Decizia civilă nr. 409/2013. Recalculare pensie. Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția I Civilă
Dosar nr._ /a1
DECIZIA CIVILĂ Nr. 409/R/2013
Ședința publică din data de 12 februarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. C. G. JUDECĂTOR: G. -L. T. JUDECĂTOR: I. T. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul Ș. C.
împotriva sentinței civile nr. 1758/F din_ pronunțate de Tribunalul B. - Năsăud în dosar nr._ /a1 privind și pe intimații pârâți M. A. N. și CASA DE PENSII SECTORIALĂ A M. A. N., având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul pârâtelor intimate - consilier juridic Costică Rîndașu.
Procedura de citare este îndeplinită legal.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimatelor și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că pârâții intimași au formulat întâmpinare înregistrată la dosar la data de 5 februarie 2013, întâmpinare pe care reprezentantul acestora declară că înțelege să o susțină.
Nefiind formulate alte cereri în probațiune Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului formulat.
Reprezentantul intimatelor solicită respingerea recursului ca nefondat pentru motivele arătate în scris în întâmpinarea formulată în scris.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1758/F/_, pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosar nr._ /a1,
s-au respins ca neîntemeiate excepția inadmisibilității acțiunii și excepția lipsei de obiect invocate de pârâtul M. A.
N. .
S-a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamantul Ș.
C. reprezentat prin Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere, împotriva pârâților M. A. N. prin D. pentru relația cu P. și asistență juridică și C. de P. S. a M. A. N. .
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
În privința inadmisibilității tribunalul a reținut faptul că aceasta a fost invocată pe considerentul neîndeplinirii procedurii prealabile obligatorii prevăzută de Legea nr. 263/2010.
Decizia a cărei anulare se solicită a fost emisă la data de 20 decembrie 2010, în baza Legii nr. 119/2010, dată la care era în vigoare Legea nr. 19/2000.
Conform art. 7 alin. 1 din Legea nr. 119/2010, care a stat la baza emiterii deciziei contestate, procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare și contestare a pensiilor recalculate potrivit Legii nr. 119/2010 este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Ca atare, se constată că legea specială ce reglementează recalcularea pensiei speciale face trimitere expresă la procedura de contestare prevăzută de Legea nr. 19/2000, aplicabilă reclamantului.
Conform art. 87 din Legea nr. 19/2000, decizia emisă poate fi contestată la instanța judecătorească competentă în termen de 45 de zile de la comunicare, fără ca legea să instituie vreo procedură prealabilă obligatorie.
În cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 149 ale Legii nr. 263/2010, care instituie procedura prealabilă obligatorie de contestare a deciziei la comisia de contestații, aplicabilă doar deciziilor de pensie emise după 1 ianuarie 2011.
Întrucât este vorba de o situație născută sub imperiul legii vechi - Legea nr. 19/2000 - sunt aplicabile prevederile acesteia în temeiul dispozițiilor art. 178 din Legea nr. 263/2010, care consacră principiul soluționării ținându-se seama de normele legale existente la momentul stabilirii dreptului.
Fiind vorba de o decizie de pensie emisă sub imperiul Legii nr. 19/2000, în temeiul unei legi speciale (Legea nr. 119/2010) care nu instituie vreo procedură prealabilă obligatorie pentru contestare, ci face trimitere la legea generală - Legea nr. 19/2000, care prevede dreptul persoanei nemulțumite de a sesiza instanța în termenul legal de 45 de zile, în mod corect reclamantul s-a adresat direct instanței de judecată, sub aspectul legii aplicabile având relevanță data emiterii actului atacat și nu data contestării lui în instanță.
Instanța a considerat că nici excepția lipsei de obiect nu poate fi reținută, întrucât situația prevăzută de OUG nr. 1/2011, act normativ ulterior datei emiterii deciziei contestate, de revizuire din oficiu a pensiei și de menținere în plată a pensiei avute în luna decembrie 2010 este una tranzitorie, temporară, care durează până la emiterea deciziei de revizuire, dar nu mai mult de data de_, potrivit art. 1 alin. 1 al ordonanței de urgență.
Totodată, prin noua reglementare nu se rezolvă situația reclamantului, care în prezenta cauză contestă tocmai faptul eliminării pensiei sale de serviciu, urmărind redobândirea acesteia, astfel încât nu se poate reține că interesul reclamantului nu ar mai fi actual.
