Acţiune în anulare. Valoarea obiectului cererii. Legalitatea căii de atac
| Comentarii |
|
Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ Decizie nr. 1238/R din data de 26.09.2013
Excepția inadmisibilității căii de atac, invocată de intimați în cadrul concluziilor scrise și oral în fața instanței este nefondată, având în vedere motivele de recurs, care vizează tocmai legalitatea compunerii completului de judecată din perspectiva faptului că sentința pronunțată de instanța de fond era susceptibilă de a fi atacată cu apel și cu recurs.
În vederea determinării competenței materiale de soluționare în primă instanță și în căile de atac, sunt evaluabile în bani litigiile civile și comerciale având ca obiect constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial, constatarea nulității, anularea, rezoluțiunea, rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, indiferent dacă este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situației anterioare.
Prin sentința civilă nr. 3661 din 04.05.2012 Judecătoria Tg. Mureș a respins ca neîntemeiată excepția tardivității invocării excepției prescripției, invocată de reclamantă, a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de către pârâți, a respins ca fiind prescrisă cererea formulată de reclamanta H. M., în contradictoriu cu pârâții B. M. și B. E. și a obligat pârâta la plata diferenței onorariului expert în cuantum de 830,90 lei în favoarea expertului G. R. și la plata către pârâtul B. M. a sumei de 4480 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că excepția invocată în cauză a început să curgă anterior datei de 01.10.2011, când a intrat în vigoare Noul Cod Civil. Instanța a conchis că prescripțiile începute sub imperiul Decretului-Lege nr. 167/1958, indiferent dacă au fost sau nu înainte de intrarea în vigoare a noului cod civil sunt guvernate de Decretul-Lege nr. 167/1958 iar nu de prevederile noului Cod Civil, fiind astfel o excepție absolută, de fond și peremptorie, ce a putut fi invocată în orice fază a judecății, astfel că a respins excepția tardivității invocării excepției prescripției.
Asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâți, instanța de fond a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 628/23.03.2004 de BNP N. G., reclamanta H. M. și defunctul său soț H. L., în calitate de vânzători, au înstrăinat pârâților B. M. și B. E., în calitate de cumpărători, nuda proprietate asupra imobilului situat în xxx, înscris în CF nr. xxx, cu nr. top. xxx, prețul vânzării stabilit de comun acord fiind de 350.000.000 lei. Prin contractul menționat, în favoarea vânzătorilor a fost stipulat dreptul de uzufruct viager asupra imobilului în discuție.
Prin acțiunea ce formează obiectul prezentului dosar reclamanta a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 628/23.03.2004 autentificat de BNP N. G., pentru preț neserios.
Instanța a calificat cauzele de nulitate invocate în speță ca fiind cauze de nulitate relativă iar nu absolută. Astfel, nulitatea contractului de vânzare-cumpărare își are ca fundament prețul neserios sub două aspecte: în primul rând ca urmare a unui viciu de consimțământ al vânzătorilor, datorită faptului că aceștia, oameni în vârstă și bolnavi, au fost păcăliți cu ocazia încheierii contractului, semnând fără să verifice un contract cu un preț ce nu corespunde înțelegerii anterioare și ca urmare a unei disproporții vădite între cele două prestații, respectiv între imobilul înstrăinat și prețul acestuia. Or, atât dolul cât și leziunea nu constituie cauze de nulitate absolută ci relativă.
Instanța a considerat că în cauză e aplicabil art. 19 din Decretul-Lege nr. 167/1958, apreciind că în speță au trecut 18 luni de la data perfectării contractului și a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei hotărâri a fost respins de către Tribunalul Mureș, prin decizia nr. 89/31.01.2013.
În considerentele acestei hotărâri s-a reținut că în mod întemeiat instanța de fond, analizând succesiunea în timp a normelor ce reglementează instituția prescripției dreptului material la acțiune a calificat excepția în cauză ca fiind o excepție de fond, absolută și peremptorie, care se putea invoca oricând în cursul judecății, în raport de dispozițiile art. 18 din Decretul-Lege nr. 167/1958, Legea nr. 287/2009 și Legea nr. 71/2011.
Instanța de fond a calificat în mod corect nulitatea invocată ca fiind una relativă, având în vedere motivarea în fapt a acțiunii formulate, reținând că reclamanta a invocat vicierea consimțământului său la încheierea contractului sub două aspecte: dolul și leziunea și ca atare în mod corect a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei pentru rejudecare Tribunalului Mureș, ca instanță de apel, obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată, constând în taxă de timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial.
În motivarea recursului a arătat că Tribunalul Mureș a soluționat calea de atac cu încălcarea dispozițiilor art. 304 pct. 1 Codul de Procedură Civilă. Chiar în cadrul căii de atac declarate, respectiv apelul, a precizat faptul că, în privința căii de atac care poate fi exercitată împotriva sentinței primei instanțe, potrivit concluziilor raportului de expertiză existent la dosarul cauzei, valoarea obiectului litigiului de față depășește pragul valoric reglementat de art. 282 ind. 1 Codul de Procedură Civilă, motiv pentru care sentința Judecătoriei Tg. Mureș a devenit atacabilă cu apel și nu cum greșit s-a apreciat.
Expertul a evaluat casa de locuit în litigiu la suma de 219.323 lei iar terenul aferent la suma de 123.,277 lei, respectiv un total de 342.600 lei.
Caracterul evaluabil în bani al unei acțiuni de natura celei promovate de ea este evidentă, față de dispozițiile art. 2 alin. 1 și 1 ind. 1 din Legea nr. 146/1997.
Intimații nu au formulat întâmpinare dar au depus la ultimul termen de judecată concluzii scrise, prin care au arătat că prezenta cale de atac a recursului este inadmisibilă. Competența primei instanțe a fost stabilită raportat la valoarea din contract, valoarea care nu a fost contestată.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea a constatat că recursul este fondat, urmând a fi admis, pentru următoarele considerente:
Referitor la excepția inadmisibilității prezentei căi de atac, invocată de intimați în cadrul concluziilor scrise și oral în fața instanței, Curtea a apreciat că aceasta este nefondată, având în vedere motivele de recurs, care vizează tocmai legalitatea compunerii completului de judecată din perspectiva faptului că sentința pronunțată de instanța de fond era susceptibilă de a fi atacată cu apel și cu recurs. Ca atare, prezentul recurs nu este inadmisibil hotărârea pronunțată nebeneficiind de atributul irevocabilității.
Obiectul cererii de chemare în judecată l-a constituit constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 628/23.03.20004, autentificat de BNP N. G., pentru preț neserios, restabilirea situației anterioare încheierii contractului, în sensul reintroducerii imobilului ce a făcut obiectul contractului menționat în proprietatea personală a reclamantei, cu efectuarea cuvenitelor mențiuni în cartea funciară.
Potrivit prevederilor Deciziei nr. 32/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dispozițiile art. 1 pct. 1, art. 2 pct. 1 lit. a și b și art. 282 ind. 1 alin. 1 codul de procedură civilă se interpretează în sensul că, în vederea determinării competenței materiale de soluționare în primă instanță și în căile de atac, sunt evaluabile în bani litigiile civile și comerciale având ca obiect constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial, constatarea nulității, anularea, rezoluțiunea, rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, indiferent dacă este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situației anterioare.
Raportat la aceste prevederi și la obiectul cauzei deduse judecății, prezentul litigiu este evaluabil în bani, valoarea imobilului în litigiu fiind de 342.600 lei, astfel cum s-a stabilit prin raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză. Ținând cont de această valoare, sentința pronunțată de Judecătoria Tg. Mureș era susceptibilă a fi atacată cu apel și recurs, în conformitate cu dispozițiile art. 282 și art. 282 ind. 1 Cod procedură civilă.
Curtea a constatat că Tribunalul a soluționat calea de atac într-un complet compus din 3 judecători, în loc de doi, corespunzător soluționării căii de atac a apelului, conform dispozițiilor art. 54 din Legea nr. 304/204 privind organizarea judiciară.
Față de toate cele reținute mai sus, Curtea, în baza art. 304 ind. 1 raportat la art. 312 alin. 3 Codul de Procedură Civilă, a admis recursul declarat de reclamantă, a casat integral decizia atacată și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Mureș, ca instanță de apel.
| ← Nerespectarea principiului contradictorialităţii. Încălcarea... | Acceptarea succesiunii. Reducţiunea liberalităţilor. Condiţii → |
|---|
