Acceptarea succesiunii. Reducţiunea liberalităţilor. Condiţii
| Comentarii |
|
Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ Decizie nr. 1237/ R din data de 26.09.2013
Reclamantul nu este îndreptățit să ceară dezbaterea succesiunii după bunicul său, în contextul în care tatăl său, respectiv S. J. jun. este străin de succesiune.
Nu se poate pune nici problema reducțiunii liberalităților făcute de defunctul S. J. sen., deoarece o astfel de cerere poate fi formulată doar de moștenitorul rezervatar, căruia i s-a încălcat rezerva conferită de lege și care, în speță, este tatăl reclamantului, acțiunea respectivă fiind o acțiune personală patrimonială.
În privința bunurilor ce s-au găsit în patrimoniul defunctului S. J. sen. la data decesului, fiul acestuia S. J. jun. este străin de succesiune ca urmare a faptului că nu și-a exercitat dreptul de opțiune succesorală în termenul de 6 luni prevăzut de art. 700 alin.1 Cod civil.
Prin sentința civilă nr. 873 din 12.07.2012 a Judecătoriei Gheorgheni, pronunțată în urma rejudecării cauzei, în dosarul nr. 502/234/2009* a fost admisă excepția lipsei de interes privind revocarea judecătorească a legatului universal cuprins în testamentul autentic nr. 959/14.02.1979, excepție invocată de pârâtul S. I. în contradictoriu cu reclamantul S. B. și în consecință s-a respins capătul de cerere privind revocarea judecătorească a legatului universal cuprins în testamentul autentic nr. 959/14.02.1979. Prin aceeași sentință s-a respins capătul de cerere privind anularea certificatului de moștenitor nr. 348/24.09.1982, ca neîntemeiat și s-au respins capetele de cerere privind dezbaterea succesiunii defunctului S. J. sen., stabilirea moștenitorilor și reducerea la cotitatea disponibilă a liberalităților făcute de defunctul S. J. sen.
Pentru a pronunța această sentință judecătoria a reținut următoarele:
Reclamantul S. B. este fiul lui S. J. jun., decedat la data de 20.04.2004, fiu rezultat din căsătoria acestuia cu T. A. R., astfel cum rezultă din actele de stare civilă depuse la dosar.
Pârâtul S. I. este fiul lui S. J. jun., decedat la data de 20.04.2004, fiu rezultat din căsătoria acestuia cu M. E., aspect care de asemenea rezultă din actele de stare civilă depuse la dosar.
S. J. jun. este fiul lui S. J. sen., care a decedat la data de 20.11.1981, astfel cum rezultă din actele de stare civilă depuse la dosar, precum și din certificatul de moștenitor autentificat sub nr. 348/1982, emis de notariatul de Stat Toplița.
În cursul vieții, mai exact la data de 14.02.1979, autorul S. J. sen. a întocmit testamentul autentic nr. 959/ 14.02.1979, prin care a lăsat întreaga sa avere mobilă și imobilă nepotului de fiu, S. I., pârâtul din prezenta cauză, care a fost instituit ca legatar universal.
În urma decesului autorului S. J. sen., survenit la data de 20.11.1981, s-a eliberat certificatul de moștenitor nr. 348/24.09.1982, în care a fost trecut ca moștenitor pârâtul S. I., căruia i-a revenit, în calitate de legatar, întreaga succesiune, iar fiul decedatului, S. J. jun., apare ca străin de succesiune, prin neacceptare, alături de ceilalți frați ai săi, copiii defunctului, respectiv S. - F. L., Z. A. și S. M.
Ulterior, la data de 20.04.2004, a decedat și S. J. jun., rămânând ca moștenitori ai acestuia S. E., în calitate de soție supraviețuitoare (care, între timp a decedat), reclamantul S. B., în calitate de fiu, precum și pârâtul S. I., în calitate de fiu.
Cu referire la succesiunile succesive expuse mai sus, instanța a constatat că a fost investită doar cu dezbaterea succesiunii bunicului S. J. sen., decedat la data de 20.11.1981, dezbaterea succesiunii fiului acestuia, autorul S. J. jun. făcând obiectul dosarului nr. 105/234/2008 - în prezent suspendat - din care s-a disjuns prezenta acțiune.
În ceea ce privește capătul de cerere privind revocarea legatului universal cuprins în testamentul autentificat sub nr. 959/14.02.1979, pentru neîndeplinirea sarcinilor, pârâtul a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, ca urmare a depășirii termenului de 3 ani de la data la care reclamantul trebuia să cunoască neîndeplinirea acestor sarcini, precum și excepția lipsei de interes a acestuia în promovarea capătului de cerere menționat, deoarece chiar dacă actul ar fi desființat, reclamantul nu ar putea deveni moștenitor, neacceptând succesiunea în termenul prevăzut de lege.
