Decizia civilă nr. 2349/2013. Recalculare pensie. Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 2349/R/2013
Ședința publică din data de 15 mai 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. R. M. JUDECĂTORI: C. M.
S. C. B.
G.: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta C. J. DE P. M. împotriva sentinței civile nr. 313 din 26 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr._, privind și pe reclamanta intimată S. I., având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 15 mai 2013, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea reclamantei intimate întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului și judecarea în lipsă
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare, având în vedere că și prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă.
C U R T E A,
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr._ pe rolul T. ui M., reclamanta S. I. a chemat în judecată pe pârâta C. J. DE P. M. solicitând obligarea pârâtei la recalcularea pensiei pentru munca depusă și limită de vârstă prin luarea în considerare și a veniturilor asigurate menționate în adeverința nr.638/_ emisă de S.C."ICPM";S.A. B. M., cu acordarea noilor drepturi începând cu data de_ .
În fapt, reclamanta a arătat că drepturile inițiale de pensionare au fost stabilite prin decizia nr. 221610/2006.
Reclamanta a solicitat pârâtei recalcularea pensiei cu luarea în calcul a întregului venit asigurat, adică a celui menționat în adeverința nr. 638/_ eliberată de S.C."ICPM"; S.A. B. M. .
Conform acestei adeverințe, în perioada 1977-1996, reclamanta a realizat și venituri cu caracter permanent sub formă de sporuri la acord pentru care în conformitate cu Decretul nr. 389/1972 s-au achitat cotele de 15% la CAS, venituri care nu au fost luate în calcul la stabilirea pensiei, nefiind trecute în carnetul de muncă.
Pârâta a răspuns negativ solicitării reclamantului susținând că, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, aceste venituri nu pot fi luate în considerare la recalcularea pensiei, întrucât aceste sporuri nu au caracter permanent.
Reclamanta a arătat însă că aceste venituri au avut caracter permanent, venituri pentru care s-au achitat cotele de 15% la bugetul asigurărilor sociale de stat.
În drept, au fost invocate disp.art.169 din Legea nr.19/2000, art.107 și art.178 din Legea nr. 263/2010.
În dovedire, reclamanta a depus la dosar înscrisuri.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Prin sentința civilă nr.313 din_ a T. ui M. pronunțată în dosarul nr._
s-a admis acțiunea formulată de reclamanta S. I. în contradictoriu cu pârâta C. J. de P. M. .
Pârâta a fost obligată la recalcularea pensiei pentru muncă depusă și limită de vârstă prin luarea în considerare a veniturilor asigurate realizate în acord global conform adeverinței nr. 638 din data de_ emisă de SC ICPM SA B.
M., cu acordarea noilor drepturi începând cu data de_ .
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit adeverinței nr.638/_ emisă de S.C."ICPM"; S.A. B. M., în perioada 1977-1996 reclamanta și-a desfășurat activitatea la acest angajator în acord global, conform Legii nr. 57/74 (art. 8, 9 și art.117) realizând câștiguri cu caracter permanent, pentru care, în conformitate cu Decretul nr. 389/1972, s-au achitat cotele de 15% la CAS.
Potrivit adeverinței nr.27/_ emisă de S.C."ICPM"; S.A. B. M., veniturile realizate sub formă de acord au fost incluse în salariul brut.
Potrivit art.10 din Legea nr. 3/1997 modificat prin Legea nr. 49/1992 pe lângă salariul de bază la calcularea pensiilor se au în vedere și sporurile cu caracter permanent.
De asemenea conform art.23 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, baza lunară de calcul a contribuțiilor individuale de asigurări sociale o constituie salariile realizate lunar, inclusiv sporurile și adaosurile prevăzute de lege sau contractul individual de muncă și care se au în vedere la stabilirea punctajului prevăzut de art. 78 din aceeași lege.
Dispozițiile Legii 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice prevăd la art. 107 alin. 4 posibilitatea recalculării pensiei pentru adăugarea veniturilor nevalorificate la stabilirea acesteia.
Prin Decizia nr.19/_ publicată în Monitorul Oficial nr. 824/_ pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii privind interpretarea art. 2 lit.e) art.78 și art. 164 alin.1 și alin.2 din Legea nr. 19/2000 art. 1 și 2 din OUG nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor stabilește că formele de retribuire obținute în acord global prevăzute de art. 12 alin.1 lit.a) din Legea nr.57/74 vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut și pentru acestea, s-a plătit C.A.S.
Văzând interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prima instanță a constatat că adeverința sus menționată întrunește cerințele legale, respectiv veniturile realizate sub formă de sporuri la acord au avut caracter permanent, au fost incluse în salariu brut și pentru acestea s-a plătit CAS 15% potrivit Decretului nr. 389/72.
Așa fiind acțiunea a fost admisă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C. J. de P. M. ,
considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
În motivarea recursului s-a arătat că sunt incidente în cauză prevederile art.304 pct.9 C.proc.civ., hotărârea fiind pronunțată cu aplicarea greșită a disp.art.164 din Legea nr.19/2000.