Ca atare, atât timp cât prin noua reglementare drepturile pretinse de reclamant nu au fost satisfăcute, lipsa de obiect invocată de pârâtul Ministerul Administrației și Internelor nu poate fi reținută.
Pe fondul dreptului dedus judecății tribunalul a reținut faptul că reclamantul a fost beneficiarul unei pensii de serviciu, stabilite în baza Legii nr. 164/2001, pensie eliminată prin Legea nr. 119/2010.
Cu începere din 1 ianuarie 2011 reclamantul a fost beneficiarul unei pensii recalculate prin decizia contestată având stabilit un cuantum brut al pensiei de
2.037 lei lunar, în timp ce potrivit deciziei a cărei menținere se solicită acesta avea o pensie militară de stat în cuantum de 2.583 lei brut lunar.
Însă, ținând seama de faptul că prin acțiunea formulată reclamantul contestă însăși măsura eliminării pensiei sale de serviciu, urmărind să obțină în final cuantumul pensiei de serviciu și având în vedere că prin OUG nr. 1/2011 pretenția reclamantului de a beneficia de pensie militară nu a fost satisfăcută, tribunalul nu poate respinge acțiunea ca fiind rămasă fără obiect, ci dimpotrivă se impune a analiza legalitatea și temeinicia măsurii de eliminare a pensiei de serviciu.
În această analiză tribunalul a reținut ca repere cu caracter obligatoriu statuările Curții Constituționale în privința constituționalității Legii nr. 119/2010, cele ale Înaltei Curți de C. și Justiție din cuprinsul deciziei nr. 29/2011 dată în interesul legii și cele ale Curții Europene a Drepturilor Omului, cu referire pe larg la Decizia de inadmisibilitate pronunțată la data de 7 februarie 2012 în cauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma Timar, E. a Tanko, M. M. și L. Ghețu împotriva României (nr._ __ _ 8/11).
Analizând în concret situația reclamantului, instanța a reținut că pentru ca ingerința să nu conducă la încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ea trebuie să fie legală, să urmărească un scop legitim și să respecte un rezonabil raport de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit a fi realizat.
Tribunalul a reținut că ingerința este legală, întrucât este reglementată de Legea nr. 119/2010 și OUG nr.1/2011 și urmărește un "scop legitim", de utilitate publică, în deplină concordanță cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, constând în necesitatea reformării sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea inechităților existente în sistem și, nu în ultimul rând, situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul, deci atât bugetul de stat, cât și cel de asigurări sociale.
În același timp, examinând măsura eliminării pensiilor de serviciu ale militarilor, prin Hotărârea pronunțată în Cauza C. Abăluță ș.a. împotriva României la data de 15 mai 2012, Curtea europeană a statuat că reforma sistemelor de pensii a fost fundamentată pe motivele obiective invocate la adoptarea Legii nr. 119/2010, și anume contextul economic actual și corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii.
În această privință, Curtea a constatat că diminuarea pensiei reclamantului a reprezentat o modalitate de a integra aceste pensii în sistemul general prevăzut de Legea nr. 263/2010 și a arătat că motivele invocate pentru adoptarea acestei
legi nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate.
De asemenea, Curtea a reținut că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale, dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu, ci numai unei părți din pensie, care era susținută integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care reclamantul beneficiase mulțumită naturii profesiei lor (a se vedea, mutatis mutandis, Frimu și alții c. României, decizia din 7 februarie 2012, nr. 45312/11).
Ținând seama de statuările mai sus enunțate, obligatorii pentru instanță, tribunalul a considerat că nu pot fi reținute criticile reclamantului cu privire la încălcarea dreptului de proprietate, la existența unei discriminări, la încălcarea principiului dreptului câștigat, la încălcarea principiului previzibilității legii, la încălcarea principiului neretroactivității legii.
În ceea ce privește raportul rezonabil de proporționalitate tribunalul a observat că stabilirea acestuia este o chestiune de apreciere în fiecare cauză în parte și, pe lângă circumstanțele obiective, cum sunt cuantumul lunar al indemnizației sociale minime, care este de doar 350 lei, cuantumul lunar al salariului minim brut pe țară garantat în plată, care a evoluat de la 600 lei în 2010, la 670 lei, în 2011 și de 700 lei în 2012, cuantumul lunar al pensiei medii, care a evoluat în cursul anului 2011 de la 744 la 776 lei, trebuie avute în vedere, circumstanțele particulare ale fiecărei cauze.
