Decizia civilă nr. 4549/2013. Alte cereri. Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 4549/R/2013
Ședința publică din 26 noiembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: S. D. JUDECĂTOR: D. G.
JUDECĂTOR: D. C. G. GREFIER: C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta C. J. DE P. C. împotriva sentinței civile nr. 12676 din 12 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, privind și pe reclamanta intimată R.
A., având ca obiect alte cereri - contestație decizie de dare în debit.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta reclamantei intimate R. A., avocat A. Rițiu, în substituirea doamnei avocat M. -D. Frențiu, lipsă fiind reprezentantul pârâtei recurente și reclamanta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantei intimate și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 21 noiembrie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, reclamanta intimată R. A. a depus la dosar întâmpinare.
Reprezentanta reclamantei intimate depune la dosar împuternicirea avocațială a avocatului titular, respectiv a doamnei avocat M. -D. Frențiu, precum și delegație de substituire și arată că nu mai are alte cereri de formulat. Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra
recursului.
Reprezentanta reclamantei intimate solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea în întregime a hotărârii atacate, ca fiind temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
Arată că partea pe care o reprezintă, respectiv R. A., nu a făcut niciodată o cerere pentru acordarea pensiei de urmaș, nefiind constituit un dosar în acest sens
Legea nr. 263/2010 reglementează distinct drepturilor copiilor la pensia de urmaș, respectiv prin art. 84, față de drepturile soțului la această pensie de urmaș, care este reglementată prin art. 85 și art. 86.
Arată că atât dosarul de constituire a pensiei de urmaș cât și decizia de restituire a cărei anulare reclamanta o solicită este întemeiată pe dispozițiile art. 86. Decizia de restituire a pensiei de urmaș nu specifică în concret și în fapt care sunt motivele pentru care se solicită restituirea acestei sume și de ce se consideră că a fost achitată nelegal, doar face referire la faptul că s-ar fi încălcat dispozițiile art. 86.
Solicită a se observa faptul că art. 86 se referă la dreptul soțului la pensia de urmaș și nu al copilului și nu poate fi primită afirmația conform căreia R. Iulișca ar fi primit sumele de bani în calitate de tutore al lui R. A. deoarece este mama acesteia și că aceasta este semnificația acestei mențiuni făcute de tutore, având în vedere faptul că în anul 2001, la momentul la care s-a constituit dosarul de acordare a pensiei de urmaș R. A. avea vârsta de 24 de ani, nu era minoră și nu se afla în vreun caz special de tutelă.
Arată că deși i s-a pus în vedere de multe ori pârâtei recurente C. J. de P. C. să depună la dosar dovada că au fost efectiv plătite aceste sume de bani, deoarece reclamanta intimată nu putea să facă dovada unui fapt negativ, nu a fost depus la dosar nici un act din care să rezulte faptul că sumele de bani a căror restituire se solicită au fost achitate reclamantei, ci doar un centralizator care nu are o asemenea valoare.
Mai arată că nu există cerere de acordare a pensiei de urmaș pe numele reclamantei intimate R. A. și nu se poate susține faptul că în anul 2001 ar fi fost pusă sub tutelă, neexistând nici un act în acest sens, dimpotrivă reclamanta intimată avea 24 de ani și se afla în continuarea studiilor universitare, iar reclamantei intimate din prezenta cauză nu i-a fost plătită această pensie de urmaș a cărei restituire se solicită.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
În urma deliberării, reține că
prin cererea înregistrată la data de_, reclamanta R. A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C. J. de P.
C., anularea Deciziei nr. 184599/_ și anularea obligației de plată a sumei de 14473 lei reprezentând drepturi încasate necuvenit pe perioada 01.05.209-_ .
Ulterior, reclamanta si-a precizat contestația arătând că solicită obligarea pârâtei si la plata cheltuielilor de judecată (f.8-11).
Prin sentința civilă nr. 12676/_ a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr._
, s-a admis acțiunea formulata si precizata de reclamanta R.
A., împotriva pârâtei C. J. DE P. C. si in consecința, a fost anulată Decizia nr.184959/_ emisa de parata și obligația de plata a sumei de
14.473 lei, reprezentând drepturi încasate necuvenit pentru perioada_ -_ și a fost obligată parata sa achite reclamatei suma de 700 lei cheltuieli de judecata.
Soluția menționată a avut la bază următoarele considerente:
Prin Decizia nr.184959/_, reclamanta a fost obligată să restituire suma de 14.473 lei reprezentând drepturi încasate necuvenit în perioada _
-_ (f.3).