De asemenea, s-a invocat că hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea prevederilor mențiunii din anexa la O.U.G. nr.4/2005, privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată prin Legea nr.78/2005. La această mențiune din anexă, se prevede în mod expres că "nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare datei 1 aprilie 2001: formele de retribuire în acord…";.
Instanța și-a motivat hotărârea prin prisma prevederilor art. 23 și 78 din Legea nr.19/2000, cu toate că recalcularea pensiilor stabilite anterior datei de 1 aprilie 2001 s-a realizat în baza unui act normativ cu caracter special - OUG nr.4/2005, aprobată prin Legea nr.78/2005, act normativ emis tocmai pentru a reglementa unitar problemele generate de evoluția în timp a legislației pensiilor.
Prin aplicarea dispozițiilor art. 23 și 78 din Legea nr.19/2000, pentru perioade anterioare intrării ei în vigoare, apreciază recurenta că a fost încălcat principiul neretroactivității legii civile, consacrat de art.15 alin. 2 din Constituția României.
Recurenta mai invocă și considerentele deciziei Înaltei Curți de C. și Justiție nr.30/2009 și consideră că în cauză nu este incidentă decizia 19/2011 a Înaltei Curți de C. și Justiție, în sensul că nu este îndeplinită una din cele două condiții menționate în dispozitivul acestei decizii, respectiv în adeverința solicitată a fi luată în considerare nu s-a menționat că aceste venituri realizate sub formă de spor la acord au făcut parte din salariul brut.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata S. I.
a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea în întregime a sentinței recurate.
Analizând recursul formulat de C. J. de P. M.,
prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în speță, se reține că acesta este nefondat pentru
următoarele considerente:
Prin decizia nr. 19/2011 pronunțată de către Î. Curte de Casție și
Justiție, în recursul în interesul legii
referitor la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, prin luarea în considerare a formelor de retribuire obținute în acord global, la data de_, instanța supremă a reținut următoarele:
"Apariția Legii nr. 19/2000 a dus la crearea unui sistem de asigurări sociale de tip nou, construit în jurul unui principiu fundamental, și anume că orice element salarial, efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul și/sau angajatorul (în funcție de reglementarea în vigoare) au/a achitat statului contribuții de asigurări sociale trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei.
În acest sens, pentru înlăturarea inechităților dintre Legea nr. 19/2000
și Legea nr. 3/1977
, în cursul anului 2005 a apărut Ordonanța de urgență a
Guvernului nr. 4/2005
privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, iar dispozițiile art. 1 și art. 2 alin. (1) din acest act normativ stipulează că se recalculează toate pensiile din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001, recalculare care se face cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000
.
La pct. I-V din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005
sunt enumerate sporurile, indemnizațiile și orice alte venituri suplimentare care trebuie avute în vedere la determinarea punctajului mediu anual, însă, prin dispozițiile pct. VI se stipulează în mod expres că nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul
al pensiilor anterioare datei de 1 aprilie 2001, formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale.
Această dispoziție normativă pe care procurorul general își întemeiază argumentația poate fi însă înlăturată întrucât intră în contradicție atât cu prevederile anterioare din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005
, cât și cu Legea nr. 19/2000
, în condițiile în care s-a încălcat principiul ierarhiei actelor normative, Legea nr. 19/2000
fiind legea-cadru, iar ordonanța de urgență fiind dată în aplicarea acestei legi, astfel încât se încalcă principiul fundamental al contributivității, cu neluarea în calcul a tuturor formelor de retribuire a muncii, anterior datei de 1 aprilie 2001.
Normele speciale reprezentate de dispozițiile Ordonanței de urgență a
Guvernului nr. 4/2005
se completează cu cele generale cuprinse în Legea nr.
19/2000
, ambele reglementând domeniul pensiilor din sistemul public. Or, constatând aplicarea principiului contributivității, instanța de judecată nu creează norme juridice noi, după cum nu le ignoră pe cele existente, ci aplică o normă juridică existentă, cu valoare de principiu, unor situații particulare, în care este lipsit de relevanță juridică caracterul temporar și variabil al unor venituri, câtă vreme, pentru acestea, au fost reținute sume reprezentând contribuții la fondul de pensii.";
De asemenea, s-a mai reținut că:
"În concluzie, neluarea în considerare a unor sume care au constituit baza de calcul al contribuției de asigurări sociale echivalează cu o încălcare a principiului contributivității, având drept finalitate nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor (drepturi de pensie calculate conform contribuției de asigurări sociale) și crearea unei discriminări între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000
, Ordonanța de
urgență a Guvernului nr. 4/2005
fiind emisă în considerarea atingerii scopului fundamental al înlăturării inechităților dintre persoanele pensionate sub imperiul Legii nr. 3/1977
, în raport cu cele pensionate sub imperiul legii noi, Legea nr.
19/2000
, în ceea ce privește cuantumul acestor drepturi.