De asemenea, prin întâmpinarea depusă de pârât la precizarea la acțiune a reclamantului, acesta a susținut excepția lipsei de interes motivat de faptul că autorul reclamantului, S. J. jun., după care reclamantul îl putea moșteni pe bunicul S. J. sen., nu a înțeles să atace testamentul, iar acțiunea în revocarea legatului aparținea doar lui S. J. jun., nu și fiului acestuia, reclamantul din prezenta cauză.
Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune, instanța a constatat următoarele:
Potrivit art. 3 din Decretul nr.167/1958, acțiunea în revocarea legatului pentru neîndeplinirea sarcinii se prescrie în termenul general de prescripție de 3 ani, iar potrivit art. 7 din același act normativ, prescripția începe să curgă de la data stabilită pentru executarea sarcinii, iar dacă termenul nu este stabilit, de la data nașterii raportului de drept, respectiv de la data deschiderii succesiunii. Termenul poate curge și de la data când reclamantul a cunoscut sau trebuia să cunoască neexecutarea sarcinii, iar persoanele care pot promova acțiunea în revocarea legatului pentru neîndeplinirea sarcinii sunt acelea care, în caz de admitere, beneficiază de efectele revocării.
În cauză, acțiunea în revocarea legatului nu a fost promovată de terțul beneficiar, respectiv tatăl reclamantului S. B., numitul S. J. jun., care era în viață la data decesului autorului său, respectiv la data de 20.11.1981 și care a cunoscut sau trebuia să cunoască neexecutarea sarcinii.
S-a mai reținut că prin testament averea mobila și imobilă a autorului S. J. sen. a fost lăsată pârâtului S. I., cu sarcina ca acesta să păstreze cu mobilierul existent camera transformată din magazia de cereale, în folosința copiilor si nepoților care nu domiciliază în comună.
Ceea ce prezintă relevanță juridică este faptul că testatorul a decedat la data de 20.11.1981, iar fiul acestuia, beneficiarul sarcinii testamentare care interesează în speța de față (deoarece autorul a avut 5 fii, printre care și pe tatăl părților din prezenta cauză), S. J. jun., a decedat la data de 20.04.2004, la 23 de ani după tatăl său.
Având în vedere prevederile art. 700 alin.1 Cod civil, conform cărora dreptul de a accepta succesiunea se prescrie în termen de 6 luni, socotit de la deschiderea succesiunii, instanța de fond a reținut că reclamantul nu a făcut dovada calității de moștenitor a tatălui său - S. J. jun., față de succesiunea tatălui acestuia - S. J. sen. Tatăl părților, S. J. jun. nu a acceptat moștenirea ce i s-ar fi cuvenit în calitate de moștenitor legal de pe urma tatălui său, S. J. sen., nici expres și nici tacit. În dovedirea neacceptării exprese a succesiunii autorului de către fiul acestuia, există la dosar certificatul de moștenitor nr. 348/24.09.1982 al Notariatului de Stat Toplița, unde este menționat că fiul autorului, S. J., este străin de succesiune prin neacceptare.
Este adevărat că nu există la dosar declarația de neacceptare a lui S. J. jun. cu privire la succesiunea lui S. J. sen., dar aceasta nu impietează asupra celor certificate de notarul public în certificatul de moștenitor amintit, cu atât mai mult cu cât reclamantul nu a susținut niciodată că cele consemnate în certificatul de moștenitor nu corespund adevărului.
Deși îndrumările instanțelor de control judiciar au fost în sensul ca instanța să întreprindă demersuri pentru a intra în posesia declarației de neacceptare a succesiunii, aceste demersuri efectuate de instanță au rămas fără niciun rezultat, deoarece aceste declarații nu mai există, Uniunea Notarilor Publici Miercurea Ciuc, BNP V. T., BNP T. V., Camera Notarilor Publici Tg. Mures, comunicând instanței că nu mai dețin dosarele succesorale, ci doar certificatele de moștenitor.
În consecință, nefiind contestat de niciuna din părți aspectul că cele înscrise în certificatul de moștenitor nu corespund realității, în sensul ca S. J. jun. nu ar fi dat o declarație de neacceptare a succesiunii după S. J.sen., instanța a apreciat ca mențiunea cuprinsă în certificatul de moștenitor nr. 348/24.09.1982 al Notariatului de Stat Toplița reflectă întocmai manifestarea de voință a părții din acel moment, ceea ce echivalează cu neacceptarea expresă a succesiunii, făcută de S. J. jun. cu privire la succesiunea lui S. J. sen.
