Decizia civilă nr. 4089/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4089/R/2012
Ședința din 01 octombrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : D. G. JUDECĂTOR : L. D. JUDECĂTOR : S. D.
G. : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul B. O. M. împotriva sentinței civile nr. 573 din 30 martie 2012, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), privind și pe pârâta intimată C. J. DE P. M., având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin motivele de recurs reclamantul recurent a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 C.pr.civ.
De asemenea, se constată că la data de 26 septembrie 2012, prin serviciul de registratură al instanței, reclamantul recurent B. O. M. a depus la dosar precizări la care a anexat în original adresa nr. (...)/(...) emisă de C. N. P. R. SA - O. J. de P. M. și copia dovezii de comunicare a sentinței civile nr. 5., comunicare care a fost trimisă prin poștă, aceasta având numărul de recomandare 5376.
Curtea, în urma deliberării, dispune sesizarea Parchetului de pe lângă
Judecătoria Baia Mare în vederea efectuării de cercetării sub aspectul săvârșirii de către factorul poștal C.aș a unei infracțiuni de fals în înscrisuri, constând în aceea că a consemnat în procesul-verbal privind îndeplinirea procedurii de comunicare a sentinței civile nr. 5., pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), o dată care, conform susținerilor reclamantului recurent B. O. M., nu corespunde realității.
Conform art. 100 alin. 4 C.pr.civ., procesul-verbal face dovada deplină până la înscrierea în fals cu privire la faptele constatate personal de cel care l-a încheiat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
În urma deliberării, reține că prin contestația înregistrată la data de (...), contestatorul B. O. M. a chemat în judecată C. J. de P. M., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză, să se constate faptul că, perioada lucrată în grupa I de muncă stabilită prin sentința civilă nr. 1473/(...) se încadrează în categoria condiții speciale de muncă, conform art. 30 anexa 2 pct. 15 din Legea nr. 263/2010, coroborate cu dispozițiile art. 158 din aceeași lege; să se constate faptul că în conformitate cu art. 55 alin. 1 lit. b din L. nr. 263/2010, beneficiază de o reducere a vârstei de pensionare cu trei ani, față de vârsta standard de 65 de ani, activitatea desfășurată în condiții speciale fiind de 6 ani, 9 luni și 3 zile.
La data de (...), prin sentința civilă nr. 5., pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), s-a respins contestația formulată de contestatorul B. O. M.
Pentru a pronunța soluția menționată, T. a avut în vedere următoarele:
Prin decizia nr. 2. din data de (...), emisă de C. J. de P. M., au fost stabilite drepturile de pensie cuvenite contestatorului începând cu data de (...).
Ulterior, a fost emisă decizia nr. 2. din (...), în cuprinsul căreia se menționează că adeverințele nr. 205 din (...) și nr. 206 din (...), eliberate de SCM
G. C. B. M., nu au fost luate în considerare la stabilirea pensiei, întrucât nu sunt precizate actele normative în baza cărora a fost acordată grupa de muncă și sporul de noapte.
Pensia contestatorului a fost recalculată ulterior prin decizia nr. 2. din (...), în cuprinsul căreia se menționează că adeverința privind activitatea desfășurată în grupa I de muncă nu poate fi valorificată, întrucât nu cuprinde temeiul legal al acordării acesteia.
Potrivit adeverințelor nr. 200 din (...), emise de SCM G. C. B. M., în perioada (...)-(...), respectiv (...)-(...), contestatorul a prestat activitate ca sticlar suflător țeavă, fiind încadrat în grupa I de muncă, conform nominalizării efectuate prin O. nr. 59/ 1969, O. nr. 1., O. nr. 2..