Analizând actele depuse la dosarul cauzei instanța a constatat că singura decizie emisă pe numele reclamantei este decizia nr.184959/_ privind suspendarea plății pensiei V31 și/sau a indemnizației pentru însoțitor(f.17).La dosarul cauzei nu există nici o decizie de stabilirea pensiei de urmaș a acesteia, așa cum arată pârâta în adresa 1585/_, ci doar privindu-i pe numiții R.
V. și R. Ilișca Tut (f. 18,27,72).
Potrivit dispozițiilor art. 107 alin.1 si alin.2 din Legea nr. 263/2010 în situația în care, ulterior stabilirii și/sau plății drepturilor de pensie, e constată diferențe între sumele stabilite și/sau plătite și cele legal cuvenite, casa teritorială de pensii operează din oficiu sau la solicitarea reclamantului,
modificările care se impun, prin decizie de revizuire. Sumele se recuperează în termenul general de prescripție, calculat de la data constatării diferențelor, prin decizia emisă în acest sens care constituie titlu executoriu.
Valorificarea drepturilor casei județene de pensii de recuperare a sumelor încasate necuvenit de către asigurat este adevărat că trebuie să se înscrie în termenul legal de 3 ani de la data plății sumei necuvenite, calculat însă pentru fiecare lună în parte.
Intimata a depus la dosarul cauzei buletinul de calcul al sumelor încasate necuvenit si Decizia nr. 184959/_ prin care s-a dispus suspendarea plății pensiei si/sau indemnizației pentru însoțitor, fără a depune decizia privind plata acestei indemnizații. (f.13).
Analizând materialul depus la dosarul cauzei, instanța a constatat că pe numele reclamantei nu a fost emisă nicio decizie de pensie. Astfel, Decizia nr. 184959/_ o privește pe numita R. Ilisca Tut, iar Decizia nr.184959/_ privind acordarea pensiei de urmaș de asemenea a fost emisă pe numele aceleiași persoane (f.27,78, 82-83).
Față de cele ce preced, instanța, in baza art. 153 lit. f si lit. g coroborat cu prevederile art. 156 din Legea nr. 263/2010, a admis acțiunea potrivit dispozitivului. Fiind în culpă procesuală instanța a obligat pârâta să-i achite reclamantei suma de 700 lei reprezentând cheltuieli de judecată, onorariu avocațial.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C. J. de P. C. ,
solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, cu consecința respingerii acțiunii.
Pârâta arată că decizia contestată a fost emisă în baza unui dosar de pensie de urmaș, R. V. fiind numele susținătorului decedat-tata, iar R. Ilisea Tut semnifica tutorele reclamantei beneficiare - mamă, mențiunile în acest sens regăsindu-se în buletinul de calcul.
De asemenea, pârâta face trimiteri la dispozițiile art. 118 din Legea nr. 263/2010, subliniind că reclamanta a realizat venituri conform adeverinței _
.
În drept, invocă dispozițiile art. 299,3041, 304 pct. 9, 312 Cod de procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată, intimata R. A.
a solicitat respingerea recursului și menținerea în întregime a sentinței recurate ca fiind temeinică și legală și corect motivată.
În esență, aceasta arată că temeiul de drept - art. 86 din Legea 263/2010, reținut în decizia contestată reglementează dreptul la pensiei de urmaș al soțului supraviețuitor și, nicidecum, nu are drept temei eludarea prevederilor art. 84.
Nu este pertinentă nici teza calității de tutore a d-nei R. Iulișca Tut (mama reclamantei), întrucât la data emiterii deciziei de pensionare, respectiv 2001, reclamanta era majoră, având vârsta de 24 de ani.
De asemenea, recurenta nu a făcut dovada plății către reclamantă a drepturilor de pensie de urmaș, singurele acte depuse de către aceasta constând în buletinul de calcul al drepturilor încasate necuvenit și centralizator privind evoluția pensiei, înscrisuri care, potrivit legii, nu fac proba plății efective.
Menționează că mama ei, numita R. Iulișca Tut este beneficiara pensiei de urmaș după defunctul ei tată, în calitate de soție supraviețuitoare, și, prin urmare, eventualele erori cu privire la stabilirea drepturilor de pensie trebuie să-i fie imputate acesteia.
Nu au fost administrate probe noi.
Recursul este nefondat.
Prin prezentul demers, reclamanta intimată R. Anuța contestă decizia nr. 184959/_ emisă de către pârâta recurentă CJP C. (f. 3 fond), prin care i s-a stabilit un debit în sumă totală de 14473 lei, aferent perioadei_ - _
, reprezentând pensie de urmaș.