În ceea ce privește neacceptarea tacită a succesiunii, îndrumările instanțelor de control judiciar au fost în sensul de a se proba cu martori dacă autorul părților, S. J. jun. a făcut acte de acceptare tacită a succesiunii după S. J. sen., fiind audiați in acest sens martorii N. V. si K. A.
Din depozițiile martorilor audiați nu rezultă însă că autorul părților, S. J. jun. a făcut acte de acceptare tacită a succesiunii după S. J. sen.
Obligația de a proba că tatăl său, S. J. jun. a făcut acte de acceptare tacită a succesiunii lui S. J. sen. revenea reclamantului, care era îndreptățit să introducă prezenta acțiune în revocare numai dacă autorul său avea calitatea de moștenitor al tatălui său, nu doar vocație succesorală în acest sens.
În consecință, instanța a admis excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârât, cu consecința respingerii capătului de cerere privind revocarea judecătorească a legatului cuprins în testamentul autentic nr. 959/14.02.1979.
Cu privire la capătul de cerere prin care reclamantul a solicitat instanței anularea certificatului de moștenitor nr. 348/24.09.1982, invocând două motive: anularea certificatului ca efect direct al anulării testamentului și anularea certificatului pe motiv că a fost omis un succesor acceptant al moștenirii autorului S. J. sen., și anume, S. J. jun., instanța a constatat următoarele:
Primul motiv de anulare invocat de reclamant, nu mai subzistă în cauză, deoarece, în conformitate cu expunerea de mai sus, instanța a respins capătul de cerere privind revocarea legatului universal.
Analizând cel de-al doilea motiv de anulare invocat de reclamant - omiterea unui succesor acceptant al moștenirii autorului S. J. sen., și anume S. J. jun., instanța de fond a constatat că potrivit certificatului de moștenitor după defunctul S. J., decedat la data de 20.11.1981, au rămas următorii succesori: S. I. - moștenitor legatar acceptant și S. J., S.-F. L., Z. A., S. M. fii, ca străini de succesiune, prin neacceptare.
Așadar, s-a constatat că nu a fost omis, astfel cum a susținut reclamantul, niciun succesor acceptant al moștenirii, din contră, S. J. jun. a fost trecut în certificatul de moștenitor, dar ca fiind străin de succesiune, prin neacceptare, certificatul fiind astfel emis în mod legal.
Cu privire la cel de-al treilea capăt de cerere din acțiunea reclamantului, privind dezbaterea succesiunii defunctului S. J. sen., reclamantul a solicitat ca instanța să constate că masa succesorală a lui S. J. sen. se compune dintr-o serie de bunuri, cerere față de care pârâtul a invocat excepția lipsei de interes, motivat de faptul că reclamantul nu are niciun drept asupra moștenirii bunicului, în condițiile în care tatăl acestuia nu a acceptat succesiunea autorului său.
În acest sens s-a reținut că din materialul probator administrat în cauză, nu rezultă acceptarea moștenirii numitului S. J. sen., expres ori tacit, de către tatăl reclamantului, S. J. jun., în termenul legal.
În continuare prima instanță a analizat situația fiecăruia dintre bunurile care au fost indicate de reclamant ca făcând parte din masa succesorală rămasă după bunicul său.
Cu privire la terenurile pentru care tatăl părților a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate s-a reținut că reclamantul din prezenta cauză va beneficia, în calitatea sa de moștenitor după S. J. jun., de partea de moștenire ce i se cuvine, dar care nu face obiectul prezentei cauze, dezbaterea succesiunii după S. J. jun. făcând obiectul dosarului nr. 105/234/2008.
În ceea ce privește terenurile pentru care pârâtul S. I., în calitatea sa de moștenitor testamentar, a înțeles să formuleze singur cerere de reconstituire a dreptului de proprietate după bunicul S. J. sen., s-a reținut că în condițiile în care tatăl părților, S. J. jun. nu a formulat o astfel de cerere, reclamantul nu are interes să se constate că aceste bunuri fac parte din masa succesorală a bunicului.
Sub acest aspect s-a reținut că tatăl reclamantului, S. J. jun., este străin de succesiunea lui S. J. sen., astfel că niciunul din bunurile ce ar face parte din succesiunea lui S. J. sen., nu au trecut, după moartea acestuia, în patrimoniul fiului său, S. J. jun.