Privind valorificarea acestor adeverințe, contestatorul a formulat o acțiune, care a format obiectul dosarului nr. (...) al T.ui M.. În acest dosar, instanța a reținut că, aceste adeverințe pot fi avute în vedere la stabilirea drepturilor de pensie cuvenite contestatorului, cu acordarea noilor drepturi începând cu data de (...), conform art. 169 alin. 3 din L. nr. 19/2000, având în vedere că cererea de recalculare înregistrată sub nr. 1. a fost depusă la data de (...), și astfel prin sentința civilă nr. 1473/(...), s-a admis acțiunea, iar intimata C. J. de P. M. a fost obligată să recalculeze drepturile de pensie cuvenite contestatorului cu luarea în considerare a adeverințelor nr. 200 din data de (...), eliberate de SCM G. C. B. M. și a adeverinței nr. 120 din data de (...), eliberată de SCM G. C. B. M., începând cu data de (...) , apreciind că temeiul juridic al încadrării reclamantului în grupa I de muncă îl reprezintă dispozițiile pct. 14 din Anexa I la O. nr. 5..
Pe baza acestei sentințe civile, intimata C. J. de P. M. a recalculat pensia contestatorului, conformându-se întocmai dispozitivului sentinței civile nr.
1473/(...), astfel cum rezultă din buletinul de calcul și din dovada activității în muncă, în sensul că perioadele cuprinse în cele două adeverințe nr. 200 din data de (...), eliberate de SCM G. C. B. M. și a adeverinței nr. 120 din data de (...), eliberată de SCM G. C. B. M. au fost trecute ca perioade lucrate în grupa I de muncă, iar drepturile recalculate au fost stabilite începând cu data de (...), data i- nițială a stabilirii drepturilor de pensie în favoarea contestatorului, sens în care a fost emisă decizia nr. 2. din (...).
În prezenta cauză, se contestă această ultimă decizie, susținându-se că re- calcularea nu s-a făcut corect, deoarece intimata nu a luat în calcul prin asimi- lare perioada lucrată în gupa I de muncă trecută în cele două adeverințe ca fiind perioadă lucrată în condiții speciale, cum sunt acestea reglementate de L. nr. 2., solicitând instanței să constate această asimilare și să oblige intimata la recalculare.
Este de precizat că decizia de pensionare inițială emisă în favoarea contes- tatorului, are ca temei legal dispozițiile Legii nr. 19/2000, act normativ în vigoare la momentul emiterii deciziei de pensionare, astfel că calcularea deciziei con- testatorului nu se poate face în temeiul actului normativ intrat în vigoare abia la data de (...), respectiv în baza Legii nr. 263/2010, iar în ce privește munca prestată și dovedită cu adeverințele nr. 200 din data de (...), eliberată de SCM G. C. B. M. și a adeverinței nr. 120 din data de (...), eliberată de SCM G. C. B. M.,reprezintă muncă prestată în grupa I de muncă în conformitate cu dispozițiile O.ui nr. 5., problemă soluționată cu putere de lucru judecat prin sentința civilă nr. 1473/(...).
Față de considerentele reținute, capătul de cerere care vizează constatarea perioadei lucrate în grupa I de muncă ca fiind perioadă lucrată în condiții spe- ciale de muncă este apreciat ca inadmisibil, fiind respins, iar modul de soluționare a primului capăt de cerere atrage implicit aceeași soluție și pentru cel de al doilea petit, astfel că a fost respinsă contestația în întregul său.
În termen legal, a declarat recurs reclamantul B. O. M.
Prin memoriul depus la dosar a solicitat repunerea în termenul de recurs, justificat de faptul că sentința atacată i-a fost comunicată prin afișare la data de
(...), în condițiile în care pe dovada de comunicare apare data poștei la plecare - (...), iar la sosire este menționată data de (...).
Învederează recurentul că referitor la modalitatea de comunicare a actului de procedura a depus o plângere atât la O. P. de D. C. B. M., B-dul T. nr. 1 cu nr.
2.R/(...), cât si la O. J. de P. M., situat pe str. B-dul T. nr. 1 A, înregistrată sub nr. (...) din (...).
