Decizia civilă nr. 4064/2013. Pretenții. Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 4064/R/2013
Ședința publică din 21 octombrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. G. JUDECĂTOR: L. D. JUDECĂTOR: S. D.
GREFIER: C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții O. L., Z. I.
D., C. D. A., B. P. F., G. M. M. împotriva sentinței civile nr. 11114 din 27 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, privind și pe pârâta intimată C. J. DE P. C., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul recurent G. M. M., personal, lipsă fiind celelalte părți.
P. edura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâtei intimate și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că în cursul acestei zile, prin serviciul de registratură al instanței, pârâta intimată C. J. de P. C. a transmis prin fax la dosar întâmpinare, într-un singur exemplar.
Reclamantul recurent G. M. M. depune la dosar extras de pe site- ul portalului instanței de judecată cu privire la practica judiciară în materie și arată că nu solicită lăsarea cauzei la a doua strigare în vederea studierii întâmpinării și că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reclamantul recurent G. M. M. solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și obligarea pârâtei intimate C. J. de P. C. la restituirea sumelor reținute ilegal până la zi astfel cum au primit și colegii săi.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 11114 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, a fost respinsă acțiunea formulată și completată de reclamanții O. L., Z. I. D., CÎNIPARU D. A., B. P. F. și G.
M. M. împotriva pârâtei C. J. DE P. C., având ca obiect contestație împotriva deciziilor privind recuperarea unor sume încasate necuvenit.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Prin Decizia nr.165128/_ s-a stabilit un debit de 516 lei în sarcina reclamantului B. P. P. -F. .
Prin Decizia nr.165106/_ s-a stabilit un debit de 516 lei în sarcina reclamantului Cîniparu G. D. A. .
Prin Decizia nr.172294/_ s-a stabilit un debit de 516 lei în sarcina reclamantului O. Gh. L. .
Prin Decizia nr.171605/_ s-a stabilit un debit de 516 lei în sarcina reclamantului Z. I. I. -D. .
Aceste debite au rezultat din plata necuvenită a unei părți din indemnizația prevăzută de Legea nr.341/2004 conform legislației anterioare intrării în vigoare a Legii nr.118/2010.
Conform prevederilor art.14 din Legea nr.118/2010 indemnizațiile prevăzute de Legea nr.341/2004 se diminuează cu 15% începând cu luna iulie 2010. Începând cu data de_ aceste indemnizații nu au fost majorate corect, conform prevederilor art.10 alin.1 din Legea nr.285/2010, ci au fost calculate și plătite nelegal, la nivelul anterior intrării în vigoare a prevederilor Legii nr.118/2010.
Potrivit art. 10 alin.1 din Legea nr. 285/2010, ce a intrat în vigoare la data de_, începând cu data de_, drepturile prevăzute la art. 2 alin.1 lit. a, b și d și alin.4, art. 13 și art. 14 din Legea nr. 118/2010 se majorează cu 15% față de cuantumul aflat în plată în luna octombrie 2010. Din dispozițiile art. 10 din Legea nr. 285/2010 raportate la cele ale art. 14 din Legea nr. 118/2010, se observă că începând cu luna ianuarie 2011 s-a majorat cu 15% cuantumul indemnizației aflată în plată în luna octombrie 2010.
Mai mult, în cursul anului 2012, cuantumul drepturilor prevăzute la art. 2 alin.1 lit. a, b și d, alin.4, art. 13 lit. b și c și la art. 14 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea stabilirii echilibrului bugetar, se menține la același nivel cu cel ce s-a acordat pentru luna decembrie 2011 care era cel avut în luna octombrie 2010, majorat cu 15%.
