Contestaţie decizie de sancţionare disciplinară. Lipsa faptei. Nelegalitatea contestaţiei
| Comentarii |
|
Tribunalul TELEORMAN Sentinţă civilă nr. 343 din data de 30.03.2016
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman la data de 11.01.2016, sub nr. XXXX, reclamanta G.R., în contradictoriu cu pârâtul OFICIUL DE cadastru ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ XXXX (O.C.P.I.), a formulat contestație împotriva deciziei de sancționare disciplinară nr. XXXX/03.12.2015 și a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea acestei decizii, ca netemeinică.
În susținerea contestației, reclamanta a motivat că prin sesizarea înregistrată sub nr. XXXX/26.10.2015 la secretariatul Comisiei de Disciplină din cadrul O.C.P.I. XXXX, directorul Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară XXXX a solicitat comisiei să constate faptul că se face vinovată de încălcarea prevederilor art. 141 lit. f) și lit. n) din Regulamentul Intern al O.C.P.I. XXXX, abaterile disciplinare sesizate constând în "violență verbală în timpul serviciului și în incinta instituției, precum și atitudinea ireverențioasă manifestată în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu față de conducere".
Reclamanta a mai arătat că susținerile directorului Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară XXXX nu corespund realității, în sensul că nu a avut o atitudine ireverențioasă, cuvintele folosite nefiind jignitoare, nu a adus atingere onoarei, reputației sau demnității directorului instituției, discuția purtată s-a referit strict la relația profesională.
De asemenea, reclamanta a susținut că sancționarea sa disciplinară este netemeinică deoarece și-a exprimat doar un punct de vedere cu privire la faptul că norma de lucru stabilită este imposibil de realizat.
În fine, petenta a arătat că, prin comportamentul său nu a prejudiciat instituția în niciun fel, nu a refuzat soluționarea lucrărilor și nu a folosit un limbaj ireverențios care să susțină abaterea disciplinară constată de comisia de disciplină.
În drept, contestația este întemeiată pe dispozițiile din Codul muncii, precum și pe prevederile din Regulamentul Intern al O.C.P.I. XXXX, iar în susținerea acesteia reclamanta a depus un set de înscrisuri, în copii conform cu originalul.
Prin intermediul serviciului registratură, la data de 05.02.2016, pârâtul OFICIUL DE CADASTRU ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ XXXX (O.C.P.I.) a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică.
În apărarea sa, pârâta a arătat că prin decizia nr. XXXX din 03.12.2015 a directorului OCPI XXXX, reclamanta, având funcția de asistent-registrator principal IA în cadrul BCPI XXXX, a fost sancționată disciplinar cu avertisment scris, pentru săvârșirea următoarelor abateri disciplinare: atitudinea ireverențioasă în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu față de conducere, colegi sau orice altă persoană cu care intră în relații cu încălcarea dispozițiilor art. 141 lit. n) din Regulamentul Intern al OCPI XXXX.
Astfel, în data de 21.10.2015, directorul instituției s-a deplasat la sediul BCPI XXXX pentru o ședință de lucru cu salariații din cadrul acestui birou pe tema restanțelor înregistrate în soluționarea lucrărilor de publicitate imobiliară, ocazie cu care reclamanta a avut un comportament necorespunzător, folosind un ton ridicat, reproșând directorului atitudinea de exploatare și hărțuială permanentă a salariaților din cadrul acestui birou, considerând că volumul de muncă depășește puterea sa de muncă.
Pârâtul a mai precizat că reclamanta a mai fost sancționată disciplinar, cu avertisment scris, prin deciziile nr. XXXX/23.05.2014 și nr. XXXX/24.02.2015.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe art. 205 Cod procedură civilă și Legea nr. 7/1996, iar în apărare au fost depuse o serie de înscrisuri în copii certificate.
Reclamanta a formulat și răspuns la întâmpinare, prin care a reluat cele susținute în cererea de chemare în judecată.
Soluționând cauza pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, Tribunalul a constatat că acțiunea reclamantei este nefondată.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a avut în vedere, în esență, următoarele considerente:
Reclamanta este asistent-registrator principal IA în cadrul BCPI XXXX, iar prin decizia nr. XXXX/03.12.2015 a fost sancționată disciplinar cu avertisment scris..
Măsura a fost dispusă în temeiul prevederilor art. 40 alin. 1 lit. b), c), d) și e) coroborate cu cele ale art. 247 alin. 1 și art. 248 alin. 1 lit. a) din Codul muncii, prevederile art. 4, art. 140, alin. 1 și 2, art. 140 alin. 3 și art. 141 lit. n) din Regulamentul Intern al OCPI XXXX, reținându-se ca abatere disciplinară atitudinea ireverențioasă în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu față de conducere și colegi, faptă ce constituie o încălcare a dispozițiilor art. 141, lit. n) din Regulamentul Intern al OCPI XXXX.
Analizând probele administrate în cauză, cu precădere decizia nr. XXXX/03.12.2015, din perspectiva criticilor aduse de reclamantă și prin raportare la normele legale în vigoare, Tribunalul a constatat că aceasta a fost emisă cu îndeplinirea condițiilor de formă și de fond.
