Cerere acordare drepturi de natură salarială. Contract colectiv de muncă. Legalitatea cererii.

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (II)

Tribunalul TELEORMAN Sentinţă civilă nr. 345 din data de 31.03.2016

Prin prezenta cerere, înregistrată pe rolul instanței la data de 08.02.2016, sub nr. XXXX, reclamantul Sindicatul învățământului Preuniversitar XXXX, în numele și pentru membrul de sindicat -M.M.C., a chemat în judecată pe pârâta Școala Gimnazială XXXX, jud. XXXX, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, pârâta să fie obligată să plătească reclamantului membru de sindicat, drepturile salariale neacordate - reprezentând prima/indemnizația de instalare pe anul 2013 - sumă ce urmează a fi actualizată în funcție de rata inflației la data plății efective, la care se adaugă și dobânda legală pentru suma menționată la pct. I, ce reprezintă prețul lipsei de folosința sumei cuvenite, începând cu data nașterii dreptului și până la plata sumei datorate.

Motivând acțiunea a arătat reclamantul că , a absolvit în anul 2013 studiile de specialitate, respectiv UNIVERSITATEA din XXXX, Facultatea de Științe ale Educației, specializarea Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar, iar la data de 01.09.2013, în urma susținerii concursului , a fost încadrată ca educatoare la Grădinița cu program normal XXXX , structură la Școala Gimnazială XXXX.

Precizează că în temeiul art. 23 din Hotărârea Guvernului nr. 281/1993 cu privire la salarizarea personalului din unitățile bugetare, cu modificările și completările ulterioare (unul dintre puținele texte rămase în vigoare după apariția Legii privind salarizarea unică a personalului plătit din fonduri publice), salariații din învățământ sunt îndreptățiți la plata primei/indemnizației de instalare, însă reclamantul membru de sindicat nu a beneficiat de dreptul său, deși l-a solicitat pe bază de cerere.

Mai susține că și la art. 38 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Sector de Activitate învățământ Preuniversitar, înregistrat la Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale sub nr. 59276/02.11.2012 și publicat în Monitorul Oficial al României, Partea a V-a nr. 5/14.11.2012, se prevede acordarea acestor drepturi "Părțile contractante convin ca personalul din învățământ să beneficieze de următoarele premii: (...) e) o primă de instalare, în condițiile legii.", ce face trimiterea la art. 23 alin. (1) din H.G. nr. 281/1993, singurul text aplicabil tuturor bugetarilor care mai reglementează indemnizația de instalare.

Dispozițiile contractului colectiv sunt aplicabile conform art. 144 alin, (1) din Legea dialogului social de la data înregistrării sale la Ministerul Muncii, Familiei și Protecție! Sociale (respectiv 02.11.2012) și sunt obligatorii în întregul sector de activitate învățământ preuniversitar, potrivit art. 133 alin. (1) lit. c) și art. 148 din aceeași Lege a dialogului social și art. 14 din contract.

Acordarea primei/indemnizației de instalare a fost reglementată nu doar prin acte normative (H.G. nr. 281/1993), ci și negociată prin contractul colectiv de muncă, salariații trebuie să beneficieze de ea, dreptul lor fiind garantat de Constituția României și nu numai.

Prevederile Contractului Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură învățământ sunt aplicabile în toate unitățile de învățământ, în raport de prevederile art. 14 din contract, precum și față de dispozițiile potrivit art. 133 alin. (1) lit. c) și art. 148 din Legea dialogului social nr. 62/2011.

De altfel, obligativitatea clauzelor contractelor colective de muncă este garantată inclusiv de Legea fundamentală, care, la art. 41 alin. (5), prevede: "Dreptul la negocieri colective în materie de muncă și caracterul obligatoriu al convențiilor colective sunt garantate".

În concluzie susține că, pentru a beneficia de prima/indemnizația de instalare, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: persoana să fie încadrată ca personal de specialitate, să fie angajată într-o unitate (de învățământ) din altă localitate decât cea de domiciliu, iar între data absolvirii studiilor și cea a încadrării să nu fi trecut mai mult de 1 an, iar în cauză, membrul de sindicat reprezentat îndeplinește condițiile cumulative prevăzute de art. 23 alin. (1) teza I din HG nr. 281/1993, respectiv:

1. este personal de specialitate - educatoare , funcție didactică de predare prevăzută de art. 247 din Legea educației naționale nr. 1/2011;

2. a finalizat studiile de specialitate prevăzute de art. 248 în iunie 2013, astfel cum rezultă din actele de studii anexate în copie;

3. a fost angajat la unitatea de învățământ pârâtă începând cu data de 01.09.2013, astfel cum rezultă expres din decizia nr. XXXX/31.08.2013, prezentată în copie;

4. are domiciliul în altă localitate decât cea în care se află sediul unității de învățământ pârâte (astfel cum rezultă din copia actului de identitate).

