Decizia civilă nr. 3928/2013. Asigurări sociale
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 3928/R/2013
Ședința publică din data de 8 octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. -C. B. JUDECĂTORI: I. -R. M.
C. M.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de pârâta C.
T. DE P. B. -N. împotriva sentinței civile nr. 1442 din 20 mai 2013, pronunțată de Tribunalul B. -N. în dosar nr._, privind și pe reclamanta intimată VRĂJMAȘ S. și pe pârâta intimată C. N. DE P. P.
B., având ca obiect asigurări sociale - contestație hotărâre.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 2 octombrie 2013, încheiere care face parte din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1442/F din 20 mai 2013 pronunțată de Tribunalul B.
-N. în dosarul nr._
s-a admis contestația formulată de contestatoarea VRĂJMAȘ S. în contradictoriu cu intimatele C. T. DE P. B. -N. și C. N. DE P. P. .
S-a anulat hotărârea nr. 1706/_ emisă de Comisia centrală de contestații din cadrul intimatei CNPP și decizia nr. 87535/_ emisă de C. T. de P. B. -N. și a fost obligată această intimată să emită o nouă decizie de recalculare a pensiei cuvenite contestatoarei în funcție de un punctaj mediu anual de 1.77570 puncte începând cu data de_ .
Intimatele au fost obligate să plătească în solidar contestatoarei suma de 880 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut, în esență, că reclamanta a beneficiat inițial de pensie anticipată începând cu data de_ stabilită prin decizia din_, iar apoi pensia acesteia a fost recalculată în temeiul OUG nr.4/2005 stabilindu-se punctaj mediu anual de 2.29670 puncte. Ulterior fiind efectuate din oficiu verificări s-a constat că la recalcularea din 2005 au fost greșit valorificate sporurile cu caracter permanent din adeverința nr. 8506/_ emisă de SC Prospecțiuni SA, situație în care intimata a emis deciziile nr. 87535/_ prin care a stabilit un punctaj de 1.72336 și nr. 87535/_ prin care a stabilit un punctaj de 1.56305 la care s-a adăugat punctajul realizat din aplicarea OUG nr.100/2008.
Intimata a emis decizia contestată nr.87535/_ prin care a stabilit un punctaj de 1.73956 și un cuantum de 1275 lei lunar, această decizie a fost contestată la Comisia centrală de contestații din cadrul CNPP care a respins contestația prin hotărârea contestată nr.1706/_ .
Tribunalul a dispus efectuarea unei expertize tehnice judiciare, iar prin concluziile sale expertul a stabilit că punctajul mediu anual a crescut la 1.77570 puncte de la cel stabilit prin decizie de 1.73956, și că la determinarea punctajului mediu anual intimata a avut în vedere sporurile indicate în adeverința nr.
8506/_ emisă de SC Prospecțiuni SA, mai puțin primele ce s-a acordat în perioada de cotizare f.190-202.
În cauză, s-a efectuat și completare la raportul de expertiză prin care expertul a răspuns la obiecțiunile formulate de contestatore și de către intimată, iar expertul și-a menținut concluziile, arătându-se în cazul obiecțiunilor intimatei că în adeverința menționată cuprinde sporurile și primele ce au făcut parte din veniturile pentru care s-a reținut și virat cotele CAS 2% și 3% pentru pensia suplimentară conform legilor în vigoare.
S-a invocat decizia nr. 19 din 10 decembrie 2012 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în interpretarea și aplicarea prevederilor art. 2 lit. e) și art. 164 alin. (2) și (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și pct. V din anexa la OUG nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat.
Tribunalul a arătat că această decizie a fost aplicabilă și în cauză, fiindcă sporurile și veniturile din adeverința nr.8506/_ în cazul contestatoarei se referă la perioada 1975-1995 și în adeverință angajatorul a indicat expres că sunt cuprinse sporurile și primele ce au făcut parte din veniturile pentru care s-a reținut și virat cotele CAS 2% și 3% pentru pensia suplimentară conform legilor în vigoare, situație în care la recalcularea drepturilor de pensie cuvenite contestatoarei aceste sporuri și prime trebuiau luate în considerare de intimate.
În temeiul art.274 și art.277 Cod procedură civilă, tribunalul a constatat că, față de admiterea contestației, intimatele se află în culpă procesuală și că acestea au un interes juridic comun în speță, motiv pentru care au fost obligate în solidar să plătească suma de 880 lei cheltuieli de judecată reprezentând contravaloare onorariu expert achitat de contestatoare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta C. T. DE P. B. -
N.
solicitând modificarea sentinței de fond și respingerea acțiunii.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că în instanța de fond a încălcat prevederile consacrate atât de Legea iar. 19/2000 (art.164) cât și de Legea nr. 263/2010 (art.2 lit. c, art. 165 alin. 1 alin. 2 coroborat cu art. 127 alin. 1 din norme).
Decizia Înaltei Curți, nu poate constitui suficient temei în motivarea instanței de fond, dispozițiile instanței fiind în contra și peste prevederile legii referitoare la valorificarea primelor, contravenind principiului contributivității și nu circumscriind lui, deoarece mențiunea de reținere și virare a contribuției de asigurări sociale din adeverința în discuție, făcută de angajator e generică și echivocă.
