Condiţiile exercitării profesiei de avocat. Jurisprudență Avocaţi
| Comentarii |
|
Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ Decizie nr. 1244/R din data de 02.10.2013
Profesia de avocat se exercită numai de avocații înscriși în tabloul baroului din care fac parte, barou component al Uniunii Naționale a Barourilor din România, iar constituirea și funcționarea de barouri în afara U.N.B.R. sunt interzise, actele de constituire și de înregistrare ale acestora fiind nule de drept.
Prin sentința civilă nr.1278/22.09.2011 pronunțată de Judecătoria Gheorgheni, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul Baroul Harghita, cu sediul în xxx, în contradictoriu cu pârâta S. E., cu adresa de citare în xxx.
S-a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata daunelor cominatorii.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, reclamantul a solicitat instanței de judecată obligarea pârâtei la înlăturarea firmei montate la adresa din xxx, purtând denumirea " Uniunea Națională a Barourilor din România";, precum și obligarea pârâtei la plata daunelor cominatorii de 50 lei pentru fiecare zi de întârziere, motivând această cerere prin aceea că pârâta nu face parte din Baroul Harghita sau din alt barou din cadrul Uniunii Naționale a Barourilor din România.
Analizând cererea reclamantei, astfel cum a fost precizată, prin raportare la temeiurile de drept invocate de aceasta, instanța a constatat că aceasta este neîntemeiată pentru motivele ce vor fi mai jos expuse.
Astfel, conform art. 26 din Legea nr. 51/1995 în forma actuală:
(1) Exercitarea oricărei activități de asistență juridică specifică profesiei de avocat și prevăzută la art. 3 de către o persoană fizică sau juridică ce nu are calitatea de avocat înscris într-un barou și pe tabloul avocaților acelui barou constituie infracțiune și se pedepsește potrivit legii penale.
(2) Instanțele sunt obligate să verifice și să se pronunțe asupra calității de reprezentant al unei persoane care se prezintă ca avocat, exercitând acte specifice acestei profesii și folosind însemnele profesiei de avocat.
(3) Actele specifice profesiei de avocat, efectuate în mod public de o persoană care nu a dobândit calitatea de avocat în condițiile prezentei legi, sunt nule dacă s-a produs o vătămare ce nu poate fi remediată în alt mod, în afară de cazul în care modul de îndeplinire a acestora a fost de natură să producă o eroare comună cu privire la calitatea celui care le-a săvârșit.
(4) În cazurile prevăzute de prezentul articol, baroul are dreptul la acțiune în despăgubiri împotriva persoanei fizice sau juridice care exercită fără drept profesia de avocat.
(5) Sumele obținute cu titlu de despăgubiri potrivit alin. (4) vor fi cuprinse în bugetele barourilor și vor fi folosite în mod exclusiv pentru organizarea activității de pregătire profesională a avocaților, în condițiile legii.
Din al. 2 al art. 26 din Legea nr. 51/1995 se desprinde concluzia că, instanțele sunt obligate să verifice și să se pronunțe asupra calității de reprezentant al unei persoane care se prezintă ca avocat, exercitând acte specifice acestei profesii și folosind însemnele profesiei de avocat în fața instanței.
Reclamanta nu a indicat în concret nici un caz în care pârâta să fi folosit în fața instanței însemne, denumiri sau simboluri specifice profesiei de avocat și să-i fi cauzat astfel un prejudiciu cuantificabil. În cazul în care pârâta ar folosi în fața instanței însemne, denumiri sau simboluri specifice profesiei de avocat, instanța ar fi îndrituită să invoce excepția lipsei dovezii calității de reprezentant.
Pe de altă parte, prin Legea nr.51/1995 în forma anterioară modificărilor aduse prin Legile nr.255/2004 și 280/2004 erau definite noțiunile de "Uniunea Avocaților din România"; și "Barou", fără însă a se dispune și înființarea acestora.
Profitându-se de această lacună legislativă la data de 21.08.2003 a fost înscrisă la numărul 15 în Registrul Asociațiilor și Fundațiilor al Judecătoriei Târgu Jiu filiala Bălești-Gorj a asociației "F. P."; având ca obiect de activitate înființarea de barouri și notariate.
În aceste condiții Adunarea națională a Asociației "F. P."; a înființat barouri în județele țării și municipiul București care nu au fost încă desființate prin vreo acțiune în justiție.
Conform art. 1 din Legea 51/1995:
(1) Profesia de avocat este liberă și independentă, cu organizare și funcționare autonome, în condițiile prezentei legi și ale statutului profesiei.
