Decizia civilă nr. 3702/2013. Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3702/R/2013
Ședința publică din data de 25 septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. M. JUDECĂTORI: S. -C. B.
I. A-R. M.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul C. I. împotriva sentinței civile nr. 1183 din 4 martie 2013, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr._, privind și pe pârâții intimați M. A. N. B. și CASA DE PENSII S. A M. UI A. N. B., având ca obiect anulare decizie de revizuire.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul pârâților intimați, consilier juridic Rîndașu Costică.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 5 septembrie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea pârâților intimați întâmpinare.
Reprezentantul pârâților intimați arată că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâților intimați solicită respingerea recursului pentru motivele invocate în întâmpinarea formulată, arătând doar că recurentul critică soluția instanței de fond sub aspectul că ar fi avut o hotărârea definitivă și irevocabilă prin care s-a stabilit cuantumul pensiei, fără a observa că în Metodologia de calcul privind revizuirea pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, la art. 20 se stipulează că pensiile al căror cuantum a fost stabilit prin aplicarea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile se revizuiesc după caz potrivit acestei metodologii. Fără cheltuieli de judecată.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1183 din 4 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr._
s-a respins ca nefondată acțiunea reclamantului C.
I. împotriva pârâților M. A. N. B. și C. de P. S. a M.
A. N. pentru anularea deciziei de revizuire nr. 94505 din_ .
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut în privința excepției lipsei calității procesuale a M. ui A. N. faptul că art.1 alin.(1) din H.G.233/2011 prevede faptul că "Casele de pensii sectoriale sunt structuri de specialitate, cu personalitate juridică, înființate prin lege, în subordinea M. ui A. N. .
Potrivit art. 8, alin.(1) lit. b) Casele de pensii sectoriale stabilesc drepturile de asigurări sociale prevăzute de lege, emit decizii de pensie pe care le comunică solicitanților, în termenele prevăzute de lege";.
Prin urmare, M. A. N. nu are atribuțiuni în materia emiterii deciziilor privind drepturile de asigurări sociale și în consecință excepția lipsei calității sale procesuale a fost admisă.
Pe fondul cauzei instanța a reținut faptul că potrivit art.1 din OUG nr.1/2011 s-a stabilit ca pensiile recalculate în baza Legii nr.119/2010 să fie revizuite din oficiu până la data de_, pe baza actelor doveditoare ale veniturilor realizate lunar de beneficiari.
În temeiul art. 10 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, a fost abrogată Hotărârea de Guvern nr.735/2011.
Astfel, procedura de revizuire a pensiilor recalculate a vizat toate acele pensii care au fost calculate parțial sau integral pe baza salariului mediu brut pe economie, urmând ca, pentru identificarea actelor necesare instituțiile cu atribuții în domeniu să depună toate diligențele în acest scop fără ca persoana să fie împiedicată să contribuie la această operațiune.
În conformitate cu prevederile art.6 alin.1 ,, pensiile recalculate pe baza documentelor care atestă veniturile realizate și a salariului mediu brut pe economie sau exclusiv pe baza salariului mediu brut pe economie pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare și ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele aflate în plată în luna decembrie 2010 se mențin în plată în cuantumurile avute în luna decembrie 2010 începând cu luna ianuarie 2011 până la data emiterii deciziei de revizuire.
Întreaga Lege nr. 119/2010, conformându-se dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție, afectează pensiile speciale doar pe viitor și numai în ceea ce privește cuantumul acestora. Celelalte condiții privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie și vârsta eligibilă, nu au fost afectate de noile reglementări. Dispozițiile legale criticate nu au impietat cu nimic asupra calității de pensionar dobândite în temeiul reglementărilor legale în vigoare la momentul emiterii deciziei de pensionare. Astfel, această decizie a fost o faptă constitutivă a unei situații juridice realizate înainte de o eventuală intrare în vigoare a prevederilor criticate. A rezultat că, sub aspectul cuantumului pensiei, efectele acestei decizii de pensionare rămân câștigate pe toata perioada cuprinsă între emiterea deciziei de pensionare și momentul la care a intrat în vigoare legea. Doar dacă prezenta lege ar fi diminuat sau crescut cuantumul pensiei aflate în plată pe perioada menționată, aceasta cu siguranță ar fi fost retroactivă, încălcând art. 15 alin. (2) din Constituție, întrucât ar fi desființat o facta praeterita.
