Decizia civilă nr. 4310/2013. Pretenții. Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 4310/R/2013
Ședința publică din 05 noiembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: S. D. JUDECĂTOR: D. G. JUDECĂTOR: L. D.
GREFIER: C. M.
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamanta M. M. L. și de pârâta C. DE A. DE SS împotriva sentinței civile nr. 3062 din 10 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr._, privind și pe chemata în garanție - intimată C. J. DE P. S., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă mandatarul reclamantei recurente M. M. L., numitul M. Ambrozie și reprezentantul pârâtei recurente C. de A. de SS, consilier juridic Longodor A. Marcel, fără delegație la dosar, lipsă fiind reclamanta recurentă și reprezentantul chematei în garanție - intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 30 octombrie 2013 și 31 octombrie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, pârâta recurentă C. de A. de SS a depus la dosar răspunsul la adresa solicitată de către instanță la termenul anterior de judecată, fiind depuse copiile certificatelor medicale.
De asemenea, se constată că la data de 31 octombrie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar răspunsul la adresa formulată de către instanță către Biblioteca J. "I.S.Bădescu"; Z. privind situația raporturilor de muncă ale reclamantei recurente cu Biblioteca J.
"I.S.Bădescu"; Z. .
Curtea pune în vedere reprezentantului pârâtei recurente să depună la dosar delegație de reprezentare.
Reprezentantul pârâtei recurente arată că se obligă ca până la închiderea dezbaterilor să depună la dosar delegație de reprezentare.
Mandatarul reclamantei recurente depune la dosar copia diplomei de licență, copia certificatului de căsătorie și copia certificatului de naștere a minorului, precum și note scrise și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Reprezentantul pârâtei recurente arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentantul pârâtei recurente solicită admiterea recursului reclamantei astfel cum a fost formulat, în sensul respingerii acțiunii și înlăturarea obligației de plată a cheltuielilor de judecată stabilite în sarcina Casei de A. de S.
S., justificat de faptul că OUG nr. 158/2005 interzice în mod clar și neechivoc acordarea de indemnizații medicale de concediu persoanei salariate, care realizează venituri din activitatea independentă.
Arată că, în ciuda acestei interdicții, reclamanta recurentă a primit indemnizația de concediu medical, însă această împrejurare datorându-se unei erori administrative care însă poate fi îndreptată prin recuperarea sumelor care nu sunt prescrise.
Cu privire recursul formulat de către pârâta recurentă C. de A. de S.
S. solicită respingerea acestuia, în condițiile în care pentru veniturile obținute de reclamantă din activități independente s-au achitat contribuțiile legale, inclusiv pentru concedii și indemnizații de concedii de 0,85%.
Arată că a detaliat în notele scrise calitatea legală de asigurat a reclamantei recurente și în ceea ce privește veniturile obținute din activități independente, sens în care face trimitere la prevederile art. 23 din OUG nr. 158/2005 care stabilesc că asiguratele au dreptul la concedii pentru sarcină și lăuzie și beneficiază de indemnizație de maternitate.
Mai arată că art. 1 din OUG nr. 158/2005, de care se prevalează pârâta recurentă C. de A. de SS, nu instituie nici o interdicție cu privire la cumulul de calități, singura interdicție din întregul act normativ se referă la persoanele prevăzute la alin. 2 care au și calitatea de pensionari și care nu sunt asigurate.
Menționează că OUG nr. 158/2005 nu definește care sunt categoriile de asigurați și sistemul public de asigurări de sănătate, dar acest fapt este suplinit de Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății care în art. 211 stabilește că sunt asigurați, potrivit acestei legi, toți cetățenii români cu domiciliul în țară și care fac dovada plății contribuției la fond. Reclamanta s-a încadrat și în categoria de asigurat și a și făcut dovada plății contribuției la fond anterior solicitării acordării concediului de maternitate și a indemnizației aferente pentru perioada din 2011.
Potrivit art. 2 din Ordinul CNAS nr. 617/2007 calitatea de asigurat o au toți cetățenii români cu domiciliul în țară sau cetățenii străini și apatrizii care au domiciliul în România și fac dovada plății contribuției la fond. Potrivit capitolului III al Ordinului CNAS nr. 617/2007, referitor la contribuția asiguraților, nu face nici o distincție sau excludere reciprocă de la plata contribuției, între salariați și persoanele care realizează venituri din activități independente.
Solicită a se observa că secțiunea 1 a capitolului III din Ordinul CNAS nr. 617/2007 se referă la asigurații care realizează venituri din salarii sau asimilate salariilor, iar secțiunea a 2-a la asigurații care realizează venituri impozabile din activități independente, dar, din punctul său de vedere, din prevederile menționate rezultă că cele două categorii de asigurați nu se autoexclud de la obligația constituirii fondului unic de asigurări de sănătate prin plata contribuțiilor obligatorii.