5. între data absolvirii studiilor și cea a încadrării nu a trecut mai mult de 1 an.

Reclamantul a depus practică judiciară, inclusiv a Curții de Apel București - Secția a Vlll-a contencios Administrativ și Fiscal -. Sentință civilă nr. 4200/27.10.2010 (dosarul nr. XXXX), menținută de I.C.C.J. prin Decizia nr. 5101/01.11.20111 și a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Contencios Administrativ și Fiscal - Deciziile civile nr. 3201/25.06.2008 (dosar nr. XXXX) și nr. 260/24.01.2008 (dosar nr. XXXX), Decizia nr. 3126/05.06.2009 (dosar nr. XXXX); prin respectivele hotărâri, au fost anulate articole din hotărâri ale Guvernului sau din ordine ale ministrului educației (acte administrative cu caracter normativ) pentru încălcarea dispozițiilor contractului colectiv de muncă la nivel de ramură învățământ.

Referitor la cererea privind actualizarea drepturilor solicitate cu rata inflației la care se adaugă și dobânda legală, apreciază reclamantul că, începând cu data depunerii cererii de chemare în judecată, pârâta datorează și dobânda legală pentru prima/indemnizația de instalare neachitată, reprezentând lipsa folosinței drepturilor cuvenite.

Codul muncii republicat prevede, la art. 278 alin. (1), următoarele: "Dispozițiile prezentului cod se întregesc cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezentul cod, cu dispozițiile legislației civile." în consecință, și în privința daunelor interese datorate de pârâtă reclamantului pentru neplata drepturilor salariale sunt aplicabile dispozițiile legislației civile, respectiv cele ale Codului civil (Noul cod civil - Legea nr. 287/2009, republicată), și anume:art. 1530 ; art. 1531 ; art. 1535).

Precizează că sunt incidente în speță dispozițiile art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, potrivit cărora: "în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi remuneratorii și/sau penalizatoare, după caz, și în absența stipulației exprese a nivelului acestora de către părți, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea."

Din prevederile legale mai sus invocate rezultă că daunele interese constau în dobânda legală, ce curge de drept, fără punerea în întârziere, de la data scadenței drepturilor salariale prevăzute în contractul individual de muncă - aceasta deoarece obligația legală de plată a salariului trebuia îndeplinită la data stabilită prin contractul individual de muncă. în acest sens s-au pronunțat deja Tribunalul Dolj, Tribunalul Olt, Curtea de Apel București etc.

Arată că în sensul celor de mai sus s-a pronunțat recent, în recurs în interesul legii, și Înalta Curte de Casație și Justiție. Astfel, prin Decizia nr. 2/17.02.2014 (dosar nr. XXXX), instanța supremă a statuat: "In aplicarea dispozițiilor art. 1082 și art. 1088 din Codul civil din anul 1864, respectiv art. 1531 alin. (1), alin. (2) teza I și art. 1535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, pot fi acordate daune-interese moratorii, sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar (...)". Decizia respectivă este obligatorie, potrivit art. 517 alin. (4) din Noul cod de procedură civilă.

Acordarea dobânzii legale se impune pentru neplata la scadență a sumei datorate, creditorul (membrul de sindicat beneficiar al primei/indemnizației de instalare) fiind privat de folosirea sumei de bani cuprinse între data scadenței și data plății efective. Daunele-interese moratorii (dobânda legală) reprezintă o sancțiune pentru întârzierea la plată a unor obligații, dispuse - în cazul de față - de lege și de contractul colectiv de muncă în sarcina angajatorului.