Art. 86 din Legea nr. 263/2010, care constituie temeiul de drept al deciziei de dare în debit, reglementează pensia de urmaș a soțului supraviețuitor, respectiv statuează că "(1) Soțul supraviețuitor are dreptul la pensie de urmaș, indiferent de vârstă, pe perioada în care este invalid de gradul I sau II, dacă durata căsătoriei a fost de cel puțin un an.
(2) Soțul supraviețuitor are dreptul la pensie de urmaș, indiferent de vârstă și de durata căsătoriei, dacă decesul soțului susținător s-a produs ca urmare a unui accident de muncă sau a unei boli profesionale și dacă nu realizează venituri lunare dintr-o activitate profesională pentru care asigurarea este obligatorie ori dacă acestea sunt mai mici de 35% din câștigul salarial mediu brut, prevăzut la art. 33 alin. (5).
Aceste dispoziții nu sunt însă aplicabile reclamantei intimate R. Anuța, câtă vreme calitatea de soț supraviețuitor a defunctului ei tată - R. V. o are mama acesteia, numita R. Iulisca Tut.
Prin urmare, eventualele debite generate de încasarea necuvenită cu titlu de pensie de urmaș a unor sume de bani, fundamentate pe prevederile art. 86 pot fi imputate numitei R. Iulisca și, nicidecum, fiicei acesteia, reclamanta intimată R. Anuța, în privința celei din urmă putând intra în discuție dispozițiile art. 84 din Legea nr. 263/2010 care reglementează pensia de urmaș cuvenită copiilor.
De asemenea, Curtea constată că deși prin dispozițiile art. 103 din Legea nr. 263/2010, legiuitorul a prevăzut expres că beneficiul pensiei se acordă numai la cerere, aspect cunoscut, de altfel, și de către recurenta pârâta, la dosarul cauzei se regăsesc doar decizii privind recalcularea pensiei de urmaș acordată numitei R. Iulisca Tut (f. 27, 28, 72, 78, fond), nefiind depus nici un astfel de înscris care să emane de la reclamanta intimată, deși o asemenea solicitare trebuia să se regăsească la pretinsul dosar de acordare a pensiei de urmaș.
Susține recurenta pârâtă că pensia de urmaș a fost acordată reclamantei intimate ca urmare a cererii formulate de către mama acesteia, în calitate de tutore, alegație care însă nu poate fi primită, întrucât, pe de o parte, decizia de recuperare a sumelor încasate necuvenit trebuia să aibă ca temei încălcarea reglementărilor în temeiul cărora a fost acordată pensia, respectiv încălcarea art. 84 din Legea nr. 263/2010 și nu încălcarea prevederilor art. 86 din același act normativ, iar pe de altă parte, la data emiterii deciziei de pensionare_ (f. 82 fond), reclamanta intimată (născută în_ ) era majoră, având capacitate deplină de exercițiu.
În fine, potrivit art. 179 al. 1 din Legea nr. 263/2010 "Sumele încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale se recuperează de la beneficiari în termenul general de prescripție de 3 ani";, însă în cauză nu s-a făcut dovada plății vreunei sume de bani cu titlu de pensie de urmaș către reclamanta intimată, la dosar regăsindu-se doar decizia de suspendare a plății pensiei pentru însoțitor(f. 13 fond), decizia de dare în debit contestată(f. 14 fond) și buletinul de calul aferent (f. 15 fond), înscrisuri care nu fac dovada plății în sensul evocat de către recurenta pârâtă.
Prin urmare, în lipsa unei cereri care să justifice acordarea beneficiului pensiei de urmaș, respectiv a unei decizii de acordare a unei asemenea pensii,
emiterea unei decizii de obligare a reclamantei intimate la restituirea unor sume de bani primite cu acest titlu apare ca lipsită de fundament.
Pentru toate aceste considerente, constatând că prima instanță a pronunțat o soluție legală și temeinică, Curtea va respinge ca nefondat recursul, reținând în acest sens dispozițiile art. 312 al.1 Cod de procedură civilă.
Fără cheltuieli de judecată
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C. J. DE P. C. împotriva sentinței civile nr. 12676 din_ a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||
S. | D. D. | G. | D. C. G. |
GREFIER
C. M.
Red.DG/dact.MS 2 ex./_ Jud.fond: E.B.
| ← Sentința civilă nr. 8670/2013. Alte cereri. Asigurări sociale | Decizia civilă nr. 1053/2013. Alte cereri. Asigurări sociale → |
|---|