Așa cum arată prevederile art. 3 alin.2 din OUG nr. 19/2012, începând cu luna iunie 2012, cuantumul drepturilor prevăzute la art. 14 din Legea nr. 118/2010 se majorează cu 2,3% față de cuantumul aflat în plată în luna mai 2012, fără a depăși nivelul în vigoare în luna iunie 2010. Pe de altă parte, cele două noțiuni, respectiv "salariul mediu brut"; și "câștigul salarial mediu brut"; sunt diferite deoarece salariul brut cuprinde salariul, inclusiv indemnizația de conducere, salariile de merit și indexările incluse, fără a avea în vedere sporurile și premiile iar câștigul salarial mediu brut cuprinde pe lângă sumele brute și drepturile de natură salarială aferente orelor suplimentare, sumele din profitul net, având astfel o sferă mult mai largă de cuprindere decât cea a salariului mediu brut.
Din interpretarea actelor normative anterior menționate, rezultă că începând cu_ nu se revine la cuantumul indemnizației avut anterior reducerii acesteia cu 15% și nu se aplică dispozițiile art. 4 alin.3 din Legea nr. 341/2004 la "câștigul salariul mediu brut"; în loc de "salariul mediu brut"; câtă vreme începând cu_, majorarea indemnizației aflată în plată s-a făcut la nivelul celei avute în luna octombrie 2010.
Potrivit dispozițiilor art. 107 alin.1 și alin.2 din Legea nr. 263/2010 în situația în care, ulterior stabilirii și/sau plății drepturilor de pensie sau indemnizațiilor se constată diferențe între sumele stabilite și/sau plătite și cele legal cuvenite, casa teritorială de pensii operează din oficiu sau la solicitarea reclamantului, modificările care se impun,prin decizie de revizuire. Sumele se recuperează în termenul general de prescripție,calculat de la data constatării diferențelor, prin decizia emisă în acest sens care constituie titlu executoriu.
Valorificarea drepturilor casei județene de pensii de recuperare a sumelor încasate necuvenit de către asigurat este adevărat că trebuie să se înscrie în termenul legal de 3 ani de la data plății sumei necuvenite, calculat însă pentru fiecare lună în parte.
Pe de altă parte, așa cum prevăd și dispozițiile art.179 alin.1-4 din Legea nr. 263/2010, sumele încasate necuvenit cu titlu de prestații sociale se recuperează de la beneficiari în termenul general de prescripție de 3 ani, în baza deciziei emisă de către instituția care a efectuat plata, care constituie titlu executoriu.
Pârâta a depus la dosarul cauzei copia buletinelor de calcul, din care rezultă reclamanții că au încasat necuvenit sumele menționate în deciziile emise.
Față de cele ce preced instanța, în baza art. 153 lit. f și lit. g coroborat cu prevederile art. 156 din Legea nr. 263/2010, a respins acțiunea formulată de reclamanți.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanții O. L., Z. I. D.
, CÎNIPARU D. A., B. P. F. și G. M. M.
, solicitând casarea hotărârii atacate ca nelegale și nefondate și în fond, admiterea cererii așa cum a fost formulată, completată și precizată.
În motivare s-a arătat că sentința atacată este nemotivată, iar motivele existente sunt străine total de natura pricinii, sentința este dată cu interpretarea și aplicare greșită a legii, motive de recurs prevăzute de art. 304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă.
S-a precizat că în cursul anului 2010, în lunile ianuarie - iunie, persoanele prevăzute la art.3, alin. l, lit. b, pct.3, din Legea 341/2004, printre care și reclamanții au primit indemnizația reparatorie în cuantum de 2020 lei, iar o dată cu intrarea în vigoare de la_ a Legii 118/2010, deci, prin reducerea cu 15%, cuantumul indemnizației pentru fiecare lună rămasă din anul 2010 a fost de 1717 lei. În consecință, Statul roman, prin instituțiile sale, în mod nelegal și abuziv, le-a reținut suma de 303 lei/luna, în total suma fiind de 1818 lei, astfel: iulie-303 lei, august-303 lei, septembrie-303 lei, octombrie-303 lei, noiembrie- 303 lei, decembrie-303 lei.
