Accesiune imobiliară. Noţiunea de acte doveditoare în Legea nr. 10/2001. Accesiune artificială imobiliară
| Comentarii |
|
C. civ., art. 492 Legea nr. 10/2001, art. 221)
Art. 22 din Legea nr. 10/2001 face referire la dovezile care pot însoţi notificarea în materialitatea sa şi nu poate aduce atingere altor texte de lege care reglementează modurile de dobândire a dreptului de proprietate. Din faptul că legiuitorul foloseşte sintagma „acte doveditoare” nu se poate trage concluzia că „singurul mijloc de probă a dreptului de proprietate avut anterior de persoana îndreptăţită este proba cu acte”.
Cum reclamanta a pretins că autoarea sa a edificat construcţia pe terenul cumpărat în anul 1935, cum construcţia este amplasată pe acest teren, iar pârâtul nu a făcut vreo dovadă contrară, în mod legal s-a reţinut că proprietatea asupra construcţiei a fost dobândită prin accesiune, conform art. 492 C. civ. şi că moştenitoarea proprietarei iniţiale este îndreptăţită la restituirea în natură a
întregului imobil, compus din teren şi construcţie, conform art. 2, art. 7 şi art. 9 din Legea nr. 10/2001.
I.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 2870 din 17 martie 2006
Prin sentinţa civilă nr. 1025 din 15 decembrie 2004 Tribunalul Iaşi a admis acţiunea formulată de reclamanta F.A.J.H.M. împotriva pârâtului Consiliul Judeţean Iaşi, a anulat dispoziţia nr. 65 din 3 martie 2004 emisă de pârât, a dispus restituirea în natură a imobilului situat în Iaşi, compus din teren în suprafaţă de 10.000 mp şi construcţie şi a luat act că reclamanta nu solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că la data de 17 august 1935, V.A. a dobândit în proprietate, prin contract de vânzare-cumpărare, 5 hectare de teren, pe carc se aflau diverşi pomi roditori, plantaţii de aproximativ 1 hectar de vie, casă, atenansă, edicurile viei şi recolta.
In perioada 1936-1937 pe acelaşi teren s-a edificat o construcţie, susţinerile reclamantei pe acest aspect fiind dovedite cu certificatul eliberat de Primăria comunei Bucium la data de 6 noiembrie 1945, precum şi prin aplicarea prezumţiei instituite de art. 492 C. civ. conform căreia construcţiile, plantaţiile şi lucrările efectuate pc un fond sunt socotite, dacă nu se dovedeşte contrariul, că au fost făcute de proprietarul terenului cu materialele sale.
Reclamanta este moştenitoarea numitei V.A., fapt dovedit cu certificatul de moştenitor nr. 1562 din 23 octombrie 1985, fiind descendentă de gradul I a defunctei.
In anul 1945 imobilul în litigiu a fost rechiziţionat temporar, proprietara pierzându-şi folosinţa bunului până la data de 3 noiembrie 1945.
După această dată, imobilul nu a mai fost restituit proprietarei, ceea ce nu poate reprezenta decât un abuz şi, în termenii legii, o preluare abuzivă, în sensul art. 1 lit. e) din Legea nr. 10/2001.
Prin decizia civilă nr. 383 din 22 iunie 2005 Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, a admis apelul declarat de pârât împotriva sentinţei, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a respins acţiunea reclamantei.
Pentru a decide astfel, curtea de apel a reţinut că potrivit art. 22 din Legea nr. 10/2001, „actele doveditoare ale dreptului de proprietate (...) vor fi depuse ca anexe la notificare odată cu aceasta (...)”.
Din faptul că legiuitorul foloseşte sintagma „acte doveditoare" curtea a tras concluzia că „singurul mijloc de probă a dreptului de proprietate avut anterior de persoana îndreptăţită este proba cu acte”.
Potrivit dreptului comun, proba dreptului de proprietate asupra imobilelor, terenuri şi construcţii, se face prin exhibarea unui titlu juridic din partea titularului, care poate fi un act juridic civil, jurisdicţio-nal sau administrativ, cu efect constitutiv sau declarativ de proprietate.
Or, cu înscrisurile depuse la dosar, reclamanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate al autoarei sale asupra imobilului construit, certificatul nr. 4991 din 6 noiembrie 1945 emis de Primăria Bucium neputând fi inclus în categoria actelor doveditoare.
Pe parcursul procesului a decedat reclamanta, judecata fiind continuată de moştenitoarea acesteia F.I.L., care a şi declarat recurs împotriva deciziei, criticând-o pentru nelegalitate.