Astfel, la emiterea deciziei contestate, așa cum reiese din preambulul acesteia, pârâtul a avut în vedere o serie de documente, cum ar fi: raportul comisiei de disciplină nr. XXXX/25.11.2015, sesizarea nr. XXXX/15.12.2015, declarațiile persoanelor audiate de Comisia de disciplină consemnate în proces-verbal nr. XXXX/09.11.2015, proces-verbal nr. XXXX/11.05.2015, proces-verbal nr. XXXX/09.11.2015, proces-verbal nr. XXXX/09.11.2015, proces-verbal nr. XXXX/09.11.2015, dar și prevederile art. prevederile art. 4, art. 140, alin. 1 și 2, art. 140 alin. 3 și art. 141 lit. n) din Regulamentul Intern al OCPI XXXX, precum și dispozițiile art. 40 alin. 1 lit. b), c), d) și e) coroborate cu cele ale art. 247 alin. 1 și art. 248 alin. 1 lit. a) din Codul muncii.
În conformitate cu prevederile art. 247 din Codul muncii, angajatorul dispune de prerogativă disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancțiuni disciplinare salariaților săi ori de câte ori constată că aceștia au săvârșit o abatere disciplinară.
Abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
Instanța constată că fapta imputată reclamantei de către pârâtă este în legătură cu munca pe care o desfășura, fiind săvârșită în timpul programului de lucru, constă într-o acțiune, aceea de a manifesta o atitudine ireverențioasă în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu față de conducere și colegi, a fost săvârșită cu vinovăția acesteia, a încălcat Regulamentul Intern al OCPI XXXX.
Sancțiunile disciplinare constituie mijloace de constrângere prevăzute de lege, ce au ca scop apărarea ordinii disciplinare, dezvoltarea spiritului de răspundere pentru îndeplinirea conștiincioasă a îndatoririlor de serviciu și respectarea normelor de comportare, precum și prevenirea producerii unor acte de indisciplină. Ele sunt măsuri specifice dreptului muncii, în legătură cu executarea contractului individual de muncă, reflectându-se, prin consecințele lor, numai asupra raportului juridic de muncă, fără a afecta celelalte drepturi personale și patrimoniale ale salariaților.
Sub sancțiunea nulității absolute, potrivit art. 252 alin. 2 din Codul muncii, decizia de sancționare trebuie să conțină, în mod obligatoriu: descrierea faptei care constituie abatere disciplinară; precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat; motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute la art. 251 alin. 3, nu a fost efectuată cercetarea; temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică; termenul în care sancțiunea poate fi contestată; instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată.
Toate acestea au rolul, în primul rând, de a-l informa concret și complet pe salariat cu privire la faptele, motivele și temeiurile de drept pentru care i se aplică sancțiunea, inclusiv cu privire la căile de atac și termenele în care are dreptul să conteste temeinicia și legalitatea măsurilor dispuse din voința unilaterală a angajatorului.
Întrucât deține toate datele, probele și informațiile pe care se întemeiază măsura dispusă, angajatorul trebuie să facă dovada temeiniciei și legalității acelei măsuri, salariatul putând doar să le combată prin alte dovezi pertinente.
Verificând decizia nr. XXXX/03.12.2015 din punct de vedere al elementelor pe care în mod obligatoriu trebuie să le conțină, instanța constată, la doar o simplă lecturare, că acestea se regăsesc în conținutul actului.
Astfel, pârâtul a descris în detaliu și cu exactitate fapta care constituie abatere disciplinară, data la care a fost săvârșită, a individualizat prevederile încălcate din Regulamentul Intern, a redat în mod concret atât apărările formulate de reclamantă, cât și motivele pentru care acestea au fost înlăturate, a indicat temeiul de drept în baza căruia s-a aplicat sancțiunea disciplinară, precum și termenul și instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată.
Instanța apreciază că pârâtul a stabilit sancțiunea proporțional cu gravitatea abaterii disciplinare săvârșite de reclamantă, a avut în vedere împrejurările în care fapta a fost săvârșită, gradul de vinovăție al acesteia, consecințele abaterii disciplinare, comportarea generală în serviciu, dar și faptul că a mai fost sancționată disciplinar anterior.
După analiza îndeplinirii cerințelor de legalitate, instanța a procedat la verificarea temeiniciei măsurii dispuse de pârât.
Din probatoriul administrat în cauză constând în înscrisurile depuse la dosar, instanța reține că acestea nu sunt de natură a profita reclamantei.
Astfel, din declarațiile persoanelor audiate de Comisia de disciplină rezultă că reclamanta, cu ocazia ședinței de lucru din data de 21.10.2015, a folosit un ton ridicat în discuția cu directorul instituției, împiedicându-l să vorbească și reproșându-i că are constant o atitudine de hărțuială la adresa salariaților din cadrul BCPI XXXX, fapt reiterat de către aceasta și cu ocazia audierii în cursul cercetării prealabile (filele 48 - 52 dosar).
De asemenea, instanța reține că reclamanta a mai fost sancționată disciplinar anterior pentru atitudine ireverențioasă în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu, precum și pentru încălcarea/nerespectarea normelor, instrucțiunilor și altor dispoziții legale, așa încât sancționarea acesteia pentru un comportament repetitiv necorespunzător este apreciată ca întemeiată.
În fine, față de ansamblul probator administrat, raportat la legislația aplicabilă în materie, instanța constată că decizia nr. XXXX/03.12.2015 a fost emisă în condiții de deplină legalitate și temeinicie.
În consecință, Tribunalul va respinge contestația formulată de reclamanta G. R., ca nefondată.
| ← 5. Acţiune în anulare. Dispoziţie de imputare. Prejudiciu... | Acţiune în anulare act administrativ. Măsuri dispuse prin... → |
|---|