Acest principiu nu încalcă dispozițiile art.13 alin. 2 din Legea nr.18/1991, întrucât este inadmisibil a considera că acceptarea succesiunii cu privire la categoria de terenuri ce nu erau în circuitul civil, prin formularea cererii de reconstituire potrivit legii fondului funciar, ar duce la recunoașterea calității de moștenitor pentru bunurile aflate în circuitul civil la data decesului autorului. Cu privire la această ultimă categorie de bunuri singura posibilitate de dovedire a calității de moștenitor este dovada actelor de acceptare a succesiunii.
Tatăl părților S. J. jun., decedat la data de 24.04.2004, nu a formulat în timpul vieții cerere de reconstituire după autorul S. J. sen., singurul care a formulat o astfel de cerere fiind moștenitorul testamentar S. I., pârâtul din prezenta cauză. Astfel reclamantul nu poate beneficia de terenurile ce i-au aparținut defunctului S. J. sen. și pentru care doar pârâtul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate.
Cu privire la dividendele din anii 2004-2012, acordate de Composesoratul L., s-a reținut că potrivit înscrisului aflat la fila 103 din dosar, aceste dividende au fost date după terenul in suprafață de 48 ha și 2900 mp, reconstituit în baza Legii nr. 1/2000 pentru S. J., astfel că fac obiectul dezbaterii succesorale după autorul S. J. jun., în prezenta cauză instanța fiind investită doar cu dezbaterea succesiunii bunicului S. J. sen.
Cu privire la produsele eliberate de Asociația B. pe anii 2004-2012 s-a reținut că potrivit înscrisului aflat la fila 108 din dosar, pârâtul deține în această asociație o suprafață de 2,89 ha teren arabil. Reclamantul nu a adus sau propus dovezi din care să rezulte dacă acest teren a fost reconstituit pârâtului, după bunicul S. J. sen. sau este un teren propriu al pârâtului. În ambele cazuri însă, deoarece tatăl părților, S. J. jun. nu a formulat o astfel de cerere, reclamantul nu are interes să se constate că acest bun face parte din masa succesorală a bunicului.
În ceea ce privește imobilul intravilan situat în com. L., nr. 1159, constând în casă de locuit din cărămidă și lemn, compusă din șapte încăperi, anexe gospodărești, împreună cu teren intravilan, cuprins în CF nr. xxx, de sub A+1,2, nr. top. 475/1, 475/2, anexe gospodărești și teren de 1892 mp, precum și de sub A+26 terenul situat în "S. d.";, având nr. top.xxx, în suprafață de 6857 mp, potrivit înscrisurilor din dosar, coroborate cu depozițiile martorilor, acest bun se afla in masa succesorala a defunctului S. J. sen. la decesul acestuia.
Tatăl reclamantului, S. J. jun., fiind însă străin de succesiunea lui S. J. sen., niciunul din bunurile ce ar face parte din succesiunea lui S. J. sen., nu au trecut, după moartea acestuia, în patrimoniul fiului său, S. J. jun.
Concluzionând, instanța de fond a respins capătul de cerere privind dezbaterea succesiunii defunctului S. J. sen. și pe cale de consecință au fost respinse și celelalte capete de cerere din acțiunea introductivă privitoare la stabilirea moștenitorilor și reducerea la cotitatea disponibilă a liberalităților făcute de defunctul S. J. sen., liberalități care încalcă rezerva succesorală a lui S. J. jun.
Totodată instanța a luat act de faptul că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul S. B., calea de atac fiind recalificată de tribunal ca fiind apel.
Prin decizia civilă nr. 36 din 11 martie 2013, Tribunalul Harghita a respins apelul formulat de reclamantul S. B. împotriva sentinței pronunțate de judecătorie.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul a reținut că deși cu ocazia rejudecării cauzei, instanța de fond a întreprins demersuri pentru a intra în posesia declarației de neacceptare a succesiunii, Uniunea Notarilor Publici Miercurea Ciuc, BNP V. T., BNP T. V., Camera Notarilor Publici Tg.Mures, au comunicat instanței că nu mai dețin dosarele succesorale, ci doar certificatele de moștenitor.
Sarcina probei de a dovedi că tatăl său ar fi acceptat moștenirea ar fi revenit reclamantului, iar acesta nu a susținut că tatăl său nu ar fi dat o declarație de neacceptare față de succesiunea bunicului, afirmând doar că succesiunea a fost acceptată în mod tacit.