Pensia de serviciu este compusă, principial, din doua elemente, indiferent de modul de calcul specific stabilit de prevederile legilor speciale, și anume: pensia contributiva și un supliment din partea statului care, prin adunarea cu pensia contributiva, să reflecte cuantumul pensiei de serviciu stabilit în legea speciala. Acordarea acestui supliment ține de politica statului în domeniul asigurărilor sociale și nu se subsumează dreptului constituțional la pensie, ca element constitutiv al acestuia. Obligația statului este aceea de a nu reduce cuantumul pensiei sub nivelul stabilit în sistemul general de pensionare, întrucât, prin calitatea de asigurat la sistemul de asigurări sociale, persoana în cauza și-a garantat dreptul la pensia de drept comun tocmai prin plata contribuțiilor. Este un drept pe care l-a obținut și realizat prin plata contribuțiilor legal datorate. De asemenea, nu a existat un drept constituțional la pensie de
serviciu, astfel încât, cu privire la suplimentul acordat de stat, nu se poate susține că a fost un drept viitor câștigat ad aeternam din moment ce a fost sub condiție.
Având în vedere că pensiile de serviciu nu au reprezentat un privilegiu, ci au o justificare obiectivă și rațională, acestea pot fi eliminate doar dacă există o rațiune, o cauză suficient de puternică spre a duce în final la diminuarea prestațiilor sociale ale statului sub forma pensiei. Or, în cazul Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri în domeniul pensiilor, o atare cauza o reprezintă necesitatea reformării sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea
inechităților existente în sistem și, nu în ultimul rând, situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul, deci atât bugetul de stat, cât și cel al asigurărilor sociale de stat. Astfel, această măsură nu poate fi considerată ca fiind arbitrară; de asemenea, textul criticat nu impune o sarcină excesivă asupra destinatarilor ei, ea aplicându-se tuturor pensiilor de serviciu, nu selectiv, nu prevede diferențieri procentuale pentru diversele categorii cărora li se adresează pentru a nu determina ca una sau alta să suporte mai mult sau mai puțin măsura de reducere a venitului obținut dintr-o atare pensie.
Mai mult, și Curtea Europeana a Drepturilor Omului, spre exemplu, în hotărârile din 8 decembrie 2009 și din 31 mai 2011, pronunțate în cauzele Munoz Diaz împotriva Spaniei, paragraful 44, respectiv Maggio și alții împotriva Italiei, paragraful 55, a reiterat jurisprudența sa cu privire la faptul că drepturile decurgând din sistemul de asigurări sociale sunt drepturi patrimoniale protejate de art. 1 din Protocolul adițional la Convenție, dar acest lucru nu înseamnă că
implică un drept la dobândirea proprietarii sau la o pensie într-un anumit cuantum (a se vedea, în același sens, și hotărârile din 12 octombrie 2004 și 28 septembrie 2004, pronunțate în cauzele Kjartan Asmundsson împotriva Islandei, paragraful 39, respectiv Kopecky împotriva Slovaciei, paragraful 35). Reducerea sau încetarea plății unui anumit cuantum al beneficiului acordat poate constitui o intervenție în privința bunului ce trebuie justificată (Maggio și alții împotriva Italiei, paragraful 58). Curtea a arătat că sistemul de securitate socială este expresia solidarității societății în raport cu membrii săi vulnerabili (Maggio și alții împotriva Italiei, paragraful 61), aspect esențial pe care Curtea de la Strasbourg l- a luat în seama atunci când a analizat dacă restrângerea adusă implică o sarcină individuală excesivă.
Astfel, prin decizia nr. 44/2012 Curtea Constituțională a constatat că eliminarea pensiilor de serviciu reglementată de Legea nr. 119/2010 nu a reprezentat o sarcină individuală excesivă, această sarcină fiind suportată de cvasimajoritatea personalului angajat în domeniul public care beneficia de astfel de pensii în egala măsura (spre deosebire de cele reținute de Curtea Europeana a Drepturilor Omului în Cauza Kjartan Asmundsson împotriva Islandei, precitată). Ajustarea dictata de principiul contributivității nu numai că elimina un beneficiu suplimentar acordat unor angajați ai statului, dar îi integrează pe cvasimajoritatea acestora într-un sistem unic de pensii publice. Totodată, conform jurisprudenței Curții, dreptul la pensie nu este afectat decât atunci când este redusă pensia contributiva; or, în cauza de față, nu s-a pus o atare problemă, pensia contributiva nefiind în niciun fel afectată sau restrânsă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul C. I.
solicitând respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a M. ui A. N., modificarea sentinței în sensul anulării Deciziei de revizuire a pensiei nr. 97505/_ .