În cazul de față, prin recalcularea pensiei militare, ca efect al suprimării beneficiului ce reprezenta suplimentul acordat de la bugetul de stat, respectiv partea necontributivă, pensia contestatorului s-a redus de la 2583 brut lei lunar, anterior recalculării, la 2037 lei brut lunar.
Se poate observa că, deși cuantumul pensiei contestatorului a fost redus, acest cuantum redus al pensiei este unul considerabil și nu este derizoriu, în condițiile în care, la data recalculării pensiei, pensia lunară medie nu depășea 776 lei, indemnizația socială minimă era de doar 350 lei, iar salariul minim brut pe țară garantat în plată era de doar 670 lei, suma de 2037 lei brut lunar cuvenită contestatorului permițând acestuia să aibă un nivel de trai peste nivelul mediu.
Raportat la cele arătate mai sus, instanța a conchis că aserțiunile contestatorului cu privire la încălcarea dreptului său de proprietate și cu privire
la încălcarea principiului neretroactivității dispozițiilor legale, nu pot fi reținute.
Conform art. 1 din OUG nr. 1/2011 se pot revizui doar pensiile pentru care s-au emis decizii de recalculare, dar art.1 alin. 1 din OUG nr. 1/2011 prevede că
"pensiile prevăzute la art. 1 lit. a) și b) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, pentru care la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat salariul mediu brut pe economie, potrivit art. 5 alin. (4) din aceeași lege, se revizuiesc, din oficiu, cel mai târziu până la data de 31 decembrie 2011, pe baza actelor doveditoare ale veniturilor realizate lunar de beneficiari."; Nu rezultă nici din aliniatul citat, nici din aliniatele subsecvente condiționarea emiterii deciziei de revizuire de existența unei decizii de recalculare. Acest text de lege face referire la Legea nr. 119/2010 doar în ceea ce privește categoriile de pensii vizate, nu și la procedura de recalculare reglementată de aceasta.
Din actele depuse la dosar rezultă că,
întrucât a fost stabilită în sarcina acesteia obligația legală de a se achita sumele de bani reprezentând diferența dintre cuantumul pensiei încasate în decembrie 2010 și cel al pensiei încasate în luna ianuarie 2011, reclamantului i-a fost achitată în luna februarie 2011 diferența solicitată.
În acest sens trebuie avute însă în vedere dispozițiile art. 2 din OUG nr. 11/2011, care stabilesc că pensiile prevăzute la art. 1 pot fi revizuite și la cererea beneficiarului, în baza actelor doveditoare prezentate de acesta, întocmite conform prevederilor legale, din care rezultă alte date și elemente decât cele utilizate la recalculare/revizuire, perioade referitoare la drepturi cu caracter salarial, perioade suplimentare la vechimea în serviciu, respectiv în muncă, utile în sistemul public de pensii, care se au în vedere la stabilirea stagiului de cotizare și a punctajului mediu anual. Totodată se reglementează că drepturile de pensii revizuite se cuvin de la data de 1 ianuarie 2011, dacă cererea de revizuire, împreună cu toate actele doveditoare, a fost depusă la casa de pensii sectorială până la data de 1 ianuarie 2014.
În cauză reclamantul nu a dovedit că suportă o sarcină individuală excesivă, de natură a încălca raportul de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit, ceea ce ar impune o protecție din partea sistemului de securitate socială, care în cele din urmă, este expresia solidarității societății în raport cu membrii săi vulnerabili (Maggio și alții împotriva Italiei, paragraful 61).
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul S. C.
, reprezentat prin Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere,
solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii excepțiilor invocate si admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de
judecată.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că înțelege să invoce excepția nulității absolute a deciziei de recalculare a pensiei ca fiind emisă de o persoană necompetentă, în speță Ministerul Administrației și Internelor, deși potrivit art. 105-107, art. 132 și art. 139 din Legea nr. 263/2010 competența aparținea Casei
S. de P. .
Învederează că a formulat contestație în termenul legal de la comunicarea deciziei de recalculare la comisia de contestații care funcționează în cadrul M. Administrației și Internelor în temeiul dispozițiilor art. 149 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, privind sistemul unitar de pensii.