(2) Profesia de avocat se exercită numai de avocații înscriși în tabloul baroului din care fac parte, barou component al Uniunii Naționale a Barourilor din România, denumită în continuare U.N.B.R.
(3) Constituirea și funcționarea de barouri în afara U.N.B.R. sunt interzise. Actele de constituire și de înregistrare ale acestora sunt nule de drept. Nulitatea poate fi constatată și din oficiu.
Conform acestei prevederi legislative, profesia de avocat nu poate fi exercitată de către persoanele care sunt doar membre ale barourilor constituite ca urmare a Adunării naționale a Asociației "F. P.";, dar în același timp, în stadiul actual al legislației, nu li se poate impune acestora să nu folosească o denumire obținută anterior modificării Legii 51/1995, aceștia fiind titulari ai unei denumiri fără conținut, o "formă fără fond";.
În aceste condiții instanța a apreciat că, pârâta nu poate fi obligată la înlăturarea firmei montate la adresa din xxx, purtând denumirea "Uniunea Națională a Barourilor din România";și pe cale de consecință nici la plata daunelor cominatorii de 50 lei pentru fiecare zi de întârziere.
Referitor la faptul că pârâta nu deține autorizație de construire pentru firma montată la adresa din xxx, purtând denumirea " Uniunea Națională a Barourilor din România";, potrivit înscrisului aflat la fila 149 din dosar, revine funcționarilor din cadrul structurii abilitate a Primăriei Municipiului Gheorgheni sarcina de a lua măsurile legale care pot fi impuse în acest caz.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul Baroul Harghita, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
În ședința publică din data de 21 februarie 2012, instanța a recalificat calea de atac din recurs în apel în conformitate cu prevederile art. 282 alin. 1 și art. 2 pct. 2 Cod procedură civilă.
Prin decizia civilă nr. 19/28.02.2012, Tribunalul Harghita a respins excepția lipsei capacității procesuale de folosință și excepția lipsei capacității de exercițiu al Baroului Harghita, invocate de intimată, a admis apelul declarat de apelantul Baroul Harghita, reprezentat prin decan S. J., împotriva sentinței civile nr.1278 din 22.09.2011, pronunțată de Judecătoria Gheorgheni, în dosarul nr.295/234/2010, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că, a admis în parte acțiunea reclamantului Baroul Harghita în contradictoriu cu pârâta S. E. și în consecință a obligat pârâta la înlăturarea firmei montate la adresa xxx, purtând denumirea Uniunea Națională a Barourilor din România.
Totodată a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata daunelor cominatorii în cuantum de 50 de lei pentru fiecare zi de întârziere și a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 59,20 lei pe seama reclamantului.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut, cu privire la excepția lipsei capacității procesuale de folosință și excepția lipsei capacității de exercițiu a Baroului Harghita, că apelantul nu intra în categoria persoanelor prevăzute de art. 33 din Decretul nr. 31/1954. Instanța de apel a reținut incidența art. 1 alin 2 și 3 raportat la art. 60 din Legea nr. 51/1995 precum și dispozițiile art. 230 lit. n din Legea nr. 71/2011, astfel că a considerat nefondate aceste excepții.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța de apel a reținut că obiectul cauzei prezente nu constituie respectarea sau nerespectarea obligației impuse de Legea nr. 51/1995 cu referire la exercitarea oricărei activități de asistență juridică specifică profesiei de avocat sau aspecte vizând obligația instanței de a verifica calitatea de reprezentant al unei persoane care se prezintă ca avocat.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 51/1995, profesia de avocat este liberă și independentă, cu organizare și funcționare autonome, în condițiile prezentei legi și ale statutului profesiei; această profesie se exercită numai de avocații înscriși în tabloul baroului din care fac parte, barou component al Uniunii Naționale a Barourilor din România, denumită U.N.B.R., iar constituirea și funcționarea de barouri în afara U.N.B.R. sunt interzise. Actele de constituire și de înregistrare ale acestora sunt nule de drept. Nulitatea poate fi constatată și din oficiu.