Face trimiteri la prevederile art. 86 alin 1 din Codul de procedura civilă, subliniind că în situația în care comunicarea actului de procedura se face prin posta, comunicarea nu este acoperita de nici una din tezele art.86, întrucât comunicarea prin factorul poștal confirma cel mult predarea actului prin afișare nu si primirea acestuia, în condițiile în care primirea poate fi confirmata doar de destinatar, ceea ce în speță nu s-a realizat.
De asemenea, formulează critici punctuale cu privire la fondul cauzei.
În drept, recursul se fundamentează pe prevederile art. 103 Cod de procedură civilă, art. 304 pct. 9 cod de procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la data de (...)(f. 27), intimata CJP MM s-a opus admiterii acțiunii, apărările formulate de către aceasta privind fondul cauzei, iar nu și cererea de repunere în termenul de recurs.
Recurentul B. O. a formulat precizări (f. 31) în data de (...).
În probațiune s-au depus înscrisuri.
Trecând la soluționarea cu prioritate, în conformitate cu art. 103 și art. 137
Cod de procedură civilă, a cererii de repunere în termen și a excepției tardivității,
Curtea reține următoarele:
1. Cererea de repunere în termen
Reclamantul B. O. M. a învestit instanța la data de (...) cu o cerere care a fost respinsă ca nefondată prin sentința civilă nr. 573/(...).
Potrivit procesului verbal de la fila 63 din dosarul de fond, sentința menționată a fost comunicată reclamantului la data de (...), la domiciliul acestuia, respectiv la adresa din B. M., strada A. T., nr. 15, județul M., procedura de comunicare fiind realizată prin afișare.
Nemulțumit de soluția pronunțată de către prima instanță, reclamantul a formulat recurs la data de (...), solicitând prin același memoriu și repunerea în termenul de recurs.
Curtea consideră că solicitarea de repunere în termenul de recurs nu poate fi primită, pentru considerentele ce succed:
Potrivit art. 86 Cod de procedură civilă „. cererilor si a tuturor actelor de procedura se va face, din oficiu, prin agenții procedurali ai instanței sau prin orice alt salariat al acesteia, precum si prin agenți ori salariați ai altor instanțe, in ale căror circumscripții se afla cel căruia i se comunică actul.
(2) Instanța solicitata, când i se cere sa îndeplinească procedura de comunicare pentru alta instanță, este obligata sa ia de îndată masurile necesare, potrivit legii, si sa trimită instanței solicitante dovezile de îndeplinire a procedurii.
(3) In cazul in care comunicarea potrivit alin. 1 nu este posibila, aceasta se va face prin posta, cu scrisoare recomandata cu dovada de primire sau prin alte mijloace ce asigura transmiterea textului actului si confirmarea primirii acestuia.";
Din documentația de la dosar, reiese faptul că în cauză comunicarea sentinței civile atacate s-a făcut prin intermediul factorului poștal(f. 63, 64), fiind astfel incidente prevederile al. 3 ale art. 86 Cod de procedură civilă.
Interpretarea dată de către recurent prevederilor evocate se abate de la spiritul și finalitatea avute în vedere de către legiuitor.
Astfel, recurentul face o confuzie între modalitatea de comunicare a actelor procedurale prin scrisoarea recomandată cu dovada de primire și scrisoare recomandată cu confirmare de primire, noțiuni care nu acoperă aceeași situație.
În primul caz, dovada de primire se realizează prin întocmirea de către factorul poștal, odată cu întocmirea procesului verbal și a dovezii aferente, pe când în cea de-a doua situație „confirmarea de primire";, constă în completarea unei recipise de către destinatar, ceea ce implică înmânarea efectivă a acesteia, în acest din urmă caz fiind exclusă „afișarea"; actului de procedură.
În speță comunicarea sentinței civile atacate s-a făcut prin afișare, potrivit procedurii impuse de legiuitor, dovada de primire regăsindu-se la dosarul cauzei(f. 63).
