De asemenea, Curtea a luat act de faptul că pensia datorată reclamantelor, în baza contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, plătite de acestea în cursul anilor de serviciu, nu a fost în niciun fel afectată de reformă și acestea au pierdut doar suplimentul la pensie, care era acoperit integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care au beneficiat în calitate de personal auxiliar al instanțelor.

În această privință, Curtea a considerat că reducerea pensiilor reclamantelor, deși substanțială, constituia o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de L. nr. 1., pentru a echilibra bugetul și a corecta diferențele existente între sistemele de pensie. Ca și Curtea Constituțională, Curtea E. a D. O. a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate. De asemenea, Curtea a reținut că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale, dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu.

În ceea ce privește diferența de tratament, în raport de alte categorii de pensionari, Curtea a constatat că o diferență este discriminatorie, în sensul art. 14 din C., în cazul în care nu are nici o justificare obiectivă și rezonabilă.

În speță, Curtea a reținut faptul că foștii polițiști se bucură în continuare de un mod de calcul favorabil al pensiilor lor, dar acest lucru ține, de asemenea, de marja de apreciere a statului. În orice caz, trebuie remarcat faptul că această diferență nu este una lipsită de justificare, iar Curtea Constituțională a concluzionat că natura profesiei constituie motivul acordării anumitor privilegii. Având în vedere aceste considerente, Curtea a considerat că măsurile criticate de reclamante nu le-au determinat pe acestea să suporte o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate și nu au fost în mod nejustificat discriminate în comparație cu alți pensionari.";

În raport de aceste dezlegări și statuări obligatorii, Curtea de A. va înlăturacriticile reclamantei referitoare la încălcarea principiului neretroactivității, laexistența unei discriminări, la lipsa caracterului previzibil și accesibil al legii și la caracterul permanent al dreptului câștigat de a beneficia de pensia de serviciu în cuantumul stabilit în baza L. nr. 5..

În cazul concret dedus judecății, pentru a se putea analiza raportul de proporționalitate între scopul urmărit și mijloacele de realizare, se impune o analiză a pensiei reclamantei, care a fost beneficiara unei pensii de serviciu obținută în temeiul L. nr. 564/2004. În temeiul L. nr. 1. pensiile de serviciu au devenit pensii de asigurări sociale de stat și au fost recalculate utilizându-se algoritmul de calcul prevăzut de L. nr.1..

În concret, Curtea de A. reține că reclamanta a avut o pensie de serviciu în cuantum brut de 4.088 lei, cuantumul brut al pensiei recalculate fiind de 1.240 lei.

Prin urmare, pensia recalculată a reclamantei nu este mai mică decât pensia medie pentru limită de vârstă în septembrie 2010 în R., care este de 859 lei, ceea ce nu poate avea semnificația unei lipsiri totale a mijloacelor de subzistență ale reclamantei.

Controlul judiciar realizat de instanța de recurs va urmări și analizarea situației reclamantei în raport de circumstanțele particulare invocate în recurs, pentru a determina dacă a fost depășit „pragul de dificultate";, care ar atrage o considerare a încălcării art.1 din Protocolul adițional.

Calitatea de debitor într-un contract de credit, nu reprezintă în sine o împrejurare obiectivă, independentă de conduita reclamantei și având un caracter insurmontabil, de natură a fi asimilat unei obligații imposibil de executat în absența menținerii în plată a pensiei de serviciu, dimpotrivă, existența unui pasiv patrimonial reflectă asumarea voluntară a unei obligații de garanție care este în mod indisolubil legată și de posibilul risc al imposibilității de executare la un moment dat, din diverse motive, a obligației menționate.

În cadrul circumstanțelor obiective cu caracter excepțional reținute de D. nr.

2. a Î. C. de C. și Justiție, care accentuează efectele diminuării cuantumului pensiei prin aplicarea L. nr.1., în sensul că determină depășirea „pragului de dificultate";, nu poate fi inclusă o atare împrejurare a garantării sau contractării unui împrumut acordat de o instituție bancară.

Astfel, dincolo de faptul că încheierea unui contract reflectă o implicare asumată și consimțită în acest sens, acest temei de fapt ar constitui un criteriu nepermis în analiza unei pretinse inegalități de tratament, ce ar determina protecție judiciară a debitorilor unui contract de credit în raport de persoanele care nu și-au asumat obligații de plată, semnificând în mod inadmisibil ridicarea la rang de criteriu obiectiv a unei conduite subiective, lipsite de caracter absolut necesar.

Referitor la celelalte acte, de care se prevalează reclamanta, Curtea de A. apreciază că doar în situații excepționale s-ar putea aprecia că pensionarul suportă o sarcina excesivă, ceea ce ar impune o protecție din partea sistemului de securitate socială, care în cele din urmă, este expresia solidarității societății în raport cu membrii săi vulnerabili (M. și alții împotriva Italiei, paragraful 61).

În speță, reclamanta nu a dovedit existența unei situații excepționale ce ar putea să o expună unor dificultăți materiale insurmontabile și să o lipsească prin urmare, de mijloacele de subzistență.

Pentru considerentele expuse anterior, nefiind incident nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 c.pr.civ., în temeiul art. 312 alin. 1 C.pr.civ., Curtea de A. va respinge, cu opinie majoritară, ca nefondat recursul declarat, urmând a fi menținută ca legală și temeinică hotărârea atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.

D E C I D E

Respinge, cu opinie majoritară, ca nefondat recursul declarat de reclamanta

M. M. împotriva Sentinței civile nr. 1. din 17 ianuarie 2011 a T.ui B.-N., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.

D. este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 6 martie 2012.

PREȘEDINTE JUDECATORI

S.-C. B. I.-R. M. C. M.cu opinie separată în sensul admiterii recursului

GREFIER

G. C.

Red.I.R.M/Dact.S.M

2 ex./(...)

Jud. fond: M. L. B.

Motivarea opiniei separate a judecătorului C. M.

Consider că recursul formulat de reclamanta M. M., este fondat, în ceea ce privește motivele de recurs privind constatarea în cauză a unei încălcări a drepturilor sale garantate de art.1 din Protocolul adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.

Se reține că reclamanta s-a adresat instanței pentru proteguirea unui drept

de securitate socială, considerând că pe nsia sa de serviciu e ra un „bun";, în sens ul

jurisprudenței C.E.D.O., pe care acesta avea speranța legitimă de a -l primi lunar în cuantumul stabilit potrivit deciziei nr.1./(...), în temeiul L. nr.5., pentru o vechime

efectivă ca personal aux iliar de specialitate în cadrul instanțelor judecătorești

de 34 de ani și un stagiu total de cotizare de 34 de ani,8 luni și 15 zile.

În cauză reclamanta invocă aspecte ce țin de ingerința S. în dreptul său la

un "., în sensul C.i pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale,

dar percepția sa certă și, de aici, principalul său motiv de nemulțumire și chiar

nelămurire cu privir e la situația nouă c reată în urma recal culăr ii este, în primul

rând, c ă drep tul s ău l a pens ie de serv ic iu er a un "drep t c âș tig at";, respectiv un drept

acordat de o lege în vigoare, prin decizii administrative ce au rămas definitive și

executorii, în temeiul raportului de muncă pe care l -a avut, și c are trebuia să fie, în

consecință, plătit ac esteia, lunar, în co ntinuare, în cuantu mul stabilit conform L.

nr.5..

Î n acest sens, deși doctrina de drept a dministrativ subliniază că "nimeni n u

are dreptul să pretindă menținerea unei anumite stări normative"; , voi analiza în

cele ce urmează situația acestui particular, pentru a înțelege și a aprecia dacă, în

urma modificării legislației pensiilor, în anul 2010, acesta era sau nu îndreptățit să

se bucure în continuare de bunul său.

Astfel, în cadrul jurisprudenței sale, de ex. în C. W. împotriva Poloniei (cererea nr.18176/05), Curtea EDO a reținut că "de fapt, Curtea a acceptat posibilitatea de a efectua reduceri ale drepturilor la prestații de securitate socială în anumiteîmprejurări"; și că "a observat influența pe care o poate avea trecerea timpului asupra existenței juridice și a caracterului prestațiilor de securitate socială";.

În aceeași cauză s-a mai reținut că: "Acest lucru se aplică atât amendamentelor aduse la legislație care pot fi adoptate ca răspuns la schimbările societale și care dezvoltă puncte de vedere despre categoriile de persoane care necesită asistență socială, cât și evoluției situațiilor individuale.";

Totuși, prin aceeași hotărâre, s-a mai reținut faptul că: "Abordarea C. privind art.1 din Protocolul nr.1 ar trebui să reflecte realitatea modului în care protecția socială este în prezent organizată în cadrul statelor membre ale C. Europei"; și că: "În statul modern, democratic, multe persoane particulare sunt, pentru toată viața sau pentru o parte din aceasta, complet dependente de prestațiile de asigurări sociale și de protecție socială pentru supraviețuire. Multe sisteme interne recunosc că astfel de persoane particulare necesită un grad de certitudine și de securitate și prevăd prestații care trebuie plătite- în urma îndeplinirii condițiilor de eligibilitate- de drept (a se vedea Stec și alții).";

Percepția reclamantei asupra dreptului său la pensie de ser viciu ca fiind un

drept câștigat și, de aici, considerarea măsurii de recalculare a aces tei pensii- defapt, astfel cum vom argumenta în cele ce urmează, de eliminare a pensiei sale de serviciu și de schimbare totală a statutului său, de acordare a unui alt tip de pensie, pe care acesta nu l-a solicitat-ca fiind un act abuziv al S., trebuie privită în

primul rând, prin prisma modului în care, realitățile istorice privind protecția

socială în țara noast ră, i -au creat acestei a convingerea fermă că se poate baza pe un venit din pensie într-un anumit cuantum, legal stabilit, de un act normativ în vigoare.

Astfel, în primul rând, în țara noastră, încă din anul 1902, toate legile careau reformat sistemul de pensii au prevăzut că, deși cadrul normativ a suferit modificări, în multe cazuri, însemnate, drepturile de pensie, pe care aceste

reglementări le numesc chiar "câștigate";, se mențin în plată.

Astfel, L. generală de pensiuni din (...), cu modificările din 1904 și 1906 ,

care a constituit, la rândul său, o reglementare reformatoare și unificatoare a

sistemului de pen sii, a prevăzut, la capitolul ". trans itorii";, în art.56 că:

"Pensiunile deja constatate și înscrise în virtutea legilor anterioare, precum și

a statutelor căilor ferate, fie că titula rii și -au exercitat sau nu drepturile, vor

continua să fie servite conform titlurilor ce posedă cei în d rept și cu reținerile

ce li se făceau în virtutea legilor anterioare promulgării acestei legi";.

Aceleași dispoziții tranzitorii privind păstrarea drepturilor de pensie câștigate

regăsim și în art.54 din L. generală de pensiuni republicată la data de (...) .

De asemenea, L. pentru unificarea asigurărilor sociale din (...) a

prevăzut, în art.127 că: "Drepturile câștigate până la punerea în aplicare a

prezentei legi, ale pensionarilor, se respectă în ce privește pensiunile lor de

bază.";

L. asigurărilor so ciale din (...) prev edea, de asemenea , la capitolul ".

transitorii";, în art.319 alin.3, că: "Drepturile de pensie stabilite potrivit

diferitelor legi de a sigurări sociale pâ nă la punerea în a plicare a legii de fa ță,

se respectă";.

Art.59 din L. nr.292/1959 privind dreptul la pensie în cadrul A.lor S. de

S., prevedea că: "Pierd dreptul la pensie și la ajutor social acele persoane care,

pînă la 23 august 1944, au desfășurat o activitate antidemocratică,

reacționară, potrivnică intereselor po porului, acei care a u m ilitat și au avut un

rol activ în introducerea dictaturii militar-fasciste, precum și acei care

manifesta atitudine dușmănoasă fata de regimul democrat -popular";.

Prin L. nr.27/1966 privind pensiile de asigurări sociale d e stat și pensia

suplimentară, s-a prevăzut , la art.76, că: ". sau ajutorul social stabilite pe b aza

unei decizii rămas e definitive nu pot fi anulate decît în situațiile prevăzut e la

art.56, și nici revocate."; Situațiile de la art.56 din lege aveau în vedere persoanele care și-au provocat invaliditate în mod voit, însă numai în ceea ceprivește dreptul la pensie sau la ajutor social decurgând din această invaliditate și pe cei condamnați pentru uciderea sau cauzarea invalidității susținătorului, numai în ceea ce privește drepturile de asigurări decurgând de pe urma acestui susținător decedat.

P. art.87 din L. nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și

de asistență socială, "P.le și ajutoarele sociale stabilite pînă la data

prezentei legi, se mențin în conti nuare, atît timp cît sînt îndeplinite

condițiile în baza cărora au fost acordate.";

L. nr.1. privind sistemul public de pensii publice și alte drepturi de

asigurări sociale, prevedea, de asemenea recalcularea pensiilor cuvenite conform

leg isl aț ie i an ter io ar e, îns ă, conf or m art.180 alin.7, "în situația în care

cuantumul pensiilor, stabilit conform alin.6, este mai mic decât cel stabilit

în baza legislației anterioare, se păstrează în plată cuantumul avantajos";.