Prin urmare, Tribunalul a constatat că în cauză nu s-a făcut dovada că tatăl reclamantului nu ar fi dat o declarație de neacceptare, iar acesta în timpul vieții sale nu a atacat certificatul de moștenitor prin care s-a constatat că este străin de succesiune.
Astfel, având în vedere că în cauză nu s-a probat că cele înscrise în certificatul de moștenitor nu ar corespunde realității, s-a reținut că instanța de fond în mod legal și întemeiat a apreciat că mențiunea cuprinsă în certificatul de moștenitor nr. 348/24.09.1982 al Notariatului de Stat Toplița reflectă manifestarea de voință a părții din acel moment, ceea ce echivalează cu neacceptarea expresă a succesiunii din partea numitului S. J. jun. cu privire la succesiunea lui S. J. sen.
Susținerea reclamantului, în sensul că tatăl său ar fi acceptat tacit succesiunea nu este întemeiată în condițiile în care neacceptarea acestei succesiuni este expresă, cuprinsă în certificatul de moștenitor, motivele de nulitate ale acestuia nefiind dovedite.
Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune privind revocarea legatului pentru neîndeplinirea sarcinii, s-a apreciat că instanța de fond în mod legal a constatat incidența prevederilor art. 3 și art. 7 din Decretul nr.167/1958.
Pe de altă parte, acțiunea pentru revocarea legatului nu a fost promovată de terțul beneficiar, respectiv tatăl reclamantului, numitul S. J. jun., care era în viață la data decesului autorului său, 20.11.1981, și care a cunoscut sau trebuia să cunoască neexecutarea sarcinii. Astfel, motivul de nulitate invocat de reclamant privind certificatul de moștenitor în ceea ce privește instituirea ca legatar universal al intimatului, beneficiarul testamentului, nu este întemeiat.
În consecință, având în vedere că reclamantul nu a făcut dovada calității de moștenitor a tatălui său - numitul S. J. jun., față de succesiunea tatălui acestuia (bunicul reclamantului) - S. J. sen., acesta nu are interes în promovarea prezentei acțiuni. Tatăl reclamantului, numitul S. J. jun. este străin de succesiunea defunctului S. J. sen., bunurile acestuia nu au trecut în patrimoniul antecesorului reclamantului. Astfel dezbaterea succesiunii defunctului bunic S. J. sen., solicitată de nepotul acestuia, reclamantul S. B., în condițiile în care tatăl reclamantului nu a moștenit, este introdusă de o persoană care nu justifică un interes.
În final, Tribunalul a constatat că obiectul prezentului dosar îl constituie dezbaterea succesiunii bunicului S. J. sen., decedat la data de 20.11.1981, iar dezbaterea succesiunii fiului acestuia, autorul S. J. jun. constituie obiectul unui alt dosar, respectiv al dosarului nr.105/234/2008, în prezent suspendat, din care s-a disjuns prezenta acțiune dedusă judecății.
Pentru considerentele sus expuse, ținându-se cont de prevederile art. 296 Cod de procedură civilă, Tribunalul a constatat că sentința atacată este legală și temeinică, motiv pentru care a respins apelul ca neîntemeiat.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamantul S. B., solicitând, în principal, casarea deciziei atacate și retrimiterea cauzei la Judecătoria Gheorgheni pentru judecarea în fond.
În subsidiar, s-a solicitat modificarea hotărârii instanței de apel, în sensul admiterii apelului declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 873/2012 a Judecătorie Gheorgheni și, în consecință, să se dispună admiterea acțiunii introductive cu privire la toate capetele de cerere, cu cheltuieli de judecată.
În drept s-a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului s-a arătat că, deși în fazele procesuale anterioare s-a reținut că sarcina probei revenea reclamantului și că acesta nu a susținut niciun moment că tatăl său nu ar fi dat o declarație de neacceptare față de succesiunea bunicului, această formulare a instanței este greșită în condițiile în care la vremea respectivă, moștenitorii care se prezentau în fața notarului public dădeau declarații de renunțare înăuntrul termenului de 6 luni de la deschiderea succesiunii, deoarece după expirarea acestui termen, cum este cazul din speță, cel care nu acceptase moștenirea nu avea la ce să renunțe și în aceste condiții, după expirarea celor 6 luni, toți au fost trecuți la capitolul neacceptanți.
S-a mai arătat faptul că în vechiul cod civil nu a existat noțiunea de neacceptare expresă, ci numai cea de renunțare la moștenire, însă dacă se echivalează neacceptarea expresă cu renunțarea, este dificil să se dea sens deciziei date în interesul legii cu privire la interpretarea dispozițiilor art.13 alin.2 din Legea nr.18/1991.