Cum în termenul legal de 45 zile de la momentul înregistrării contestației, potrivit dispozițiilor art. 149 alin. (4) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii Comisia nu a emis o hotărâre care să soluționeze contestația depusă, apreciază că lipsa acestui răspuns echivalează cu respingerea demersului său.
Astfel, arată că prin contestarea la Comisia de contestații a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de dispozițiile art. 149 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, fapt ce îi dă dreptul să se adreseze instanțelor de judecată.
Făcând trimiteri punctuale la statutul și situația cadrelor militare pe parcursul desfășurării activității, la drepturile, obligațiile și interdicțiile implicite, recurentul concluzionează că prin Legea nr. 119/2010 și normele de aplicare ale acesteia i se încalcă dreptul de proprietate care derivă din dreptul la gradul avut, precum și din noțiunea de "bun"; astfel cum a fost ea interpretată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO).
Mai mult, acesta apreciază că lipsește temeiul juridic al emiterii deciziei de recalculare a pensiei militare, în contextul în care prin Sentința civilă nr. 338/2010 pronunțată de către Curtea de Apel C. în dosarul nr._ s-a dispus "suspendarea executării HG 735/21 iulie 2010, pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislației privind pensiile militare de stat, a pensiilor polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, conform Legii 119/2010, privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, până la pronunțarea instanței de fond." Sentința menționată a rămasă definitivă în baza Deciziei nr. 38/_ pronunțată de
înalta Curte de C. și Justiție.
Așadar, emiterea deciziilor de recalculare s-a făcut în baza unui act normativ lipsit de orice efect juridic în temeiul sentinței civile mai sus arătate. Având în vedere efectele "erga omnes" ale suspendării unui act administrativ prin decizii judecătorești rezultă că recalcularea pensiei s-a făcut în temeiul unui act normativ lipsit de orice efect.
Prin urmare, recalcularea pensiei în baza unui act a cărui aplicare este suspendată, reprezintă o gravă încălcare a legii, fapt ce este de natură să determine nelegalitatea deciziei contestate și a cuantumului pensiei astfel cum a fost stabilit.
De altfel, unele decizii de recalculare au fost emise în temeiul Legii nr. 119/2010 și a H.G. nr. 735/2010 după data de_, când aceste acte normative au fost abrogate prin Legea nr. 263/2010, legea unitară de pensii. Emiterea deciziilor de pensionare în temeiul a doua acte normative lipsite de forță juridică atrage nulitatea deciziilor de recalculare a pensiilor.
Recurentul invocă încălcarea dreptului de proprietate cu privire la modalitatea de calcul prin luarea în considerare a salariului mediu brut pe economie pentru perioadele în care nu au putut fi dovedite veniturile realizate lunar, extrapolând motivele ce stau la baza acesteia susțineri prin raportare la Legea nr. 119/2010, art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Constituția României, Declarația Universală a Drepturilor Omului, TCE.
De asemenea, recurentul a invocat faptul că prin recalcularea pensiilor se creează o discriminare pe de o parte, între cadrele militare pensionarii care au acces la adeverințele cu veniturile obținute și le pot prezenta și cei care nu le pot prezenta fie deoarece arhivele au fost distruse, fie deoarece arhivele sunt secrete
și nu se pot desecretiza, între cadrele militare și personalul civil, care își poate valorifica toate veniturile ca urmare a existenței carnetului de muncă, precum și în raport cu magistrații, care beneficiază prin lege de un mod de calcul al pensiei mult mai favorabil.
Totodată, recurentul a susținut că măsura privind recalcularea pensiilor stabilite prin legi speciale aflate în plată la data introducerii sistemului unitar de pensii publice încălcă principiului neretroactivității legii și principiul drepturilor câștigate.
Intimatul pârât M. A. N., prin întâmpinarea depusă la dosar,
a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că reclamantului i-a fost emisă o nouă decizie de revizuire a pensiei, cu plata începând tot cu data de _
, conform O.U.G. nr. 1/2011. În această situație, decizia de recalculare nu a avut nici un efect juridic și nu a produs nicio vătămare reclamantului, prin cererea de anulare a acestei decizii nu mai poate obține nici un folos practic, niciun câștig material, astfel că acțiunea este rămasă fără obiect.