D in an al iz are a aces tor d ispoz iț ii leg ale, r ezul tă c ă recl aman ta ș i, de al tf el toț i

pens ion ar ii d in R., ave au to ate d atele c are s ă le f or meze conv ingere a f er mă c ă

drep tur ile lor de pe ns ie, od ată s tab il ite pr in tr -o dec iz ie def in itiv ă, er au c âș tig ate,

pu tând f i cel mul t re c alcul ate pe al te b az e, index ate, major ate, f ăr ă a f i îns ă af ectat

cu an tu mul pens ie i af late în pl ată, as tf el înc ât, mai mul t, nu ave au n ic iun ele me n t

c are s ă le insp ire un sen time n t de incer titud ine pr iv ind pl ata p e v iitor a aces te i pen s ii

lunare.

M ai prec is, nu cun oș te au s ă f i ex is tat în R. al te c azur i de diminuare a

cu an tu mulu i pens ie i af late în pl ată în urma punerii în aplicare a dispozițiilor

unui sistem de reformare a pensiilor, c are, în speț ă, cu atât mai mul t, s -a vrut a

f i conf or m pr inc ip iilor ech ităț ii.

În al doilea rând, reclamanta a avut în vedere, to t d in pr iv it d in perspec tiv ă

is tor ic ă, cadrul nor mativ ce a reglementat statutul grefierilor și în care au

fost stabilite pensiile funcționarilor judecătorești, prin reglementări

speciale, încă din anul 1902.

Astfel, L. de organizare judecătorească din 1 septembrie 1890, prevedea

că judec ător ii, me mbr ii M.u i P. , grefier ii și portăreii, erau numiți prin decret

regal, iar ceilalți fu ncționari judecătorești, pr in dec iz iune min is ter ial ă.

Toate actele normative ulterioare, până în perioada comunismului, respectiv: L.despre admisibilitatea și înaintarea în funcțiunile judecatoresci,din

1864;Regulamentul pentru organizarea serviciului interior al tribunalelor șial grefelor și cancelariilor parchetelor tribunalelor, din 1909; Regulamentulprivitor la solemnitatea și formele depunerii jurământului de către membriiordinului judecătoresc și funcționarii grefelor, din 1925; L. pentruorganizarea judecătorească din 1925, au prev ăzu t în mod cons tan t c ă grefierii fac parte din „fun cțiunile judecătorești";, al ătur i de judec ător i ș i procur or i, grefierul fiind: „. cancelariei grefei; el are drept de priveghere ( control) asupra

funcționarilor grefei";.

Mai mult, potrivit art.202 din Decretul-Lege nr.356/1938 privind

org an iz are a judec ătore asc ă, gref ier ilor, por tăre ilor, arh iv ar ilor, reg is tr ator ilor ș i

cop iș tilor, în calita te de funcționari j udecătorești, l i se apl ic au d ispoz iț iile d in

statutul funcționarilor publici pr iv in d cond iț iile gener ale de in tr are în serv ic iu ș i

inco mp atib il ităț i, în măs ur a în c are aces te a nu er au contrare prevederilor speciale.

Conform art.223 d in acel aș i ac t nor mativ , prim-grefier ii, grefierii și

ajutoarele de grefieri de la C., precum și grefierii de la tribunale se numeau în

f uncție „prin dec ret direct";, iar toți ceilalți funcționari , prin decizie

ministerială.

De asemenea, potrivit art.229 din L. nr.726/1943 pentru organizarea

judecătorească, f uncț ion ar ii judec ătore ș ti er au cons titu iț i î n corp de specialitate

auxiliar al organelor puterii judecătorești. Dispozițiunile Codului

funcționarilor publ ici se aplicau funcționarilor judecătorești, întrucât „nu

erau contrarii"; acestei legi.

În c al itate de f uncțion ar i publ ic, gref ier ii ave au drep tul l a p ens ie conf or m L.

generale de pensi uni din (...), cu m odificările din 19 04 și 1906, d ispoz iț iile

acesteia f iind apl ic ab ile tu turor f uncțion ar ilor s tatulu i, c iv il, mil itar i,ecles ias tic i.

Aceleași dispoziții le regăsim și în L. ge nerală de pensiuni republicată la

data de (...).

Mai mult, prin art.2 lit.a) din L. pentru unificarea asigură rilor sociale din

(...), au fost în mod expres exceptați de la aplicarea dis pozițiilor acestei legi

"salariații supuși legii generale de pensiuni";, deci și grefierii.

Acele aș i regle men tăr i, de exceptare a t uturor funcționar ilor statului de

la aplicarea prevederilor sale, au existat ș i în L. asigurărilor sociale din (...),

art.6 din acest act normativ prevăzând că nu intră în asigurarea obligatorie

salariații supuși legii generale de pensiuni.

În ceea ce priveșt e cadrul istoric, trebuie menționat că în această

perioadă, grefierii a veau o remunerație corespunzătoare statutului lor.

Astfel, conform Decretului nr.523/1868, în timp ce s al ar iul judec ător de

tr ibun al er a de 333 l e i, s al ar iul gref ierulu i, în c al itate de f uncțion ar, er a de 240 le i.

P. L. pentru organizarea judecătorească d in 1 septembrie 1890, cu

modificările din 1891, 1892 și 1896, conform „tabloului de onorariul

membrilor ordinului judecătoresc";, în timp ce s al ar iul unu i judec ător de șed inț ă l a

tr ibun al er a de 500 l e i, s al ar iul gref ierulu i, în c al itate de f uncțion ar, er a de 300 lei.

Pr ac tic, încep ând cu per io ad a co mun is tă, aceș tia ș i -au pierdut calitatea de

f uncțion ar i publ ic i, f iind de no tor ie tate s tatu tul ang ajaț il or c are nu er au d ir ec t

produc tiv i în ace a p er io ad ă, as tf el înc ât aceș tia au dob ând it un s tatu t de lucr ăto ri

ob ișnu iț i, cu o s al ar iz are c are nu mai cor espunde a s tatu tulu i re al de c are aceș tia ar f i

trebu it s ă benef ic ieze .

De ase mene a, mai tr ebu ie subl in iat c ă, în cond iț iile unu i v olu m de ac tiv itate în

con tinu ă creș tere, l a n ivelul tu turor in s tanțelor judec ător e ș ti d in ț ar ă, este de

notorietate faptul că schema per sonalului auxiliar de specialitate al

instanțelor și mai ales a grefierilor, a fost întotdeauna subdimensionată, toț i

șef ii/președ inț ii de ins tanțe f or mul ând anu al repe tate me mor ii în sco pul suplimentăr ii sche melor de person al, pos tur ile aloc ate f iind îns ă în to tde au n a insuficiente.

În aceste condiții , pe lângă faptul că grefierul nu mai avea nici

statutul, nici salariul din anul 1890, comparabil, astfel cum am

exemplificat, chiar cu cel al unui judecă tor, este de notorietate că acesta a

prestat în țara noastră, nu numai munca sa, ci a fost nevoit să suplinească

munca a cel puțin doi, trei grefieri.

Trebuie precizat că datele statistice confirmă fără putință de tăgadă existența acestei situații la nivelul tuturor instanțelor judecătorești, fiind însă deosebit de gravă la nivelul judecătoriilor din orașele reședință de județ, a tribunalelor și a instanțelor din municipiul B., unde, în mod obișnuit, grefierul de ședință intra, alături de judecător, cu aproximativ 100 de dosare pe ședință, de fond sau în căile de atac, în mai multe ședințe pe săptămână, fiind totuși nevoit să efectueze toate lucrările de grefă în termenul prevăzut de regulament.

Acesta, de cele mai multe ori, reușea această performanță, dar în cond iț iile în

c are dep ășe a, ș i dep ășeș te ș i as tăz i, în mod curen t, progr amu l de munc ă prev ăzu t în

con tr ac t, lucr ând ch iar ș i în z ilele de rep aus s ăp tămân al, f ără a f i re muner at în aces t

sens.

În acest context, al unui volum de muncă epuizant, trebuie să avem în vedere faptul că gref ier ii lu cr au sub pres iune a r iscur ilor ș i r ăspun der ii lor, pen tru to ate

lucr ăr ile în toc mite , fiind suficientă o simplă greșeală a lor, din neatenție, de exemplu,în timpul redactării unei copii de pe dispozitiv, a eliberării unui certificat, a înscrierii unei mențiuni, pentru a se ajunge la afectarea drepturilor participanților la proces, dar și la sancționarea lor disciplinară.

Nu putem să nu amintim, fiind, de asemenea, de notorietate, cond iț iile

mate r iale în c are aceș ti a ș i-au desf ăș ur at ac tiv itate a ^{, respectiv l ips a de sp aț ii}

corespunz ăto are de mu nc ă în b irour i, l ip s a de locur i de depoz itare a dos arelor ce se aflau în lucru^{, fiind ani de zile nevoiți să mânuiască, ca și judecătorii, de altfel, dosare care erau mutate de pe podeaua unui birou în altul, precum și prin arhive, sau prin alte spații cu salubritate precară.}

Trebuie să mai menționăm că în toți acești ani, din păcate, la unele instanțe șiastăzi, gref ier ii au ef ec tu at z iln ic, pe l âng ă munc a in telec tu al ă, spec if ic ă f uncție i lor , ș i

o munc ă f iz ic ă susț in u tă, f iind nevo iț i s ă urce ș i s ă cobo are s ingur i su te de dos are , cu

o greu tate aprec iab il ă . Zeci de ani aceștia nu au beneficiat de cărucioarele necesare șinormale pentru această activitate și, la cele mai multe instanțe, nici de lifturi, în detrimentul stării lor de sănătate.

Acee aș i s itu aț ie a ex is tat ș i l a n ivelul co mp ar time n telor ins tanțelor ce in tr au în

con tac t d irec t cu pub l icul, l a n ivelul arh iv elor, a reg is tr atur ilor, unde nu mărul mare de

dosare intrate pe rol ul ins tanțelor, cu cor espondenț a af erentă, înscr ier ile de c are e r au

r ăspunz ător i, sol ic ităr ile jus tiț iab il ilor, ale avoc aț ilor ș i c ons il ier ilor jur id ic i, au f ost ș i

sun t de n atur ă a sup r asol ic ita z iln ic rez is tenț a org an is mulu i ac es tor a.

Aces te cond iț ii d eose b it de grele în care gref ier ii ș i -au desf ăș ur at ac tiv itate a a

af ectat s tare a de s ăn ătate a mul tor a d in tre e i, c auz a af ecț iun ilor aces tor a f iind

toc mai ac tiv itate a lor prof esio n al ă, cu r isc ur ile af eren te , decurgând din

suprasolicitare, stres, contactul cu jus tiț iab il i, cu deț inuț i, cu ac tele depuse de c ătre

aceș tia, cu dos are ve ch i, p ăs tr ate an i de z ile în cond iț ii ins alub re.

De altfel, pentru aceste motive, având în vedere condițiile specifice muncii lor,grefierilor li s-a recunoscut dreptul la spor de risc și suprasolicitare neuropsihică și la sporul de toxicitate, fără ca munca prestată de către aceștia să fie încadrată, însă, conform actelor normative în vigoare, în condiții speciale sau deosebite de muncă.

Prin urmare, spre deosebire de grefierul din celelalte state europene, cuun statut bine definit, cu recunoașterea corespunzătoare a profesiei de cătrestat, cu un salariu motivant, este de notorietate că S. român practic s -a sprijinit pe munca acestei categorii profesionale, într-un cadru legislativ în

continuă modifica re și reformare (s pre exemplificare vom aminti aici d oar

legile de restituire a proprietăților), ce a antrenat o cr eștere continuă, c hiar

alarmantă, a volu mului de activitat e al instanțelor, s olicitându -le acestora

eforturi fizice și psihice susținute, de adaptare și pregătire continuă, fără a

le oferi acestora decât un salariu și un statut de muncitor calificat.

T oc mai aces te s al ar ii necorespunz ăto are de c are au b enef ic iat gref ier ii

ins tanțelor ș i p arche telor în mare a majo r itate a per io ade i ac tiv e, pr in ignor are a vo ită a

s tatu tulu i lor de f uncț ion ar i ai s tatulu i, a de ter min at, în prezen t, l a rec alcul are a

pens iilor lor po tr iv it pr inc ip iulu i con tr ib u tiv ităț ii, s tab il ire a unor pens ii de as ig ur ăr i

sociale deosebit de reduse, în raport cu ef ortur ile re ale dep use de către ace as tă

c ategor ie de prof esio n iș ti pen tru bunul mers al jus tiț ie i în R..

Ace as tă s itu aț ie, s-a perpetuat până în anul 2004 , când a fost reconsiderat statutul acestei categorii de personal, c u o creștere progresivă a remu nerației

acestora și reglementarea dreptului lor la pensie de serviciu.

