5. Acţiune în anulare. Dispoziţie de imputare. Prejudiciu stabilit de Camera de Conturi. Legalitatea cererii.
| Comentarii |
|
Tribunalul TELEORMAN Sentinţă civilă nr. 162 din data de 31.03.2016
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 16.02.2016 sub nr. XXXX, reclamantul Prefectul Județului XXXX a chemat în judecată Primarul comunei XXXX și pe pârâții M.L., Z.S., G.I., I.G., pentru a se dispune anularea dispoziției nr. XXXX emisă de Primarul comunei XXXX.
În motivarea cererii sale reclamantul a arătat că prin dispoziția nr. XXXX, Primarul com XXXX a dispus acordarea sporului lunar de dificultate prevăzut de art. II din Legea nr. 263/2006 și OUG nr. 136/2006, personalului implicat în mod direct în aplicarea legilor fondului funciar.
Susține reclamantul că această dispoziție este nelegală fiind emisă cu încălcarea dispoz. legii nr. 263/2006 și ale OUG nr. 136/2006 .
Astfel, susține reclamantul, potrivit dispoz. art. II din Legea nr. 263/2006, salariații instituțiilor publice implicați în mod direct în aplicarea legilor fondului funciar, membrii în comisiile constituite în baza art. 12 din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, beneficiază de un spor de până la 50% din salariul de încadrare, pe o perioadă de 1 an calculată de la data intrării în vigoare a legii,de același spor beneficiind și reprezentanții foștilor proprietari deposedați sau moștenitorii acestora, iar potrivit OUG nr. 136/2006, sporul de dificultate se asigură din bugetele administrației publice centrale sau locale la nivelul cărora sunt numite ori alese persoanele respective și se acordă pe o perioadă de un an, calculată cu începere de la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe.
Mai arată reclamantul că sporul putea fi acordat înlăuntrul unei perioade determinate, respectiv înlăuntrul perioadei 3 iulie 2006-3 iulie 2007 pentru persoanele prev. de art. II alin.1 din Legea nr. 263/2006, iar pentru persoanele prev. de art. I din OUG nr. 136/2006 înlăuntrul perioadei cuprinse între 28.12.2006-28.12.2007, astfel că la data emiterii dispoziției atacate termenul de acordare a sporului era expirat, acordarea lui pentru anul 2016 fiind vădit nelegală.
Arată reclamantul că cele două prevederi legale care reglementează perioada înlăuntrul căreia se acordă sporul de dificultate sunt norme cu caracter temporar iar, prevederea din Legea nr. 236/2006 conform căreia "stabilirea salariaților care beneficiază de acest drept și a cuantumului sporului ce se acordă se face anual de către conducătorul instituției " nu poate fi interpretată în sensul că sporul se acordă an de an pe durata existenței comisiei de aplicare a legii fondului funciar.
În fine, se mai arată că reglementările cuprinse în dispozițiile primarilor nu pot contraveni reglementărilor din actele normative de nivel superior ,această prevedere fiind o expresie a principiului forței juridice a actelor normative consacrat de art. 1 alin. 5 din Constituție și art. 4 din Legea nr. 24/2000 republ.
În drept au fost invocate dispozițiile Legii 340/2004 privind Prefectul și instituția prefectului, Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ, ale Legii 215/2001 și Legea 263/2006, OUG nr. 136/2006 și Legii nr. 18/1991.
În susținerea acțiunii reclamantul a depus dispoziția a cărei anulare o solicită .
Prin întâmpinarea formulată pârâtul Primarul com. XXXX și pârâții M.L., Z.S., G.I., I.G. au solicitat respingerea acțiunii motivat de faptul că la emiterea dispoziției a cărei anulare se cere au fost respectate prevederile art. 1 alin. 1, teza II și art.2 alin.1 din Legea nr. 263/2006 și ale OUG nr. 136/2006, având în vedere faptul că la nivelul localității, comisia locală încă desfășoară activitate pentru aplicarea legii funciare și că dispoz. art. II alin.1 din Legea nr. 263/2006 se interpretează în sensul că sporul de dificultate se acordă membrilor comisiei de fond funciar anual pentru activitatea desfășurată în cadrul comisiei locale de fond funciar.
Arată, de asemenea, că sporul de dificultate a fost instituit printr-o lege ,legea nr. 263/2006 de modificare a legii nr. 18/1991 și nu prin hotărâre de Guvern,motiv pentru care aceasta nu poate afecta caracterul permanent al indemnizației ca parte a salariului ,reprezentând contraprestația acestei munci în cadrul comisiei comunale de fond funciar și că prin sentința civilă nr. XXXX/08.08.2010 a fost respinsă acțiunea Prefectului privind anularea unei astfel de dispoziții.
Analizând actele dosarului în raport dispozițiilor legale aplicabile, Tribunalul apreciază acțiunea ca fiind întemeiată pentru următoarele argumente:
Prin dispoziția nr. XXXX, Primarul com. XXXX a dispus acordarea sporului lunar de dificultate în procent de 50% din salariul de încadrare, pârâților-salariați implicat în mod direct în aplicarea legilor fondului funciar.
Această dispoziție a fost atacată de Prefectul județului XXXX ca fiind nelegală pe motiv că sporul de dificultate pentru salariații implicați în mod direct în aplicarea legilor fondului funciar se face anual, că legiuitorul a stabilit expres perioada în care se poate stabili acest spor, respectiv un an, iar această perioadă a expirat.
Analizând dispozițiile legale incidente, Tribunalul reține că, în analiza drepturilor bănești în discuție, este esențial a fi avută în vedere modificarea, începând cu anul 2009, a soluției legislative în materia salarizării, prin adoptarea unei reglementări unitare în această privință. Astfel, se constată că actele normative care au reglementat salarizarea personalului plătit din fondurile publice - Legea nr. 330/2009, OUG nr. 1/2010 și Legea nr. 284/2010 nu au prevăzut și nici nu prevăd acordarea unui spor de dificultate pentru salariații din administrația publică locală care fac parte din comisia de fond funciar.
De esența regimului juridic al drepturilor salariale ale personalului bugetar este faptul că aceste drepturi se stabilesc în mod exclusiv prin lege, deoarece este atributul legiuitorului să stabilească atât categoria de drepturi salariale - partea fixă și partea variabilă a salariului - cât și cuantumul acestuia.
Din aceste considerente, toate reglementările care vizează statutul funcționarului public sau al personalului contractual prevăd natura legală a drepturilor salariale dar pe de altă parte și interdicția ca prin contracte/acorduri colective de muncă să se stabilească drepturi de natură salarială care sunt în atributul legiuitorului.
Atributul exclusiv al legiuitorului de a adopta reglementări privind stabilirea drepturilor salariale a fost tranșat și de Curtea Constituțională prin Deciziile nr. 818-820/2008 și nr. 838/2009, astfel că, în lipsa unui temei legal al acordării acestui spor ulterior datei intrării în vigoare a Legii nr.330/2009, dispoziția contestată este nelegală.
Pentru aceste motive, Tribunalul constată că dispoziția atacată este legală, considerente pentru care va respinge acțiunea ca nefondată.
| ← Cerere acordare drepturi de natură salarială. Contract... | Contestaţie decizie de sancţionare disciplinară. Lipsa... → |
|---|