Se mai arată că din motivele de recurs formulate de recurent nu rezultă care sunt motivele de nelegalitate ale sentinței atacate; recurentul nu face decât să reitereze motivele invocate în cererea principală.
Referitor la excepția nulității absolute a deciziilor de recalculare se arată că Serviciul pensii militare și alte drepturi sociale din cadrul Direcției financiar- contabile a fost desființat abia prin art. 3 alin.(2) din Hotărârea Guvernului nr. 233/2011 privind atribuțiile, organizarea și funcționarea caselor de pensii sectoriale, la data intrării în vigoare a acesteia. adică data de 24 martie 2011.
Cum nu se putea crea un vid în funcționarea structurii responsabile cu pensiile, este evident că vechea structură și-a îndeplinit atribuțiile legale până la desființarea sa. Motivele susținute de contestatori conform cărora, după data de 23 decembrie 2010, decizia a fost emisă de un organ necompetent, sunt lipsite de orice suport, deoarece o structură cu personalitate juridică nu poate fi funcțională chiar la data apariției legii prin care a fost înființată și nu are capacitate de exercițiu decât după numirea organelor de conducere.
Raportat la motivele de nelegalitate invocate de către reclamant, în temeiul cărora solicită instanței anularea deciziei de recalculare a pensiei și la susținerile privind încălcarea principiului neretroactivității legii intimatul face trimitere la Decizia nr. 871/2010, precum și la Decizia nr.458/_ ale Curții Constituționale.
Se mai arată că alte motive de nelegalitate invocate de către reclamant, vizează unele disfuncționalități privitoare la modul de stabilire a pensiei în procesul de recalculare (pe baza salariului mediu brut pe economie), cauze care au impus necesitatea emiterii O.U.G. nr. 1/2011, act normativ act care stabilește clar că urmează o etapă de revizuire a pensiilor, care va dura până la sfârșitul anului 2011. În această perioadă se vor identifica documentele necesare dovedirii în totalitate a veniturilor realizate de către pensionarii militari.
În plus, precizează că Legea nr. 164/2001 și Legea nr. 19/2000 au fost abrogate expres prin Legea nr. 263/2010.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea de Apel constată că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Referitor la excepția nulității deciziei de recalculare a pensiei reclamantului în raport de emiterea deciziei de recalculare de către M. A. N. și nu de către C. de P. Sectorială a M. A. N., Curtea constată că decizia de recalculare contestată a fost emisă la data de_, astfel încât susținerile recurentului reclamant privind emiterea acestei decizii după data de 23 decembrie 2010 apar ca fiind eronate.
În consecință, Curtea constată că nu se impune o analiză a argumentației prezentate de recurent în raport de intrarea în vigoare la data de_ a prevederilor art. 132 din Legea nr. 263/2010, întrucât decizia contestată în cauză a fost emisă de instituția competentă în conformitate cu prevederile art. 4 din Legea nr. 119/2010.
De asemenea, Curtea constată neîntemeiată și critica din recurs vizând suspendarea HG nr. 735/2010. Astfel, se reține că într-adevăr prin sentința civilă nr. 338/2010 a Curții de Apel C. s-a dispus suspendarea executării HG nr. 735/21 iulie 2010, însă prin acest motiv nu se aduc critici punctuale în ce privește modul de calcul a pensiei, pentru a se putea susține imposibilitatea verificării legalității modului de calculul a pensiei. Ceea ce contestă în cauză recurentul este în fapt trecerea de la un sistem de pensie la altul, de la pensia militară la pensia publică bazată pe Legea nr. 19/2000, or această trecere a fost reglementată de Legea nr. 119/2010, măsura fiind constituțională, legală și justificată, așa cum au arătat Curtea Constituțională a României, Înalta Curte de Casație și Justiție și CEDO în soluțiile date în cauzele vizând aceste măsuri, iar principiile modului de calcul al pensiei se regăsesc în Legea nr. 119/2010.
Procesul de recalculare a pensiei s-a realizat în temeiul Legii nr. 119/2010, astfel că nu prezintă relevanță faptul că prin hotărâre judecătorească au fost suspendate și, ulterior, anulate dispoziții ale HG nr. 735/2010, act normativ care reglementează doar metodologia efectivă de calcul a pensiei și nu pune în discuție trecerea la un nou sistem de stabilire a pensiilor militare.