Astfel, guvernanții și legiuitorii din 2004, au considerat că personalului auxiliar al instanțelor i se cuvine, ca o recunoaștere a importanței profesiei și a eforturilor depuse, un statut aparte, ce cuprinde responsabilitățile, interdicțiile șiincompatibilitățile specifice acestei funcții, dar și drepturi pe măsură, care să-i situeze într-o situație cât de cât comparabilă cu colegii acestora din țările europene, drepturi salariale propriu-zise și alte drepturi remuneratorii, printre care și pensia de serviciu.

Cu siguranță acest din urmă drept, pentru motivele arătate anterior, nu a fost niciun moft, niciun drept acordat în scopuri electorale, c i, pr ac tic, un benef ic iu c âș tig at în urma munc ii pres tate în cond iț iile an ter ior amin tite, c a o rec uno aș tere ș i to tod ată, o

co mpens aț ie pe c are S. ro mân a acord at -o acestei categorii profesionale, pe eforturile

c ăre ia s -a spr ijin it în ac tiv itate a de înf ăp tu ire a jus tiț ie i, f ăr ă a r ăspl ăti core spunz ător

munca sa.

Astfel, prin art.1 din L. nr.5., s-a prevăzut că, în înfaptuirea actului dejustitie, munca personalului auxiliar de specialitate constituie un sprijin pentru judecatori si procurori, competenta acestei categorii de personal și îndeplinirea corectă a sarcinilor care le revin, jucând un rol important în buna desfășurare a întregii activități a instanțelor judecătorești și a parchetelor de pe lângă acestea.

Conform art. 68 alin.1,2,3 din L. nr.5., personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, astfel cum este prevăzut la art. 3 alin. (1), cu o vechime de cel puțin 25 de ani în specialitate, beneficiază, la împlinirea vârstei de 60 de ani, de pensie de serviciu, în cuantum de 80% din baza de calcul reprezentată de salariul de bază brut lunar și sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării.

De pensia de serviciu prevăzută la alin. 1 beneficiază, la împlinirea vârstei de

60 de ani, și personalul auxiliar de specialitate cu o vechime în specialitate între 20

și 25 de ani, în acest caz cuantumul pensiei fiind micșorat cu 1% din baza de calcul prevăzută la alin. (1) pentru fiecare an care lipsește din vechimea în specialitate integrală.

În al treilea rând, reclamanta a avut în vedere, în formarea convingerii sale

c ă pens ia de serv ic iu es te un drep t c âș tig at, f ap tul c ă, atât la data adoptării L.

nr.1., a H. nr.737/2010, cât și la data emiterii deciziei administrative nr.1.,

de „. a pensiei sale din data de (. ..), dispozițiile L. nr.5. privind această

categorie de pensie de serviciu erau în vigoare, fiind abrogate abia după

jumătate de an de la data intrării în vigoare a L. nr.1., respectiv la data de

(...).

Pr ac tic, ne abrog ând, pr in L. nr.1., aces te d ispoz iț i i ale L. privind statutul

person alulu i aux il iar d in c adrul ins tan țelor judec ătoreș ti d in anul 2004, chiar

legiuitorul a recunoscut beneficiarilor acestor pensii u n drept câștigat, c el

care le conferea statutul de pensionar din serviciul auxiliar al instanțe lor

judecătorești, consider ând c ă în aces t f el, măsur a lu ată v a ap ăre a do ar c a o

reducere pr in rec alcu l are a cu an tu mulu i p ens ie i, de ter min ată d e in teresul publ ic, ș i nu

c a o af ectare subs tanț ial ă ș i irevoc ab il ă/ per manen tă a drep tulu i aces tor a, în sensul

el imin ăr ii pens iilor d e serv ic iu.

În acest context, recurenta a suferit, p rin decizia nr. 1./( ...), o ingerinț ă

esențială în drept urile sale, nu n um ai prin diminuarea cuantumului pens iei

sale, ci, mai ales prin pierde rea calității, a statut ului de pensio nar din

serviciul auxiliar al instanțelor judecătorești, în condițiile în care, prin

dispozițiile L. nr.5. îi fusese recunoscut, din anul 2009, acest drept la

pensie de serviciu și, mai mult, această lege mai era în vigoare la data

emiterii acestui act.

Se constată, în acest sens, că și L. nr.1. a prevăzut că pensiile stabilite anterior datei de (...), devin pensii în înțelesul acestei noi legi și vor fi recalculate într-un anumit termen, dar a dispus aceste măsuri în condițiile în care legile în baza cărora au fost acordate drepturile la pensie (L. nr.3/1977, ș.a.) erau abrogate, prin chiar dispozițiile sale.

Observând și acest aspect, respectiv că, prin dispozițiile L. nr.1., nu a fost abrogată L. nr.5., recurenta, în mod justificat, se prevalează de statutul său de pensionar din serviciul aux il iar al ins tanț elor jud ec ătoreș ti , pe care-l avea nu numai la data recunoașterii dreptului la pensie, ci și la data recalculării pensiei sale, pe data de (...).

În acest sens, potrivit disp.art.16 alin.1 și 2 din L. nr.24/2000republicată și actualizată privind normele de tehnică legislativă, se prevede, subtitulatura ";ev itare a p ar alel is melor";, că:

„În procesul de legiferare este interzisă instituirea acelorași reglementări în mai multe articole sau alineate din același act normativ oriîn două sau mai multe acte normative.

În cazul existenței unor paralelisme acestea vor fi înlăturate fie prin abrogare, fie prin concentrarea materiei în reglementări unice.";

De asemenea, conform art.14 alin.1 din același act normativ, reglementările de același nivel și având același obiect se cuprind, de regulă, într-un singur act normativ.

P. disp.art.17 din L. nr.24/2000 republicată și actualizată, „În vederea asanării legislației active, în procesul de elaborare a proiectelor de acte normative se va urmări abrogarea expresă a dispozițiilor legale căzute îndesuetudine sau care înregistrează aspecte de contradictorialitate cu reglementarea preconizată.";

Acest articol se corelează cu art.65 alin.3 din L. nr.24/2000, ce prevede că:

„În vederea abrogării, dispozițiile normative vizate trebuie determinateexpres, începând cu legile și apoi cu celelalte acte normative, prinmenționarea tuturor datelor de identificare a acestora.";

Prezumția că anu mite norme au făc ut obiectul modific ării , completării

sau abrogării lor implicite es te pos ib il ă, conf or m art.67 alin.1 din aceeași lege,

doar în cazuri deosebite, în care la elaborarea și adoptarea unei reglementări

nu a fost posibilă i dentificarea tuturor normelor contra re, îns ă în speț ă nu ne

pu te m af la în prezen ț a unu i ase mene a c az, deo arece l a adop tare a L. nr.1., leg iu ito rul

a avu t în vedere toc mai c ategor iile de perso ane c are benef ic iaz ă de pens ii în te me iul

unor leg i spec iale, ac te nor mative pr in tre c are se af lă ș i L. nr.5. .

De altfel, în acest sens s-a pronunțat și Curtea E. a D. O. în cauze recente, respectiv C. F. M. și A. G. S. contra R., în cereri ce priveau măsuri luate de către S.

Român în aceeași perioadă, respectiv prin L. nr.118/2010, în sensul diminuăriisalariilor personalului bugetar cu 25%, în sensul că: „Totuși, atunci când odispoziție legală este în vigoare și prevede plata anumitor beneficii, iar condițiile stipulate sunt respectate, autoritățile nu pot refuza în mod deliberat plata acestora atâta timp cât dispozițiile legale rămân în vigoare.";

D. în ceea ce priveș te măsura dispusă prin L. nr.118/201 0, Curtea EDO a

reținut că nu ne aflam în situația prezentată mai sus, considerând că pentru lunile

iulie-decembrie 2010 salariul reclamanților era cel stabilit prin această leg e, aceasta

fiind considerată leg ea în vigoare, nu ac eeași este situația î n speță, în care L. n r.1.

nu a prevăzut doar reducerea pensiilor de serviciu cu un anumit procent, ci a

anulat practic dispo zițiile L. nr.5., lege î n vigoare, eliminând dreptul reclam antei la

pensie în serviciul a uxiliar al instanțelo r judecătorești,la st atutul de pensionar în

acest sistem, cu toate drepturile aferente, actuale și viitoare.

În speță, decizia contestată, nr.1./(...), prin care a fost stabilită reclamantei opensie de 1240 lei, a fost emisă în temeiul L. nr. 1. care, la art. 1 lit.c), prevedea că, la data intrării în vigoare a legii, pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, devin pensii în înțelesul L. nr. 1., iar la art. 3, ca aceste pensii „stabilite potrivit

prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în plată ";, se calculeazăprin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de L. nr. 1..

Chiar prin textul ar t. 3 din L. nr. 1., le giuitorul precizează că aceste pensii

speciale sunt prevăzute de lege, fiind ". potrivit prevederilor legilor cu caracter

special"; și sunt „cuvenite";.

Consider că prime ază în cauză subli nierea unor aspect e particulare ale

pensiilor de serviciu ale personalului aux iliar de specialitate al instanțelor

judecătorești.

Aces te aspec te spec if ice, dar de o deosebită imp or tanț ă, în cerce tare a inger ințe i

S. în dreptul reclamantei, sunt ur măto arel e :

I. pensia de serviciu stabilită în temeiul art. 68 din L. nr.5., care era

plătită acesteia, la data recalculării, prin decizia nr. 1./(...), era un drept de

securitate socială pe care legiuitorul l -a acordat acestuia, având în vedere cele

prev ăzu te în art.59 din L. nr.5.^{, în sensul că: "stabilirea drepturilor și îndatoririlor personalului auxiliar se face ținandu-se seama de locul si rolul acestuia in desfășurarea activității de justiție, de răspunderea șicomplexitatea fiecărei funcții, de interdicțiile si incompatibilitățile prevăzute de lege pentru persoanele care sunt încadrate in instituțiilepublice.";}

II. Riscurile social e acoperite prin a cest drept de sec uritate socială,

pensia de serviciu, nu au fost decât î n ultimă instanță pentru bă trânețe, ci,

în primul rând, de natură economică și psihologică .

Prin urmare, riscurile sociale pentru care s-a considerat necesară

stabilirea pensiei de serviciu a recl amantei au fost r iscurile activității de

personal aux iliar al instanțelor judecătorești , cu toate privați unile,

interdicțiile și incompatibilitățile acestei profesii, precum și pierderile de

venituri ca urmare a pensionării din acest sistem la o vârstă când acesta se

afla încă în cursul vieții active.

III. În cauză ingerința în dreptul recurentei la pensie este una esențială,

întrucât, pe lângă faptul că a afectat, direct, dreptul la pensie al acesteia, a

dus atingere, în m od indirect, și unu i alt „bun"; al său, respectiv dreptul la

muncă, ce include și dreptul la salariu, măsura dispusă af ectând un drept de

protecție socială complex , ce constituia un substitut a dreptului la muncă, acordat de către S. român.

IV. Instanțele de contencios administrativ, sesizate cu suspendarea

executării și anularea H. nr.737/2010 privind metodologia de recal culare a

categoriilor de pe nsii de serviciu pr evăzute la art.1 li t.c -h din L. nr.1., au

pronunțat hotărâri de suspendare a e xecutării acestei hotărâri și de anula re

a acestui act normativ, hotărâri cu efect erga omnes, constatând cauze de

aparentă de neleg alitate, respectiv de nelegalitate a dispozițiilor acestui act

normativ în baza căruia a fost emisă decizia contestată în cauză.

V. În cauză n u se poate reține că r ecurenta „cumula"; două tipuri de

pensii, respectiv pensia din sistemul public de asigurări s ociale și cea plătită

din bugetul de stat, ci beneficia de un unic drept de pensie, cel la pensie de serviciu.

Reclamantei i s-a stabilit, prin L. nr.5. un unic drept la pensie, cel la pensie de serviciu, cele două componente ale acestuia privind doar sur sa din care s-a

convenit ca acestea să fie plătite , astfel încât statul și-a asumat obligația ca parteadin pensia de serviciu care depășește nivelul pensiei din sistemul public să fie suportată din bugetul de stat.

I. Argumentarea primului aspect specific al "recalculării"; pensiei de

serviciu a reclamantei.

Chiar prin E. de motive a L. nr.5. s-au reținut următoarele:

Adoptarea L. privind organizarea judecăt orească și a statutul ui magistratului

au creat cadrul pentru consolidarea independenței justiției ca putere în stat-

independența funcțională, cât și a indep endenței membrilor corpului magistraților -

independența personală.

„Pe lângă adoptarea acestor acte normative, în contex tul înfăptuirii

reformei justiției în R., și având în vedere evoluțiile care se ma nifestă tot mai

pregnant pe plan european în ace st domeniu, a ap ărut necesară cre area

cadrului pentru o mai bună desfășurare a activității personalului aux iliar de

specialitate de la instanțele judecătorești și parchetele de pe lângă acestea.";

De asemenea, în E. de motive a L. nr.17/2006, ce a modificat L. nr.5.,

inclus iv în cee a ce p r iveș te modul de ac ord are a pe ns ie i de serv ic iu, s -a reț inu t c ă

adop tare a aces te i le g i a ap ăru t c a f iind neces ar ă pen tru „re alizarea unui sistem

judiciar independent, imparț ial, credibil și eficient, ce reprezintă o condiție

necesară pentru s upremația legii și a principiilor statului de drept ";, pre mis e

ce au s tat l a b az a adop tăr ii H. nr.232/2005 privind aprobarea Strategiei de

reformă a sistemului judiciar pe perioada 2005 -2007 și a P. de acțiune

pentru implementarea acestei strategii.