Constatarea instanței de fond în sensul că, membrilor Asociației "F. P.";, în stadiul actual al legislației, nu li se poate impune să nu folosească o denumire obținută anterior modificării Legii nr.51/1995, aceștia fiind titulari ai unei denumiri fără conținut, o "formă fără fond";, este eronată. Instanța de apel a constatat că, Legea nr. 51/1995 privind profesia de avocat nu permite înființarea de către particulari de "barouri"; sau "uniuni de barouri";. Contrar susținerilor intimatei, se reține că, instanțele prin hotărârile pronunțate în materie civilă, au sancționat înființarea unor asemenea "barouri";, astfel: prin decizia civilă nr. 6618 din 26 noiembrie 2004 pronunțată în dosarul nr. 5324/2002, Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală a respins cererea de înscriere în Registrul asociațiilor și fundațiilor a Asociației " B. P.";; prin decizia civilă nr. 6619 din 26 noiembrie 2004 pronunțată în dosarul nr. 5325/2002, Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală a respins cererea de înregistrare a Asociației de binefacere "F. P."; în Registrul asociațiilor și fundațiilor; prin sentința civilă nr. 51 din 20 decembrie 2004 a Judecătoriei Târgu-Jiu, județul Gorj, definitivă prin decizia civilă nr. 307/A din 6 iulie 2007 a Tribunalului Gorj, Secția Civilă, rămasă irevocabilă la 06.11.2007 prin anularea recursului formulat de Filiala Bălești Gorj a Asociației de binefacere "F. P."; în dosarul nr. 180/95/2005 al Curții de Apel Craiova. Contestația în anulare formulată de Filiala Bălești Gorj a Asociației de binefacere "F. P."; a fost respinsă la 28.02.2008 în dosarul nr. 180.1/95/2005 de către Curtea de Apel Craiova.
Potrivit art. 60, alin.6 din Legea nr. 51/1995 privind profesia de avocat, folosirea fără drept a denumirilor "Barou", "Uniunea Națională a Barourilor din România", "U.N.B.R." ori "Uniunea Avocaților din România" sau a denumirilor specifice formelor de exercitare a profesiei de avocat de către orice persoană fizică sau persoană juridică, indiferent de obiectul activității desfășurate de aceasta, precum și folosirea însemnelor specifice profesiei ori purtarea robei de avocat în alte condiții decât cele prevăzute de prezenta lege, constituie infracțiuni și se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda.
În aceste condiții, raportat temeiurilor legale arătate, instanța de apel a reținut că, acțiunea reclamantului este întemeiată în parte, cu referire la primul capăt de cerere, respectiv cu privire la obligația de a înlătura firma montată la adresa xxx.
Instanța de apel a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata daunelor cominatorii reținând însă alte considerente decât cele ale instanței de fond, respectiv faptul că hotărârea în speță se poate pune în executare prin intermediul executorului judecătoresc, astfel că potrivit art. 1075 Cod civil, acordarea daunelor cominatorii nu este posibilă.
Împotriva acestei decizii a declarat, în termen legal recurs pârâta, solicitând ca și consecință a admiterii recursului, respingerea acțiunii.
În motivarea recursului, invocând prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, pârâta a arătat că instanța de apel a încălcat principiul neretroactivității legii.
Astfel, instanța de apel, în soluționarea excepțiilor invocate, nu avea cum să se raporteze la prevederile Legii nr. 71/2011, în condițiile în care este vorba de o cauză intentată înainte de intrarea în vigoare a acestei legi.
S-a mai arătat că instanța de apel a încălcat același principiu, atunci când a concluzionat că înființarea de barouri în afara U.N.B.R. este interzisă, deși, modificarea Legii nr. 51/1995 a avut loc după apariția U.N.B.R. - Structura P. B., precum și după apariția barourilor componente ale respectivei uniuni.
S-a mai arătat că în mod greșit a reținut instanța de apel că o asociație înființată în baza O.G. nr. 26/2000 nu poate avea dreptul de a înființa barouri și o Uniune Națională a Barourilor din România pe considerentul că Legea nr. 51/1995 stabilește în mod clar că profesia de avocat se exercită numai de membrii barourilor, legea nefăcând vreo distincție sau altă precizare cu privire la modul de înființare și funcționare a acestora.
S-a mai arătat că instanța de apel nu a arătat prin ce modalitate a fost declarată Uniunea Națională a Barourilor - Structura Bota, în afara legii, neputându-se reține că modificarea ulterioară a legii înseamnă automat scoaterea în afara legii a acestei entități, dat fiind că legea nu retroactivează.
În fine, recurenta a arătat că prin decizia penală nr. 1047 /21.10.2010 a Curții de Apel Ploiești, a fost achitată de sub acuza săvârșirii infracțiunii de exercitare fără drept a profesiei de avocat. Prin întâmpinare, reclamantul Baroul Harghita a solicitat respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate.