Referitor la criticile formulate în recurs cu privire la fondul cauzei Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește controlul de constituționalitate al Legii nr.119/2010,
exercitat în temeiul art.146 lit. a din Constituție, prin Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, Curtea Constituțională a statuat că prevederile art. 1-5 și 12 din Legea nr. 119/2010 sunt constituționale, în raport cu dispozițiile constituționale ale art. 15 alin. (2) - neretroactivitatea legii, art. 16 - egalitatea în drepturi, art. 44 - dreptul de proprietate privată, art. 47 alin. (1) - nivelul de trai și dreptul la pensie, art. 53
- restrângerea exercițiului unor drepturi, art. 135 alin. (2) lit. f) privind obligația statului de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții.
Această orientare a instanței constituționale a fost exprimată și cu ocazia soluționării unor excepții de neconstituționalitate în cauze generate de aplicarea Legii nr.119/2010 - ex. Decizia nr.1579/_ .
Jurisprudența anterioară a Curții Constituționale în materie nu poate fi reținută de instanța de recurs, în condițiile în care instanța de contencios constituțional s-a pronunțat în mod diferit chiar în ceea ce privește dispozițiile legale invocate de recurent.
În ceea ce privește recursul în interesul legii referitor la aplicarea Legii nr. 119/2010,
Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 29/_ (aplicabilă pentru identitate de rațiune și în cazul recalculării pensiilor militare de stat, așa cum rezultă în mod expres din considerentele deciziei) a concluzionat, pe baza aspectelor analizate de către Curtea Constituțională prin Deciziile nr. 871 și nr. 873/2010 cu privire la neretroactivitatea legii și la discriminare, că
"(…)Instanțele judecătorești nu erau în drept să facă aprecieri asupra unor critici de neconstituționalitate, sub aspectul respectării principiului neretroactivității legii, formulate de părțile din litigiile deduse judecății și care au fost soluționate diferit.";
De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție a efectuat o analiză de compatibilitate cu art.1 din Protocolul nr.1, adițional la Convenție, reținând în esență că pensiile de serviciu, stabilite în temeiul actelor normative speciale în baza cărora cei vizați le încasau, reprezintă un "interes patrimonial" ce intră în
sfera de protecție a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, că Legea 119/2010 reprezintă o ingerință din perspectiva dreptului de proprietate, ingerință care este legală și urmărește un scop legitim.
Î. Curte a constatat însă că analiza cerinței privind existența "raportului rezonabil de proporționalitate" a fost sursa practicii neunitare ce a condus la inițierea prezentului recurs în interesul legii, întrucât instanțele nu au aplicat testul justului echilibru în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze; pe de altă parte, nici "ingerința" nu a fost analizată în toate cazurile din perspectiva "dreptului la respectarea bunurilor" (regula generală și, totodată, prima normă din art. 1 din Protocolul nr. 1), ci precum o încălcare de tipul "privării de proprietate" (cea de-a doua normă din același text).
Astfel, prin recalcularea pensiilor speciale, cei vizați și-au văzut limitat dreptul cu sume diferite care se încadrează procentual între 30% și 80%, uneori chiar mai mult, ca efect al suprimării beneficiului ce reprezenta suplimentul acordat de la bugetul de stat (deci, cu partea necontributivă) care a variat de la o categorie profesională la alta, iar în cadrul aceleiași categorii, de la o persoană la alta, potrivit condițiilor prevăzute de legea ce definea fiecare statut profesional în parte și calificarea fiecărui beneficiar pentru obținerea pensiei speciale; din analiza jurisprudenței atașate recursului în interesul legii se constată însă că instanțele judecătorești nu au stabilit în mod riguros, în concret, acest element ce reprezintă o circumstanță importantă în identificarea premiselor de analiză a raportului de proporționalitate, fiind util a se observa proporția reducerii beneficiului social în discuție pentru reclamantul cauzei, iar nu indicarea unei marje generale a diminuării pensiilor speciale pentru toate categoriile de persoane vizate de Legea nr. 119/2010.