Pentru adoptarea acestei legi, Consiliul legislativ și -a dat avizul favorabil,

arătând că interve nția legislativă vizează „….. garantarea independenței pr in

asigurarea remunerației adecvate a ca tegoriilor de personal auxiliar ale

instanțelor judecătorești și parchetelor. Este de semnalat că asigurarea

salarizării corespunzătoare a fost un angajament asumat de R. la C. -„. și A . I.,

în cadrul negocierilor pentru aderarea la U..

Această lege a fost adoptată și cu avizul favorabil al C. pentru buget, finanțe

și bănci.

Mai trebuie sublinia t faptul că , potrivit art. 77 alin.1 din L. nr.5., funcțiade grefier este incompatibilă cu orice alte funcții publice sau private, cu excepția funcțiilor didactice, iar conform alin.2 din același articol, grefierilor le este interzis: să desfășoare activități comerciale, direct sau prin persoane interpuse; să desfașoare activități de arbitraj în litigii civile, comerciale sau de altă natură; să aibă calitatea de asociat sau de membru in organele de conducere, administrare ori de control la societăți civile, societăți comerciale, inclusiv la banci sau la alte instituții de credit, societăți de asigurare ori financiare, companii naționale, societăți naționale sau regii autonome; să aibă calitatea de membru al unui grup de interes economic.

N u se poate reține că în țară ar fi intervenit schimbări majore în ceea ce

privește statutul categoriei de personal din care făcea parte reclamanta, care să transforme aceste drepturi, în doar câți va ani de la consac rarea lor legislativă, în pensii inechitabile în ansamblul sistemului de pensii.

Practic, se constat ă că raționamentel e avute în vedere la data stabilirii

pensiilor speciale prin lege, ce au fost analizate de către Curtea Constituțională

de-a lungul anilor, a ceasta apreciind că drepturile stabilite prin actele normative

speciale nu rep rezintă privilegii, ci doar com p ensații parțiale ale

inconvenientelor ce rezultă din rigoarea statutelor speciale (decizia nr.

20/(...)), se mențin neschimbate și în prezent.

Se mai reține în acest sens că, tot Curtea Constituțională , prin decizia

nr.279/2006, analizând sesizarea de neconstituționalitate a dispozițiilor privi nd

pensiile de serviciu ale parlamentarilor, a reținut că acestea nu cont ravin

dispozițiilor constituționale întrucât, „…nici o prevedere din C. nu impu ne

uniformitatea sistemului de pensii. De altfel, nu numai pentru deputați și senatori,

ci și pentru alte categorii socioprofesionale, cum sunt magistrații, cadrele militare,

diplomații și alte cat egorii - s-au stabilit, prin legi speciale, sisteme derogatorii de la

sistemul general de pensii. D., în t oate aceste cazur i, nu este contra ră

prevederilor art.16 din C. și se justifică prin specificitatea activității acestei

categorii socioprofesionale.";

III. Argumente în sensul că măsura dispusă a adus atingere, în mod

indirect, și/sau mai ales, unui alt „bun"; al reclamantei, respectiv dreptul la

muncă, ce include și dreptul la sala riu, precum și cu privire la calificarea

pensiei de serviciu, în dreptul comunitar, ca fiind un „. de remunerație";:

Dreptul reclamantei la pensie de serviciu, în temeiul temeiul art.68 din

legea nr.5., respectiv la pensie calculată potrivit acestei legi atât la momentul

cererii de pensionare, cât și, ulterior , prin actualizare, precum și celelalte

drepturi de protecție socială reglementate de această lege au fost tocmai

cauza care au determinat-o pe reclamantă să renunțe la dreptul său la muncă,

în anul 2009, când acesta avea vârst a de 53, în co ndiți ile în car e îndeplinea doar peste 6-7 ani condiția de vârstă standard pentru înscriere la pensie în

sistemul public de asigurări sociale, însă, conform legii speciale, mai avea

dreptul de a fi menținută în activitate încă 12 ani.

Practic, luând în considerare vârstele standard prevăzute de legislație, aceasta, fiind născută la data de (...), putea fi pensionată pentru limită de vârstă, potrivit art.41 alin.2 L. nr.1., la vârsta de 60 de ani, respectiv în luna octombrie

2015, iar conform Anexei nr.5 la L. nr.263/2010, la vârsta de 60 de ani și 3 luni, în luna ianuarie 2016.

Însă, conform art.683 din L. nr.5., personalul auxiliar de specialitate alinstanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea poate fi menținut în funcție după împlinirea vârstei de pensionare prevăzute de lege, până la vârsta de

65 de ani.

Prin urmare, recurenta-reclamantă avea, potrivit legislației în domeniu, speranța ca, prin aceste măsuri de protecție socială, respectiv prin platapensiei de serviciu, să poată realiza venituri care să se apropie celor pe care le- ar fi obținut în cazul în care ar fi avut posibilitatea să-și continue activitatea ca grefier, asigurând pentru ea și familia sa un nivel de trai decent, tocmai acest cadru normativ încurajând și determinând opțiunea sa pentru înscrierea la pensie.

Mai mult, conform art.68^{3 alin.2 din L. nr.5., personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea care beneficia de pensie de serviciu putea cumula pensia de serviciu cu veniturile realizate dintr-o activitate profesională, indiferent de nivelul veniturilor respective.}

Nu trebuie omis nici faptul că acest text de lege a revenit la forma anterioară adoptării O.nr. 230/2008, datorită încetării efectelor juridice ale acestui act normativ, conform deciziei C. C. nr. 82/2009.

De asemenea, mai trebuie precizat că, prin ho tăr âre a d in (...) în c auz a C -

262/88, Barber vs.Royal Exchange Assurance Group, Curte a de Justiție a C. E . a decis că toate formele de pensie ocupațională constituie un element de

remunerație în sensul art.141 din Tratat.

Această hotărâre a C.J.C.E. a f ost avu tă în vedere la adop tar e a D. 9. a C. din

(...), de modificare a D. 8. pr iv ind apl ic are a pr inc ip iulu i eg al ităț i i de tratament între

b ărb aț i ș i f e me i în cadrul reg imu r ilor prof esion ale de secur itate soc ial ă, as tf el cu m

rezul tă d in pre amb ul ul aces tu i ac t co mun itar.

În conf or mitate cu ho tăr âr ile pronunț ate d e Cur te a de Jus tiț ie în c auz a C -7/93, Bestuur van het Algemeen burgerl ijk p ens ioenf onds vs.G.A.Beune ș i în c auz a C -

351/00, P irkko N ie mi, un s is te m de pe ns ie pen tru f uncțion ar i in tr ă în do men iu l de

apl ic are al pr inc ip iu lu i eg al ităț ii de re muner are, în cond iț iil e în care sistemul de

pensii se referă la o anumită cate gor ie de lucrători, pre stațiile se plătesc în

baza relației acest ora de muncă cu a ngajatorul public, în cadrul unui sist em

ce face parte din s istemul general pr evăzut de lege, i ar prestațiile depind în

mod direct de ve chimea în muncă realizată și sun t calc ulate pe baza

ultimului salariu al funcționarului.

Aceste statuări ale C.J.C.E., au fost avute în vedere la adoptarea D. 2. a P. E.

ș i a C. d in (...), as tf el cu m rezul tă d in pre amb ulul aces tu i ac t co mu n itar.

Desigur acestea sunt norme comunitare privind egal itate a de r e muner aț ie în tre

f eme i ș i b ărb aț i în mate r ie de înc adr ar e în munc ă ș i de mu nc ă, d ar cons ide r c ă

trebuie reținută calificarea, garanțiile și implicit, recunoașterea ca drept sui

generis, izvorând din raporturile de muncă sau de serviciu, pe car e Curtea de

Justiție a C. E. o acordă drepturilor beneficiarilor uno r asemenea forme de

prestații de secu ritate socială, as imilându -le noțiunii de remuneraț ie,

apreciindu-le ca fiind plătite în baza relației de muncă al acestor lucrători

cu angajatorul public, drep tur ile de p ens ie av ând c a te me i d ispoz iț iile leg ale ce

regle men te az ă ch iar aces te r apor tur i jur id ice.

Astfel cum rezultă din E. de motive a L. nr.97/2008 pentru aprobarea O.

nr.100/2007 pentru modificarea și com pletarea unor acte normative în dom eniul

justiției, „ R., în cal itate de stat memb ru al U. E., are obl igația implementării,

până la 30 septe mbrie 2007, a D. nr.8. care prevede egalizarea vârstelor de

pensionare între femei și bărbați în cadrul schemelor de pensii ocupaționale.

Schema de pensionare a magistraților și personalului auxiliar de specialitate a

fost considerată schemă ocupațională de reprezentanții C. E., în sensul

directivei amintite, impunându-se astfel egalizarea vârstei de pensionare între

femei și bărbați.";

De al tf el, și Cur tea E. a D. O., prin hotăr ârea pronunțată la data de (...), în

cauza Lombardo contra Italiei, a dec is, în leg ătur ă cu o c ontestație inițiată de

un judecător cu p rivire la pensia p e care era îndrep tățit prin lege să o

primească, că statul, "în îndeplinire a a cestei obligații nu face uz de pute rea

sa discreționară și poate fi comparat, în această privință cu un angajator

privat, parte într-un contract de muncă guvernat de dreptul privat.";

Î n consecință, coroborând cele statuate de către Curtea de Justiție de la L. cu

cele reținute de Curtea E. a D. O. în cauza anterior menționată, dar și în C. F. M. ș i

A. G. S. contra R., re zultă că dreptul la p ensie de serviciu era datorat recurentei în

temeiul raporturilor sale de muncă, în calitatea acesteia de grefier, potrivit

d ispoz iț iilor L. nr.5., c are er au în v igo ar e la data emiterii deciziei administrative de recalculare, astfel încât obligația S. trebuia îndeplinită astfel cum aceasta a

fost asumată , resp ectiv ca orice ". de remunerație";, iar această obligație nu

poate fi considera tă ca fiind execu tată, potrivit prin cipiilor generale ale

dreptului civil, decât prin îndeplinirea întocmai a acesteia, nu prin plata unei

pensii datorate potri vit principiului solid arității sociale, orică rui salariat, în temei ul

L. nr.1., în temeiul raporturilor de asigurări sociale.

Practic, pentru munca prestată în calitate de grefier, recurentei i s -au

recunoscut, prin L. nr.5., o serie d e drepturi cu car acter de remunera ție,

printre care plata salariului și a altor drepturi, în timpul ac tivității propriu -

zise, dar și plata pensiei de serviciu , după încetarea r aporturilor de mu ncă.

Acestor drepturi le corespunde obligația corelativă a S., ca angajator, prin

diferitele sale instituții publice, să le plătească, astfel cum acestea au fost

reglementate, având în vedere faptul că, nu numai salariul, ci și pensia de

serviciu, a fost atât cauza, cât și obiectul raportului de muncă.

Putem afirma că dreptul la pensie de serviciu s-a realizat practic zi cu zi, în perioada prestării muncii de către reclamantă, până la atingerea vechimii în specialitate necesară pentru a fi înscris la pensie de serviciu.

Faptul că tot S. era cel care tre buia să plătească atât pensia de

serviciu, ca elemen t de remunerație, în calitate de anga jator, cât și o pens ie

de asigurări socia le de stat, în calit ate de asigurător, a permis practic, în

speță, confuziunea celor două dre pturi și în final, înlocuirea drept ului

reclamantei cu un alt drept, nesolic itat de către acea sta și care nu po ate

constitui o executare a obligați ei asumate.

P. disp.art.8 din Codul muncii, rap orturile de muncă se bazează pe

principiul consens ualității și al bu nei -credințe. În c auză, recurentul și -a

executat cu bună -c redință toate oblig ațiile sale decurgâ nd din raporturile de

muncă, mai ales c ea pri vind prestar ea muncii, în cond ițiile grele mențion ate

anterior, având numeroase interdicții și incompatibilități. În consecință, S.

are obligația de a -și executa, cu bu nă -credință, toate îndatoririle asumate

prin L. nr.5., deci să plătească reclamantei p ensia de serviciu, astfel cum a

înțeles să o reglementeze prin legea organică.

Consider că în speță sunt aplicabile, din acest punct de vedere,

principiile generale ce guvernează executarea obligațiilor civile, și anume:

Art.1073 din Codul civil în vigoare la data la care intimata-pârâtă trebuia să își execute obligația, conform căruia creditorul are drep tul de a obține de la

debitor îndeplinirea ex actă a obligației. În caz de neex ecutare totală sau

parțială, sau în caz de ex ecutare necorespunzătoare, credi torul are dreptul la

despăgubiri.