De asemenea, considerentele din decizia atacată referitoare la faptul că tatăl reclamantului nu a formulat cereri de reconstituire în temeiul legilor fondului funciar, sunt contrazise de mai multe cereri de reconstituire și de corespondența purtată cu diferite comisii locale pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor și, mai mult, pentru o suprafață de teren de 5.100 mp, reclamantului i s-a recunoscut dreptul de proprietate.
Recurentul reclamant a invocat și faptul că deși tatăl său nu a acceptat nici expres și nici tacit succesiunea față de bunicul său, art.13 alin.2 din Legea nr.18/1991 repune în termen pe toți moștenitorii care au depus cereri de reconstituire în calitate de moștenitori neacceptanți.
În ceea ce privește certificatul de moștenitor nr. 348/1982, s-a relevat că acesta s-a eliberat la data de 24 septembrie 1982 față de decesul lui S. J. senior, decedat la 20 noiembrie 1981, deci după expirarea termenului de 6 luni de la deschiderea succesiunii, tatăl reclamantului fiind trecut la capitolul moștenitorilor neacceptanți conform art. 700 Cod civil.
Reclamatul a invocat și incidența în cauză a Deciziei în interesul legii nr. XI/2007 cu privire la aplicarea dispozițiilor art.13 din Legea nr.18/1991 referitoare la posibilitatea repunerii în termenul de acceptarea succesiunii a succesibililor care au renunțat la moștenire.
S-a mai susținut că instanța de fond și cea de apel au ignorat atât prevederile art. 700 Cod civil, cât și prevederile art.13 alin.2 din Legea nr.18/1991, precum și decizia în interesul legii sus - menționată. Sub acest aspect, s-a arătat că instanța de fond și cea de apel, în soluționarea cauzei, trebuiau să distingă dacă tatăl reclamantului este renunțător sau neacceptant. Reclamantul a precizat că tatăl său este neacceptant, astfel că, prin orice cerere de reconstituire formulată în baza legilor fondului funciar, acesta acceptase moștenirea după S. J. senior prin repunerea în termenul de acceptare a moștenirii, indiferent pentru ce bunuri a depus cerere de reconstituire, întrucât acceptarea moștenirii legale se face cu titlu universal.
În ceea ce privește enumerarea bunurilor imobile în mod individual, și arătarea pentru fiecare a motivului pentru care reclamantul nu poate avea interes să formuleze acțiunea civilă ce face obiectul prezentului dosar, s-a arătat că repunerea în termenul de acceptare a moștenirii se referă la acceptarea moștenirii cu titlu universal cu privire la toate bunurile ce au făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate și, prin urmare, nu se poate afirma că pentru unele bunuri a operat acceptarea succesiunii, iar pentru altele nu.
În consecință, în fazele anterioare instanțele au greșit când au reținut că reclamantul nu are interes pentru promovarea acțiunii deduse judecății.
S-a invocat și faptul că decizia atacată contravine practicii în materie a Tribunalului Harghita.
Având în vedere că instanța de fond și cea de apel au echivalat noțiunile de neacceptant și renunțător, au admis excepția lipsei de interes a reclamantului în ceea ce privește toate petitele a acțiunii introductive, soluție apreciată de reclamant ca fiind nelegală, s-a solicitat să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
În situația în care nu se va dispune în sensul sus-menționat, s-a solicitat modificarea deciziei atacate și în consecință, în urma admiterii apelului, să se dispună admiterea acțiunii introductive. Sub acest aspect s-a arătat că, urmare a admiterii excepției lipsei de interes nu s-a mai trecut la verificarea fondului fiecărui capăt de cerere, reclamantul susținând că în situația admiterii recursului va trebui înlăturat acest obstacol al excepției menționate, ceea ce va duce la admiterea capetelor de cerere din acțiune.
Pârâtul S. I. a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului declarat de reclamant și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea întâmpinării s-a arătat că recursul declarat vizează doar un singur aspect și anume, cel legat de pretinsa soluționare greșită a excepției lipsei de interes a reclamantului în promovarea acțiunii introductive, însă prin hotărârea instanței de fond, menținută în apel, acțiunea reclamantului a fost respinsă și pentru alte motive, pentru unele capete de cerere reținându-se incidența excepției prescripției dreptului la acțiune, iar altele fiind respinse ca neîntemeiate.
În ceea ce privește susținerile recurentului referitoare la acceptarea de către tatăl părților a succesiunii după bunicul lor, prin cererea de reconstituire a dreptului de proprietate, s-a arătat că cererea nr. 274/1998 a fost soluționată prin emiterea titlului de proprietate în favoarea tatălui reclamantului și a pârâtului, iar soluția nu a fost contestată de nimeni.