Astfel, recurenta arată că a făcut dovada cu acte că autoarea sa a dobândit în proprietate suprafaţa de 5 hectare de teren, depunând în acest sens contractul de vânzare-cumpărare nr. 2695/1935.
Faptul că imobilul compus din 12 camere şi dependinţe a aparţinut tot autoarei sale este dovedit chiar de amplasamentul acestuia pe terenul dobândit prin cumpărare.
Pârâtul nu a reuşit să răstoarne prezumţia instituită de art. 492 C. civ., care este confirmată de actele depuse la dosar de reclamantă, din carc reiese că pentru această construcţie autoarea sa a plătit impozit.
Prin hotărârea pronunţată, instanţa de apel, respingând în totalitate acţiunea, a privat-o pc reclamantă şi de terenul aferent construcţiei, pentru carc i s-a recunoscut dreptul de proprietate.
Intimatul a depus la dosar întâmpinare, invocând nulitatea cererii de recurs pentru lipsa menţiunii referitoare la denumirea şi sediul său, iar în subsidiar solicitând respingerea recursului ca nefondat, cu motivarea că din întreg probatoriul administrat nu rezultă că imobilul Casa de Oaspeţi Bucium a aparţinut autoarei reclamantei, ci doar faptul că aceasta a avut în proprietate o suprafaţă de teren şi o clădire cu atenanse, neidentificată, de-a lungul şoselei Iaşi - Poieni, în cartierul Bucium.
Excepţia nulităţii cererii de recurs este nefondată.
Astfel, nulitatea prevăzută de art. 3021 C. proc. civ. pentru lipsa din cererea de recurs a menţiunilor referitoare la numele sau domiciliul părţilor este relativă şi expresă. Fiind relativă, se poate acoperi şi fiind expresă, vătămarea se presupune produsă până la proba contrară.
In speţă, dovada că intimatului nu i s-a produs nicio vătămare rezidă în aceea că, indicându-se de cătrc recurentă decizia atacată şi ataşându-se dosarul instanţei de apel, intimatul a fost identificat, legal citat şi, înştiinţat fiind de judecata recursului, a putut depune la dosar întâmpinare.
Recursul este fondat şi va fi admis în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ., hotărârea fiind pronunţată de instanţa de apel cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 22 din Legea nr. 10/2001 şi cu încălcarea art. 492 C. civ.
In ceea ce priveşte terenul solicitat de reclamantă, dreptul de proprietate a fost dovedit chiar printr-unul din mijloacele de probă pe care instanţa de apel le consideră singurele apte să facă o atare dovadă, şi anume contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2965 la data de 17 august 1935 de fostul Tribunal Judeţean Iaşi, Secţia a III-a, depus în copie la dosar.
întrucât cu privire la teren reclamanta a ataşat notificării actul doveditor al dreptului de proprietate al autoarei, conform art. 22 din Legea nr. 10/2001, hotărârea instanţei de apel apare ca fiind pronunţată cu încălcarea textului de lege menţionat.
In ceea ce priveşte construcţia compusă din 12 camere şi dependinţe, reclamanta nu a putut prezenta un act constitutiv sau declarativ de drepturi, aşa cum pretinde instanţa de apel, care interpretează dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 10/2001 ca restrângând posibilitatea dovedirii dreptului de proprietate la proba cu înscrisuri.
O astfel de interpretare nu poate fi primită, deoarece ar însemna că de măsurile reparatorii prevăzute de legea specială pot beneficia numai acele persoane care au dobândit proprietatea în temeiul unui asemenea act.
In realitate, textul de lege menţionat face referire la dovezile care pot însoţi notificarea în materialitatea sa şi nu poate aduce atingere altor texte de lege care reglementează modurile de dobândire a dreptului de proprietate.
Cum reclamanta a pretins că autoarea sa a edificat construcţia pe terenul cumpărat în anul 1935, cum construcţia este amplasată pe acest teren, iar pârâtul nu a făcut vreo dovadă contrară, în mod legal prima instanţă a reţinut că proprietatea asupra construcţiei a fost dobândită prin accesiune, conform art. 492 C. civ. şi că moştenitoarea proprietarei iniţiale este îndreptăţită la restituirea în natură a întregului imobil, compus din teren şi construcţie, conform art. 2, art. 7 şi art. 9 din Legea nr. 10/2001.
| ← Accesiune imobiliară. Imobil preluat fără titlu. Culegerea... | Accesiune imobiliară. Imobile preluate fără titlu valabil.... → |
|---|