De asemenea, art.1100 din același Cod civil, conform căruia „creditorul

nu poate fi silit a primi alt lucru dec ât acela care i se datorește, chiar da că

valoarea lucrului oferit ar fi egală sau mai mare.";

Interesul recurente i este, în speță, ac ela de a obține obi ectul specific și

ex act avut în vedere la nașterea raporturilor juridice dintre părți.

În ceea ce priveșt e noul Codul civil, se reține că, potrivit art.1481, încazul obligației de rezultat, debitorul este ținut să procure creditorului rezultatul promis.

Conform art.1350 alin.1 din Codul civil actual, orice persoană trebuie să

își ex ecute obligațiile pe care le -a contractat.

Art.1226 alin.1 Cod civil, prevede că obiectul obligației este prestația la

care se angajează debitorul.

P. art.1270 din același cod, contractul valabil încheiat are putere de lege

între părțile contractante.

Art.1272 Cod civil, prevede că un contract valabil încheiat obligă nu

numai la ceea ce es te ex pres stipulat, dar și la toate urm ările pe ca re practicile

statornicite între părți, uzanțele, legea sau echitatea le dau contractului, după

natura lui.

De altfel, aceste argumente privind calificarea pensiei de serviciu ca element de remunerație, sunt susținute și de faptul că aceste drepturi nu au fost prevăzute

a fi plătite în totalitate din bugetul asigurărilor sociale de stat, prin legile ce le -au

reglementat, ci, în totalitate sau, în cea mai mare parte, din bugetul S., ce apare în

acest raport obligați onal ca angajator sui generis, chiar art.17 din H. nr.290/2005stabilind că pensia de serviciu este o categorie distinctă de pensie față de cea deasigurări sociale din sistemul public.

Pentru aceste considerente, apreciez că pensiile de serviciu nici nu

puteau fi integrate în sistemul pensiilor prevăzute de L. nr.1., având în

vedere faptul că, p otrivit art.7 din ac eastă lege: „ În sistemul public prestații le

de as igur ăr i soc iale reprez in tă venituri de înlocuire pen tr u p ierdere a to tal ă s au

p arț ial ă a ven itur ilo r, c a ur mare a bătr âneții, invalidităț ii sau decesului"; , ori,

pensia de serviciu a recurentei nu po ate fi încadrată în vreuna dintre ace ste

categorii de presta ții , av ând în vedere r iscur ile soc iale l imit ativ prev ăzu te în ace s t

articol, întrucât pen sia specială a fost acordată acesteia, priorit ar, nu pentru

a constitui venit d e înlocuire în caz de bătrânețe, ci pe ntru acoperirea un or

riscuri decurgând din specificul activității prestate în cadrul instanțelor

judecătorești, pent ru contribuția adu să de către acest a timp de 34 de ani

pentru înfăptu irea justiției în S. român.

Av ând în vedere cele reț inu te de c ătre C ur te a E. a D. O. în C. F. M. și A. G. S.

con tr a R. ș i lu ând în cons ider are d isp. ar t.162 al in.2 d in Cod ul munc ii republ ic at, S.,

în cadrul marjei sale de apreciere, avea posibilitatea, cu respec tare a cond iț iilor

leg al ităț ii, neces ităț ii ș i proporț io n al ităț ii, s ă ia, pr in lege, măsur i de d imin u are a

pensiei de serviciu, pe perioada crizei economice, astfel cum a procedat, în calitate de angajator sui generis, prin L. nr.118/2010, dar nu să el imin e, pr in L. nr.1., drep tul l a

pens ie de serv ic iu ș i s ă-l înlocu iasc ă, în f az a execu tăr ii obl ig aț ie i, cu un al t drep t, de

as igur ăr i soc iale de s tat.

Ace as ta pen tru c ă, as tf el cu m a reț inu t C ur te a E. a D. O. în C. F. M. ș i A. G. S.

contra R., atunci c ând o d ispoz iț ie leg al ă es te în v igo are ș i prevede pl ata anu mito r

benef ic ii, iar cond iț iile s tipul ate sun t res pec tate, au tor ităț ile nu po t ref uza în mod

deliberat plata acestora.

Având în vedere faptul că dreptul la pensie de serviciu își are izvorul

în contractul individual de muncă al reclamantei, în timp ce dreptul la

pensia de asigurăr i sociale, își are iz vorul în contractul de asigurare socia lă,

consider că recurenta în niciun caz nu putea fi lipsită de dreptul la pen sie

de serviciu recunoscut de o lege în vi goare și, cu atât mai mult, nu se p utea

ajunge la această finalitate, prin dispozițiile unei legi organice, dar din

domeniul asigurărilor sociale.

Mai trebuie subliniată și lipsa absolută de previzibilitate a măsurii ce a

afectat în mod sub stanț ial dreptul recurentei la pensie de serviciu, ce rezu ltă

cu deosebită claritate din prevederile art. 12 ale O. nr. 1/2010, adoptate cu doar

câteva luni înainte de intrarea în vigoa re a L. nr. 1., în ac eeași perioadă de cr iză

economică, după adoptarea Legil or nr. 329/2009 și nr. 330/2009.

Acest articol prevede că: „ În anul 2010, măsurile prevăzute de L. cadru nr.

330/2009 și de prezenta ordonanță de urgență referitoare la reîncadrarea și salarizarea personalului plătit din fonduri publice, nu vor produce efecte asupra

cuantumului pensiilor militare de stat, pensiilor de stat și pensiilor de serviciu

aflate în plată, și nici asupra ajutoarelor, plăților compensatorii/. acordate la trecerea în rezervă sau la încetarea raporturilor de serviciu.

După data de 1 ia n uarie 2010, pensiile și ajutoarele , plățile compensatorii/. prevăzute la alin. 1 și compensațiile de chirie se stabilesc în funcție de nivelul și

structura bazei de calcul în vigoare la data de (...), fără a fi afectate de măsurile de

reducere a cheltuielilor de personal prevăzute la art. 10 din L. nr. 329/2009 .";

Astfel, perioada de 5 ani în care acest a a încasat lună d e lună pensia de

serviciu, a creat a cestuia convingerea că se p oate bizui pe acest v enit lu nar,

orientându-și conduita în raport cu dispoz ițiile legale existente.

Mai trebuie amintit aici și faptul că un s istem de reformare c e afectat atât d e

radical drepturile reclamantei nu a fost însoțit de o perioadă de tranziție

corespunzătoare, care să permită, în condiții de ex ercitare cu bună -credință a

drepturilor tuturor participanților la raporturile juridice, adaptarea

particularilor la noua situație creată, ci a fost pusă în executare în termen de 30

de zile de la adoptarea H. nr.737/2010, dată în organizarea aplicării L. nr.1..

În acest context, trebuie reținut și faptul că, bazându-se pe aceste dispoziții legale, în condițiile lipsei totale de previzibilitate a acestei măsuri de reformare a pensiilor, reclamanta nu a fost în măsura de a -și lua, în cunoștință de cauză și din timp, în cursul vieții active, măsuri personale de atenuare a riscurilor

diminuării veniturilor sale și ale familiei ca urmare a pensionării, respectiv de

a încheia contracte de asigurări private de pensie sau de a cotiza la alte

fonduri de pensii facultative, cu componentă ocupațională.

Astfel, reclamanta este pusă în situația de a suporta sarcina acestei măsuri, în condițiile în care nu i se poate imputa nicio lipsă de diligență în ceea ce privește modul în care acesta a acționat atât în cursul vieții active, cât și în calitate de pensionar.

Mai trebuie subliniat faptul că, în R., cadrul normativ privind pensiile private a fost stabilit abia prin L. nr.411/2004, care a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2006, iar cel privind pensiile facultative, prin L. nr.204/2006, dup ă d ata de l a c are, în

te me iul L. nr.5., person alulu i aux il iar de spec ial itate i se recunoș te a drep tul l a pe ns ie

de serviciu.

Apreciez că aceste argumente trebuie avute în vedere în aprecierea proporționalității ingerinței S. în drepturile recurentului.

IV. Motivație privind aspectele de a parență de nelega litate, respectiv,

de nelegalitate a H. nr.737/2010 constatate prin h otărâri judecătorești

pronunțate de instanțe de contencios administrativ din țară, hotărâri cu

efect erga omnes.

Astfel, prin sentinț a civilă nr.491/(...) a C. de A. C. -Secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal s -a dispus suspendarea executării acestei

hotărâri de guvern și anularea acesteia.

Prin această hotărâre definitivă s-a reținut că, în primul rând, C. europeană pentru apărarea drepturilor omului nu își propune să garanteze drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective (C. Artico împotriva Italiei, 1980).

De asemenea, s-a mai reținut că dreptul la pensie al reclamanților șiintervenienților este un „bun";, iar lipsirea de proprietatea unui bun la care se referă dispozițiile din convenție, poate fi justificată numai dacă se demonstrează că a intervenit pentru cauză de utilitate publică și doar în condițiile prevăzute de lege.

Contenciosul administrativ a constatat în acest sens următoarele: „chiar dacă există un text de lege care pare a justifica poziția pârâtului, nu a fost relevat interesul public care ar legitima o asemenea măsură, chiar dacă ar fi luat în considerare contextul economic și lipsa disponibilităților financiare.

Chiar și așa fiind, este discutabil în ce măsură considerentele de naturăfinanciară pot fi opuse reclamantelor, în condițiile în care Curtea E. s-a pronunțat în sensul în care lipsa de fonduri nu poate justifica încălcarea dreptului de proprietate invocat.

În aceste condiții, exigențele unei bune administrații la care are dreptul orice cetățean ar fi și ele încălcate.

Instanța consideră că nu este îndeplinită nici cerința unui just echilibru, reclamanții fiind puși în situația de a suporta o sarcină excesivă și exorbitantă, care nu poate justificată în nici un mod.";

Prin sentința civilă nr.3811/(...) pronunțată de Curtea de A. B., Secția a

V.-a de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr.(...), s-a admis

acțiunea formu lată de către reclamanți, prin A. N. a P. din Serviciul Auxiliar

de S. al I. J. și al P. și s -a dispus suspendarea executării H. nr.737/2010

până la pronunțarea instanței de fond.

Prin sentința civilă nr.284/CA/(...), Curtea de A. O., Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a suspendat executarea H. nr.737/2010.

Curtea de A. P., Secția comercială, de contencios a dministrativ și

fiscal, a suspendat executarea H. nr.737/2010, prin sentința nr.16/(...).

Prin sentința civilă nr.1575/(...), pronunțată în dosarul nr.(...) a C. de A.

B., s-a dispus s uspendarea executării H.nr.737/2010 până la datasoluționării irevocabile a acțiunii de anulare a acestui act administrativ.

P. art.14 alin.4 din L. nr.554/2004, hotărârea prin care se pronunță

suspendarea este executorie de drept. R. nu este suspensiv de executare.

Conform alin.7 al aceluiași articol , suspendarea executării actului administrativ are ca efect încetarea oricărei forme de executare, până la expirarea duratei suspendării.

Mai trebuie menționat că, Î nalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr.38/ (...) pronunțată în recursul împotriva sentinței pronunțate în contencios administrativ privind suspendarea executării H. nr.735/2010 a reținut următoarele: "Mai este de observat că suspendarea executării actelor administrative constituie un instrument procedural eficient pus la dispoziția autorității emitente sau a instanței de judecată în vederea respectării principiului legalității: atâta timp

cât autoritatea publică sau judec ătorul se află într -un proces de evaluare, din punct

de vedere legal, a ac tului administrativ c ontestat, este echita bil ca acesta din ur mă

să nu -și producă efectele asupra celor vizați .";

"…..instanța de control judiciar are în vedere faptul că H. nr.735 din (...) - act

administrativ unilateral cu caracter normativ - produce efecte erga omnes, ca și

sentința recurată .";

Prin sentința civilă nr.333/(...) a C. de A. C. -Secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal -s-a dispus și anularea H. nr.737/201 0 .

Contenciosul administrativ a reținut, pentru a se pronunța astfel, următoarele:

Dreptul la pensie poate fi asimilat unui drept de proprietate, iar pensia unui bun proprietate privată (C. Buchen contra Cehiei din 2002).

În această situație, s-a apreciat că reclamanții își legitimează interesul în invocarea unei valori patrimoniale având semnificația unui drept câștigat, recunoscut și executat de stat în temeiul unei legi speciale, suficient de clară și previzibilă la data pensionării și care i-a permis să-și planifice acțiunile atât pe termen lung cât și pe termen scurt pentru sine și familia sa, precum și o anumită manieră de gestionare a bunurilor sale prezente și viitoare.

S-a mai reținut, în ceea ce privește condiția ca ingerința să fie prevăzută de lege, că: „. poate avea însă și un sens mai extins, privind nu doar calitatea legii în vigoare, ci și posibilitatea de a modifica legile pentru viitor, persoanele având astfel un drept la continuitatea acțiunii sale.

