Sentința civilă nr. 74/2013. Obligație de a face. Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ 4204
SENTINȚA CIVILĂ NR. 74
Ședința publică din_ .
Instanța constituită din: Președinte: C. M. Asistent judiciar: O. S. Asistent judiciar: D. M.
G. ier: P. Ana C.
Pe rol se află pronunțarea hotărârii asupra cauzei civile formulată de către reclamantul T. I. Ș., cu domiciliul în B. M., str. H., nr.39, județul M. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor-D. F. -C. de P. a M. ui A. și I., cu sediul în B., str. G.G., nr. 3, sector 4, S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în B., str. Apollodor, nr. 17, sector 5, având ca obiect obligație de a face.
Se constată că dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din_, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta, pronunțarea fiind amânată la data de azi, când în urma deliberării s-a dat hotărârea de mai jos.
T.
Asupra cererii de față,
Prin acțiunea civilă înregistrată sub dosar_ la T. M., reclamantul T. I. Ș. a chemat în judecată Ministerul Administrației și Internelor - C. de P. a M. ui A. și I. și S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice pentru obligarea pârâtei C. de P. Sectorială a Ministerul Administrației și Internelor la plata pensiei de serviciu începând cu_ la zi și în continuare ca urmare a încălcării dreptului fundamental în conformitate cu:
art. 15. alin. 2, art. 16 al. 1, art. 20 al. 1 și 2, art. 21 al. 1 și 2, art. 41 al.
1, art. 44, art. 47, art. 53al. 1 și 2, art. 148 al. 2 și 4, art. 153 lit. c și f din Constituția R. iei;
art. 1 al. 2 lit. e pct. (i) din O.U. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare;
art. 26 din legea 164/2001 cu modificările și completările ulterioare;
art. 23 al. 2 din Decretul Universal al Drepturilor Omului;
art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitor la interzicerea oricărei discriminări;
art. 1 din Protocolul adițional nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului art. 1 al. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție, privind protecția proprietății;
art. 2 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice;
art. 6 pct. 1 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice;
art. 6 pct. 1 din Pactul Internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, care recunoaște și garantează dreptul la muncă ;
art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale;
art. 1 pct. 2 și 4, art. 20, 23 și 14 din Carta Socială Europeană din 3 mai
1996;
Directiva nr. 2000/1978 a Consiliului Europei;
art. 6 din Tratatul Uniunii Europene.
În fapt reclamantul menționează că prin decizia pentru suspendarea pensiei nr. 4450329 din_ a Ministerul Administrației și Internelor - C. Sectorială de P. s-a dispus suspendarea drepturilor de pensie în temeiul Legii 329/2009 precizându-se în decizie că suspendarea drepturilor survine datorită " opțiunii"; reclamantului la data de_ .
Din luna mai 2008 - 31 decembrie 2009 reclamantul a cumulat legal funcția de profesor universitar cu cea de ofițer de poliție în baza Legii 360/2002, art. 54 lit. i), care permite, cu titlu de excepție cumulul funcției de ofițer de poliție cu cea de cadrul universitar ( în cazul reclamantului titular pe post universitar în baza unui concurs și a Ordinului de numire a Senatului Universității nr. 149/_ ). Conform Legii 179/2004- art. 17 reclamantul se putea pensiona în mod special, fără a fi obligat la a renunța la funcția de cadrul universitar, fapt care l-a și realizat la_ .
De atunci și până în prezent a cumulat cele două drepturi în mod absolut
legal.
După apariția Legii 329/2005 la_ cu adresa 735/2005 Universitatea Tehnică C. - Centrul Universitar Nord B. M. i-a solicitat reclamantului de a opta în scris, conform art. 17 și 18 din Legea 329/2009 între pensie și salariu cu respectarea termenului legal de 15 zile, în caz contrar urmând a se proceda, conform art. 20 din Legea 329/2009, respective a i se desface unilateral contractual individual de muncă . Reclamantul s-a conformat la_ și a depus două declarații conform anexelor 1 și 2 din Instrucțiunile la lege din care rezultă că :
Reclamantul primește pensie de la C. de P. a M. ui A. și I. cu talonul 25501976;
Reclamantul "optează"; pentru continuarea activității și suspendarea plății pensiei.