De asemenea, cu privire la terenul ce a fost dobândit în proprietate de tatăl părților în temeiul Legii nr.1/2000, nu a fot admisă excepția lipsei de interes întemeiată pe neacceptarea succesiunii, terenul respectiv urmând să fie inclus în masa succesorală rămasă după S. J. junior, care însă face obiectul unui alt dosar.
În consecință, s-a susținut că recursul este nefondat și în privința criticilor legate de modul în care a fost soluționată excepție lipsei de interes, având în vedere că instanțele anterioare au admis această excepție doar în privința unor terenuri cu privire la care tatăl reclamantului și al pârâtului nu a formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate.
Cu privire la terenurile în legătură cu care tatăl părților a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate s-a apreciat că în mod corect s-a reținut în fazele procesuale anterioare că cererea reclamantului, formulată în dosarul în care se discută succesiunea bunicului este nefondată, în condițiile în care bunurile în cauză fac deja parte din masa succesorală a tatălui părților, iar împărțirea lor face obiectul unui alt dosar.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă și având în vedere actele și lucrările dosarului, Curtea a reținut reține următoarele:
Conform certificatului de moștenitor nr. 348/1982, emis de fostul Notariat de Stat Local Toplița, după defunctul S. J. sen., decedat la 20 noiembrie 1981, a rămas ca moștenitor pârâtul S. I., în calitate de legatar, masa succesorală fiind compusă din imobilul (construcție și teren), înscris în CF nr. xxx, nr. top xxx.
Din certificatul de moștenitor menționat rezultă că descendenții defunctului, respectiv numiții S. J., S. F., Z. A. și S. M. sunt străini de succesiune prin neacceptare.
Reclamantul S. B. și pârâtul S. I. sunt copiii defunctului S. J. jun., decedat la 20.04.2004 și nepoții defunctului S. J. sen., decedat la 20.11.1981.
În fazele procesuale anterioare s-a reținut că reclamantul nu este îndreptățit să ceară dezbaterea succesiunii după bunicul său, în contextul în care tatăl său, respectiv S. J. jun. este străin de succesiune.
Conform prevederilor art. 700 alin.1 Cod civil, "dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii";.
Prin urmare succesibilul care nu și-a exercitat dreptul de opțiune succesorală în termenul de 6 luni prevăzut de lege devine străin de succesiune, dreptul său de a accepta succesiunea fiind stins.
În ceea ce privește certificatul de moștenitor contestat de reclamant, în acest act s-a făcut mențiunea că S. J. jun. este străin de succesiunea tatălui său S. J. sen., în considerarea faptului că acesta nu și-a exercitat dreptul de opțiune succesorală în termen de 6 luni de la deschiderea succesiunii, notarul care a întocmit certificatul de moștenitor dând astfel eficientă prevederilor art. 700 alin.1 din Codul civil.
În privința bunurilor care au fost indicate în certificatul în discuție ca fiind parte din masa succesorală, acestea au fost transmise pârâtului S. I. în calitate de legatar, acesta fiind beneficiarul testamentului autentificat sub nr. 959/14.02.1979 de fostul Notariat de Stat al județului Mureș, prin care defunctul S. J. sen. i-a lăsat pârâtului, care este nepotul său de fiu, întreaga avere mobilă și imobilă.
Prin acțiunea introductivă reclamantul S. B. a solicitat revocarea judecătorească a legatului universal cuprins în testamentul autentic sus-menționat pe motivul neîndeplinirii sarcinilor, însă în condițiile în care cererea respectivă nu a fost promovată în termenul de prescripție de 3 ani, prevăzut de art. 3 și art. 7 din Decretul nr. 167/1958, în mod legal a fost admisă în cauză excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Pe de altă parte cererile formulate de reclamant vizează succesiunea rămasă după bunicul său, însă în condițiile în care nu s-a făcut dovada că tatăl reclamantului S. J. jun. a acceptat succesiunea ulterior decesului defunctului S. J. sen., reclamantul nu poate pretinde drepturi pe care le-ar fi putut pretinde tatăl său, deoarece nu are vocație la succesiunea bunicului.
În acest context nu se poate pune nici problema reducțiunii liberalităților făcute de defunctul S. J. sen., deoarece o astfel de cerere poate fi formulată doar de moștenitorul rezervatar căruia i s-a încălcat rezerva conferită de lege și care în speță este tatăl reclamantului, acțiunea respectivă fiind o acțiune personală patrimonială.