Invocând decizia pronunțată de Curtea Constituționala cu privire la neconstituționalitatea Legii 118/2010 cu referire la reducerea cuantumului pensiilor și art. 43din Legea 341/2004, recurenții au precizat că așa cum rezultă din expunerea de motive a Legii 118/2010, încă de la început Guvernul României s-a decis să nu respecte dispozițiile Convenției Europene, pretextând, în mod fals, că dispozițiile Constituției sunt mai riguroase si, totodată, mai favorabile, fără să precizeze în concret în ce anume consta rigoarea, având în vedere ca nici art.53 din Constituție nu enumeră expres situațiile în care se poate restrânge exercițiul unui drept, așadar, nu se întrevede unde anume este rigoarea de care se vorbește și nici ce anume face mai favorabile dispozițiile art.53 din Constituție în raport de art. 15 paragraful 3 din Convenția Europeana.
Prevalându-se, în mod artificial, de acest motiv, Guvernul României nu a urmat nici procedura prevăzuta la art. 15 paragraful 3 din Convenția Europeana, în sensul ca nu a notificat Secretarul General al Consiliului Europei cu privire la măsura diminuării indemnizațiilor reparatorii și durata prevăzuta pentru aplicarea acesteia.
Drepturile și libertățile cetățenești la care se refera la art.53 din Constituția României sunt, de regula, drepturile cu caracter politic sau electoral, precum si, în anumite limite, dreptul de proprietate, insa, nici chiar războiul nu poate justifica o asemenea măsura.
Pe de altă parte, criza economica nu poate fi asimilată cu niciuna dintre situațiile de excepție la care se refera art.53 din Constituție.
Din moment ce indemnizația reparatorie intră sub incidența reglementarilor prevăzute de legislația privind pensiile, iar Curtea Constituțională a României a stabilit ca reducerea cuantumului pensiilor este neconstituțională,
pe cale de consecința, reducerea cuantumului indemnizației reparatorii este neconstituțională, netemeinică și nelegală.
S-a mai invocat că pârâta a calculat în mod eronat indemnizația reparatorie lunară pentru anul 2011, pentru că nu s-a raportat la suma de 2022 lei, ci la suma de 1836 lei - reprezentând salariul mediu brut aprobat pentru anul 2010-, reținând eronat că Legea 287/2010 nu conține dispoziții cu privire la salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat la care se refera art. 4 din Legea 341/2004, art.15 din Legea 287/2010 vizând "câștigul salarial mediu brut";. Consideră că o astfel de interpretare a textului legal nu poate fi acceptata de instanța, având în vedere ca reclamanții nu puteau fi prejudiciați în drepturile lor pe motiv ca legea nu dispune sau nu e clară.
Prin urmare, textul citat reprezintă o norma de trimitere, respectiv o norma a cărei structură se completează cu prevederile legii bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata, iar, prin modificarea conținutului normei de referința se modifică și norma de trimitere, fără a fi necesara o prevedere expresa în acest sens.
Aceasta diferența nu este de natura insa a conduce la concluzia ca legiuitorul are în vedere alta instituție juridica sau ca prin aceasta modificare s-a urmărit excluderea aplicării art. 15 din Legea nr. 287/2010 în situația reglementata de Legea nr. 341/2004.
Recurenții mai consideră că instanța trebuie sa aibă în vedere principiul potrivit căruia interpretarea legii se face în sensul aplicării ei, nu în cel al neaplicării și invocă și dispozițiile OUG 11/2011.
În sprijinul cererii noastre au invocat și practica existentă la nivel național și au arătat că aceasta situație a calculării eronate a cuantumului indemnizației reparatorii în anul 2011, a fost, deja, reparată de instanța, în anumite localități și anume: Argeș, Brăila, Vâlcea, Brașov, etc..