Acest drept presupune că statul nu poate încălca încrederea legitimă a persoanelor în continuitatea acțiunii sale.";

În ceea ce privește scopul legitim urmărit, s-a reținut că, „dacă măsurile de recalculare a pensiilor de serviciu ale anumitor categorii de foști angajați din sectorul bugetar în sensul diminuării acestora sunt calificate ca având natura unor măsuri cu caracter excepțional, atunci este cu totul evident că L. nr.1. nu s-ar putea întemeia pe art.53 din C. revizuită deoarece lipsește una din cele două caracteristici esențiale, care ar permite evocarea sa, și anume caracterul temporar, limitat în timp, efectul recalculării pensiilor fiind unul definitiv și nu temporar.";

S-a mai reținut că diminuarea pensiilor de serviciu ale reclamanților cu 70-

80% atinge chiar substanța dreptului.

Deși toate aceste aspecte de aparență de nelegalitate, respectiv, de nelegalitate, au fost evidențiate de instanțele de contencios administrativ, acest act normativ în baza căruia s-a recalculat pensia reclamantei și-a produs efectele, în ceea ce privește pensia lunară plătită acestuia, până la data de (...), timp de un an de zile de la data recalculării pensiei, dată la care G. a luat anumite măsuri de înlăturare a aspectelor de nelegalitate sesizate, care nu au fost însă în sensul revocării actelor administrative individuale emise în baza acestui act normativ, cu repunerea particularilor în situația anterioară, deci a repunerii în plata pensiilor de serviciu, ci a adoptării O rdonanței de U. nr.5. , care a prevăzut o nouă metodologie de recalculare a pensiilor de serviciu, urmată de emiterea unor noi decizii de revizuire.

Trebuie subliniat în acest sens că, prin expunerea de motive a acestui act, G. a recunoscut faptul că ingerința sa în drepturile categoriilor de pensionari vizați de ordonanță, printre care se află și recurenta, nu a permis instituțiilor implicate realizarea tuturor procedurilor administrative necesare stabilirii drepturilor de pensie într-un mod obiectiv și justificat, fiind necesară încă o etapă de revizuire a cuantumului pensiilor, pentru a se stabili în mod just și echitabil drepturile de pensie.

Pentru aceste motive, prin art.4 din O. nr.5., s-a dispus abrogarea H.

nr.737/2010.

Cu toate acestea, măsura radicală, reformatoare, adoptată și pusă în

ex ecutare la scurt timp, după două lun i de la adoptarea L. nr.1., și -a produs

efectele prin lipsirea recurentei de pensia de serviciu și diminuarea

cuantumului pensiei sale, timp de un an de zile, până la adoptarea O. nr.5. .

Astfel, din preambulul O. nr.5. rezultă că aceasta a fost adoptată:

"având în vedere exigențele subliniate de puterea judecătorească în cadrul controlului jurisdicțional exercitat cu ocazia aplicării L. nr.1., în vederea instituirii unor măsuri legislative pe baza cărora instituțiile implicate să poată realiza toate procedurile administrative necesare stabilirii drepturilor de pensie într-un mod obiectiv și justificat, se impune instituirea unei etape de revizuire a cuantumului pensiei, cu respectarea principiului contributivității și egalității, scopul fiind acela de a se stabili în mod just și echitabil drepturile de pensie pe care persoanele vizate de prezenta ordonanță de urgență sunt îndreptățite să le primească, astfel încât acestea să aibă posibilitatea să identifice și să depună la casele teritoriale de pensii toate documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii activități profesionale.";

Î n ceea ce privește modul de soluționare a recursurilor for mulate împotriva

sentințelor de suspendare a executării, respectiv anulare a H. nr.737/2010,

menționate anterior, se rețin următoarele:

Abia la data de (...), prin decizia nr.5960, pronunțată în dosarul nr.(...), Înalta

Curte de Casație și Justiție s -a pronunțat asupra recursului formulat de Guver nul

României împotriva sentinței civile nr.491/(...) a C. de A. C.-Secția comercială, decontencios administrativ și fiscal, în sensul că a admis recursul, a modificat sentința și a respins ca inadmisibilă acțiunea, fără a ne fi, până la data pronunțării hotărârii în prezenta cauză, accesibilă motivarea acestei decizii a instanței supreme.

R. împotriva sentinței civile nr.333/(...) a C. de A. C.-Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr.(...), are termen de

judecată la Î nalta Curte de Casație și Justiție pe data de (...).

R. împotriva sentinței civile nr.3811/(...) pronunțată de Curtea de A. B., în dosarul nr.(...), s-a judecat de către Î nalta Curte de Casație și Justiție abia la data de (...), după abrogarea H. nr.737/2010, astfel încât, prin decizia nr.3888, s-a admis recursul formulat de Guvernul României, s-a modificat sentința, în sensul

respingerii cererii d e suspendare a exe cutării acestei hotăr âri de guvern, ca fii nd

rămasă fără obiect .

V. Argumentația în sensul dreptului unitar al reclamantei la pensie de

serviciu.

P. art.14 din H. nr.290/2005 privind aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor referitoare la stabilirea pensiilor de serviciu din L. nr.5., cererea de înscriere la pensie, însoțită de documentația de pensionare și adeverința prevăzută în anexa nr.1, se depune la casa teritorială de pensii în raza căreia își are domiciliul persoana îndreptățită, care calculează atât pensia din sistemul public, stabilită conform L. nr.1., c ât și pensia de serviciu stabilită în co ndițiile legii. Pensia care se achită titularului este pensia cea mai avantajoasă .

De asemenea, conform art.17 din aceeași hotărâre de guvern stabilește, pe de o parte, distincția dintre pensia de serviciu și pensia din sistemul public, folosind terminologia „ celor două ca tegorii de pens ii";, iar, pe de altă pa rte,

modul de finanțare a pensiei de serviciu .

Astfel, conform acestui articol, casa teritorială de pensii emite o singură

decizie în care se înscriu în mod distinct cuantumurile celor două categorii de

pensii, pensia din sistemul public, respectiv pensia de serviciu, precum și difere nța

dintre cele două pensii care se suportă de la bugetul de stat .

Mai mult, conform art.68 alin.11, astfel cum a fost modificat prin O. nr.100/2007, partea din pensia de serviciu care depășește nivelul pensiei din sistemul public, pensia de serviciu prevăzută la alin.3 și 10, precum și pensia de serviciu acordată celor care nu îndeplinesc condiția de limită de vârstă prevăzută de nr. 1., cu modificările și completările ulterioare, se suportă din bugetul de stat.

Se mai reț ine în aces t sens c ă legiuitorul s-a obligat, prin l ege specială , să

plătească din bugetul de stat recurentei, o pensie ce reprezintă de fapt o

indemnizație ce are, pe de o parte, caracter compensatoriu pentru

responsabilitățile speciale, riscurile, pri vațiunile cu care ac esta s -a confruntat în

cursul vieții active ș i, pe de al tă p ar te , de „. făcută în scopul fidelizării și

menținerii personalului care prestează munca în anumite sectoare de

activitate, în anumite condiții.

Recurenta a lucrat astfel cu o convingere fermă că, la data pensionării, va

beneficia de pensie de serviciu, ren un țând poate, în aces t context, la oferte de

muncă ce erau m ai avantajoase în ceea ce privește s alarizarea, beneficiile

suplimentare ce put eau fi obținute, con dițiile de muncă, sp erând ca la ieșirea la

pensie să se bucur e însă de drepturi de pensie stabile, mai apropiate în ceea ce

privește cuantumul lor de veniturile avute în cursul vieții active.

De fapt, prin L. nr.1., drepturile de pensie specială sunt doar în mod formal recalculate, de fapt sunt înlocuite cu pensiile pe care pensionarii le-ar fi obținut potrivit legii generale a pensiilor din sistemul public, fără luarea în considerare a statutului special al acestora, și mai mult, punerea grabnic ă în plată a dreptur ilor

astfel „recalculate"; într-un termen de doar 30 de zile de la data hotărârii privindaprobarea metodologiei de recalculare, f ără o perioadă tran zitorie, a determinat și

stabilirea unor pensii greșit calculate potriv it L. nr. 1., astfel cum legiuitorul a

constatat după un an de zile, chiar prin preambulul O. nr. 5. .

În cazul recurentei, se poate astfel observa că drepturile sale de pensie sunt greșit stabilite chiar potrivit dispozițiilor L. nr.1., întrucât aceasta, ieșind la pensie în anul 2009, avea dreptul la stabilirea cuantumului pensiei sale prin raportarea punctajului total realizat la un stagiu complet de cotizare de 27 de ani, conform Anexei nr.3 la L. nr.1..

Pe de altă parte, dacă s-ar fi dorit stabilirea unui sistem într-adevăr echitabil de pensii, potrivit principiilor/algoritmului L. nr.19, s-ar fi recunoscut și recurentului, ca fiind stagiu complet de cotizare, stagiul de cotizare de 25 de ani prevăzut de art.68 alin.1 din L. nr.5., lege în vigoare la data emiterii deciziei de recalculare, astfel cum stagiul special de cel puțin 20/25/15/17 de ani lucrați în anumite condiții de muncă a fost recunoscut, potrivit art.77 alin.2 coroborat cu art.43 din L. nr.1., unor categorii de salariați.

În acest sens trebuie menționat că, în cadrul altui proces de recalculare a

pensiilor din sistemul public, dar în conformitate cu principiile aceluiași actnormativ, respectiv a nr. 1., prin H. nr.1550/2004 și O. nr.4/2005, au fost

prevăzute norm e derogatorii, speciale privind stagiile complete de cotizare, ce vor fi utilizate în acest proces, tocmai pentru a asigura stabilirea echitabilă a acestora, prin luarea în considerare a condițiilor legislației speciale în temeiul căreia s-au acordat inițial drepturile la pensie.

Astfel, potrivit art.2 alin.4 din Normele metodologice de evaluare a pensiilor

din sistemul public, stabilite în fostul si stem al asigurărilor sociale de stat potri vit

legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în vederea reca lculării în conformitate

cu principiile nr. 1., norme ce fac parte integrantă din H. nr.1550/2004, pentru

persoanele beneficiare de pensii stabilite în condițiile prevăzute de acte

normative cu caracter special, stagiul complet de cotizare utilizat la

determinarea punctajului mediu anual este vechimea în muncă necesară

deschiderii dreptului de pensie prevăzută de aceste acte normative.

Conform Normelor t ehnice emise de C. N. de P. și alte Dre pturi de A. S. în aplicarea H. nr.1550/2004, înregistrate sub nr.5388/(...), s-au stabilit următoarele:

"În înțelesul Hotărârii G.ui nr.1550/2004, stagiul complet de cotizare

reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data

deschiderii dreptului la pensie de care pensionarul beneficiază la data începerii

operațiunilor de evaluare, sau care i se cuvine la această dată.";

Având în vedere faptul că ceea ce și-au propus legile de reformare a sistemului de pensii începând din anul 2005 și până în prezent a fost respectarea principiului "la condiții egale de pensionare, pensii egale";, precum și faptul că L. nr.1. a prevăzut o recalculare a pensiilor potrivit algoritmului L. nr.1., argumentând că măsura a fost luată și pentru stabilirea unui sistem de pensii pe baze echitabile, chiar și în situația în care s-ar ajunge la concluzia că în mod corect a fost eliminată pensia de serviciu a reclamantei și s-a stabilit acesteia o altă pensie, de asigurări sociale de stat, se impunea ca cel puțin aceasta din urmă să fie calculată pe baza acelorași principii avute în vedere de către legiuitor și de către guvernanți în toate celelalte situații în care au fost "recalculate"; pensiile în conformitate cu principiile L. nr.1., respectiv cu luarea în considerare ca stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual a vechimii în muncă necesare deschiderii dreptului de pensie prevăzute de actul normativ special în condițiile căruia i-a fost stabilită pensia.

Aceasta ar fi fost o măsură echitabilă și pentru faptul că recurenta nu și-a continuat tocmai din culpa S., datorită promisiunii de acordare a pensiei de serviciu, activitatea până la vârsta de 65 de ani, situație în care ar fi avut posibilitatea să obțină astfel venituri salariale încă 12 ani, care ar fi contribuit, desigur, la sporirea considerabilă a punctajului său total, și implicit a celui mediu anual, deci și a cuantumului pensiei sale.

Practic, în anul 2009, între reclaman tă și S. , în calitate de angajator, a

avut loc o conve nție, un acord d e încetare a con tractului de mun că ,reclamanta renunțând la dreptul său de a munci încă 12 ani și de primi un salariu care, în sfârșit, corespundea funcției ocupate, în schimbul primirii, pe viitor, a pensiei de serviciu, iar S. român a fost de acord cu această încetare a raporturilor de muncă, obligându-se să plătească acestuia o pensie specială pentru tot restul vieții, stabilită în temeiul unei legi în vigoare. Recurenta și -a

onorat obligația as umată, renunțând la dreptul său de a munci , în timp ce

statul, după tr ece rea unui an, cons ideră că nu se m ai impune ex ecutarea

obligației asumate prin acea conven ție, dar nici nu m ai poate/dorește să o

repună pe reclam antă în situația anterioară încheierii acestui acord, ci

stabilește, de această dată, unilateral, că benefic iarului de pensie specială i se

cuvine o altă prestație, respectiv o pensie de asigurări sociale de stat de 1240

lei, deși, în calitate de grefier, salariul pe care aceasta l -a avut chiar la nivelul lunii iulie 2009, a fost de 5686 lei, iar pensia sa de serviciu era de 4088 lei.