În drept, și-a întemeiat cererea pe prevederile art. art. 148 și urm. și art. 194 din Noul Cod de Procedură Civilă, art. 268 alin. (1) și art. 278 alin. (1) din Codul muncii, republicat, ale art. 28 art. 133 alin. (1), art. 144 și art. 148 din Legea dialogului social nr. 62/2011, ale art. 14 și 38 lit. e) din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Sector de Activitate - învățământ Preuniversitar, ale art. 23 alin. (1) din H.G. nr. 281/1993, ale art. art. 41 alin. (5) din Constituția României, ale art. 2 din OG nr. 13/2011, ale art. 1530, art. 1531 și art. 1535 din Noul Cod civil.

În dovedirea celor susținute,reclamantul a depus următoarele înscrisuri în xerocopie: împuternicire din partea membrului de sindicat pentru promovarea prezentei acțiuni; adeverință din care rezultă faptul că membrul de sindicat nu a beneficiat de plata primei/indemnizației de instalare;actul de identitate al membrului de sindicat; actul de studii ;contractul individual de muncă al membrului de sindicat, CCM nr. 59.2762.11.2012- la nivel de Sector de Activitate Învățământ Preuniversitar; cererea de acordare a indemnizației de instalare.;

În conformitate cu dispozițiile art. 223 alin. (3) din Codul de procedură civilă, solicită judecarea cauzei și în lipsă.

Pârâta Școala Gimnazială XXXX nu a formulat întâmpinare în cauză.

Analizând actele și lucrările din dosar, instanța apreciază acțiunea întemeiată și urmează să o admită pentru următoarele considerente:

Prin prezenta cerere, reclamantul Sindicatul învățământului Preuniversitar XXXX, în numele și pentru membrul de sindicat -M.M.C. a solicitat în contradictoriu cu Școala Gimnazială XXXX , ca prin sentința ce se va pronunța , pârâta să fie obligată să-i plătească drepturile salariale neacordate - reprezentând prima/indemnizația de instalare pe anul 2013 - sumă ce urmează a fi actualizată în funcție de rata inflației la data plății efective, la care se adaugă și dobânda legală.

Temeiul legal al acțiunii îl reprezintă: art. 14 și 38 lit. e) din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Sector de Activitate - Învățământ Preuniversitar, art. 23 alin. (1) din H.G. nr. 281/1993.

HG nr.281/1993 a fost un act normativ care a reglementat inclusiv salarizarea personalului din învățământ și care a fost abrogat în cea mai mare parte prin Legea nr.330/2009-art.48(1) punct 2,cu excepția art.21,22,23 și 30.

Potrivit art.23(1) rămas în vigoare, beneficiază de indemnizație de instalare egală cu un salariu de bază al funcției îndeplinite personalul de specialitate care se încadrează într-o unitate dintr-o altă localitate decât cea de domiciliu în primul an de activitate după absolvirea studiilor.

Indemnizația de instalare prevăzută de art. 23 din Hotărârea Guvernului nr. 281/1993 nu trebuie confundată cu prima de instalare prevăzută de art. 51(6) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic - reglementare în prezent abrogată.

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al Înaltei Curți de Casație și Justiție a stabilit în ședința din 21 septembrie 2015 că ,,în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, cu modificările ulterioare, aceste prevederi legale nu abrogă dispozițiile art. 23 din Hotărârea Guvernului nr. 281/1993 cu privire la salarizarea personalului din unitățile bugetare, cu modificările ulterioare.";

Înalta Curte de Casație și Justiție confirmă,astfel, punctul de vedere al sindicatelor din învățământ, potrivit căruia, unitățile și instituțiile de învățământ preuniversitar au obligația de a acorda indemnizația de instalare prevăzută de art. 23 din Hotărârea Guvernului nr. 281/1993, în situațiile în care sunt întrunite condițiile legale.

Potrivit art. 23 din Hotărârea Guvernului nr. 281/1993, la încadrarea într-o unitate din altă localitate decât cea de domiciliu, în primul an de activitate după absolvirea studiilor, personalul de specialitate beneficiază de o indemnizație de instalare echivalentă cu un salariu de bază corespunzător funcției, gradului sau treptei profesionale în care urmează a fi încadrat; (…) Indemnizația de instalare poate fi echivalentă cu doua salarii de bază pentru acele localități unde atragerea specialiștilor se face cu mare greutate, stabilite de ministere si celelalte instituții centrale și locale ale administrației publice și avizate de Ministerul Finanțelor.

Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție este obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 521(3) din Codul de procedură civilă.