În motivarea recursului, recurentul a arătat că hotărârea recurată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, pentru următoarele considerente:
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a arătat că există identitate între entitatea împotriva căreia formulez pretenții și pârâtul M. A.
N. . Cu alte cuvinte între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic supus judecății, există identitate. Soluția se justifică și prin aceea că în eventualitatea admiterii acțiunii, pârâtul M. A.
N. este cel care trebuie să cuprindă în buget și mai apoi să aloce sumele de bani reprezentând diferența dintre "pensia inițială" și "pensia revizuită". Ca atare, împrejurarea că pârâtul de rândul 2 (C. de P. S. ) are personalitate juridică proprie nu impietează asupra calității procesuale pasive a pârâtului de rândul 1, întrucât doar în această ipoteză hotărârea judecătorească i-ar putea fi opozabilă.
Prin hotărârea recurată, Tribunalul Sălaj nu s-a pronunțat deloc în dispozitiv asupra excepției, rezumându-se a face referire în considerentele hotărârii cu privire la faptul că excepția "va fi admisă".
Pe fondul cauzei, Tribunalul Sălaj a respins ca nefondată acțiunea argumentând faptul că diminuarea pensiei sub aspectul cuantumului a fost legitimă, statul neavând obligația menținerii în plată a cuantumului inițial de vreme ce pensia a trecut în sfera sistemului unic de pensii publice, nemaifiind în categoria pensiilor de serviciu. Pe de altă parte, instanța și-a motivat hotărârea prin faptul că acea componentă contributivă nu a fost afectată.
În speță, "pensia inițială" a fost stabilită în cuantumul ce i se cuvenea și a fost plătită în acest cuantum în urma unui litigiu pe care l-a avut cu M. A.
N. . Astfel, prin Sentința civilă nr. 4783/_ a Tribunalului B., s-a admis contestația formulată, instanța dispunând ca la stabilirea pensiei să se includă și indemnizația de dispozitiv de 25 % avută la data trecerii în rezervă. Sentința a devenit irevocabilă prin respingerea recursului M. ui A. N. (Decizia civilă nr. 1712/_ ), astfel că i s-a calculat o pensie în cuantum de 6446 lei.
Cuantumul pensiei fiind stabilit în baza unei hotărâri irevocabile, aceasta constituie un "bun" în accepțiunea CEDO, iar diminuarea cuantumului pensie reprezintă în mod evident o încălcarea a dreptului de proprietate, ce atrage implicit încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție.
Statul român a fost condamnat pentru încălcarea art. 6 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție, întrucât s-a încălcat grav principiul securității raporturilor juridice, prin aceea că situația juridică statuată în urma unei hotărâri irevocabile nu a fost respectată.
În acest sens, într-o cauză pilot (Brumărescu împotriva României, idem V. scu contra României) instanța europeană a sancționat ingerința statului în privarea de proprietate a reclamanților, aceasta fiind atât excesivă cât și nejustificată. În aceste cauze, Curtea a observat în mod judicios faptul că reclamanții aveau o speranță legitimă în a crede că situația juridică a fost tranșată în favoarea lor, pe baza unor hotărâri care le-au recunoscut dreptul de proprietate, peste care s-au suprapus însă ingerințe ale statului, care în mod evident au fost cenzurate și sancționate de instanța europeană.
De remarcat este faptul că argumentele recurentului sunt diferite de ale altor reclamanți care au promovat acțiuni cu același obiect, diferențierea constând în aceea că dreptul la pensie în cuantum de 6446 lei a stabilit prin Decizia nr. 0120078, la baza căreia a stat Sentința civilă nr. 4783/2010, aspect care s-a consemnat în mod expres în partea superioară de Deciziei.