Prevederile Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății și a Ordinului CNAS nr. 617/2007 vin să completeze și să explice care sunt categoriile de asigurați și obligațiile acestora.
Consideră că este echitabil ca reclamanta să și beneficieze de prevederile legale, în sensul acordării indemnizației pentru care s-a asigurat și pentru care a achitat contribuțiile.
În perioada de referință, Codul fiscal prin dispozițiile art. 2963specifica foarte clar care sunt contribuțiile de asigurări sociale de sănătate obligatorii, printre care este inclusă și această indemnizație și concediu medical.
Apreciază ca fiind relevantă expertiza contabilă efectuată în cauză. De asemenea, solicită cheltuieli de judecată numai la fondul cauzei, constând în contravaloarea raportului de expertiză contabilă.
Referitor la recursul declarat de reclamanta recurentă, reprezentantul pârâtei recurente C. de A. de SS solicită respingerea recursului ca
nefondat, fără cheltuieli de judecată. Arată că nu s-a pus în discuție calitatea de asigurat a reclamantei recurente, întrucât calitatea de asigurat a fost stabilită, acesta a fost și motivul pentru care i s-au plătit concediile medicale de către angajator, respectiv indemnizația de maternitate, cea din urmă într-un cuantum eronat.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
În urma deliberării,
reține că prin cererea sa precizată reclamanta M. L.
M. a chemat în judecată pârâta C. de A. de SS solicitând instanței obligarea acesteia la plata sumei de 916 lei asupra căreia să se
calculeze dobânda legală, reprezentând contribuție de asigurări sociale reținute nelegal din indemnizația de maternitate primită în perioada_ -_ și la plata sumei de 14.886,20 lei asupra căreia să se calculeze dobânda legală, reprezentând diferență de îndemnizație de maternitate neacordată pentru aceeași perioadă. De asemenea s-a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 3062/_, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr._
, s-a respins excepția necompetentei materiale a instanței, excepție invocata de către parata C. de A. de SS .
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a chematei in garanție
C. J. de P. S., excepție invocata de aceasta și, in consecința, s-a respins ca nefondata cererea de chemare in garanție a acesteia, cerere formulata de parata C. de A. de SS .
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta M. M. L. în contradictoriu cu pârâta C. DE A. DE SS și în consecința a fost obligată parata sa plătească reclamantei suma de 916 lei, reprezentând indemnizație de maternitate reținuta nelegal, asupra căreia sa se calculeze dobânda legala la data plătii efective.
S-a respins ca nefondata cererea reclamantei privind obligarea paratei la plata sumei de 14.886,20 lei, reprezentând indemnizație de maternitate neacordata pentru perioada_ -_, suma asupra căreia sa se calculeze dobânda legala la data plătii efective.
A fost obligată pârâta sa plătească reclamantei 1.250 lei, reprezentând cheltuieli de judecata.
Soluția menționată a avut la bază următoarele considerente:
Excepția necompetenței materiale a instanței, invocată de pârâtă, a fost respinsă, deoarece conform prevederilor art.153 lit.g) din Legea nr.263/2010 tribunalele judecă în primă instanță litigiile privind modul de stabilire și de plată a pensiilor și a altor drepturi de asigurări sociale, iar potrivit și a altor drepturi de asigurări sociale, iar potrivit prevederilor art.52 din O.U.G. nr.158/2005";Litigiile care au ca obiect modul de calcul și de plată a îndemnizațiilor prevăzute de prezenta ordonanță de urgență se soluționează de către instanțele judecătorești competente, potrivit jurisdicției asigurărilor sociale";.
În privința excepției lipsei calității procesuale pasive invocate de chemata în garanție instanța a reținut faptul că potrivit prevederilor art.42 din Legea nr.263/2010 cu completările și modificările aduse până la data de _
"pentru persoanele prevăzute la art.6 alin.(1) pct.IV și alin.(2), activitatea de colectare a contribuțiilor se realizează de C.N.P.P. prin casele teritoriale de pensii și de casele de pensii sectoriale, după caz";.
Prin urmare sumele reținute cu titlu de contribuție, de asigurări sociale nu au rămas în contul Casei Județene de P. S., aceasta acționând în calitate de mandatar al C.N.P.P.
Având în vedere acest aspect instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a chematei în garanție și în consecință a respins cererea de chemare în garanție a Casei Județene de P. S., formulată de pârâtă.
Pe fondul cauzei, în privința cererii reclamantei privind obligarea pârâtei la plata sumei de 916 lei reprezentând contribuții de asigurări sociale reținute din indemnizația de maternitate instanța a reținut faptul că potrivit prevederilor atz.6 alin.(1) pct.IV lit.c) în sistemul public sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii persoanele fizice autorizate să desfășoare activități economice.
Această obligație se realizează pentru această categorie de persoane prin depunerea la împlinirea vârstei de 18 ani a unei declarații individuale de asigurare (art.16, alin.1 din Legea nr.263/2010).
Conform art.11 alin.(4) din Legea nr.263/2010 sunt excepții de la depunerea acestei declarații persoanele care au și calitatea de angajat cu contract individual de muncă.
În speță ne aflăm chiar în această situație și în consecință reclamanta avea obligația de a plăți contribuția de asigurări sociale reținută de pârâtă.
Cuantumul acestei rețineri a fost stabilit corect de reclamantă așa cum reiese și din expertiza judiciară contabilă efectuată în cauză.
Prin urmare instanța a admis cererea reclamantei și a obligat pârâta să-i plătească suma de 916 lei, reprezentând contribuție de asigurări sociale reținută nelegal, sumă asupra căreia s-a calculat dobânda legală conform O.G. nr.13/2011.
În privința cererii reclamantei privind obligarea pârâtei la plata diferențelor de indemnizație de maternitate instanța a reținut că potrivit prevederilor art.6 din
O.U.G. nr.158/2010 (în vigoare la data de referință) persoanele fizice care desfășurau activități independente aveau obligația să calculeze și să vireze la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate cota de contribuție pentru concedii și îndemnizații.
Conform art.3 din O.U.G. nr.158/2010, dreptul la concediul și la Îndemnizația de maternitate cuvenită reclamantei era condiționat de plata contribuției de asigurări sociale de sănătate destinată suportării acestei îndemnizații denumită contribuție pentru concedii și îndemnizații.
Reclamanta a făcut dovada plății acestei contribuții (f.44) fapt de altfel necontestat de pârâtă.
Cuantumul îndemnizației de maternitate cuvenit reclamantei a fost stabilit corect de către pârâtă cu luarea în considerare a prevederilor art.25 și 10 din
O.U.G. nr.185/2010, respectiv 85% din media veniturilor lunare din ultimele 6 luni din cele 12 luni din care se constituie stagiul de cotizare, până la limita a 12 salarii minime brute pe țară lunar și a prevederilor art.11 din O.M.S. nr.60 din_ .
Această modalitate de calcul se impune deoarece reclamanta a prestat activitate ca persoană fizică autorizată în întreaga perioadă_ -_ (f.44) având în consecință realizate 12 luni de stagiu de cotizare.
Prin urmare această cerere a fost respinsă ca nefondată.
În baza art.274 C.pr.civ., a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1250 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C. de A. de SS
, solicitând casarea sentinței pronunțate, iar în subsidiar, respingerea ca nefondată a acțiunii reclamantei, respectiv înlăturarea obligației de plata a cheltuielilor de judecata in suma de 1250 lei.
În motivare, pârâta face trimiteri la prevederile art. 1 al. 1 și 2 din OUG nr. 158/2005, subliniind că reclamanta nu era îndreptățită sa beneficieze de plata indemnizației, fiind salariata.
De asemenea, invocă dispozițiile art. 45 din OUG nr. 158/2005, art. 6 pct. IV din Legea nr. 263/2010 coroborat cu art. 29621alin 2 din Legea nr. 571/2003 (Codul fiscal), așa cum a fost modificat prin pct. 99 din OUG nr. 117/2010 si art. V din OUG nr. 117/2010, art. 10 din OUG nr. 158/2005.
Arată că reclamanta a beneficiat de concedii medicale și indemnizații pentru maternitate, începând cu luna februarie 2011, astfel că veniturile luate in considerare sunt cele aferente anului 2010 si lunii ianuarie 2011.
Menționează că programul informatic de calcul al indemnizațiilor este construit pe baza prevederilor legale, respectiv, având in vedere categoria persoanei beneficiare de indemnizație, iar în cadrul acestuia nu exista categoria de persoane autorizate să desfășoare activități independente, care sa aibă si calitatea de salariat, astfel încât sa nu se calculeze si sa se retina CAS pentru aceasta persoana.
Consideră pârâta că stabilirea obligației de plata a cheltuielilor de judecata este nelegala si netemeinica, în condițiile in care singurele cheltuieli de judecata sunt reprezentate de contravaloarea expertizei, care nu prezintă relevanță în soluționarea cauzei și care a fost contestată.
Mai arată că solicitarea privind chemarea în garanție a CJP S. trebuia admisa, iar CJP S. la rândul ei trebuia sa ceara chemarea in garanție a CNPP, justificat de faptul că CAS S. a făcut plata către CJP S., nu către CNPP. Respingerea chemării în garanție, având in vedere judecarea acestei cereri odată cu fondul, îi cauzează un prejudiciu, având în vedere hotărârea primei instanțe de a obliga CAS S. la plata sumei de 916 lei. Consideră că CJP S. a acționat in calitate de organ reprezentativ la nivel local al CNPP si nu în calitate de mandatar.
In drept, sunt invocate dispozițiile art. 483 si urm. din Codul de procedura civila, OUG nr. 158/2005.
În cauză a formulat recurs și reclamanta M. L. M.
prin care a solicitat admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii integrale a acțiunii formulate și precizate privind obligarea pârâtei-intimate și la plata către aceasta a drepturilor bănești - 14.886,20 lei, reprezentând indemnizație de maternitate neacordată, pentru perioada_ -_, sumă actualizată cu dobânda legală la data plății efective.
Reclamanta învederează că nu a fost stabilit corect cuantumul indemnizației prin luarea în considerare a prevederilor art. 25 și 10 din O.U.G. nr. 185/2010, respectiv 85 % din media veniturilor lunare din ultimele 6 luni din cele 12 luni din care se constituie stagiul de cotizare, până la limita a 12 salarii minime brute pe țară lunar și a prevederilor art. 11 din
O.M.S. nr. 60 din_ ".
În acest sens, precizează că actul normativ în raport de care se determină indemnizația este O.U.G. nr. 158/2005, calculul acesteia presupunând luarea în considerare a perioadei (din cele 6 luni) si a veniturilor pentru care s-a plătit contribuția legală, conform art. 73 al. 1 si 2 din Normele din_ ( emise de Ministerul Sănătății si publicate în Monitorul Oficial nr. 147/_ ), iar nu a perioadei de 6 luni din ultimele 12 luni din care se constituie stagiul de cotizare.
Apreciază că dispozițiile art. 73 sunt în concordanță cu art. 8 al. 1 lit. a din aceeași ordonanță, care specifică că "stagiul de cotizare în sistemul de asigurări sociale de sănătate, prevăzut la art. 7, se constituie din însumarea perioadelor:
pentru care s-a achitat contribuția pentru concedii și indemnizații de către angajator sau, după caz, de către asigurat.
Subliniază că prima instanță a avut în vedere un stagiu minim de 6 luni deși conform art. 7 stagiul minim de cotizare este de 1 (una) lună, aspect care însă nu impietează asupra vocației la acordarea dreptului, câtă vreme durata minimă a fost realizată de către reclamantă
Aceasta mai menționează că durata efectivă a stagiului de cotizare este de 63 zile lucrătoare, în perioada_ -_, sens în care face trimiteri la probațiunea administrată la dosar - însemnarea olografă de pe Statul de plată martie-iunie 2011, Decizia de impunere pentru plăți anticipate cu titlu de impozit pe anul 2011, nr. 31301118643623/_, emisă de Administrația Finanțelor P. e a Municipiului Z. si comunicată pârâtei C. de A. de SS, în vederea acordării concediului de maternitate, (care specifică perioada realizării veniturilor:_ -_ ), pct. 10 din Decizia de impunere (data încetării activității_ ), Rezoluția nr. 453 din_ a Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Sălaj, de suspendare temporară a activității, începând cu data de_, Certificatul constatator al aceleiași instituții, din data de_ .
Referitor la Statul de plată aferent perioadei martie-iunie 2011, emis de pârâta CAS S., reclamanta arată că aceasta a recunoscut expres aspectul calculării greșite a perioadei de stagiu, prin plata indemnizației de maternitate și pentru perioada pe care a considerat-o realizatoare de venituri, începând cu data de_, respectiv un număr de 14 zile lucrătoare (în luna februarie 2011) și 23 zile lucrătoare (în luna martie 2011).
În fine, reclamanta susține legalitatea și temeinicia concluziilor exprimate prin expertiza contabilă efectuată în cauză.
În drept, invocă art. 299 și următoarele din vechiul Cod de procedură
civilă.
Prin întâmpinarea formulată, reclamanta M. L. M.
(f. 11) s-a opus
admiterii recursului formulat de către pârâta CAS S. .
Apreciază că recursul este nul întrucât acesta nu este motivat, prevederile legale invocate de către pârâtă - art. 488 al. 1 pct. 6 și 8 Cod de procedură civilă, neavând legătură cu cauza dedusă judecății.
În ceea ce privește fondul cauzei, precizează, în esență, că a achitat contribuțiile sociale obligatorii, inclusiv cea pentru concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate de 0,85%, astfel că este îndreptățită să beneficieze de prevederile legii, respectiv să i se plătească indemnizații în acord cu aceasta.
Consideră că nu trebuie ignorate prevederile art. 11 al. 4 din Legea nr. 263/2010 care au fost în vigoare începând cu data de_ și în baza cărora reclamanta era scutită de depunerea declarației de asigurare.
Erorile de calcul produse datorită programului informatic nu pot constitui o justificare pertinentă.
Referitor la cheltuielile de judecată, arată că pârâta nu a contestat în termenul legal expertiza contabilă, însă temeiul acordării acestora îl constituie prevederile art. 274 Cod de procedură civilă.
Apreciază ca nefondate și criticile privitoare la cererea de chemare în garanție.
Prin notele scrise
depuse pentru termenul din_, reclamanta a reiterat aspectele evocate prin memoriul de recurs.
Pârâta CAS S. a formulat concluzii scrise
prin care a subliniat, în esență, că OUG nr. 158/2005 interzice în mod clar și neechivoc acordarea de
indemnizații medicale de concediu persoanei salariate, care realizează venituri din activitatea independentă, pentru veniturile din activitatea independentă.
Același act normativ nu interzice realizarea stagiului de cotizare, respectiv dreptul persoanei care realizează venituri din activități independente de a cotiza cu cei 0,85% din venitul estimat. Caracterul facultativ al celor 0,85 % este
subliniat atât de OUG nr. 158/2005, cât și de normele de aplicare, care subliniază dreptul persoanei care realizează venituri din activitatea independentă de a-și retrage declarația de cotizare oricând.
În probațiune s-au depus înscrisuri.
Trecând la soluționarea cauzei prin prisma motivelor de recurs invocate și a prevederilor legale incidente, Curtea reține următoarele:
Restituirea contribuției de asigurări sociale reținute din indemnizația de maternitate
Prevalându-se de dubla calitate, respectiv cea de salariat, angajat cu contract individual de muncă, și cea de persoană fizică autorizată, reclamanta susține că nu avea obligația legală de a se asigura în sistemul public de pensii pentru veniturile realizate din activități independente, excepție reglementată de art. 11 al. 4 din Legea nr. 263/2010, aceasta fiind deja asigurată în calitate de salariată prin efectul legii, context în care nu se justifica reținerea din indemnizația de maternitate a contribuțiilor la fondul de pensii.
Curtea reține că reclamanta interpretează eronat normelor legale, fără a face distincție între calitatea de asigurat în sistemul public de pensii a persoanelor care realizează venituri din activități independente și reținerea contribuțiilor la fondul de pensii din indemnizația de maternitate.
Calitatea de asigurat în sistemul public de pensii a fost reglementată până la data de_ de dispozițiile Legii nr. 19/2000, iar ulterior de Legea nr. 263/2010. Însă aceste norme privesc sistemul unitar de pensii publice și reglementează drepturi de asigurări sociale specifice, printre care nu se regăsește și indemnizația de maternitate.
Temeiul legal al acordării acestei indemnizații îl constituie prevederile OUG nr. 158/2005 (în forma în vigoare în perioada de referință), act normativ care reglementează expres concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate
Astfel, conform art. 2 din OUG nr. 158/2005 (1) Concediile medicale și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, la care au dreptul asigurații, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență, sunt:
concedii medicale și indemnizații pentru incapacitate temporară de muncă, cauzată de boli obișnuite sau de accidente în afara muncii;
concedii medicale și indemnizații pentru prevenirea îmbolnăvirilor și recuperarea capacității de muncă, exclusiv pentru situațiile rezultate ca urmare a unor accidente de muncă sau boli profesionale;
c) concedii medicale și indemnizații pentru maternitate;
concedii medicale și indemnizații pentru îngrijirea copilului bolnav;
concedii medicale și indemnizații de risc maternal.
(2) Concediile medicale și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate prevăzute la alin. (1) sunt denumite în continuare concedii și indemnizații.
De asemenea, art. 3 din același act normativ stabilește că "Dreptul la concediile și indemnizațiile prevăzute la art. 2 alin. (1) este condiționat de plata contribuției de asigurări sociale de sănătate destinată suportării acestor indemnizații, denumită în continuare contribuție pentru concedii și indemnizații."; Interpretând dispozițiile legale expuse, Curtea reține că, condiția impusă de legiuitor pentru acordarea beneficiului indemnizației de maternitate presupune plata unei contribuții de asigurări sociale de sănătate, contribuție ce nu trebuie
confundată cu contribuțiile de asigurări sociale către sistemul de pensii publice.
Dacă plata contribuției de asigurări sociale de sănătate își găsește fundamentul în prevederile Legii nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătății, contribuțiile de asigurări sociale către sistemul de pensii publice se datorează în baza Legii 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, iar anterior, a Legii nr. 19/2000, valoarea procentuală a acestora fiind diferită.
În contextul legal expus, Curtea reține că indemnizația de maternitate urmează regimul juridic stabilit de OUG nr. 158/2005, care însă nu exclude acest de beneficiu de la plata contribuțiilor către sistemul de asigurări sociale.
Relevante în acest sens sunt prevederile art. 45 din aceeași ordonanță care statuează că "(1) Perioadele în care asigurații prevăzuți la art. 1 alin. (1) și (2) beneficiază de indemnizațiile prevăzute la art. 2 constituie stagiu de cotizare în sistemul public de pensii, pentru aceste indemnizații datorându-se contribuția de asigurări sociale reglementată de prevederile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale,
cu modificările și completările ulterioare, și ale legii bugetului asigurărilor sociale de stat
, care se achită bugetului asigurărilor sociale de stat.
Într-adevăr în cuprinsul ordonanței legiuitorul a făcut trimitere doar la Legea nr. 19/2000, însă pentru identitate de rațiune Curtea apreciază că aceleași concluzii sunt aplicabile și de la data intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010, lipsa unor trimiteri la cel din urmă act normativ constituind o simplă necorelare legislativă ce nu lipsește însă de efecte norma legală, câtă vreme începând cu data de_ regimul contribuțiilor de asigurări sociale, prevăzut anterior de Legea nr. 19/2000, este reglementat de Legea nr. 263/2010 care a abrogat primul act normativ menționat.
Reclamanta face trimiteri la art. 11 al. 1, 4 din Legea nr. 263/2010, conform cărora " Persoanele prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. IV care au cel puțin vârsta de 18 ani sunt obligate să se asigure pe baza declarației individuale de asigurare…Se exceptează de la obligativitatea depunerii declarației de asigurare persoanele prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. IV, dacă beneficiază de una dintre categoriile de pensii prevăzute de prezenta lege sau dacă se regăsesc în situațiile prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I, II, III și V, iar art. 6 al.1 din același act normativ prevede că "În sistemul public de pensii sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii: I. a) persoanele care desfășoară activități pe bază de contract individual de muncă, inclusiv soldații și gradații voluntari;";
Curtea apreciază ca fiind lipsite de relevanță aceste prevederi, în condițiile existenței prevederilor art. 45 al. 1 din OUG nr. 158/2005 care stabilesc că
"Perioadele în care asigurații prevăzuți la art. 1 alin. (1) și (2) beneficiază de indemnizațiile prevăzute la art. 2 constituie stagiu de cotizare în sistemul public de pensii, pentru aceste indemnizații datorându-se contribuția de asigurări sociale reglementată de prevederile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, și ale legii bugetului asigurărilor sociale de stat, care se achită bugetului asigurărilor sociale de stat.";
Aceste norme sunt clare și neechivoce în sensul că pentru indemnizațiile stabilite la art. 2, printre care se regăsește și indemnizația de maternitate, se datorează contribuția de asigurări sociale care se achită bugetului asigurărilor sociale de stat. Sintagma "contribuția de asigurări sociale reglementată de prevederile Legii nr. 19/2000"; din cuprinsul art. 45 nu trebuie interpretată "în condițiile Legii nr. 19/2000";, cum greșit apreciază reclamanta (situația în care într-adevăr ar fi intrat în discuție eventualele exceptări de la plată). O asemenea
interpretare ar contraveni însă flagrant intenției legiuitorului care a avut în vedere existența obligației de plată a contribuției de asigurări sociale pentru indemnizațiile de la al. 2 din OUG nr. 158/2005, trimiterea făcută la Legea nr. 19/2000, referindu-se exclusiv la cuantumul acestei contribuții și nicidecum la condițiile în care această contribuție se datorează, cele din urmă rămânând reglementate de OUG nr. 158/2005.
În fine, Curtea notează că potrivit art. art. 1 din OUG nr. 158/2005 (în forma în vigoare în perioada de referință) " (1) Persoanele asigurate pentru
concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate în sistemul de asigurări sociale de sănătate, denumite în continuare asigurați, au dreptul, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență, pe perioada în care au domiciliul sau reședința pe teritoriul României, la concedii medicale și indemnizații de asigurări sociale de sănătate, dacă:
desfășoară activități pe bază de contract individual de muncă sau în baza raportului de serviciu, precum și orice alte activități dependente;
desfășoară activități în funcții elective sau sunt numite în cadrul autorității executive, legislative ori judecătorești, pe durata mandatului, precum și membrii cooperatori dintr-o organizație a cooperației meșteșugărești, ale căror drepturi și obligații sunt asimilate, în condițiile prezentei legi, cu ale persoanelor prevăzute la lit. A;
beneficiază de drepturi bănești lunare ce se suportă din bugetul asigurărilor pentru șomaj, în condițiile legii.
(2) De aceleași drepturi beneficiază și persoanele care nu se află în una dintre situațiile prevăzute la alin. (1), dar sunt:
d) autorizate să desfășoare activități independente;";
Coroborând normele legale evocate, Curtea concluzionează că reclamanta, care intră sub incidența prevederilor art. 1 al. 1 lit. A ( iar nu art. 1 al. 2 lit. d, întrucât și-a desfășurat activitatea în baza unui contract individual de muncă, concomitent cu activitatea desfășurată ca persoană fizică autorizată, iar nu doar exclusiv cea din urmă activitate ), în calitate de beneficiară a unei indemnizații de maternitate, datorează contribuția de asigurări sociale aferentă și, prin urmare, pretenția acesteia de restituire a sumei reținute cu acest titlu se dovedește neîntemeiată.
Chiar dacă reclamanta a plătit contribuții de asigurări sociale de sănătate atât pentru veniturile realizate ca salariată cu contract individual de muncă, cât și aferent veniturilor realizate ca persoană fizică autorizată, aceasta nu este îndreptățită la plata unei indemnizații duble.
Astfel, potrivit art. 33 din OUG nr. 158/2005 "Pentru persoana asigurată care se află în două sau mai multe situații prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. A și B și care desfășoară activitatea la mai mulți angajatori, la fiecare fiind asigurată conform prezentei ordonanțe de urgență, indemnizațiile se calculează și se plătesc, după caz, de fiecare angajator."; ( În sens similar sunt prevederile art. 72 al. 1 din Normele de aplicare ale OUG nr. 158/2005.)
Curtea apreciază că aceste dispoziții reglementează cu titlu de excepție situația în care o persoană beneficiază de o dublă indemnizație, neputând fi însă admisă interpretarea extensivă a acestei norme.
Trimiterea făcută de alin.2 al art.1 potrivit căreia: "De aceleași drepturi beneficiază și persoanele care nu se află în una dintre situațiile prevăzute la alin. (1), dar sunt:
a) asociați, comanditari sau acționari;
membri ai asociației familiale;
autorizate să desfășoare activități independente;
persoane care încheie un contract de asigurări sociale pentru concedii și indemnizații pentru maternitate și concedii și indemnizații pentru îngrijirea copilului bolnav, în condițiile în care au început stagiul de cotizare până la data
de 1 ianuarie 2006"; nu se extinde și la dreptul instituit de art.33, câtă vreme, pe de o parte, o asemenea interpretare ar echivala cu extinderea nejustificata a ariei acestei excepții, până în momentul în care aceasta s-ar transforma într-o regulă, iar pe de altă parte ar contraveni intenției exprese a legiuitorului, care a limitat explicit acest dublu beneficiu la situațiile identificate expres, respectiv cele prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. A și B.
În măsura în care legiuitorul ar fi dorit extinderea acestui dublu beneficiu la toate persoanele prevăzute de art.1, individualizarea expresă "art. 1 alin. (1) lit. A și B"; nu ar mai fi avut nici o rațiune.
Mai mult situația de excepție reglementată de art. 33 se referă la persoanele care își desfășoară activitatea la mai mulți angajatori, ipoteză legală care nu intră în discuție în privința reclamantei care în perioada de referință a fost salariata unui singur angajator - Biblioteca J. " Ioniță Scipione Bădescu"; S. .
2. Diferențe indemnizație de maternitate aferentă perioadei_ - _
Reclamanta pretinde diferența de indemnizație de maternitate aferentă perioadei menționate anterior, diferență care în opinia acesteia derivă din aplicare greșită a dispozițiilor legale.
În ceea ce privește modul de calcul al acestei indemnizații, aceasta critică stagiul de cotizare reținut de către prima instanță - 6 luni din ultimele 12 luni, propunând ca repere perioada_ -_ (din cele 6 luni) și veniturile pentru care s-a plătit contribuția legală, conform art. 73 al. 1 și 2 din Normele Metodologice de aplicare ale OUG nr. 185/2005 coroborate cu art. 8 al. 1 lit. a și art. 7 din OUG nr. 158/2005.
Subliniază, de asemenea, că durata minimă a stagiului de cotizare este de 1 lună și, nicidecum de 6 luni, cum greșit a reținut prima instanță.
Referitor la aceste aspecte, Curtea notează că în Capitolul IV din OUG nr. 158/2005 este reglementat concediul și indemnizația de maternitate. Prevederile art. 23 al. 1 stabilesc că " Asiguratele au dreptul la concedii pentru sarcină și
lăuzie, pe o perioadă de 126 de zile calendaristice, perioadă în care beneficiază de indemnizație de maternitate";.
Referitor la cuantumul brut lunar al acestei indemnizații, prin dispozițiile art. 25 al. 1 legiuitorul statuează că acesta este de 85% din baza de calcul stabilită conform art. 10, iar conform art. 10 al. 1 "Baza de calcul a indemnizațiilor prevăzute la art. 2 se determină ca medie a veniturilor lunare din ultimele 6 luni din cele 12 luni din care se constituie stagiul de cotizare, până la limita a 12 salarii minime brute pe țară lunar, pe baza cărora se calculează contribuția pentru concedii și indemnizații.";
În același sens este și art. 47 din Ordinul nr. 60/2006 (actualizat) pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor OUG nr. 158/2005, privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, care, de asemenea, în ceea ce privește determinarea cuantumului brut lunar al indemnizației, face trimitere la dispozițiile art. 25 anterior evocate.
