Sentința civilă nr. 355/2013. Obligație de a face. Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
SENTINȚ A CIV IL Ă Nr.355 /F/2013 Ședința publică din data de 23 ianuarie 2013
Tribunalul constituit din: PREȘEDINTE: R. - I. B., judecător
GREFIER: N. G.
Cu participarea asistenților judiciari
L. Z. S. P.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii în cauza civilă formulată de reclamantul B. F.
împotriva pârâților R. S. -Director al SN "IF"; SA Sucursala Someș Criș și C. D.
- contabil șef al SN ,,IF"; SA Sucursala Someș Criș
, având ca obiect obligația de a face Dezbaterea cauzei în fond a avut loc în ședința publică din data de 16 ianuarie
2013. Concluziile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, pronunțarea hotărârii fiind amânată pentru data de 23 ianuarie 2013.
Deliberând constată:
T R I B U N A L U L,
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, precizată în ședința publică din 5 decembrie 2012(f.55), reclamantul B. F. a chemat în judecată pe pârâții R. S., director al SNIF Sucursala Someș Criș și C. D., contabil șef al SNIF"; SA Sucursala Someș Criș, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să întocmească declarațiile rectificative privind contribuția la asigurările sociale, conform art.134 alin.6-7 din HG nr.257/2011 și art.107 pct.3 din Legea nr.263/2010; să oblige pârâții la plata indemnizației pentru concediul de odihnă în sumă de 3274 lei; să oblige pârâții la plata de daune morale de 1.000 lei; să oblige pârâții la plata salariului aferent lunii decembrie 2011, plata de daune materiale reprezentând diferența dintre pensia ce i s-ar fi cuvenit dacă erau efectuate corect declarațiile rectificative care au fost depuse de pârâți în calitate de angajați a i fostului său angajator și pensia efectiv încasată.
În motivare arată că a fost angajatul SN "IF"; SA Sucursala Someș Criș, societate care l-a concediat nelegal, decizie de concediere fiind anulată de instanță și în u5ma acestei dispoziții a instanței fostul său angajator avea obligația să întocmească declarații rectificative corespunzătoare.
Mai arată că a fost reîncadrat în funcției și apoi contractul de muncă i-a încetat fiind pensionat și datorită faptul ui că pârâții în calitate de salariați ai angajatorului său nu au întocmit declarațiile rectificative corect el a suferit și pagubă pentru că pensia nu este corect calculată.
Totodată susține că nu i-a fost achitat salariul pentru luna decembrie 12011 și nici indemnizația pentru concediul de odihnă neefectuat în anul 2011 și s-a creat astfel atât un prejudiciu material, constând în diferența de pensie neîncasată cât și unul moral. Învederează instanței că a chemat în judecată pe pârâți în calitate de angajați ai fostului său angajator care au obligația de serviciu să depună declarațiile rectificative(director și contabil șef) și să plătească drepturile bănești întrucât societatea
se află în reorganizare judiciară și nu-și poate recupera drepturile bănești.
Pârâții, au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea acțiunii, arătând că ei sunt doar salariați ai fostului angajator al reclamantului SNIF Sucursala Someș Criș iar reclamantul s-a judecat cu această societate în dosarul nr._ solicitând obligarea
1
societății să depună declarații rectificative și să-i plătească anumite drepturi bănești restante.
Analizând actele și lucrările dosarului tribunalul reține că acțiunea reclamantului nu este întemeiată, întrucât pârâții nu au calitatea de angajatori sau fost angajatori ai reclamatului.
Se notează că între părți s-a mai purtat un litigiu, în dosarul nr._, dosar în care acțiunea formulată de reclamant față de cei doi pârâți din prezenta cauză, pârâți și în acel dosar, alături de angajator, a fost respinsă irevocabil, prin sentința Tribunalului B. Năsăud nr.1300/2012 și respingerea recursului declarat față de acești pârâți în întregime dar, întrucât pretențiile din prezenta pricină nu sunt identice cu cele din pricina precedentă nu se poate reține existența autorității de lucru judecat a sentinței civile nr.1300/2012.
Reclamantul a fost salariatul SNIF Sucursala Someș Criș, contractul său de muncă încetând la data de_ (f.50), astfel că obligația întocmirii declarațiilor rectificative, obligația plății tuturor drepturilor bănești ce decurg din contractul individual de muncă, conform art.40 alin.2 din Codul muncii, revin fostului său angajator și nu pârâților în calitate de salariați ai acestuia.
Angajatorul este cel care are obligația întocmirii declarațiilor rectificative și plății drepturilor bănești pe care reclamantul le invocă și nu are nicio relevanță faptul că angajatorul se află în procedura reorganizării judiciare .
Chiar și după încetarea calității de persoană juridică prin radiere a fostului angajator al reclamantului, răspunderea revine asociaților și nu salariaților acestei persoane juridice.
Cum pârâții sunt salariații fostului angajator al reclamantului, între aceștia și reclamant nu s-au derulat raporturi de muncă și aceștia nu răspund față de reclamant.
Chiar și în situația în care un prepus al angajatorului se face vinovat de neîndeplinirea sarcinilor de serviciu, fostul salariat, vătămat într-un drept al său, poate solicita îndeplinirea obligațiilor prevăzute în sarcina angajatorului doar acestuia și nu salariaților săi.
Doar în cazul funcționarilor publici este prevăzută posibilitatea chemării în judecată și a funcționarului public, dar țoi în această situație persoana vătămată într-un drept al său nu poate solicita obligarea directă a funcționarului publici la îndeplinirea obligațiilor ce revin instituției în calitate de parte a raportului juridic ci, potrivit art.16 din Legea nr.554/12004, a contenciosului administrativ, față de funcționar pot fi solicitate doar despăgubiri.
În speță pârâții nu au calitatea de funcționari publici, prezentul litigiu fiind un litigiu de muncă și nici nu s-a probat vreo culpă a acestora în îndeplinirea sarcinilor de serviciu, nefiind probată nici existența vreunui prejudiciu material sau moral al reclamantului astfel că apare ca neîntemeiată și cererea de obligare a pârâților la plata de daune materiale și morale.
Având în vedre aceste considerente acțiunea reclamatului va fi respinsă ca neîntemeiată.
Pârâții nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Asistenții judiciari participanți la soluționarea cauzei, conform art. 55 alin. 2 din Legea nr. 304/2004, republicată, și-au exprimat votul consultativ în sensul celor anterior arătate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Respinge, ca neîntemeiată, acțiunea formulată civilă formulată de reclamantul B.
F.,
CNBP 1., domiciliat în municipiul B., strada G., nr.2,scara A, ap.4,
, județul B. -Năsăud împotriva pârâților R. S. -V., domiciliat în municipiul B., strada L., nr.51-A, județul B. -Năsăud și C. D., domiciliată, în municipiul B.
, strada 1 D., bloc 3, scara B, ap.24, județul B. -Năsăud.
Fără cheltuieli de judecată.
2
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 23 ianuarie 2013. PREȘEDINTE, GREFIER,
B. R. -I. G. N.
Cu votul consultativ al asistenților judiciari,
P. S. Z. L.
Redactat BRI/Tehnoredactat BRI/_ /5 ex.
3
| ← Sentința civilă nr. 74/2013. Obligație de a face. Asigurări... | Sentința civilă nr. 3550/2013. Obligație de a face.... → |
|---|