Considerente avute în vedere în aprecierea încălcării de către S. a drepturilor reclamantei garantate de art. 1 din Protocolul adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, pornind de la aspectele de drept și de fapt specifice evidențiate anterior:

Conform art. 1 din Protocolul adițional la C. pentru apăr area drepturilor

omului și libertăților fundamentale, „Orice persoană fizică sau juridică are dreptulla respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa, decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.

Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului S.elor de a adopta legile pe care le consideră necesare reglementării folosirii bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor";.

P. art. 25 din Declarația Universală a D. O., orice om are dreptul la un nivelde trai care să îi asigure sănătatea și bunăstarea lui și a familiei sale, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuința, îngrijirea medicală, precum și serviciile sociale necesare; el are dreptul la asigurare în caz de șomaj, boală, invaliditate, bătrânețe.

Art. 17 alin.1 din Carta drepturilor fundamentale ale U. E. prevede că: "Orice persoană are dreptul de a deține în proprietate, de a folosi, de a dispune și de a lăsa moștenire bunurile pe care le-a dobândit în mod legal. Nimeni nu poate fi lipsit de bunurile sale decât pentru o cauză de utilitate publică, în cazurile și condițiile prevăzute de lege și în schimbul unei despăgubiri juste acordate în timp util pentru pierderea pe care a suferit-o. Folosința bunurilor poate fi reglementată prin lege în limitele impuse de interesul general;

Conform art. 52 alin.1 din Carta drepturilor fundamentale ale U. E. „Oricerestrângere a exercițiului drepturilor și libertăților recunoscute prin prezenta cartă trebuie să fie prevăzută de lege și să respecte substanța acestor drepturi și libertăți.

Prin respectarea principiului proporționalității, pot fi impuse restrângeri numai în cazul în care acestea sunt necesare și numai dacă răspund efectiv obiectivelor de interes general recunoscute de U. sau necesității protejării drepturilor și libertăților celorlalți";.

Art. 20 alin. 1 din C. R. prevede că dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu

Declarația Universală a D. O., cu pactele și cu celelalte tratate la care R. este parte.

D. există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care R. este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care C. și legile interne conțin dispoziții mai favorabile.

P. art. 8 din Decla rația Universală a D. O., orice persoană are dreptul la satisfacție efectivă din parte instanțelor juridice naționale competente împotriva actelor care violează drepturile fundamentale ce îi sunt recunoscute prin C. sau lege.

Prin considerentele deciziei nr.2., Î . Curtea de C. și J ustiție a reținu t

următoarele:

"În mod corect instanțele au constatat că pensiile de serviciu, stabilite în temeiul actelor normative speciale în baza cărora cei vizați le încasau, reprezintă un

"interes patrimonial" ce intră în sfera de protecție a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, atât sub aspectul părții contributive (partea achitată de la bugetul asigurărilor sociale de stat), cât și sub aspectul părții necontributive (care se suporta de la bugetul de stat). În acest sens, Î. Curte are în vedere jurisprudența C. E. a D. O. în C. Stec ș.a. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din 12 aprilie

2006, C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), C. Kjartan

Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39) etc..";

Conform practicii sale constante ( C. James și alții împotriva Regatului Unit, Kjartan Asmundsson împotriva Islandei, M. și alții împotriva Italiei, W. împotriva Poloniei), Curtea E. a D. O. a stabilit că art.1 din Protocolul nr.1 conține trei normediferite. Prima normă, prevăzută în prima teză a primului paragraf este de natură generală și enunță principiul respectării bunurilor; a doua normă, inclusă în a doua teză a primului paragraf, reglementează privarea de proprietate și o supune anumitor condiții; a treia normă, menționată în al doilea paragraf, recunoaște că statele contractante au dreptul, printre altele, de a reglementa folosirea bunurilor conform interesului general. Cele trei norme nu sunt totuși distincte. A doua și a treia normă se referă la cazuri specifice de ingerință în dreptul la respectarea bunurilor și ar trebui, prin urmare, să fie interpretate ținând seama de principiul general enunțat la prima normă.

În C. Stec și alții contra Regatului Unit, Curtea E. a D. O. a statuat în sensul că

atunci când legisl ația națională îi recunoaște unei p ersoane un drept la

prestație socială, c hiar non contribut ivă, art. 1 din Prot ocolul adițional la C.

este aplicabil.

P. jurisprudenței sale în materia drepturilor sociale (ex. W. împotriva Poloniei), Curtea E. a D. O. a stabilit că în evaluarea ingerinței este important să se ia în

considerare dacă d r eptul reclamantului de a primi pensie î n cauză a fost încăl cat

astfel încât să conducă la o atingere adusă esenței dreptului la pensie al

acestuia.

Aprecieri asupra legalității și necesității ingerinței statului în dreptul

reclamantului.

Î n ceea ce priveș te atitudinea S., în cadrul ingerinței sale, trebuie subliniat

faptul că, deși, as tfel cum am menț ionat anterior, inst anțele de contenci os

administrativ din ța ră, prin hotărâri de finitive, dar executo rii, dar și instanțe de

asigurări sociale, prin hotărâri irevocabile pronunțate în contestațiile împotriva

deciziilor individuale de recalculare, au semnalat nel egalitatea măsurii de

recalculare a pensiilor de serviciu, aces ta a luat anumite măsuri de înlăturare a

situației nelegale create abia la data de (...), prin adoptarea O. nr.5..

Însă, chiar și la această dată, S. nu a revocat actul administrativ

individual contestat în cauză, cu repunerea recurentei în situația anterioară

emiterii acestuia.

Trebuie avut în vedere și contextul în care a fost emisă decizia contestată în

cauză, în care, astfel cum am menționat anterior, dispozițiile L. nr.5. privind pensiile de serviciu, mai erau în vigoare, dar G. pregătea intrarea în vigoare a L. nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, care abroga, începând cu data de (...), aceste prevederi ale legii speciale.

Prin decizia nr.38/(...), Î. Curtea de C. și Justiție a reținut că:

„…principiul legalității activității administrative presupune atât ca autoritățile administrative să nu eludeze dispozițiile legale, cât și ca toate deciziile acestora să se întemeieze pe lege. El impune, în egală măsură, ca respectarea acestor exigențe de către autorități să fie în mod efectiv asigurată.

În doctrina de drept administrativ, se susține că principiul legalității impune trei reguli: existența unei baze legale, obligația de a respecta regulile care reglementează activitatea administrației, precum și obligația de a respecta legile generale, fiind vorba de legile care nu sunt adoptate pentru a guverna activitatea administrației, dar care trebuie avute în vedere de către autoritate pentru că ele privesc alte interese pe care trebuie să le ocrotească administrația.";

În ceea ce privește legalitatea și necesitatea acestei ingerințe, mai trebuie subliniat că, potrivit art. 20 din L. nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă, elaborarea proiectelor de acte normative trebuie precedată, în funcție de

importanța și complexitatea acestora, de o activitate de documentare și analiză

științifică, pentru cunoașterea temeinică a re alităților economico -sociale care

urmează să fie reglementate, a istoricului legislației din acel domeniu, precum și a

reglementărilor similare din legislația străină.

Conform art. 6 din aceiași lege , orice proiect de act normativ trebuie să

instituie reguli necesare, suficiente și posibile care să conducă la o cât mai mare

stabilitate și eficiență legislativă. Soluțiile pe care le cuprinde trebuie să fie temeinic

fundamentate luându-se în considerar e interesul social, politica legislativă a S.

Român și cer ințele c orelării cu ansambl ul reglementărilor in terne și ale armoniz ării

legislației naționale cu legislația comunitară și cu tratatele internaționale la care R.

este parte, precum și cu jurisprudența C. E. a D. O..

Consider că, dacă în cadrul activității de documentare și analiză științifică, în

cadrul studiilor de impact ce se cer a fi întocmite, mai ales în cazul adoptării unor

legi ce tind la reformări esențiale ale sistemului legislativ, cum este L. nr.1., se

încerca în faza de proiect a acesteia, recalcularea unei singure decizii de pensie,

pentru fiecare categorie specială de persoane vizate de măsura luată, prin luarea în

considerare a tuturo r veniturilor obținut e de pensionar în pe rioada de activitate ș i a

celorlalte elemente specifice de calcul, s-ar fi putut cu ușuri nță afla atât durata și

dificultățile unui as emenea proces, cât și cuantumul ce ar putea rezulta, d eci

implicit măsura în care o asemenea ingerință era necesară pentru protejarea unor

interese publice.

În orice caz, nu s-ar fi ajuns la situa ția de a se constat a, la un an de l a

luarea unei măsuri ce se bucură de privilegiul prealabilului, de la ingerința

neașteptată în drepturile reclamantei, printr -o măsură radicală, de recalculare

superficială a pens iei sale, că mai es te necesară încă o etapă de revizuire a

drepturilor sale de pensie.

Î n acest sens, trebuie amintit că, în C. Păduraru contra R., Curtea EDO a

arătat că: "odată ce a fost adoptat ă o soluție de că tre stat, ea trebu ie

implementată cu o claritate și coerenț ă rezonabile pentru a evita pe cât posibil

insecuritatea juridică și incertitudinea pentru subiecții de drept la care se

referă măsurile de aplicare a acestei soluții; în această privință, trebuie

subliniat faptul că incertitudinea , fie ea legislativă, administrativă sau

provenind din pra cticile aplicate de autorități este u n factor importan t ce

trebuie luat în considerare pentru a aprecia conduita statului.";

Deși dreptul reclamantului fusese recunoscut prin L. nr.5. și, cu atât mai mult, acest act normativ mai era în vigoare, decizia emisă la data de (...), nu reduce doar cuantumul pensiei reclamantei, ci o lipsește pe aceasta de alte importante garanții prevăzute de L. privind statutul personalului auxiliar al instanțelor judecătorești.

În realitate, principala sa pierdere, în pr iv inț a c ăre ia nu a ex is tat n ic i cel puț in

o in tenț ie de rep ar aț ie d in p ar te a S. ș i c are v a af ecta în timp evoluț ia pens ie i s ale,

es te c ă mec an is mu l de rec alcul are a pens ie i adop tat î n b az a L. nr.1., a H.

nr.737/2010 ș i a O. nr.5. impl ic ă LIPSIREA SA DE S.UTUL DE PENSIONAR DIN

SERVICIUL AUXILIAR AL I. J., deci și de P. pe care i -o oferea art.68 alin. 12

din L. NR.5., în sensul ACTUALIZĂRII PENSIEI SALE DE SERVCIU.

Astfel, conform acestui articol, pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de spec ial itate, precu m ș i pens iile de ur maș prev ăzu te l a al in.8 -10 se actualizează ori

de câte ori se majorează salariul de bază brut lunar al personalului auxiliar

de specialitate în activitate, în condiții identice de funcție, vechime și nivel

al instanței sa u parchetului, cu menț inere a nu mai a s por ur ilor in tr ate în b az a de

c alcul l a acord are a pens ie i d e serv ic iu. D. în ur ma ac tu al iz ăr ii rezul tă o pens ie d e

serv ic iu mai mic ă, pe rson alul aux il iar de s pec ial itate își poate păstra pensia afla tă

în plată.

Aceasta constituie o pierdere însem nată pentru recur entă, întrucât

aceste dispoziții d e protecție socială, aveau menirea de a garanta acestei a o

menținere a pensi ei sale la un nivel apropiat ultimulu i venit avut în via ța

activă, ori simplele indexări acordate de c ătre S. doar at unci când mijloacele

financiare îi permit acest lucru, în cadrul sistemului unitar de pensii

publice, vor determina în timp o scădere treptată, tot mai accentuată, a

pensiei acesteia în raport cu ultimul venit avut în activitate.

Aceste dispoziții erau de mare însemnătate mai ales în situația recurentei, care a renunțat la dreptul său la muncă, la locul său de muncă sigur și bine remunerat, tocmai având încredere în legislația care-i garanta acestuia cu certitudine o pensie de serviciu apropiată de ultimul său venit din muncă.

Prin urmare, iată că S., prin deci zia de recalcular e contestată în

cauză, anulând practic dispozițiile unei legi în vigoare la data emiterii

acesteia, respectiv a L. nr.5., drepturi ce decurgeau din calitatea reclamantei de pensionar din serviciul auxiliar de spec ialitate al instanțelor

judecătorești, și care au devenit inaplicabile prin noua metodologie de

stabilire a pensiei sale, a afectat drepturile acesteia nu numai la data

emiterii sale, ci și pe termen lung, resp ectiv pentru toată viața acestuia.

Cu atât mai mult, ingerința în drepturile reclamantei, fără a întruni condițiile legalității, a rămas și se impune a fi sancționată prin anularea deciziei de recalculare.