Astfel, în condițiile în care se constată de către instanțele învestite cu cereri de recalculare a pensiilor că pentru sumele salariale, reprezentând venituri suplimentare pentru munca în acord, angajatorul a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii, că aceste drepturi salariale suplimentare au fost incluse în salariul de bază brut, că bugetul asigurărilor sociale a fost alimentat cu contribuția de asigurări sociale plătită de către angajator, aferentă veniturilor salariale suplimentare obținute de către salariați, este firesc ca o parte din această contribuție să revină foștilor salariați, în prezent pensionați, și să fie avută în vedere la recalcularea drepturilor de pensie, conform Legii nr. 19/2000
și Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005
.";
Deși în cauză, astfel cum a reținut și prima instanță, aplicabile sunt tocmai dispozițiile Legii nr.19/2000 și ale Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 4/2005, în mod greșit recurenta consideră că cele stabilite prin această decizie nu este obligatorie pentru instanțe.
De altfel, prin decizia nr.30/2009, Î. Curtea de C. și Justiție a analizat care sunt veniturile ce constituie baza de calcul a drepturilor de pensie doar prin raportare la în art. 164 alin. 1, 2, 3 din Legea nr. 19/2000 și OUG nr. 4/2005, cu a căror interpretare diferită a fost investit prin recursul în interesul legii, fără a avea în vedere și prevederile Legii nr.57/1974.
Ori, Legea nr.57/1974 privind retribuirea după cantitatea și calitatea
muncii prevedea, în art.8 și forma de retribuire în acord sau cu bucata.
Art.117 alin.3 din Le gea nr.57/1974 stab ilește că în activitate a de cercetare
științifică, inginerie tehnologică și proiectare, retribuirea este în acord global, fapt
care "putea stimula productivitatea muncii și realiz area unor venituri
suplimentare";.
Nu se poate reține că neînregistrarea în carnetul de muncă a veniturilor suplimentare realizate în acord, poate avea drept consecință neluarea acestora în considerare la calculul pensiei cuvenite intimatului, din moment ce caracterul permanent al acestora și calcularea contribuției de asigurări sociale prin raportarea la câștigul brut realizat, conform Decretului nr.389/1972, au fost dovedite cu adeverința depusă la dosar.
Mai mult, potrivit art.1 lit.b) din Precizările M. ui Muncii și Protecției
Sociale și M. ui Finanțelor privind aplicarea prevederilor Legii nr.49/1992
pentru modificarea și completarea unor reglementări din legislația de asigurări
sociale, nr. 1. din 10 iulie 1992, publicate în Monitorul oficial nr.193/1992, contribuția pentru asigurările sociale de stat datorată de persoanele juridice și fizice se calculează prin aplicarea procentului legal asupra câ știgului brut
realizat de salariați, indiferent
de durata contractului de muncă, de forma de salarizare
utilizată
și de forma de proprietate a unității în care lucrează.
Se mai reține că baza de calcul a contribuției de asigurări sociale a fost, anterior intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, câștigul to tal, astfel cum este
definit prin art.9 din Legea nr.57/1974.
Art.1 din Legea nr.14/1991 prevedea că salariul cuprinde salariul de baza, adaosurile și sporurile la acesta, iar adaosurile și sporurile la salariul de baza se iau în calcul la stabilirea drepturilor care se determina în raport de salariu, în măsura în care se prevede prin lege.
Astfel, Curtea reține că în mod corect prima instanță a obligat recurenta să recalculeze drepturile de pensie ale reclamantei prin luarea în considerare a veniturilor suplimentare realizate în acord global menționate în adeverința nr.638/_ emisă de S.C."ICPM";S.A. B. M., angajatorul asumându-și răspunderea în ceea ce privește mențiunile înscrise în aceasta, în sensul că aceste drepturi de natură salarială au fost incluse în baza lunară de calcul a contribuției de asigurări sociale, conform art.1 din Decretul nr.389/1972, Decretului nr.232/1986, Legii nr.49/1992 și O.U.G. nr.31/1998, potrivit căruia angajatorii au fost obligați să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat, indiferent de forma în care s-au realizat aceste venituri.
Angajatorul a mai menționat prin această adeverință faptul că pe toată perioada angajării reclamantei s-au achitat lunar cotele de C.A.S..
De asemenea, prin adresa nr.27/_, S.C."ICPM";S.A. B. M. a comunicat instanței că veniturile menționate în adeverința nr.638/_ au fost incluse în salariul brut.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.1 Cod.proc. civilă, se va respinge ca nefondat recursul declarat de C. J. DE P. M. și se va menține sentința primei instanțe.
Pentru toate aceste considerente, reținând că în cauză nu sunt incidente disp.art.304 pct.9 Cod. proc. civilă, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.1 din același cod, urmează să se respingă ca fiind nefondat recursul formulat de C. J. de P. M. .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C. J. DE P. M.
, împotriva sentinței civile nr.313 din_ a T. ui M. pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
I. -R. M. C. M. S. -C. B.
G.
G. C.
Red. C.M.;
Tehnored.:C.M./V.R.;
2ex./_
| ← Sentința civilă nr. 5681/2013. Recalculare pensie. Asigurări... | Decizia civilă nr. 1875/2013. Recalculare pensie. Asigurări... → |
|---|