Recurenții au mai arătat că în lunile ianuarie, februarie, martie, aprilie, mai, iunie, iulie, august 2012, intimata nu le-a plătit cuantumul indemnizației reparatorii și nu ne-o va plăti în acest an, deși, e acordată prin dispozițiile Legii nr.341/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu dispozițiile art.8 (1) din Legea nr.283/2011, încălcând dreptul la proprietate protejat și de jurisprudența C.E.D.O. (cauza Stec și alții contra R.U. al Marii Britanii -06.07.05- RTD 2006), unde s-a hotărât că indemnizațiile intră sub incidența art. 1 din Protocolul nr. l al Convenției Europene a Drepturilor Omului fiind asimilate bunurilor, obiect al dreptului de proprietate. S-au invocat în acest sens hotărârile pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele Koua Poirrez împotriva Franței (nr.40892/98, CEDO 2003 X), Andrejeva împotriva Letoniei (cererea nr.55707/2000, hotărâre Strasbourg,_, pct.77), Lawless contra Irlandei.
De asemenea, s-a invocat că există neconcordanță între prevederile art. 8 și art. 18 din Legea 283/2011, lege care a dispus măsura neacordării indemnizațiilor reparatorii. O aritmetica și logica simpla ne arata ca daca avem doua prevederi egale și contradictorii rezultatul nu poate fi decât anularea acestora. Conflictul deschis constatat intre cele doua articole din aceeași lege, duce, irefutabil, la pronunțarea nulității lor de drept.
Pe de alta parte, chiar daca ar fi invocată o pretinsă justificare rezonabilă pentru restrângerea exercițiului dreptului de a primi indemnizație reparatorie, se constată lipsa unui raport de proporționalitate între măsurile restrictive ale exercițiului dreptului de proprietate și scopul avut în vedere prin aplicarea limitării, întrucât plata indemnizațiilor reparatorii a fost suspendată integral. Absenta echilibrului intre cele doua elemente mai sus menționate ar avea ca efect
golirea de conținut a însuși dreptului în cauză, devenit, astfel, "teoretic și iluzoriu";, iar nu "concret și efectiv";.
Legea 283/2011 instituie două reguli diferite aplicabile unor situații similare, perfect comparabile, respectiv prin art.8 menține în plata indemnizațiile reparatorii, în vreme ce prin art. 18 suspenda plata acestor indemnizații reparatorii.
Recurenții au mai arătat că la data de 4 aprilie 2013 au formulat o cerere completatoare, prin care au extins acțiunea și împotriva Casei Județene de P.
C. și au majorat cererea cu solicitarea de a li se acorda și indemnizația aferentă anului 2013, însă instanța de fond a reținut o stare de fapt care nu are legătură cu cauza.
Toate motivele pe care se sprijină sentința atacată sunt total străine de natura pricinii, deoarece în această cauză nu au negat niciodată dreptul statului de a solicita restituirea unor sume încasate pe nedrept, ci au solicitat ca pârâtele să le achite drepturile lor legitime, drepturi stabilite și de alte instanțe din țara ca fiind legitime.
Intimata C. J. de P. C.
a solicitat prin întâmpinare
respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea de Apel reține următoarele:
Deși prima instanță nu a analizat în considerentele hotărârii toate apărările invocate de reclamanți, în condițiile în care soluția pronunțată în cauză este corectă, iar recurenții nu au solicitat casarea cu trimitere spre rejudecare, Curtea urmează să suplinească lipsa motivării din hotărârea recurată.
Referitor la criticile privind diminuarea indemnizației de revoluționar pentru anul 2010, se constată că prin Decizia nr. 874/2010 referitoare la obiecția de neconstituționalitate a prevederilor Legii 118/2010, Curtea Constituțională a statuat în sensul că dispozițiile art. 14 lit. d din legea menționată sunt constituționale, analiza efectuându-se chiar în raport de art. 53 din Constituție, cu referire și la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. În aceste condiții, instanța de judecată nu ar putea decât cu depășirea atribuțiilor să constate că dispozițiile menționate, care reglementează diminuarea indemnizației de revoluționar cu 15 %, sunt neconstituționale.