Practic un act administrativ atât de viciat din toate punctele de vedere, încă de la data emiterii sale, fără a fi necesară în acest sens vreo altă confirmare, chiar dacă aceasta a venit în timp, un act în care, în cadrul marjei sale de apreciere, S. a abuzat de drepturile sale, nu poate fi menținut, nulitatea sa neputând fi acoperită prin alte măsuri luate ulterior de către G., care vor fi analizate în momentul în care vor fi supuse spre cenzurare jurisdicției de asigurări sociale.

Mai consider că și în ipoteza în care s -ar considera ingerința statului c a fiind

prevăzută de lege și necesară, aceasta nu îndeplinește cerința

proporționalității , întrucât atingere a adusă dreptului recurentei a fost de

natură a afecta chiar esența acestuia.

În cadrul jurisprudenței sale constante (C. Kjartan Asmundsson contra Islandei, 2004 și Moskal contra Poloniei, 2009), Curtea E. a D. O. a statuat că, în virtutea art. 1 din Protocolul adițional la C., o măsură privativă de proprietate

trebuie să păstreze un echilibru just între ex igențele interesului general al

comunității și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului .

P. art.10 din Charta comunitară privind drepturile fundamentale ale

muncitorilor, fiecare muncitor al Comunității are dreptul la o protecție

socială adecvată și la prestații de securitate socială la un nivel suficient.

În analizarea acestui criteriu consider că, în cazul reclamantei, trebuie

pornit de la aspe ctele evidențiate anterior, în sensu l că aceasta nu e ste

beneficiara unei pensii obișnuite pentru bătrânețe/limită de vârstă și nici al

unui ajutor social pentru pensionari, ci al unei pensii acordate de către S.,

practic, pentru acoperirea riscurilor profesiei de personal auxiliar de

specialitate al inst anțelor judecătore ști amintite anteri or, cu interdicțiile și

incompatibilitățile a ferente, pentru cei 34 de ani de vechime în specialitate.

Pentru aceste motive consider că, în verificarea proporționalității

măsurii nu poate fi luată ca reper, în cazul recurentei, pensia medie lunară pe

economie sau indemnizația socială pentru pensionar i, ci, întrucât această

măsură a afectat indirect dreptul acesteia la muncă, implicit la salariu, S.

neputând asigura a cesteia o reparație în sensul repunerii în drepturile sale de

grefier în activitat e, aceasta având l a data pensionării funcția de grefier șef

secție civilă la T. B. -N., controlul de proporționalitate trebuie să pornească de

la câștigul pe care acesta l -ar fi putut obține din muncă în anul 2010, cu

siguranță superior celui din 2009, care era în sumă de 5686 lei, situație în

care este evident c ă recalcularea pen siei sale la suma de 1240 lei, consti tuie

o sarcină ex cesivă pe care trebuie să o suporte, cu atât mai mult cu cât

aceasta a dovedit că este văduvă de peste 10 ani, și a dovedit în cauză, cu

contracte de credit, acte medicale și f ac turi, că venituril e obținute din pen sie

în urma recalculării acesteia p otrivit dispozițiilor L. nr.1., nu -i asigură în

prezent nici mijloacele de subzistență necesare, nu -i permit achitarea ratelor

contractate și acop erirea tratamentelor medicale prescris e , nemaiputând intra

în discuție asigurarea unui nivel de trai decent, comparabil cu cel avut în

timpul activității, promis de către stat la momentul pensionării.

De altfel, politica S. manifestată încă din anul 2005 în domeniul stabilirii

și recalculării p ensiilor din sistemul public, tocmai în te meiul dispozițiilor L.

nr.1., în sistemul cărora legiuitorul a înțeles să încadreze și pensiile de serviciu,

avea ca principiu: „la condiții egale de pensionare pensii egale, indiferent de

anul ieșirii la pensie ";.

Ori acest principiu, pe lângă faptul că viza doar beneficiarii de prestații

sociale enumerați la art.7 din lege, nu poate însemna egalizarea tuturor pensiilor,

întrucât se raportează chiar la condițiile de pensionare care sunt, în speță diferite,

astfel cum am arătat anterior, fiind prevăzute în statutul special al beneficiarului .

Mai consider necesar a fi evidențiat în cauză că, în ceea ce privește această ingerință, chiar fără a avea în vedere și aspectele specifice evidențiate în speță, încă

din faza de proiect a legii au fost semnalate neajunsurile acesteia:

P. art.79 din Constituie, Consiliul Legislativ este organ consultativ, de specialitate al P., care avizează proiectele de acte normative în vederea

sistematizării, unificării și coordonării întregii legislații . El ține evidența oficială alegislației R.

Astfel, prin avizul său transmis cu adresa nr. 87/(...), în procesul adoptării

L. nr. 1., chiar Consiliul Legislativ a arătat că: „… atât în statele membre ale U. E.,

cât și în legislația al tor state, există și al te categorii profesionale care beneficiază de

sisteme proprii de pensionare, în funcție de importanța socială a muncii prestate,…";

S-a mai menționat prin același act că: „Actualele pensii de serviciu au fost acordate în baza unor legi emise de S. Român, în vigoare în momentul stabilirii. O

recalculare a acesto r pensii, legal acord ate, ar însemna o în călcare de către stat a

propriei legislații , iar a o modifica retroactiv ar avea repercusiuni asupracaracterului de stat de drept";.

S-a subliniat prin același aviz că „Este de relevat, totodată, că există

posibilitatea ca un mare număr de pen sionari afectați de r ecalcularea pensiilor să

se adreseze instanțelor de judecată, naționale sau internaționale, pentru

contestarea diminuă rii unui drept câști g at, cu șanse de a ob ține câștig de cauză în

procesele respective.";

De asemenea, astfel cum rezultă din considerentele deciziei nr. 8. a C. C.,

86 de judecători prezenți din totalul de 113 judecători în funcție în cadrul Î.

C. de C. și Justiție au votat, în ședința din (...), pentru adoptarea hotărârii nr.2

a Secțiilor Unite ale instanței supre me, de sesizare a instanței de contencios constituțional cu neconstituționalitatea dispozițiilor L. nr. 1., în ceea ce privește pensiile de serviciu ale magistraților, dar cuprinzând și considerente generale,

privind celelalte pensii speciale vizate de legea privind stabilirea unor măsuri

în domeniul pensii lor, apreciind că a cestea contravin p revederilor art.1 d in

Protocolul nr.1 l a C. europeană pentru apărarea drepturilor omulu i și

libertăților fundamentale .

S-a susținut prin această sesizare că : "…legea criticată impune o pierdere

ireversibilă a pensiei de serviciu, aceasta echivalând cu o veritabilă expropriere,

aducând atingere art.1 paragraful 2 din Protocolul nr.1 l a C. pentru apărar ea

drepturilor omului și libertăților fundamentale."; și că: "…legea criticată impune o

restrângere cu caracter permanent a exercițiului dreptului la pensie,….";

S-a mai arătat de c ătre autorul sesizăr ii că: "….diminuare a substanți ală a

cuantumului pensiilor, determinată de recalcularea acest ora impusă prin le gea

criticată, are drept consecință nerespectarea condiției referitoare la caracterul

rezonabil și proporțional al restrângerii exercițiului dreptului…..";.

Prin aceeași sesizar e s-a mai reținut că:

"Totodată, din persp ectiva art.1 din Protocolul nr.1 și a jurisprudenței C. E. a

D. O. referitoare la aceste dispoziții, d repturile care decu rg din contribuțiile în

cadrul regimurilor de securitate socială, cum este dreptul la pensie , constituie

drepturi patrimoniale, care intră sub protecția art.1 din Protocol.

Recunoscând marja de apreciere a statelor în materia legislației sociale,

Curtea E. a D. O. a subliniat obligația autorităților publice de a menține un just

echilibru între inter esul general și impe rativele protecției drepturilor fundamentale

ale persoanei, echili bru care nu este menținut ori de cât e ori, prin diminua rea

drepturilor patrimoniale, persoana trebuie să suporte o sarcină excesivă și

disproporționată. Î ntr -o astfel de situație, există o încălcare a art.1 din Protocolul

nr.1 la C., determinată de încălcarea caracterului rezonabil și proporțional al

diminuării drepturilor patrimoniale. (C. Kjartan Asmundsson contra I slandei, 2004,

cauza Moskal contra Poloniei, 2009).

Or, diminuarea drepturilor patrimoniale prevăzută de legea criticată, cu

consecința pierderii dreptului la pensia de serviciu, impune persoanelor cărora le

este aplicabilă o sarcină excesivă și disproporționată, fără a menține un just

echilibru între interesul general și impe rativele protecției drepturilor fundamentale

ale persoanei.

Î n ceea ce privește pensiile speciale, jurisprudența C. E. a D. O., în aplicarea

art.1 din Protocolul nr.1, recunoaște și ocrotește pensia st abilită pentru anumite

profesii și n u permite ca acest drept să fie diminuat decât în cazuri excepționale, cu

respectarea principiului proporționalității, ceea ce înseamnă că măsura aplicată să

fie justificată de scopul legitim urmărit ( C. Banfield contra Regatului Unit, 2005).";

De altfel, și Președi ntele Senatului , exprimându-și poziția față de sesizarea de neconstituționalitate formulată de judecătorii Î. C. de C. și Justiție, a arătat, astfel cum s-a reținut în considerentele aceleiași decizii a C. C., că L. nr. 1. ";imp une o pierdere ireversibilă a pensiei de serviciu, aceasta echivalând cu o veritabilă expropriere, aducând atingere art. 1 paragraf 2 din Protocolul nr. 1 la C. pentru

apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale";.

Pentru toate aceste considerente, apreciez că , în cauză, pri n măsura luată,

dreptul reclamantei de a primi pensia cu venită a fost încălca t astfel încât s-a ajuns

la o atingere adusă esenței dreptului la pensie al acestuia.

Constatând în cauză încălcarea dreptului reclamantei la un ". în sensul art. 1 din Protocolul adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, consider că nu mai este necesară analizarea motivelor de recurs privind încălcarea, în speță, a art. 14 din C., cu privire la nediscriminare.

În consecință, validarea unei asemenea măsuri prin care statul a adus atingere în mod esențial drepturilor reclamantei, pornind de la modificarea statutului pensiei sale, cu toate garanțiile aferente, consider că nu poate conduce decât la o neîncredere totală a salariaților și a pensionarilor în raporturile cu S. Român, care vor refuza cu certitudine să accepte orice provocări viitoare ale unor acte normative în scopul de a-și părăsi locuri de muncă sigure și bine plătite, la vârste la care mai pot presta muncă până la împlinirea vârstei standard de pensionare, funcții obținute prin pregătire profesională, concursuri serioase, experiență în domeniu, gândindu-se că oricând drepturile lor pot fi afectate de schimbările cadrului normativ, astfel încât să nu mai poată reveni la posturiledeținute anterior și să obțină o pensie în cuantum comparabil cu pensia medie de asigurări sociale pe economie.

Măsura luată prin L. nr.1., care a afectat drepturile reclamantei, și-ar justifica necesitatea în cauză poate doar printr-o satisfacție temporară a celorlalți pensionari din sistemul public, care însă nu au câștigat nimic din reducerea drastică a pensiilor anumitor categorii profesionale, ci, din contră, pensii ce erau plătite anterior integral sau parțial din bugetul de stat, sunt în prezent achitate doar din bugetul asigurărilor sociale de stat.

Cu timpul însă, chiar și aceștia își vor da seama de neajunsurile instabilității legislative, mai ales în domeniul securității sociale.

Nimeni nu are dreptul să pretindă menținerea unei anumite stări normative, însă orice cetățean al R. are dreptul la securitate socială și

juridică , ceea ce presupune ca măsurile luate , mai ales că privesc domeniulprotecției sociale, să nu -l pună pe a cesta într -o situație total, substanțial

disproporționată faț ă de cea în care acesta se afla atât la data când și -a părăsit

locul de muncă, cât și atunci când a optat pentru a -și valorifica dreptul la

pensie de serviciu, în condițiile în ca re, lipsa de previzi bilitate a măsurii ș i a

unei perioade tranzitorii, nu i-au permis acestuia să ia măsuri personale

necesare de atenuare a riscurilor diminuării veniturilor sale și ale familiei , cuatât mai mult cu cât perioada îndelungată în care a încasat lună de lună pensia

de serviciu, a creat acestuia convingerea că își poat e orienta întreaga conduită

în raport cu dispozițiile legale ce i -au recunoscut acest drept.

Pentru toate aceste considerente, opinez în sensul că se impunea admiterea recursului formulat de reclamanta M. M., cu modificarea în tot a sentinței pronunțate de către prima instanță, în sensul admiterii acțiunii și a anulării deciziei de recalculare a pensiei de serviciu, cu repunerea părților în situația anterioară emiterii deciziei nr.1./(...) de către intimată, respectiv cu menținerea pensiei de serviciu a recurentei.

C. M.

Judecător,

Red./Tehnored.:C.M.;

2 ex./ (...).

← Decizia civilă nr. 608/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări...		Decizia civilă nr. 4378/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Decizia civilă nr. 644/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 4392/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 1761/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 608/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 4378/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 3361/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 892/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 346/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale