Încălcarea principiului contradictorialităţii părţilor şi a dreptului la apărare
| Comentarii |
|
Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ Decizie nr. 1210/R din data de 25.09.2013
Instanța de fond nu a respectat termenele expres prevăzute de Codul de Procedură Civilă, în care se indică data până la care se poate preciza, modifica sau completa o cerere de chemare în judecată. Pe de altă parte, dacă instanța a luat în considerare concluziile scrise depuse de reclamantă ca și o precizare a acțiunii, avea obligația să redeschidă cauza - pentru că dezbaterile au fost închise și a fost acordat cuvântul pe fond -, să comunice un exemplar din înscrisul depus de reclamantă, intitulat "concluzii scrise"; cu partea adversă, pentru ca aceasta să își exprime punctul de vedere față de această precizare și să își formuleze apărarea.
Neprocedând astfel, instanța de fond a încălcat principiul contradictorialității părților în procesul civil și dreptul la apărare al pârâtului, prevăzut de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Prin sentința civilă nr. 2550 din 30 mai 2013 Tribunalul Harghita a admis în parte acțiunea reclamantei F. M. formulată împotriva pârâtului Spitalul Județean de Urgență Miercurea-Ciuc și în consecință a obligat pârâta să recalculeze salariul de bază și sporurile aferente ce se cuvin reclamantei cu luarea în considerare a salariului minim garantat de 600 lei începând cu 01.01.2010, 670 lei începând cu 01.01.2011, 700 lei începând cu 01.01.2012 și 750 lei începând cu 01.02.2013, a obligat pârâta să acorde reclamantei 38 zile de concediu de odihnă anual și a respins celelalte capete de cerere, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanta este angajata pârâtei, secția ATI. Raportat la prevederile art. 144, 146 pct. 3 din Codul Muncii, la cuprinsul carnetului de muncă al reclamantei și prevederile CCM nr. 59382/2012, instanța de fond a apreciat că reclamanta are dreptul la un număr de 38 zile de concediu de odihnă anual.
În precizările depuse, reclamanta a arătat că la reîncadrarea sa nu au fost respectate prevederile Legii nr. 330/2009 și ale Legii nr. 285/2010, solicitând recalcularea salariului de bază și a sporurilor conform grilei de salarizare pentru personalul de specialitate medico-sanitar, în baza Legii nr. 330/2009 începând cu data de 01.01.2010, conform coeficientului de 2,80 și în baza Legii-cadru nr. 285/2010, pentru gradația 4, coeficient de ierarhizare de 3,04.
Din înscrisurile de la dosar a rezultat că începând cu data de 01.01.2010 reclamanta a fost reîncadrată în funcția de asistent medical principal, gradația 3. Din studiul Anexei II/2 poziția 30 a Legii 330/2009 a rezultată că pentru un asistent medical principal, gradației 3 îi corespunde un coeficient de 2,80. La reîncadrare reclamantei i-a fost acordată gradația 3. Din actul adițional încheiat la data de 03.01.2013 a rezultat că încadrarea reclamantei s-a schimbat la gradația 4, clasa de salarizare 54, conform prevederilor Legii nr. 284/2010. Conform anexei III la această lege, aceasta trebuia să beneficieze de clasa de salarizare 52, însă prin actul adițional menționat i s-a acordat 54.
Având în vedere că prin concluziile scrise reclamanta a invocat și faptul că la calculare drepturilor salariale nu au fost avute în vedere salariile minime pe economie, conform perioadelor lucrate, instanța a obligat pârâtul să recalculeze salariul de bază și sporurile aferente ce se cuvin reclamantei cu luarea în considerare a salariului minim garantat, așa cum s-a solicitat de către reclamantă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Spitalul Județean de Urgență Miercurea-Ciuc, solicitând admiterea recursului și casarea sentinței recurate.
În motivarea recursului a arătat că este greșită constatarea primei instanțe potrivit căreia salariul de bază al intimatei în perioada 1 ianuarie 2010 - martie 2013 nu a fost stabilit de Spitalul Județean de Urgență Miercurea-Ciuc, cu luarea în considerare a salariului bază minim brut pe țară.
Cuantumul salariului de bază minim brut pe țară este stabilit prin hotărâri ale guvernului. Au respectat prevederile art. 164 alin. 3 din Codul Muncii.
În drept, a invocat prevederile art. 488 alin. 1 pct. 8 Codul de Procedură Civilă, art. 164 alin. 3 din Codul Muncii, HG nr. 1051/2008, nr. 1193/2010, 1225/2011 și 23/2013.
A anexat cererii "situația salariului de bază și salariului de încadrare al reclamantei"; (fila 4).
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței ca legală și temeinică, pe considerentul că recurentul nu a avut în vedere că salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată trebuia înmulțit cu coeficientul de ierarhizare conform grilei de salarizare.
Examinând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs invocate precum și din oficiu, conform prevederilor art. 304 ind. 1 și art. 306 alin. 2 Codul de Procedură Civilă, Curtea a constatat următoarele:
Reclamanta a depus mai multe precizări la acțiunea introductivă, precizând cererea inclusiv în cuprinsul concluziilor scrise.
Instanța de fond a admis în parte acțiunea reclamantei, astfel cum s-a solicitat în cuprinsul concluziilor scrise. Acest aspect a rezultat atât din dispozitivul sentinței recurate, cât și din considerentele acesteia, unde în aliniatul final se arată că "având în vedere că prin concluziile scrise reclamanta a invocat și faptul că la calcularea drepturilor salariale nu au fost avute în vedere salariile minime pe economie, conform perioadelor lucrate, instanța a obligat pârâtul să recalculeze salariul de bază și sporurile aferente ce se cuvin reclamantei cu luarea în considerare a salariului minim garantat de 600 lei începând cu 01.01.2010, 670 lei începând cu 01.01.2011, 700 lei începând cu 01.01.2012 și 750 lei începând cu 01.02.2013, așa cum susnumita a solicitat";.
Instanța de fond nu a respectat termenele expres prevăzute de Codul de Procedură Civilă, în care se indică data până la care se poate preciza, modifica sau completa o cerere de chemare în judecată. Pe de altă parte, dacă instanța a luat în considerare concluziile scrise depuse de reclamantă ca și o precizare a acțiunii, avea obligația să redeschidă cauza - pentru că dezbaterile au fost închise și a fost acordat cuvântul pe fond -, să comunice un exemplar din înscrisul depus de reclamantă, intitulat "concluzii scrise"; cu partea adversă, pentru ca aceasta să își exprime punctul de vedere față de această precizare și să își formuleze apărarea.
Neprocedând astfel, instanța de fond a încălcat principiul contradictorialității părților în procesul civil și dreptul la apărare al pârâtului, prevăzut de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, contradictorialitatea îngăduire părților să participe în mod egal la prezentarea, argumentarea și dovedirea drepturilor lor în cursul desfășurării procesului, să discute și să combată susținerile făcute de fiecare dintre ele și să-și exprime opinia asupra inițiativelor instanței, în scopul stabilirii adevărului și al pronunțării unei hotărâri legale și temeinice. În virtutea contradictorialității, părțile își aduc reciproc la cunoștință pretențiile apărările și probele de care înțeleg să se folosească la proces, prin cererile scrise adresate instanței. Judecata nu se poate face decât după legala lor citare, în cursul procesului toate părțile sunt ascultate în mod egal, inclusiv asupra împrejurărilor de fapt sau de drept puse în discuție de instanță, în vederea aflării adevărului în cauză. Încuviințarea probelor se face în ședință publică, după prealabila lor discutare de către părți iar hotărârile judecătorești sunt comunicate părților, în vederea exercitării căii legale de atac.
Pe de altă parte, dreptul la un proces echitabil înseamnă și posibilitatea rezonabilă a oricărei părți de a expune cauza sa instanței de judecată, în condiții care să nu o dezavantajeze față de partea adversă, ceea ce se realizează prin asigurarea dreptului la apărare.
În acest sens, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală s-a pronunțat în sensul că nerespectarea principiului contradictorialității, principiu care asigură și dreptul la apărare, este sancționată cu nulitatea hotărârii, întrucât pentru asigurarea unui proces echitabil instanța este obligată să respecte și să aplice principiul contradictorialității, cât și a dreptului la apărare, iar potrivit art. 129 alin. 1 Codul de Procedură Civilă, judecătorul are îndatorirea să facă respectate și să respecte el însuși principiul contradictorialității și celelalte principii ale dreptului civil (Decizia nr. 2508/2007).
În același sens, în jurisprudența CEDO s-a stabilit că "Dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6.1 din Convenție, include printre altele, dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor. Întrucât Convenția nu are drept scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective (Hotărârea Artico împotriva Italiei, din 13 mai 1980, seria !, r. 37, pag. 16, paragraful 33), acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observații sunt în mod real "ascultate";, adică în mod corect examinate de către instanța sesizată. Altfel spus, art. 6 implică mai ales în sarcina instanței obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența (Hotărârea din 28.04.2005, cauza Albina contra României).
Pentru toate aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 312, art. 304 pct. 5 și art. 304 ind. 1 Codul de Procedură Civilă, a admis recursul declarat, a casat integral hotărârea atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond, urmând ca în etapa rejudecării instanța de fond să aibă în vedere, potrivit dispozițiilor art. 315 Cod procedură civilă, toate cele arătate mai sus și celelalte aspecte sesizate de recurent și care, având caracter subsecvent, nu au mai fost analizate în cadrul acestui recurs.
| ← Pătrunderea fără drept în zona de siguranţă a... | Nerespectarea principiului contradictorialităţii. Încălcarea... → |
|---|