De asemenea, în condițiile în care instanța de contencios constituțional a examinat distinct măsura de reducere a pensiilor de cea de reducere a indemnizației de revoluționar, Curtea de Apel apreciază că dispozițiile art. 43alin. 2 din Legea 341/2004 ( care prevede că "Reglementările prevăzute de legislația privind pensiile, proprie fiecărui plătitor, referitoare la stabilire, plată, modificare, suspendare, reluare, încetare, expertizare, revizuire, contestare și recuperare a sumelor încasate necuvenit, se aplică și indemnizațiilor prevăzute de lege, dacă aceasta nu dispune altfel";), nu pot fi interpretate în sensul indicat de recurenți, respectiv că indemnizațiile de revoluționar se asimilează pensiilor, iar întrucât reducerea acestora este neconstituțională și reducerea indemnizațiilor este neconstituțională.
În ceea ce privește modul concret de calcul al indemnizațiilor pentru anul 2011, Curtea reține că potrivit prevederilor art. 4 și urm. din Legea nr. 341/2004, indemnizațiile se calculează prin aplicarea unor coeficienți asupra salariului mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata.
Prin dispozițiile cuprinse în art. 14 lit. d din Legea nr. 118/2010, privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, s-a prevăzut că de la data intrării în vigoare a acestei legi, respective 3 iulie 2010, "se reduc cu
15% (…) indemnizațiile prevăzute de Legea recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare";, prevederi care urmau să se aplice până la data de 31 decembrie 2010.
Ulterior, a fost adoptată Legea nr. 285/2010, privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, act normativ care la art. 10 alin. 1 a prevăzut că "Începând cu luna ianuarie 2011, drepturile prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. a), b) și d) și alin. (4), art. 13 și 14 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificările și completările ulterioare, se majorează cu 15% față de cuantumul aflat în plată în luna octombrie 2010";.
Așadar, prevederile cuprinse în Legea nr. 285/2010 reglementează modul de calcul al indemnizațiilor începând cu data de 1 ianuarie 2011, întrucât au caracter special, derogator față de dispozițiile generale ale Legii nr. 341/2010 privitoare la modul de calcul al acestor indemnizații, neputându-se face abstracție de intenția legiuitorului care a înțeles să majoreze în anul 2011 cu un procent fix de 15% cuantumul indemnizațiilor aflat în plată în luna octombrie 2010, astfel încât beneficiarii acestor indemnizații nu au drept de opțiune între modul de calcul stabilit în Legea nr. 341/2004, chiar dacă acesta ar fi fost mai favorabil, și cel reglementat prin Legea nr. 285/2010. De altfel, în același sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 22/2013 în soluționarea unui recurs în interesul legii.
În ceea ce îl privește pe recurentul G. M. M., Curtea constată că prin sentința civilă nr. 3871/_, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 4127/_, s-a respins acțiunea acestuia prin care solicita calcularea indemnizației lunare reparatorii brute de 2222 lei, începând cu luna august 2011 și la plata sumei de 1335,53 lei, reprezentând diferență de indemnizație reparatorie pe perioada ianuarie 2011 - iulie 2011. în consecință, cu privire la acest recurent pentru modul de calcul al
indemnizației reparatorii pentru anul 2011 este întemeiată excepția autorității de lucru judecat invocată de intimată la fondul cauzei.
Referitor la anul 2012, Curtea reține că prin art. 8 din Legea nr. 283/2011, s-a prevăzut că "În anul 2012, cuantumul drepturilor prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. a), b) și d), alin. (4), art. 13 lit. b) și c) și la art. 14 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificările și completările ulterioare, se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2011";, iar prin OUG nr. 19/2012 s-a prevăzut că "Începând cu luna iunie 2012, cuantumul drepturilor prevăzute la art. 14 din Legea nr. 118/2010, cu modificările și completările ulterioare, se majorează cu 2,3% față de cuantumul aflat în plată în luna mai 2012, fără a depăși nivelul în vigoare în luna iunie 2010";.