Raportat la art. 268(1) lit. c) din Codul muncii, salariații din învățământul preuniversitar de stat pot solicita acest drept în termen de 3 ani de la momentul în care au îndeplinit condițiile prezentate mai sus.

Astfel, prevederile art. 23 din H.G. 281/1993 continuă să își producă efectele și după intrarea în vigoare a Legii 63/2011, dacă sunt întrunite condițiile legale.

Cererile se vor depune la secretariatul unității de învățământ de care aparține fiecare dascăl în parte până la jumătatea lunii octombrie, conform recomandărilor sindicatelor. În cazul în care școlile refuză acordarea primei de instalare, acestea pot fi acționate în instanță unde nu vor mai avea posibilitatea atacării cu recurs.

În speță, reclamanta membru de sindicat a dovedit că îndeplinește aceste condiții după cum urmează: a absolvit studiile în anul 2013 ( conform adeverinței nr. XXXX/21.02.2014-fila 10 și diplomei de licență - fila 11) și a fost angajată ca educatoare la unitatea de învățământ pârâtă în anul școlar 2013-2014, deși are domiciliul în municipiul XXXX . În prezent reclamantul este angajatul unității de învățământ - pârâte.

Deși reclamanta a formulat cerere către angajator pentru plata indemnizației de instalare la data de 28.04.2014, nu a obținut plata drepturilor solicitate( angajator care era obligat în primul an de activitate după absolvirea studiilor să asigure plata).

Astfel, la art. 38 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Sector de Activitate învățământ Preuniversitar, înregistrat la Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale sub nr. 59276/02.11.2012 și publicat în Monitorul Oficial al României, Partea a V-a nr. 5/14.11.2012, se prevede acordarea acestor drepturi "Părțile contractante convin ca personalul din învățământ să beneficieze de următoarele premii: (...) e) o primă de instalare, în condițiile legii.", ce face trimiterea la art. 23 alin. (1) din H.G. nr. 281/1993, singurul text aplicabil tuturor bugetarilor care mai reglementează indemnizația de instalare.

Fiind îndeplinite cerințele acordării indemnizației de instalare, reclamanta este îndreptățită să-și primească drepturile solicitate.

În ceea ce privește problema actualizării unei sume de bani cu indicele de inflație la care se adaugă dobânda legală corespunzătoare, având în vedere prevederile art. 278 alin. (1) din Codul muncii, se apreciază că legislația civilă se aplică în toate cazurile în care legislația muncii nu conține dispoziții îndestulătoare, situație ce se regăsește și în prezenta cauză.

Astfel, potrivit art. 1516 din Codul civil, creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației, iar art. 1530 din același cod statuează: "Creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat și care este consecința directă și necesară a neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabile a obligației.";

În fine, art. 1531 referitor la repararea integrală conține prevederea potrivit căreia creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării, prejudiciul cuprinzând atât pierderea efectiv suferită de creditor, cât și beneficiul de care acesta a fost lipsit, iar în art. 1535 alin. (1) se prevede expres că în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu, debitorul neavând dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic.

Totodată, conform alin. (2) al aceluiași articol, dacă înainte de scadență, debitorul datora dobânzi mai mari decât dobânda legală, daunele moratorii sunt datorate la nivelul aplicabil înainte de scadență, iar potrivit alin. (3) dacă nu sunt datorate dobânzi moratorii mai mari decât dobânda legală, creditorul are dreptul, în afara dobânzii legale, la daune-interese pentru repararea integrală a prejudiciului suferit.

Din interpretarea dispozițiilor legale anterior expuse, rezultă dreptul creditorului salariat de a i se plăti de către debitorul angajator atât suma de bani de care a fost lipsit în concret (contravaloarea tichetelor de masă), cât și actualizarea acestui debit cu indicele de inflație la data plății efective la care se adaugă dobânda legală aferentă.

Față de ceste considerente, se va admite acțiunea reclamantei conform dispozitivului sentinței.

← Acţiune în pretenţii. Despăgubiri la încetarea raportului...		5. Acţiune în anulare. Dispoziţie de imputare. Prejudiciu... →

Cerere acordare drepturi de natură salarială. Contract colectiv de muncă. Legalitatea cererii.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Cerere acordare drepturi de natură salarială. Contract colectiv de muncă. Legalitatea cererii.