Or, instanța europeană însăși, în aplicarea acestui test de proporționalitate, analizează situația reclamantului din fiecare cauză, determină anumite circumstanțe particulare în plângerile pe care le soluționează, se raportează în mod necesar la situația de fapt pe care ea însăși a reținut-o în legătură cu respectiva plângere și, numai pe baza acestui ansamblu de constatări, conchide asupra raportului de proporționalitate, fără a stabili vreodată o concluzie cu caracter general, chiar referitoare la o anumită categorie vizată de "ingerință", în afara statutului de "victimă" (dacă se au în vedere cauzele cu mai mulți reclamanți - de exemplu, Aizpurua Ortiz ș.a. împotriva Spaniei). Apoi, se reține că raportul de proporționalitate este compromis dacă acel reclamant suportă o sarcină individuală excesivă, exorbitantă, care excedează marjei de apreciere a statului în reglementarea aspectelor legate de politica sa socială (marjă care, în acest domeniu, este una extensivă); asemenea concluzii sunt stabilite, de exemplu, când reclamantul este lipsit total de respectivul beneficiu social ori când acestuia i-au fost suprimate integral mijloacele de subzistență.
În același timp, fără a fi limitative, în ansamblul circumstanțelor obiective de analiză, ar putea fi avute în vedere criterii precum indemnizația socială pentru pensionari (prevăzută de art. 7 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar) ori pensia medie lunară, după cum vor trebui identificate circumstanțele particulare ale cauzei.
Este esențial a se constata că în privința fiecărui reclamant în parte a fost depășit un anumit "prag de dificultate" pentru ca instanța europeană însăși să constate o încălcare a drepturilor ocrotite de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (cum se reține, de exemplu, în Decizia asupra admisibilității în Cauza Hasani
împotriva Croației).
Totodată, este necesar a se preciza că în analiza raportului de proporționalitate instanțele trebuie să urmărească raționamentul Curții Europene a Drepturilor Omului în plângerile vizând încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție și în care Curtea însăși a analizat tipuri de "ingerințe" în dreptul la respectarea bunurilor prin măsuri legislative adoptate de stat în prestațiile de asigurări sociale, iar nu să se recurgă la specia proximă (încălcări ale art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional, de tipul privării de proprietate) ori la alte cauze prin care au fost reclamate alte încălcări (chiar perspectiva analizării discriminării în legătură cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional având alți parametri de evaluare).
Î. Curte are în vedere jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (Cauza Hasani împotriva Croației - decizie de admisibilitate din 30 septembrie 2010, Cauza Rasmussen împotriva Poloniei, Cauza Banfield împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din 18 octombrie 2005, Cauza Callejas împotriva Spaniei din 18 iunie 2002 - decizie asupra admisibilității, Cauza Maggio ș.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011, Cauza Moskal împotriva Poloniei din 15 septembrie 2009, Cauza Kjartan Asmundsson împotriva Islandei) în cauze în care statele contractante au adoptat măsuri legislative prin care au suprimat sau au limitat, pentru viitor, plata unor pensii speciale sau a altor beneficii sociale aflate în plată.
În raport cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului reiese că stabilirea raportului de proporționalitate nu este decât o chestiune de apreciere în fiecare cauză în parte, în funcție de circumstanțele sale particulare.(…)";
Prin Decizia de inadmisibilitate din 7 februarie 2012 a Curții Europene a Drepturilor Omului în cauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma, E. a Tanko,
M. M. și L. Ghețiu împotriva României s-a reținut că:
"Curtea a reiterat că, deși articolul 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat (a se vedea, în special, Skorkiewicz c. Poloniei, decizia din 1 iunie 1999, nr. 39860/98; decizia Jankovic c. Croației, nr. 43440/98; decizia Kuna c. Germaniei, nr. 52449/99; Blanco Callejas c. Spaniei, decizia din 18 iunie 2002, nr. 64100/00, și Maggio și alții c. Italiei, 31 mai 2011, nr._ __ 6/08 și 56001/08, par. 55).
Statele părți la Convenție dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale. Curtea a reamintit, în acest sens, dată fiind cunoașterea directă a propriei societăți și a nevoilor sale, că autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil (Jankovic, citată anterior; Kuna, citată anterior, și Mihăieș și Senteș c. României, decizia din 6 decembrie 2011, nr. 44232 /11 și 44605/11). În speță, Curtea a subliniat că reforma sistemelor de pensii a fost fundamentată pe motivele obiective invocate la adoptarea Legii nr. 119/2010, și anume contextul economic actual și corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii.