Drept urmare, față de prevederile speciale cuprinse în Legea nr. 285/2010, Legea nr. 283/2011 și OUG nr. 19/2012, Curtea consideră că pârâta nu avea obligația de a calcula indemnizația reclamanților potrivit prevederilor Legii nr. 341/2004.
Conform art. 18 din Legea 283/2011 "În anul 2012, indemnizațiile prevăzute la art. 4 alin. (4) din Legea recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, nu se acordă";.
În mod similar, conform art. 9 din OUG 84/2012, prevederile art. 15, 18, 19 și 20 ale art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător și în anul 2013. Cum art. 18 de la art. II din OUG 80/2010, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011 se referă la alin. (4) al art. 4 din Legea nr. 341/2004, drepturile prevăzute de acest alineat, nu se acordă pentru anul 2013.
Așa cum a reținut în mod constant și Curtea Constituțională în jurisprudența relativă chiar la Legea 283/2011 (de exemplu, Deciziile nr. 1576/_, 88/2013, aceasta din urmă fiind pronunțată chiar în prezenta cauză), indemnizația prevăzută pentru luptătorii remarcați prin fapte deosebite face parte dintr-un ansamblu de măsuri pe care Legea 341/2004 le-a instituit pentru cinstirea memoriei celor care și-au jertfit viața și în semn de gratitudine față de cei care au luptat pentru victoria Revoluției Române din Decembrie 2009. Însă nu există o obligație de reglementare a statului în acest sens, neputându-se astfel susține existența unui drept fundamental la obținerea unei indemnizații în virtutea calității de luptător remarcat prin fapte deosebite în cadrul Revoluției române din decembrie 1989.
Drept urmare, legiuitorul este liber să aleagă, în funcție de politica statului și de resursele financiare care sunt măsurile de protecție socială care se impun a fi luate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului reținând în mod constant că
"Statele părți la Convenție se bucură de o mare marjă de apreciere în ceea ce privește reglementarea politicilor sociale"; (Decizia din 15 mai 2012 în cauza Abaluță și alții c/a României), iar instanța de judecată nu ar putea decât cu depășirea atribuțiilor să cenzureze soluțiile legislative sau să verifice în ce măsură existau altele mai adecvate pentru atingerea obiectivului de interes public urmărit, cu excepția situațiilor in care aprecierea autorităților este vădit lipsită de orice temei. (Decizia din 8 decembrie 2009 Wieczorek c. Poloniei sau Decizia din 19 decembrie Mellacher c. Austriei din 19 decembrie 1989).
În consecință, în concordanță și cu jurisprudența în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului în materie (jurisprudență pronunțată inclusiv în cauzele împotriva României) nu există un drept câștigat al recurentului la plata indemnizației de prevăzută pentru luptătorii remarcați prin fapte deosebite, statul putând să ia măsurile pe care le apreciază ca fiind necesare în ceea ce privește reglementarea politicilor sociale.
Pentru aceste considerente, apreciind că soluția pronunțată de instanța de fond este corectă, fiind dată cu aplicarea și interpretarea corectă a legii, Curtea urmează ca în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă să respingă ca nefondat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul | declarat de reclamanții O. L. | , Z. I. | |
D. | , CÎNIPARU D. A., B. | P. F. și G. M. M. | împotriva |
sentinței civile nr. 11114 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 21 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||
D. G. | L. | D. | S. D. |
GREFIER,
C. M.
Red.L.D./Dact.S.M.
2 ex./_ Jud.fond: E. B.
| ← Încheierea civilă nr. 1260/2013. Pretenții. Asigurări sociale | Sentința civilă nr. 1168/2013. Pretenții. Asigurări sociale → |
|---|