În speță, o hotărâre irevocabilă care constituie un "bun" în jurisprudența CEDO nu e respectată, consecința firească fiind încălcarea flagrantă a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție, aceste prevederi având prioritate când vin în concurs cu normele interne.
Pe de altă parte, în ipoteza în care recursul s-ar respinge, s-ar crea o situație nefirească în care să existe două hotărâri definitive potrivnice, remediul procesual constituindu-1 exercitarea unei noi căi extraordinare de atac - revizuirea.
Pârâtul M. A. N. a formulat întâmpinare
prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs și prin prisma apărărilor din întâmpinare, Curtea reține următoarele:
Reclamantul a fost beneficiarul unei pensii militare de stat stabilită conform Legii nr. 164/2001 prin decizia de pensie nr. 0120078/2010 (f. 23 dosar fond).
În aplicarea Legii nr. 119/2010, drepturile de pensie cuvenite reclamantului au fost recalculate începând cu data de 1 ianuarie 2011, prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului pensiei în funcție de veniturile realizate, fiind emisă decizia nr. 94505/_ .
Prin decizia civilă nr. 157/R din 16 ianuarie 2012 pronunțată în recurs de Curtea de A. C. în dosarul nr._, s-a menținut sentința civilă nr. 4019/2011 a Tribunalului Sălaj prin s-a respins contestația formulată de reclamant împotriva deciziei de recalculare a pensiei emisă în temeiul Legii nr. 119/2010.
Pentru a pronunța această soluție, raportându-se la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța a apreciat că nu s-a produs o încălcarea a prevederilor art. 1 Protocolul nr. 1 și că măsura recalculării pensiei militare a reclamantului în temeiul art. 1 lit. c din Legea 119/2010 intră în marja de apreciere a statului cu privire la reglementarea politicilor sociale și economice. De asemenea, au fost înlăturate criticile reclamantului referitoare la discriminarea sa în raport de alte categorii socio-profesionale, la încălcarea principiului neretroactivității, la încălcarea dreptului de proprietate și la caracterul permanent al dreptului câștigat de a beneficia de pensia militară în cuantumul stabilit în baza Legii nr. 164/2001.
După apariția OUG nr. 1/2011, pârâta C. de P. S. a M. ui A.
N. a emis decizia nr. 94505 din data de 14 aprilie 2011 (f. 84 dosar fond), prin care au fost revizuite drepturile de pensie ale reclamantului, stabilindu-se începând cu data de 1 ianuarie 2011 un cuantum brut al pensiei de 4.070 lei.
Ulterior, prin decizia nr. 94505/_ (f. 65 dosar fond) au fost din nou revizuite drepturile de pensie ale reclamantului, stabilindu-se începând cu data de 1 ianuarie 2011 un cuantum brut al pensiei de 4.076 lei, iar prin decizia nr. 94505/_ - contestată în prezenta cauză (f. 48 dosar fond) - s-a stabilit tot începând cu data de 1 ianuarie 2011 un cuantum brut al pensiei de 4.184 lei.
Așadar, prin decizia nr. 94505/_ emisă de C. de P. S. a M. ui A. N., nu a fost revizuită în temeiul OUG nr. 1/2011 pensia militară de stat pe care reclamantul a avut-o anterior datei de_, ci a fost revizuită pensia acestuia stabilită prin decizia recalculare nr. 94505/_ emisă în temeiul Legii nr. 119/2010.
Rațiunea emiterii OUG nr. 1/2011, astfel cum rezultă și din expunerea de motive a actului normativ, a fost de a da deplină eficiență principiului contributivității prin luarea în considerare a veniturilor realizate de pensionari pe parcursul întregii activități și nu de a transforma militară de stat în pensie în sistemul public de asigurări sociale.
Deși în cauză nu există autoritate de lucru judecat, reclamantul prin acțiunea de față contestă decizia de revizuire din data de 2 iulie 2012 și solicită anularea acestei decizii invocând prin cererea de chemare în judecată aceleași
aspecte, și anume încălcarea dreptului de proprietate prin prisma art. 1 din Protocolul 1 al Convenției europene a drepturilor omului, coroborat cu art. 14, încălcarea principiului neretroactivității, încălcarea principiului discriminării, lipsa caracterului previzibil și accesibil al legii, ca și în cazul contestației îndreptată împotriva deciziei de recalculare emisă în temeiul Legii nr. 119/2010.