Suspendarea drepturilor la pensie este nelegală întrucât este făcută în baza unei legi care este în conflict cu dispozițiile legilor comunitare dar și cu cele constituționale, după cum urmează..
Prevederile art. 17,18, 20,23 și 25 sunt discriminatorii și neconstituționale, contravenind Jurisprudenței CEDO, prin prisma cauzei " Buchem contra Cehiei din anul 2002. În acest sens s-a exprimat Avocatul Poporului (adresa 108/7.01.209 și declarația din_ ) Președintele Senatului ( adresa nr. I 771/_ ) și Curtea Constituțională ( decizia nr. 82/2009), precizându-se că
" Noțiunea de bun înglobează orice interes al unei persoane de drept privat ce are o valoare economică, iar suspendarea dreptului de pensie încalcă dreptul de proprietate privată ; dreptul la muncă al unei persoane nu poate forma obiectul vreunei îngrădiri sau limitări, fiecare persoană fiind liberă să muncească în măsura posibilităților sale fizice și intelectuale ; actul normativ criticat nu poate desființa un drept câștigat, de vreme ce dreptul la pensie este un drept garantat de art. 47 al. 2 din Constituție.
În același timp se încalcă unele decizii ale Curții de Justiție a Comunității Europene de la Luxemburg și câteva principii ale Uniunii Europene.
Arată că art. 1Protocolul 1 din CEDO garantează deja bunurile existente ( cauza Brezny și Brezny contra Slovaciei). În acest sens noțiunea de " bun"; in- terpretat ca și " proprietate"; de către Curte a fost exprimată ca și "orice interes patrimonial recunoscut în drept intern cu caracter de stabilitate"; așa cum s-a întâmplat și în cazul petentului începând cu mai 2008 și până la adoptarea Legii 329/2009.
Astfel CEDO a recunoscut pe cale de consecință că drepturile care decurg din politici sociale, adică și drepturile ce decurg din pensii, intră în sfera noțiu- nii de " bun " protejat de art. 1 Protocolul 1 CEDO.
Raportat la măsurile statului, în speță Legea 329/2009, care afectează drepturile protejate de CEDO, Curtea impune 3 condiții, pentru a se putea discuta de o justificare a unor astfel de măsuri:
măsura să fie legală, adică să fie clară și previzibilă - raportat la previzibilitatea măsurii, consideră că această măsură nu este îndepli- nită, însă nu aceasta este cea mai mare problemă a legii;
măsura să fie justificată de utilitatea publică;
măsura să fie proporțional raportat la efectele ce le crează în detri- mentul persoanelor sau eventual să prevadă eventuale despăgubiri juste într-un termen rezonabil.
Legea 329/2009 nu respectă cel puțin ultimele două condiții impuse de Curte, prin aceea că nu se poate justifica utilitatea publică și proporționalita- tea măsurii fiind probat în repetate rânduri că această măsură aduce sume imens mai mici ori chiar deloc decât cele preconizate de Guvern la bugetul de stat și nu contribuie semnificativ la consolidarea acestuia, fapt care s-a observat
recent prin măsurile de austeritate ce au fost necesare în opinia Guvernului, ulterioare acestei legi. În acest sens se poate face trimitere și la efectele discriminatorii create de lege descrise pe larg în acțiunea principală, adăugând doar că discriminarea directă, cum este cea prezentată este cea mai gravă formă de discriminare pe care CEDO o judecă cu mare strictețe.
În ceea ce privește încălcarea art. 14 CEDO de această lege, prin impunerea măsurilor atacate arată că acest caz de discriminare directă poate fi justificat doar de un scop legitim și de o proporționalitate a scopului cu efectul, avându-se în vedere efectele asupra persoanei în cauză și criterii distinctive clare între situațiile persoanelor. Curtea a arătat că este foarte important ca măsura luată să aibă capacitatea de a ajuta la atingerea scopului, respectiv, în cazul său, consolidarea bugetului.
Hotărârile CEDO sunt izvor de drept direct, adică principiile acolo enunțate, în măsura în care sunt mai favorabile și contrare legilor naționale au priorita- te și trebuie aplicate în mod direct și prioritar. Pe cale de consecință, în baza art. 20 alin. 2 din Constituție consideră că principiile CEDO mai sus amintite au aplicabilitate directă și fac ca Legea 329/2009 să nu fie aplicabilă în privința situației petentului.
Limitarea cumulului pensiei cu salariul a mai fost prevăzută în două acte normative, dar Curtea Constituțională a decis că aceste reglementări reprezintă aspecte de discriminare și neconstituționalitate.
Astfel, în Decizia nr. 375/2005 referitoare la Legea în domeniile proprietății și justiției, Curtea Constituțională a decis că sunt neconstituționale prevederile legale care interziceau cumulul pensiei cu salariul magistraților reangajați pe aceeași funcție. Curtea Constituțională a motivat că " Acest text al legii conține o dublă discriminare a judecătorilor și procurorilor care beneficiază de pensie de serviciu, contravenind flagrant principiului egalității în drepturi prevăzut în art. 16 alin. (1) din Constituția R. iei. S-a mai precizat că " În absența oricărei rațiuni a discriminărilor menționate, ar putea rezulta concluzia, inacceptabilă și absurdă, că legiuitorul a instituit o sancțiune pentru judecătorii și procurorii care s-au aflat în serviciul justiției timp de cel puțin 25 de ani - durată prevăzută pentru acordarea pensiei de serviciu - și anume aceea de a nu putea beneficia de această pensie în cazul în care prezența lor în aparatul judiciar ar mai fi utilă sau eventual necesară";.
Același aspect a fost analizat în Decizia nr. 82/2009 referitoare la necon- stituționalitatea OUG nr. 230/2008 pentru modificarea unor acte normative în domeniul pensiilor din sistemul public, pensiilor de stat și al celor de serviciu, care stabilea limitări similare cu cele din actuala lege. Curtea Constituțională a apreciat că " Unele aspecte din acel act normativ pun în discuție constituțio- nalitatea extrinsecă a actului normativ, în timp ce altele se referă la conținutul reglementării în sine";. S-a mai apreciat că "acest act normativ afectează drepturile fundamentale, dreptul la muncă și dreptul la pensie, contravenind astfel art. 15 alin. (6) din Constituție …";
De altfel, se statuează în jurisprudența constată a Curții Constituționale că încălcarea principiului egalității și nediscriminării există atunci când se aplică tratament diferențiat unor cazuri egale fără să existe o motivare obiectivă și rezonabilă, sau dacă există o disproporție între scopul urmărit prin tratamentul inegal și mijloacele folosite.
Dispozițiile legii încalcă drepturi fundamentale, fără a exista realmente vreuna din cazurile care provoacă criza invocată de guvern, deoarece criteriul esențial în reducerea cheltuielilor vizează lipsa de eficiență și eficacitate exis- tentă la nivelul autorităților și instituțiilor publice ale administrației centrale și locale și nu învățământul universitar.
Dreptul oricărui cetățean de a cumula pensia cu salariul trebuie privit ca suma de două drepturi fundamentale: dreptul la muncă și dreptul la pensie, drepturi fundamentale garantate de Constituția R. iei și de legislația comuni- tară și nu a un drept unic de sine stătător.
Discriminarea se realizează și între universitățile de stat și cele private, pen- tru că la cele din urmă nu există nicio interdicție de a cumula pensia cu sala- riul, astfel că o parte din cadrele didactice vor migra spre aceste din urmă. Fenomenul se va amplifica pe măsura pensionării altor persoane care realizea- ză în prezent cumulul, în special în domeniul studiilor juridice, fiind lipsite universitățile de stat de aportul unor foști practicieni, care au ajuns la grade de lectori, conferențiar și profesor în cadrul acestor universități .
În cumularea efectelor legii 329/2009 cu interdicțiile prevăzute pe art. 41 alin. 2 lit. e din legea 330/2009 care interzice cumulul salariilor din fondurile publice se accentuează această discriminare și efectele negative asupra nivelului calitativ al învățământului în special la nivelul studiilor masterale și doctorale, în cazul cărora este mai util aportul practicienilor. Experiența practică a cadrelor didactice corespunde întrutotul criteriilor adoptate în Declarația de la Bologna și competitivității pe piața unică a învățământului superior.
Din punct de vedere economic măsura nu reflectă o reducere de cheltuieli neproductive deoarece, universitatea ar fi nevoită să organizeze concurs pentru ocuparea acestor posturi de către alte persoane care să îndeplinească cerințele legale, la această dată posturile didactice universitare în universitățile de stat fiind blocate.
Discriminarea persoanelor cu pensii care depășesc salariul mediu brut pe economie (1693 lei în anul 2009 și 2117 lei în 2012), reprezintă o altă componență a discriminării.
Art. 17 din Legea 329/2009 limitează dreptul la muncă, impunând încetarea forțată a raporturilor de muncă, pornind de la un criteriu profund discrimina- toriu, constând în nivelul pensiei nete aflată în plată. Nu se poate decide în mod arbitrar ca o persoană care a contribuit mai mult la fondul de pensii, să fie privată, pe acest motiv, de plata pensiei sau a altor câștiguri legale.
Persoanele care ar avea dreptul să ceară periodic recalcularea pensiei pe baza noilor contribuții CAS, ar fi împiedicate să o facă pentru a nu le crește pensia peste nivelul salariului mediu brut pe economie, aspect care este discriminatoriu în raport cu alți pensionari.
Diminuarea veniturilor pentru persoanele care depășesc în prezent această limită încalcă dreptul la proprietate privată al acestor persoane, în ceea ce privește suspendarea plății pensiei pe durata realizării altor câștiguri, cum a decis CEDO în cauza Buchen contra Cehiei, din anul 2002.
Acest criteriu estre arbitrar, axat pe nivelul pensiei nete aflată în plată, recalculat la diferite intervale de timp în baza unor indicatori economici, fiind nerelevant faptul dacă această depășire este de numai câțiva lei sau mult mai mare.
Discriminarea apare și după intrarea în vigoare a noii legi a pensiilor, fiind previzibilă reducerea cuantumului acestora. Este posibil ca unele pensii să scadă sub limita admisă pentru cumul, iar altele să se reducă semnificativ, determinându-i pe titulari să opteze pentru renunțarea la aceasta în favoarea salariului, aspect care nu va mai fi posibil în cauza încetării unilaterale a contractului de muncă.
Discriminarea este mai evidentă în cazul celor care depășesc cu puțin plafonul actual, fiind obligați s renunțe la unul din cele două venituri.
Raportat la dispozițiile prevederilor comunitare Legea 329/2009, intră în contradicție cu o serie de acte normative care interzic astfel de măsuri cu caracter discriminatoriu, astfel, sunt încălcate obligațiile de asigurare a unui trai decent și de respectare a egalității de tratament, consacrate prin art. 4 din Legea nr. 75/1999 și prin Directivele C.E. nr._ și nr. 2000/750/27 noiembrie 2000, prin protocolul nr. 12 la Convenția privind Apărarea Dreptu- rilor Omului și Libertăților Fundamentale și prin Convenția Organizației Internaționale a Muncii nr. 100/1951.
Conform reglementărilor și jurisprudenței, constituie discriminare orice comportament activ sau pasiv care, prin efectele pe care le generează, favorizează sau defavorizează nejustificat ori supune unui tratament injust sau degradant o persoană, un grup de persoane sau o comunitate, față de alte persoane, grupuri de persoane sau comunități.
Se anexează decizia pentru suspendarea pensiei, declarațiile reclamantului - anexa 1 și anexa 2, contractual individual de muncă, Ordinul de numire 149/_, decizia nr. 153796/_ .
Pârâta Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare prin care invo- că excepția lipsei calității procesuale pasive întrucât nu are raporturi juridice cu reclamantul.
C. deP. Sectorială a M. ui A. și I. a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată pentru următoarele motive :
Potrivit art. 17 alin. 1 din Legea 329/2009 privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea unor cheltuieli publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordului-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional " beneficiarii dreptului la pensie aparținând atât sistemului public de pensii, cât și sistemelor neintegrate sistemului public care realizează venituri salariale sau, după caz, asimilate salariilor, potrivit legii, realizate din exercitarea unei activități pe bază de contract individual de muncă, raport de serviciu sau în baza actului de numire, potrivit legii, în cadrul autorităților sau instituțiilor publice centrale sau locale, indiferent de modul de finanțare și subordonare, precum și în cadrul regiilor autonome, societăților naționale, companiilor naționale și societăților comerciale la care capitalul social este deținut integral sau majoritar de stat ori de o unitate administrativ teritorială, pot cumula pensia netă cu veniturile astfel realizate, dacă nivelul acesteia nu depășește nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat";.
La art. 18 al. 1 din același act normativ se stipulează că :"; pensionarii prevăzuți la art. 17 alin. 2 lit. a) care desfășoară activități profesionale pe bază de contract individual de muncă, raport de serviciu sau în baza actului de numire în funcție au obligația ca, în terme de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentului capitol, să își exprime în scris opțiunea între suspendarea plății pensiei pe durata exercitării activității și încetarea raporturilor de muncă, de serviciu sau a actului de numire în funcție, dacă nivelul pensie nete aflate în plată depășește nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat";.
În baza Legii 329/2009 a fost emis Ordinul M.M.F.P.S. nr. 1730/2009 privind aprobarea Instrucțiunilor pentru aplicarea prevederilor cap. IV."; Măsuri privind regimul cumulului pensiilor cu veniturile salariale, în scopul reducerii cheltuielilor bugetare"; din Legea 329/2009 privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea unor cheltuieli publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordului-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional.
Art. 9 din ordinul mai sus menționat prevede că:
" alin. 1: în situația în care pensionarul optează pentru suspendarea plății pensiei/pensiilor, angajatorul este obligat ca, până la dara de 4 a lunii următoare celei în care a fost examinată opțiunea, să depună la casa/casele de pensii care efectuează plata o adresă din care să rezulte situația pensionarului însoțită de un exemplar al declarației prevăzută la art. 8 alin. 1 lit. c)
alin. 2: documentele prevăzute la alin. 1 stau la baza efectuării de către casa de pensii a suspendării plății pensiei
alin. 3: în lipsa declarației prevăzute la art. 8 alin. 1 lit. c) operațiunea de suspendare nu poate fi efectuată de către cada de pensii;
alin. 4: plata pensiei se suspendă începând cu luna următoare celei în care a fost exprimată opțiunea de către pensionar.
alin. 5: decizia privind suspendarea plății pensiei, emisă de către casa de pensii, se comunică pensionarului și angajatorului în termen de 5 zile de la data emiterii";.
Solicită a se constata faptul că reclamantul, prin declarația dată pe proprie răspundere, a optat pentru continuarea activității salarizate și suspendării plății pensiei, acestuia i-a fost suspendată plata pensiei începând cu data de_ ,
C. de P. Sectorială a M. ui A. și I. respectând astfel prevederile Legii 329/2009 și ale Ordinului M.M.F.P.S. nr. 1730/2009.
Reclamantul și-a precizat acțiunea la fila 43 solicitând și anularea deciziei de suspendare a pensiei reclamantului cu nr. 4450329/_ ca fiind nelegală pentru motivele învederate în acțiunea introductivă de instanță.
Examinând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Finanțelor Publice tribunalul reține că raport juridic există între reclamant și organul emitent al deciziei de suspendare a plății pensiei, respectiv
de P. Sectorială a M. ui A. și I., Ministerul Finanțelor Publice nu are raport juridic cu reclamantul iar în ceea ce privește chemarea în judecată a M. ui F. P. pentru opozabilitate respective pentru alocarea sumelor solicitate de reclamant și această cerere este lipsită de suport legal și în același timp imposibilă deoarece aceste sume trebuie propuse de ordonatorii principal de credite conform art. 34 al. 1 din Legea 500/2002 privind finanțele publice iar Ministerul Finanțelor Publice să fie autorizat în acest sens de legiuitor.
Drept urmare excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Finanțelor Publice este întemeiată și urmează a fi admisă .
Pe fondul cauzei, tribunalul reține:
Reclamantul susține că dispozițiile în baza cărora s-a dispus suspendarea dreptului la pensie ( art. 17,18,20, art. 20 și art. 25 din Legea 329/2009 sunt neconstituționale însă nu a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu aceste excepții de neconstituționalitate, drept urmare acest subiect nu poate face obiectul analizei instanței întrucât controlul asupra excepțiilor de neconstituționalitate asupra textelor de lege invocate de reclamant aparține Curții Constituționale.
În cauza Van Marle contra Olanda ( 8543/1979) Curtea a reținut că " speranțele profesionale"; adică exercitarea unei profesii, care sunt pretins a fi pierdute de către reclamant constituie un element al " bunurilor"; în sensul art. 1 Protocol nr. 1 CEDO, astfel orice act al statului care încalcă aceste drepturi, implică, deci o încălcare a art. 1 Protocol adițional nr. 1 CEDO. În speță incidența acestor hotărâri se răsfrânge asupra obligativității reclamantului de a alege între cele două drepturi patrimoniale "bunuri";, posibilitate impusă de
Legea 329/2009 care afectează drepturile protejate de CEDO sus indicate, Curtea impune 3 condiții pentru a se putea justifica astfel de măsuri:
măsura să fie legală, să fie clară și previzibilă;
măsura să fie justificată de utilitatea publică,
măsura să fie proporțională raportat la efectele pe care le creează în detrimentul persoanelor sau eventual să prevadă eventual despăgubiri juste într-un termen rezonabil.
Legea 329/2009 nu respectă ultimele două condiții impuse de Curte, prin aceea că nu se poate justifica utilitatea publică și proporționalitatea măsurii, fiind probat în repetate rânduri că această măsură aduce sume imens mai mici ori chiar deloc decât cele preconizate de Guvern, la bugetul de stat și nu contribuie semnificativ la consolidarea acestuia, fapt care s-a observat recent prin măsuri de austeritate ce au fost necesare în opinia Guvernului, ulterioare acestei legi.
Curtea a precizat că este foarte important ca măsura luată să aibă capacitatea de a opta la atingerea scopului, respectiv în cazul reclamantului consolidarea bugetului. Prin aplicarea art. 20 din legea 329/2009 statul a luat o măsură neproporțională și nu a respectat imperativele impuse de Curte.
Între măsura de drept intern prin care se interzice reclamantului dreptul de a cumula pensia cu salariul și dispozițiile actelor comunitare în care R. ia este parte, există conflict.
Dreptul oricărui cetățean de a cumula pensia cu salariul trebuie privit ca suma a două drepturi fundamentale: dreptul la muncă și dreptul la pensie, drepturi fundamental garantate de Constituția R. iei și de legislația Comunitară și nu ca un drept unic de sine stătător .
Prin interzicerea cumulului pensie cu salariul, prin obligarea cetățeanului de a opta, opțiune impusă de lege și care nu are nimic în comun cu libera exprimare a voinței persoanei, se realizează automat interzicerea uneia din cele două drepturi fundamentale, fie a dreptului la muncă, fie a dreptului la pensie.
A impune prin lege unui cetățean (persoana ale cărei drepturi sunt garantate în Constituția R. iei și legislația europeană) să aleagă între două drepturi fundamentale este echivalentul în interzicerea prin lege a exercitării uneia din aceste două drepturi, ceea ce reprezintă o încălcare gravă a legislației europe- ne pe care S. R. și-a însușit-o ca și drept intern în momentul aderării la Uniunea Europeană.
Prin obligarea persoanelor care la data intrării în vigoare a Legii 329/2009 aveau și calitatea de angajați în instituțiile bugetare, să renunțe fie la dreptul la muncă, fie la dreptul de asigurat social, condiție neimpusă persoanelor care aveau calitatea de angajați în sectorul privat, reprezintă discriminare în cadrul aceleiași categorii de persoane, respectiv pensionarii .
Legea 329/2009 este deopotrivă în conflict cu scopul impus de Directiva 2000/79 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă, precum și cu dispozițiile Regulamentului
1408/71 prin care se reglementează dreptul asiguratului de a beneficia de prestațiile pentru care s-a asigurat existând discriminare între pensionarii beneficiari ai pensiei plătite de S. R. și pensionari beneficiari ai prestațiilor plătite de oricare alt stat membru al uniunii și care indiferent de cuantumul pensie încasate și în virtutea liberei circulații a forței de muncă se poate angaja într-o instituție bugetară în R. ia.
Pentru a stabili dacă reglementarea națională în cauză încalcă Directiva 2000/78 trebuie cercetat dacă aceasta intră în domeniul de aplicare a directivei și în cazul unui răspuns afirmativ dacă acest tratament diferențiat este justificat sau nu .
Conform art. 3 al. 1 Directiva 200/78 directiva se aplică "în limitele compe- tenței conferite Comunității tuturor persoanelor, atât în sectorul public, cât și în cel privat, inclusiv în organismele publice în ceea ce privește a) condițiile de acces la încadrarea în muncă … c) condițiile de încadrare în muncă, inclusiv condițiile de concediere …";
Din art. 20 al Legii 329/2009 rezultă că persoana a cărei pensie depășește nivelul salariului mediu brut pe economie și care înțelege să-și exercite dreptul de asigurat social pentru care a plătit CAS precum și dreptul la muncă, adică nu a renunțat la unul din cele două drepturi fundamentale riscă a i se desface unilateral contractul individual de muncă .
Prin urmare o reglementare de această natură trebuie considerată ca stabilind reguli privind condițiile de concediere în sensul art. 3 al. 1 lit. c) al Directivei 2000/78.
De asemenea trebuie considerată ca stabilind reguli privind condițiile de acces la încadrarea în muncă în sensul art. 3 salin. 1 lit. a din Directiva 2000/78 deoarece sunt afectate condițiile de acces pentru pensionarii ce ar dori să-și exercite acest drept.
În ce privește aspectul dacă reglementarea în cauză conține un tratament diferențiat în funcție de vârstă cu privire la încadrarea în muncă și concediere, se reține că " principiul egalității de tratament " presupune lipsa oricărei discriminări directe sau indirecte bazată pe unul din motivele menționate la art. 1 din Directiva 2000/78; astfel se constată că aplicarea art. 17-20 din Legea 329/2009 determină tratarea unor persoane într-un mod mai puțin favorabil decât alte persoane care se află în situații comparabile, pentru motivul că au îndeplinit vârsta de pensionare și beneficiază de pensie de bătrânețe pentru care au fost asigurați . O astfel de dispoziție introduce un tratament diferențiat pe motive de vârstă în sensul art. 2 lit. a din Directiva 2000/78.
În cauza C388/2007 CEJ, la data de_ s-a pronunțat asupra art. 6 al.
1 din Directiva 2000/78 în sensul că " art. 6 al. (1) oferă posibilitatea de a deroga de la acest principiu numai măsurilor justificate de obiective legitime de politică socială, precum cele în legătură cu politica ocupării forței de muncă, a pieții muncii sau a formării profesionale. Este de competența instanțelor naționale să verifice dacă reglementarea în cauză în acțiunea principală
corespunde unui astfel de obiectiv legitim și dacă autoritatea legislativă sau de reglementare națională putea în mod legitim să considere, având în vedere marja de apreciere de care dispun statele membre în materie de politică socială, că mijloacele alese erau corespunzătoare și necesare pentru realizarea acestui obiectiv";.
Din titlul Legii 329/2009 rezultă că măsurile cuprinse în acest act normativ au ca scop raționalizarea cheltuielilor publice, iar măsurile din capitolul IV, unde se interzice cumulul pensiei cu salariul, au ca scop reducerea cheltuielilor bugetare.
Situația de criză economică invocată de autoritățile române ca și justificare obiectivă și rezonabilă pentru a îngrădi cetățenilor români exercitarea unor drepturi fundamentale nu are corespondent în realitatea zilnică percepută de fiecare cetățean.
Mai mult, prin îngrădirea unor drepturi fundamentale: muncă și pensie, în cazul concret prevăzut de Legea 329/2009 nu se realizează câtuși de puțin reducerea cheltuielilor bugetare deoarece locurile de muncă eliberate forțat de cetățenii aflați în situația cumulului pensie cu salariul, vor fi ocupate de noi angajați care vor încasa respectivul salariu, și prin urmare cheltuiala bugetară se menține la același nivel.
Față de încălcarea dispozițiilor convențiilor și tratatelor la care R. ia este parte, invocată de reclamant, trebuie precizat că potrivit art. 20 din Constituția
R. iei în situația în care instanța de judecată constată că legile interne încalcă pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care R. ia este parte, este obligată să ignore aceste prevederi interne și să facă aplicarea reglementărilor internaționale mai favorabile.
Prin interzicerea exercitării unui drept fundamental, în cazul reclamantului, se încalcă art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului precum și art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului ratificată de R. ia prin Legea 30/_ .
Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat în nenumărate rân- duri, chiar și împotriva R. iei, în sensul ca și dreptul de creanță reprezintă un
"bun";în sensul art. 1 din Primul protocol adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului dacă este suficient de bine stabilit pentru a fi exigibil sau dacă reclamantul poate pretinde că a avut cel puțin o " speranță legitimă"; de a-l vedea concretizat. Așadar, pensia pentru limită de vârstă cuvenită reclaman- tului în virtutea calității de asigurat, reprezintă un "bun"; în sensul art. 1 din Primul protocol adițional la Convenție.
Față de existența unei ingerințe a autorităților publice în exercitarea dreptului la respectarea bunului și proporționalitatea între mijloacele folosite în scopul vizat, se reține că lipsirea reclamanților de drepturile de pensie pe o perioadă nedeterminată de timp fără a mai primi vreodată sumele de bani cuvenite, reprezintă o ingerință care a avut ca efect privarea reclamanților de bunurile lor, în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 CEDO . După cum s-a pronun-
țat deja Curtea, dacă o reformă radicală a sistemului politic și economic al unei țări sau situația sa financiară poate justifica, în principiu, limitări draconice ale despăgubirilor, atare circumstanțe nu pot fi formulate în detri- mentul principiilor fundamentale care decurg din Convenție, cu atât mai mult, absența totală a despăgubirilor nu se poate justifica nici măcar în context excepțional, în prezența unei atingeri aduse principiilor fundamentale.
În considerarea celor de mai sus, având în vedere că reglementarea nu este conformă dispozițiilor internaționale devenite drept intern prin ratificare, acțiunea urmează a fi admisă potrivit dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Finanțelor Publice prin D. Generală a F. P. M. și în consecință respinge acțiunea civilă formulată de reclamantul T. I. Ș. împotriva acestei pârâte.
Admite în parte acțiunea civilă formulată și precizată de reclamantul T.
I. Ș.
domiciliat în B. M., str. H. nr. 39, jud. M. împotriva pârâtei M.
Administrație și I. - C. Sectorială de P.
cu sediul în B., str. George Gergescu, nr. 3 sector 4 și în consecință:
Dispune anularea deciziei de suspendare a plății pensiei reclamantului nr. 4450329/_ și obligă pârâta la plata pensiei de serviciu restantă din_ la zi și în continuare.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, azi_ .
PREȘEDINTE | ASISTENȚI JUDICIARI | GREFIER |
C. M. | O. S., D. M. P. Ana C. |
Red.C.M./_
T.red.P.C/_
5 ex. - com 3 ex.
| ← Decizia civilă nr. 2259/2013. Obligație de a face. Asigurări... | Sentința civilă nr. 355/2013. Obligație de a face. Asigurări... → |
|---|