Examinând hotărârea atacată în raport de motivele de recurs invocate, Curtea de Apel a reținut următoarele:
În drept, recurenta invocă prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, susținând că hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, privitor la mai multe aspecte, ce vor fi analizate în continuare:
Astfel, referitor la respingerea excepțiilor lipsei capacității procesuale de folosință și capacității de exercițiu a reclamantei, criticile recurentei nu pot fi reținute.
În mod corect a reținut instanța de apel că, în cauză nu se poate vorbi de lipsa capacității de folosință și de exercițiu atâta timp cât, efect al Legii nr. 51/1995, Baroul avocațial este o formă organizatorică cu personalitate juridică și patrimoniu propriu, constituită pe baza principiului autonomiei.
Formalitatea înregistrării nu este necesară în cazul Baroului, personalitatea juridică, respectiv aptitudinea de a dobândi drepturi și de a-și asuma obligații în calitate de subiect de drept, fiind conferită de lege.
Faptul că instanța de apel a indicat, în considerentele hotărârii atacate prevederile Legii nr. 71/2011, nu conduce la încălcarea principiului neretroactivității legii, atâta timp cât instanța a reținut în mod expres că personalitatea juridică a reclamantei este conferită de Legea nr. 51/1995, în vigoare la data promovării acțiunii. Art. 57 din actul normativ menționat, în forma în vigoare la momentul promovării acțiunii prevede în mod expres, "baroul…se constituie și funcționează potrivit prezentei legi";, iar art. 48 conferă baroului personalitate juridică.
În aceste condiții, în mod corect excepțiile formulate de pârâtă au fost respinse.
În ceea ce privește criticile formulate în privința îndreptățirii pârâtei de a exercita profesia de avocat și corelativ de a folosi firma ce face obiectul prezentului dosar, relevante sunt prevederile art. 1 alin 2 și 3 din Legea nr. 51/1995, cum au fost modificate prin Legea nr. 255/2004, care dispun în sensul că, profesia de avocat se exercită numai de avocații înscriși în tabloul baroului din care fac parte, barou component al Uniunii Naționale a Barourilor din România, iar constituirea și funcționarea de barouri în afara U.N.B.R. sunt interzise, actele de constituire și de înregistrare ale acestora fiind nule de drept.
Cum norma legală evocată era în vigoare la data 28 septembrie 2006, când pârâta pretinde că a promovat examenul de admitere în profesia de avocat, Curtea a constatat că în mod greșit se invocă de către aceasta încălcarea principiului neretroactivității legii, neavând relevanță sub acest aspect împrejurarea că barourile și U.N.B.R. din "structura Bota"; au fost înființate anterior, ele pierzându-și orice fel de legitimitate la data intrării în vigoare a Legii nr. 255/2004.
Pe de altă parte, pârâta nu a devenit membră a corpului profesional al avocaților în condițiile prevăzute de art. 16 din Legea nr. 51/1995, forma aflată în vigoare la aceeași dată de 28 septembrie 2006, deoarece nu a susținut examenul de admitere în fața unui barou recunoscut ca fiind legitim prin dispoziții legale anterior amintite, ci a unui barou constituit de o asociație înființată în baza O.G. nr. 26/2000, care nu era abilitat din punct de vedere legal să organizeze un astfel de examen, deoarece nu făcea parte din structura Uniunii Naționale a Barourilor din România, uniune la care face trimitere art. 1 alin. 2 din Legea nr. 51/1995.
Mai mult, atât U.N.B.R. - Bota, cât și barourile din structura acesteia și-au încetat existența ca urmare a dizolvării Asociației "F. P."; Alba Iulia, prin Hotărârea nr. 5/2003 a Adunării Generale a respectivei asociații, precum și ca efect al dizolvării Filialei Bălești Gorj a aceleiași asociații, prin sentința civilă nr. 51/20.12.2004 a Judecătoriei Târgu Jiu.
Din perspectiva celor anterior expuse, Curtea a constatat că pârâta nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor impuse de Legea nr. 51/1995 pentru a putea exercita profesia de avocat, nefiind relevantă achitarea dispusă în cadrul procesului penal - care a avut în vedere neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii și nici împrejurarea că nu există vreun act prin care să fi fost desființat cabinetul său de avocatură sau o hotărâre judecătorească prin care să se fi constatat irevocabil că activitatea pe care o desfășoară este în afara legii.
Prin urmare, Curtea a concluzionat că în cauză nu se identifică motivele de nelegalitate invocate prin recursul examinat, astfel că a dispus respingerea acestuia ca nefondat, potrivit dispozițiilor art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă.
| ← Acţiune în rectificarea cărţii funciare. Jurisprudență... | Medici de familie. Modalitatea de plată a furnizorilor de... → |
|---|