Prin definiție, această categorie de venituri-prime, e exclusă de la stabilirea punctajului, tocmai pentru faptul că sumele respective, anterior datei de_, nu erau luate în calculul reținerii și virării contribuției de asigurări sociale, deci nu puteau face legal obiectul reținerilor CAS- și prin urmare nu erau incluse în baza de calcul a pensiilor.
Prin sintagma «dacă au fost incluse în baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare», atât legiuitorul cât și Î. Curte, tocmai la aceste excepții de la legiferarea obligativității reținerilor CAS pentru astfel de sume-prime, se referă, știut fiind faptul că nu toate categoriile de venituri erau supuse reținerii contribuției de asigurări sociale și prin urmare, legal nu se poate confirma reținerea și nici includerea în baza de calcul a pensiilor. De altfel, însăși Curtea face precizarea că includerea sau neincluderea în baza de calcul a pensiilor și încasarea sau neîncasarea contribuției de asigurări sociale constituie o problemă de fapt, specifică fiecărui caz.
Temeiurile de drept invocate de către angajator în adeverința, nu sunt incidente reținerii contribuției de asigurări sociale, nici măcar raportat la perioada de încasare a Primelor (anii 1990-1995): adeverința sub acest aspect fiind neconformă cu prevederile legale în vigoare la data prestării activității. Singurele acte normative care au reglementat atât sfera veniturilor cât și condițiile obligativității reținerii și virării contribuției de asigurări sociale au fost până la intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000, Legea nr. 3/1977 și Decretul nr. 389/1972, modificat prin Legea nr. 49/1992. Niciunul din aceste acte normative nu se regăsesc ca temei de drept în adeverință.
Dovada reținerii și virării contribuției asupra sumelor în discuție, trebuie să fie certă și neechivocă, ori atâta timp cât lipsesc însăși temeiurile de drept în baza cărora se datora și reținea legal această contribuție, găsește că nu poate opera nici prezumția plății și nici nu poate fi reținută mențiunea reținerii și virării contribuției de asigurări sociale asupra primelor, drept premisă a contributivității pentru care instanța de fond dispune.
Exigentele legiuitorului exprimate atât prin Legea nr. 19/2000 cât și prin toate actele normative aduse în completare ei, menținute prin legislația actuala a pensiilor, Legea nr. 263/2010, referitoare la excluderea acestor sume din calculul punctajului mediu anual, se întemeiază tocmai pe această bază legislativă care nu permitea includerea primelor în baza de calcul a contribuțiilor de asigurări sociale, prin urmare, se exclude în cazul dat încălcarea de către recurentă a principiului contributivității.
Nici aserțiunea prin care în raportul de expertiza se induce ideea prejudiciului patrimonial prin invocarea art. l din Protocolul nr. I al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (ce face parte integranta din stabilirea convingerii instanței de fond, regăsita și în decizia Înaltei Curți) expertul reiterând jurisprudența Curții Europene, consideră că nu poate fi reținută în cauză.
Arătă că dreptul la pensie este dreptul garantat de Constituție, iar nu cuantumul acestuia. În aceeași ordine de idei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că legea nu garantează un anumit cuantum al dreptului patrimonial, ci doar plata acestuia, ca drept câștigat.
Curtea reține că, potrivit art. l din Protocolul nr. I al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale". Noțiunea "bun" utilizată de acest text are o semnificație autonomă, putându-se considera că pensia este un bun care intră sub protecția acestui text.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în hotărârea pronunțată în Cauza Muller contra Austriei, 1972, a subliniat faptul că, deși art. din Protocolul nr. I la Convenție garantează drepturile patrimoniale ale unei persoane care a contribuit la sistemul de asigurări sociale, "acest text nu poate fi interpretat în sensul că acea persoană ar avea dreptul la o pensie într-un anumit cuantum", iar statuările repetate din jurisprudența cu aplicabilitate problemei în cauză, toate duc la concluzia potrivit căreia în calcul trebuie să fie luate sporurile și veniturile pentru care angajatorul a plătit contribuția pentru asigurările sociale de stat.
În consecința, solicită să se observe că adeverința în discuție nu face dovada deplină a reținerii și virării contribuției de asigurări sociale, fiind neconformă cu prevederile legislației în vigoare la data prestării activității pentru care se confirmă încasarea primelor, ca aceasta categorie de venituri, a fost și este exclusă de către legiuitor de la baza de calcul a pensiilor potrivit legislației anterioare (art.127 alin.1 din H.G. 257/201 l-anexa nr.15), și prin urmare Decizia nr.19/_ data de Înalta Curte de Casație și Justiție, nu este aplicabilă în speță.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, Curtea reține următoarele:
Potrivit prevederilor art. 2 alin. 1 din OUG 4/2005, act normativ în temeiul căreia a fost recalculată pensia cuvenită reclamantei, care ulterior a fost revizuită din oficiu prin decizia contestată în prezenta cauză, recalcularea prevăzută la art.
1 - a pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001 - se efectuează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, precum și a prevederilor prezentei ordonanțe de urgenta.