De asemenea, Curtea a luat act de faptul că pensia datorată reclamantelor, în baza contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, plătite de acestea în cursul anilor de serviciu, nu a fost în niciun fel afectată de reformă și acestea au pierdut doar suplimentul la pensie, care era acoperit integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care au beneficiat în calitate de personal auxiliar al instanțelor.
În această privință, Curtea a considerat că reducerea pensiilor reclamantelor, deși substanțială, constituia o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de Legea nr. 19/2000, pentru a echilibra bugetul și a corecta diferențele existente între sistemele de pensie. Ca și Curtea Constituțională, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate.
De asemenea, Curtea a reținut că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale, dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu.
În ceea ce privește diferența de tratament, în raport de alte categorii de pensionari, Curtea a constatat că o diferență este discriminatorie, în sensul art. 14 din Convenție, în cazul în care nu are nici o justificare obiectivă și rezonabilă. În speță, Curtea Europeană a reținut faptul că foștii polițiști se bucură în continuare de un mod de calcul favorabil al pensiilor lor, dar acest lucru ține, de asemenea, de marja de apreciere a statului. În orice caz, trebuie remarcat faptul că această diferență nu este una lipsită de justificare, iar Curtea Constituțională a concluzionat că natura profesiei constituie motivul acordării anumitor privilegii. Având în vedere aceste considerente, Curtea a considerat că măsurile criticate de reclamante nu le-au determinat pe acestea să suporte o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate și nu au fost
în mod nejustificat discriminate în comparație cu alți pensionari.";
De asemenea, în cauza Abaluță și alții împotriva României, Curtea a respins ca inadmisibilă cererea reclamanților, pensionari militari, prin care aceștia s-au plâns de faptul că măsurile legislative adoptate prin Legea nr. 119/2010, HG nr. 735/2010 și ulterior prin OUG nr. 1/2011, ce au avut ca efect diminuarea pensiilor lor, încalcă prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție și art. 14 din Convenție.
Astfel, Curtea a reținut faptul că Statele părți la Convenție se bucură de o mare marjă de apreciere în ceea ce privește reglementarea politicilor sociale iar reducerea pensiilor reclamanților a constituit o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de Legea nr. 263/2010, pentru a echilibra bugetul de Stat și a corecta diferențele existente între diferitele sisteme de pensie. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate și, de asemenea, că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv iar durata în care reclamanții au prestat serviciul militar a fost asimilată perioadelor de cotizație în sensul legii.
În ceea ce privește diferența de tratament, în raport de alte categorii de pensionari, Curtea a constatat că o diferență este discriminatorie, în sensul art. 14 din Convenție, în cazul în care nu are nici o justificare obiectivă și rezonabilă.
În raport de aceste dezlegări și statuări obligatorii
, Curtea de Apel apreciază ca fiind nefondate criticile invocate în recurs cu privire la încălcarea dreptului de proprietate, existența unei discriminări, încălcarea principiului dreptului câștigat, încălcarea principiului previzibilității legii, încălcarea principiului neretroactivității.
De asemenea, Curtea reține că instanța de fond a făcut o corectă apreciere a probelor în analiza în concret a raportului de proporționalitate între scopul urmărit și mijloacele de realizare, apreciind că, în raport de cuantumul pensiei stabilite în favoarea reclamantului, cuantum care este superior față de cel al salariului mediu pe economie și având în vedere că reclamantul nu a invocat alte criterii care să fie avute în vedere la stabilirea raportului de proporționalitate, nu se poate reține că reclamantul suportă o sarcină individuală excesivă, de natură a aprecia că nu ar fi respectat raportul de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit.
În raport de aceste considerente, Curtea de Apel constată că sentința instanței de fond a fost pronunțată cu interpretarea corectă a probelor administrate în cauză și cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor legale, și în consecință, în temeiul art. 312 alin. 1 C.proc.civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul S. C. împotriva sentinței civile nr. 1758/F din_ pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosar nr._ /a1, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
D. C. G. G. -L. T. I. T.
GREFIER
N. N.
Red.GLT/dact.MS 2 ex./_ Jud.fond: C.I.
| ← Sentința civilă nr. 5471/2013. Recalculare pensie. Asigurări... | Sentința civilă nr. 15655/2013. Recalculare pensie. Asigurări... → |
|---|