Reclamanta se prevalează de art. 7 și 8 din OUG nr. 158/2005, dispoziții legale care reglementează însă stagiul minim de cotizare pentru acordarea drepturilor prevăzute la art. 2 alin. 1 lit. a - d din același act normativ, și care constituie o condiție prealabilă a cărei lipsă afectează însăși existența dreptului la beneficiile menționate.
Cu alte cuvinte, dreptul la acordarea indemnizațiilor recunoscute prin OUG nr. 158/2005 este condiționat de existența unui stagiu minim de cotizare.
Nu trebuie însă făcută o confuzie între determinarea stagiului de cotizare, ca și condiție prealabilă esențială de acordare a beneficiilor arătate anterior, și baza de calcul a indemnizațiilor prevăzute la art. 2, printre care și indemnizația de maternitate, care își găsește reglementarea expresă în cuprinsul art. 10 și care, în cazul indemnizației de maternitate, se coroborează cu art. 25.
Cadrul legal expus confirmă ca fiind legală modalitatea de determinare a indemnizației de maternitate de către pârâta CAS S. și în baza căreia aceasta i- a achitat reclamantei în intervalul de referință suma de 13.093 lei.
De altfel, reclamanta nu contestă această sumă (ce reprezintă indemnizația de maternitate determinată în raport de veniturile realizate în calitate de salariată
în ultimele 6 luni din cele 12 luni anterioare), ci apreciază că aceasta trebuia cumulată cu o indemnizație de maternitate determinată și în raport de contribuțiilor sociale aferente veniturilor realizate în calitate de persoană fizică autorizată, sens în care propune utilizarea algoritmului utilizat în expertiza contabilă.
Pentru argumentele expuse anterior prin care se explicitează imposibilitatea acordării unei indemnizații de maternitate determinate atât în raport de contribuțiile plătite aferent veniturilor realizate în calitate de salariat cu contract individual de muncă, cât și în raport de contribuțiile plătite aferent veniturilor realizate ca persoană fizică autorizată, algoritmul de calcul propus de către reclamantă și reținut și în lucrarea de expertiză va fi înlăturat.
În fine, în susținerea tezei excluderii dublului beneficiu Curtea mai reține și faptul că schema de asigurări sociale de sănătate nu este concepută pe ideea deplinei egalități între prețul plătit și beneficiul corespunzător, ci are la bază și principiul solidarității în constituirea și utilizarea fondurilor (art.208 alin.2 lit. b din Legea nr. 95/2006). Consecința prevalenței acestui principiu constă în existența obligației de a participa la constituirea fondurilor, respectiv impunerea obligatorie a tuturor veniturilor realizate cu scopul repartizării beneficiilor în mod egal către participanți, ca măsură de protecție din partea sistemului de securitate socială, care în cele din urmă, este expresia solidarității societății în raport cu membrii săi vulnerabili (cauza Maggio ș.a. contra Italiei).
În ceea ce privește excepția nulității recursului promovat de către pârâta CAS S., excepție invocată de către reclamantă prin întâmpinare, Curtea apreciază că aceasta este nefondată pentru argumentele reținute în încheierea ședinței publice din_ .
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 al. 1 Cod de procedură civilă Curtea va respinge ca nefondat recursul reclamantei, iar în baza art. 312 al. 1, 3 Cod de procedură civilă va admite în parte recursul pârâtei C. DE A. DE SS, va modifica în parte sentința atacată, în sensul că va respinge ca nefondată acțiunea reclamantei.
Vor fi menținute restul dispozițiilor ce nu contravin prezentei decizii.
Potrivit dispozițiilor art. 274 Cod de procedură civilă, partea căzută în pretenții datorează cheltuieli de judecată. Cum în cauză partea căzută în pretenții este reclamanta căreia i s-a respins acțiunea, solicitarea acesteia de acordare a cheltuielilor de judecată la fondul cauzei este neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite în parte recursul declarat de pârâta C. DE A. DE SS împotriva sentinței civile nr. 3062 din_ a Tribunalului S. pronunțată în dosar nr._, pe care o modifică în parte și, în consecință, respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta M. M. L. în contradictoriu cu pârâta C. DE A. DE SS .
Menține restul dispozițiilor.
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta M. M. L. . Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | ||||
S. | D. D. | G. | L. | D. | C. M. |
Red.DG/dact.MS 2 ex./_
Jud.fond: R.M.P.
| ← Decizia civilă nr. 1180/2013. Contestație decizie pensionare.... | Sentința civilă nr. 283/2013. Pretenții. Asigurări sociale → |
|---|