În conformitate cu art. 164 din Legea nr. 19/2000, la determinarea punctajelor se utilizează salariile brute sau nete în baza înregistrărilor din carnetele de muncă, iar la alin. 2 se stipulează că se au în vedere și sporurile înregistrate în carnetele de muncă. Aceasta nu înseamnă că sporurile neînregistrate în carnetele de muncă și care au intrat în bazele de calcul a contribuției de asigurări sociale nu ar putea fi luate în considerare atâta vreme cât se face dovada existenței acestora prin adeverințe, întrucât ar atrage încălcarea unuia din principiile ce guvernează sistemul public de asigurări sociale.
În baza art. 2 lit. e din Legea nr. 19/2000 drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite iar veniturile la care a făcut referire au fost avute în vedere la calcularea și aplicarea contribuțiilor.
Nu se poate admite că baza de calcul a contribuției de asigurări sociale să fie constituită și din aceste sume iar la stabilirea pensiei cu prestație de asigurări sociale să nu se ia în considerare deoarece ne-am afla în situația în care această prestație nu ar fi proporțională cu prețul plătit, creându-se o inechitate.
În concretizarea acestui principiu art. 78 alin. 4 din Legea nr. 19/2000 prevedea că punctajul asiguratului, stabilit conform prevederilor alin. (1) și (2), se calculează la nivelul veniturilor brute realizate pentru care s-au plătit contribuții de asigurări sociale.
Din mențiunile arătate în adeverința nr. 8506 emisă la data de 8 iulie 2005 de către fostul angajator, (fila 109 dosar fond) rezultă că reclamanta a realizat venituri din prime care au fost incluse în baza lunară de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale și pensie pensia suplimentară, precum și faptul că pe această perioadă s-au reținut și achitat cotele de C.A.S. inclusiv contribuția de 2 și 3% la pensia suplimentară conform cu legislația în vigoare.
În concluzie, Curtea apreciază că principiul contributivității, afirmat în art. 2 din Legea nr. 19/2000 și dezvoltat în art. 23 alin. 1 și în art. 78 alin. 1 din același act normativ primează și că independent de caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri și de faptul că au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare, acestea trebuie luate în considerare la stabilirea drepturilor de pensie.
Susținerile recurentei, potrivit cărora este generică și echivocă mențiunea de reținere și virare a contribuției de asigurări sociale făcută de angajator în adeverința în discuție, se constată a fi nefondate, deoarece din modul de redactare a adeverinței eliberată de către fostul angajator reiese cu certitudine faptul că veniturile realizate constând în prime au fost incluse în salariul brut, constituind baza de calcul a contribuției de asigurări sociale, achitându-se cotele CAS, în finalul adeverinței fiind menționat faptul că "Adeverința cuprinde sporurile
încasate și primele ce au făcut parte din veniturile pentru care s-au reținut și virat cotele CAS și 2% și 3% pentru pensia suplimentară conform legilor în vigoare (…)";. Într-adevăr, actele normative privitoare la reținerea contribuției de asigurări sociale nu se regăsesc ca temei de drept printre cele enumerate de către angajator
în adeverință, însă această împrejurare nu este de natură a atrage netemeinicia pretențiilor reclamantei, deoarece potrivit legislației în vigoare la data recalculării pensiei reclamantei, și respectiv la data la care a fost eliberată adeverința nr. 8506/_, singurul temei de drept ce se impunea a fi menționat în adeverință era cel în baza căruia au fost acordate sporurile (pct. VI din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005), iar nu și cel privitor la contribuția de asigurări sociale, cum în mod nefondat se susține în recurs.
În mod corect a reținut prima instanță că prin Decizia nr. 19/2012 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interpretarea și aplicarea prevederilor art. 2 lit. e) și art. 164 alin. (2) și (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și pct. V din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, sporurile și alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public dacă au fost incluse în baza de calcul conform legislației anterioare, sunt înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverințele eliberate de unități, conform legislației în vigoare, și pentru acestea s-a plătit contribuția de asigurări sociale.
Potrivit dispozițiilor art. 3307alin. 4 din C.proc.civ., decizia pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii este obligatorie pentru instanțele de judecată, motiv pentru care se constată a fi nefondate criticile formulate de recurentă cu privire la greșita aplicare de către instanța de fond a dispozițiilor acestei decizii, în condițiile în care s-a făcut dovada reținerii și virării contribuției de asigurări sociale asupra sumelor în discuție, ce urmează a fi avute în vedere la calculul punctajului mediu anual, ca o concretizare a principiului contributivității.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel ca o va menține ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ. să respingă ca nefondat recursul declarat de pârâtă, în cauză nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C. T. DE P. B.
-N. împotriva sentinței civile nr. 1442/F din_ a Tribunalului B. -N. pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S. -C. B. I. -R. M. C. M.
Red. S.C.B.
Dact. V.R./2ex. _
Jud. fond: M. L. B.
GREFIER
G. C.
| ← Decizia civilă nr. 1888/2013. Asigurări sociale | Sentința civilă nr. 9271/2013. Asigurări sociale → |
|---|