Cu alte cuvinte, împrejurările pe care recurentul-reclamant le invocă în prezenta acțiune ca fiind motive de anulare a noii decizii de revizuire a pensiei din data de 2 iulie 2012 (respectiv că măsura eliminării pensiei militare este nelegală deoarece ea constituie un drept câștigat, că este discriminatorie, că măsura nesocotește principiul neretroactivității legii, că măsura a adus atingere unui bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție, fără să existe o justificare rezonabilă sau un raport de proporționalitate între măsura luată și mijloacele folosite), au fost verificate și cenzurate în litigiul finalizat irevocabil, care a statuat, așa cum s-a arătat mai sus, că pârâta a emis în mod legal decizia de recalculare a pensiei în temeiul Legii nr. 119/2010.
Așa fiind, recurentul nu mai poate pune în discuție cele dezlegate în mod irevocabil sub aspectul modului în care a avut loc trecerea de la militară de stat stabilită în baza Legi nr. 164/2001 la pensia din sistemul public de pensii.
De altfel, o analiză a legalității deciziei de revizuire în raport de dispozițiile art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului trebuie justificată de elemente de fapt diferite de cele dezlegate în mod irevocabil prin hotărârea judecătorească prin care s-a constatat că decizia de recalculare emisă în baza Legii nr. 119/2010 este conformă exigențelor Convenției, ceea ce în speță nu s-a realizat.
Într-adevăr, prin Sentința civilă nr. 4783/_ a Tribunalului B., rămasă irevocabilă prin respingerea recursului, s-a admis contestația formulată de reclamant împotriva deciziei inițiale de acordare a pensiei militare de stat nr. 0120078/2009, instanța dispunând ca la stabilirea pensiei să se includă și indemnizația de dispozitiv de 25 % avută la data trecerii în rezervă, însă această împrejurare nu este de natură a conduce nulitatea deciziei contestate în prezenta cauză, deoarece prin decizia de revizuire nu s-a revizuit pensia militară de stat, ci pensia stabilită prin decizia de recalculare emisă în temeiul Legii nr. 119/2010 care a rămas irevocabilă prin respingerea contestație ce a format obiectul dosarului nr._ . În același timp, în cauză nu se poate reține nici existența în patrimoniul contestatorului a unui "bun" în sensul art. 1 din Primul Protocol la Convenția europeană a drepturilor omului, deoarece prin Sentința civilă nr.
4783/_ a Tribunalului B. nu s-a recunoscut dreptul reclamantului de a încasa permanent o pensie militară de stat în cuantumul prevăzut de Legea nr. 164/2001, ci doar s-a dispus includerea indemnizației de dispozitiv, ca parte componentă, în calculul pensiei și în condițiile prevăzute de acest act normativ.
În ceea ce privește motivul de recurs invocat prin care se critică admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a M. ui A. N., Curtea reține că, față de obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv contestarea unei decizii de pensie, în mod corect prima instanță a constat că pârâtul M. A.
N. nu are calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât conform art. 104, 106 din Legea 263/2010 deciziile de pensie sunt emise de casele teritoriale de pensii sau casele de pensii sectoriale, după caz, care, conform art. 132 din același act normativ, au personalitate juridică. Faptul că revizuirea pensiei recurentului s-a făcut în temeiul OUG nr. 1/2011, nu înlătură argumentarea de mai sus, întrucât din dispozițiile legale, respectiv art. 1 alin. 2 din OUG nr. 1/2011 rezultă că atribuția de emitere a deciziilor de revizuire revine caselor de pensii sectoriale. Într-adevăr, soluția de admitere a acestei excepții nu se regăsește în dispozitivul
sentinței, însă această împrejurare nu este de natură să atragă nulitatea sentinței, în cauză fiind vorba de o evidentă eroare materială.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel ca o va menține ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ. să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamant, în cauză nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul C. I. împotriva sentinței civile nr. 1183 din_ a Tribunalului Sălaj pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C. M. S. -C. B. I. A-R. M.
GREFIER
G. C.
Red. S.C.B.
Dact. V.R./2 ex _
Jud. fond: C. N. C.
| ← Sentința civilă nr. 11903/2013. Asigurări sociale | Decizia civilă nr. 1888/2013. Asigurări sociale → |
|---|