Recurentul formulează critici și cu privire la data reală a comunicării, sens în care susține că aceasta a fost ulterioară datei înscrise în dovada de primire -
(...), fiind realizată efectiv doar la data de (...).
Curtea constată că la dosarul cauzei se regăsește sesizarea formulată de către recurent la O. J. de P. M., situat pe str. B-dul T. nr. 1 A, înregistrată sub nr. (...) din (...), din cuprinsul căreia rezultă că acesta a adus la cunoștința instituției inadvertențele legate de data comunicării, precum și faptul că distribuirea cu întârziere ar fi imputabilă factorului poștal, respectiv domnului
C.aș (f. 5 recurs).
De asemenea, la dosar a fost depus de către recurent și răspunsul O.ui J. de P. M. la sesizarea menționată anterior, prin care instituția îl informa că au fost efectuate cercetări, în urma cărora s-a stabilit că „citația nr. 5376";( nr. dovezii de comunicare a sentinței - f. 34 recurs) „a fost distribuită în data de (...) și nu la data de (...)";.
Însă, toate aceste scripte nu sunt de natură să confere instanței posibilitatea de a aprecia că data comunicării înscrisă în dovada întocmită de factorul poștal este diferită, câtă vreme conform art. 100 alin. 4 Cod de procedură civilă, procesul-verbal face dovada deplină până la înscrierea în fals cu privire la faptele constatate personal de cel care l-a încheiat.
Or, în cauză recurentul nu a urmat procedura de înscriere în fals cu privire la înscrisul defăimat, potrivit prevederilor art. 180 Cod de procedură civilă, context în care procesul verbal de predare, respectiv dovada de primire, continuă să se bucure de prezumția de legalitate.
Cum acesta continuă să producă efecte inclusiv cu privire la data menționată ca fiind data comunicării, Curtea nu se poate raporta la o altă data decât cea efectiv indicată, respectiv (...).
Legiuitorul reglementează prin dispozițiile art. 103 Cod de procedură civilă posibilitatea ca o parte să fie repusă în termenul legal de exercitare a unei căi de atac, însă admiterea unei astfel de cereri este condiționată de dovedirea de către parte a existenței unei împrejurări mai presus de voința ei, împrejurare care să o fi împiedicat pe aceasta să exercite calea de atac în termenul legal.
În raport de aspectele deja evocate, se apreciază că reclamantul nu a făcut dovada incidenței unei astfel de împrejurări.
Așadar, în lipsa incidenței unei imposibilității obiective de natură să îi confere un fundament legal, cererea de repunere în termenul de recurs apare ca neîntemeiată.
2. Excepția tardivității
Potrivit art. 215 din Legea nr. 62/2011, termenul de recurs este de 10 zile de la comunicarea hotărârii pronunțate de către instanța de fond.
Termenul legal menționat este instituit de către legiuitor ca un termen legal imperativ, nerespectarea acestuia având drept consecință decăderea din dreptul de a mai exercita calea de atac. C. de atac exercitată după împlinirea termenului este considerată ca fiind formulată tardiv.
Raportat la dispozițiile legale menționate, Curtea constată că sentința atacată a fost comunicată reclamantului la data de (...) (f. 63 dosar fond), iar recursul acestuia a fost înregistrat la data de 11 mai 2012, deci, cu depășirea evidentă a termenului legal de recurs de 10 zile reglementat de art. 215 din Legea nr. 62/2011.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 301 C.proc.civ. coroborat cu art. 215 din Legea nr. 62/2011, Curtea urmează să respingă ca tardiv prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de repunere în termenul de recurs formulată de reclamant.
Respinge ca tardiv recursul declarat de reclamantul B. O. M. împotriva sentinței civile nr. 573 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
G.
D. G. L. D. S. D.
C. M.
Red. /dact./ DG
3 ex./(...) Jud.fond: V.C.
| ← Decizia civilă nr. 1432/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 76/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