Prin urmare, având în vedere că în privința bunurilor ce s-au găsit în patrimoniul defunctului S. J. sen. la data decesului, fiul acestuia S. J. jun. este străin de succesiune ca urmare a faptului că nu și-a exercitat dreptul de opțiune succesorală în termenul de 6 luni prevăzut de art. 700 alin.1 Cod civil, în mod justificat s-a reținut că reclamantul nu poate pretinde drepturi asupra averii succesorale a bunicului său, pe care acesta o avea la data decesului.
În ceea ce privește imobilele ce intră sub incidența Legii nr. 18/1991, reclamantul a invocat faptul că tatăl său a fost repus în termenul de acceptare a moștenirii după S. J. sen., ca urmare a faptului că a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate.
Conform art. 13 alin.2 din Legea nr. 18/1991, moștenitorii care nu-și pot dovedi calitatea de moștenitor, întrucât terenurile nu s-au găsit în circuitul civil sunt repuși de drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparținut autorului lor.
Prin aceste prevederi legale s-a derogat de la caracterul indivizibil al devoluțiunii succesorale, în sensul că moștenitorii neacceptanți, cum este și cazul tatălui reclamantului și al pârâtului, au fost repuși în termenul de acceptare a moștenirii. În privința acestor prevederi trebuie avut în vedere faptul că repunerea în termen operează numai cu privire la dobândirea terenurilor prevăzute de Legea nr. 18/1991, moștenitorii în discuție rămânând pe mai departe străini de moștenire în raport cu alte bunuri succesorale care au existat în patrimoniul autorului lor la data deschiderii succesiunii, aceasta fiind interpretarea dată de Decizia nr. XI/2007 în soluționarea recursului în interesul legii.
Ca atare, tatăl reclamantului fiind moștenitor neacceptant al succesiunii autorului său a fost repus în termenul de acceptare a succesiunii, însă numai pentru terenurile care fac obiectul Legii nr. 18/1991.
În acest sens trebuie precizat că tatăl reclamantului a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenuri cu vegetație forestieră, cererea fiind înregistrată sub nr. 274/1998 la Comisia locală de fond funciar L., fiindu-i restituită suprafața de 48,29 ha teren, din care 20 ha pădure și 28,29 ha pășune. Aceste terenuri i-au fost reconstituite tatălui reclamantului în calitate de moștenitor al defunctului S. J. sen.
Legea nr. 18/1991 este o lege specială de reparație în temeiul căreia reconstituirea dreptului de proprietate se face la cerere.
Având în vedere că în speță tatăl reclamantului a formulat cerere doar pentru suprafața de teren sus-menționată, acceptarea moștenirii operează doar cu privire la această suprafață de teren, neputând fi incluse în această categorie și suprafețele de teren pentru care a formulat cerere de reconstituire doar pârâtul S. I., în calitate de moștenitor testamentar.
Pe de altă parte tatăl părților, care avea vocație la succesiunea defunctului S. J. sen., nu a contestat, în conformitate cu prevederile Legii nr. 18/1991, nici modul de soluționare a cererii sale și nici modul de soluționare a cererilor formulate de pârâtul S. I., astfel că acceptarea succesiunii nu poate fi extinsă asupra altor terenuri decât cele care au fost cerute și pentru care i s-a reconstituit dreptul de proprietate.
Totodată trebuie precizat că terenurile pentru care tatălui părților i s-a reconstituit dreptul de proprietate, în calitate de moștenitor al defunctului S. J. sen., fac parte din masa succesorală a acestuia și ca atare nu pot face obiectul dezbaterii succesiunii rămase după bunicul părților, urmând ca drepturile reclamantului și ale pârâtului să fie stabilite în dosarul având ca obiect dezbaterea succesiunii după S. J. jun.
În ceea ce privește practica judiciară a Tribunalului Harghita invocată de reclamant, trebuie precizat că aceasta nu constituie izvor de drept și pe de altă parte hotărârea depusă la dosar se referă la situația unui moștenitor neacceptant, or în speță tatăl părților se încadrează tocmai în această categorie și în raport de aceasta s-au analizat cererile deduse judecății.
Față de cele ce preced, pentru considerentele arătate, Curtea a reținut că decizia atacată a fost pronunțată cu aplicarea corectă a prevederilor legale în materie, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și în consecință în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul declarat de reclamant a fost respins ca nefondat.
| ← Acţiune în anulare. Valoarea obiectului cererii. Legalitatea... | Acţiune în rectificarea cărţii funciare. Jurisprudență... → |
|---|
