Accesiune imobiliară. Societate comercială. Aplicabilitatea art. 111 C. proc. civ. sau a art. 492 C. civ.
| Comentarii |
|
C. civ., art. 492 C. proc. civ., art. 111 Legea nr. 15/1990, art. 20 alin. (2)
în situaţia în care construcţiile sunt deţinute cu titlu precar, dar în privinţa lor există aparenţa unui drept real de administrare, deoarece erau afectate desfăşurării activităţii autoarei reclamantei, aceasta din urmă, drept consecinţă a divizării, beneficiază de
dispoziţiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990, acţiunea fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 111 C. proc. civ. şi nu pe cele ale art. 492 C. civ. privind accesiunea imobiliară artificială.
I.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 4165 din 27 aprilie 2006
La 21 noiembrie 2003, reclamanta SC N.P. SA a chemat în judecată pe pârâţii A.P.A.P.S. şi Municipiul Bucureşti, prin Primarul General, solicitând să se constate dreptul său de proprietate asupra mai multor construcţii amplasate pc terenul de 9.323,22 mp, situat în Bucureşti.
Judecătoria sectorului 2 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 3703 din 14 mai 2004, şi-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Bucureşti, pe considerentul că, potrivit expertizei, imobilele în discuţie au preţul tehnic actualizat de 11.290.826.239 lei (vechi) şi preţul de circulaţie de 9.371.358.779 lei (vechi).
Tribunalul Bucureşti, Secţia a V-a civilă, prin sentinţa nr. 1022 din 10 decembrie 2004, a admis acţiunea şi a constatat dreptul de proprietate al reclamantei asupra construcţiilor aflate pe terenul situat în şos. V., identificate conform raportului de expertiză întocmit de expertul C.V., reţinându-se că reclamanta a fost înfiinţată în anul 1992, prin divizarea SC N. SA, activul preluat de reclamantă cu acea ocazie include, între altele, terenul de 13.132 mp, situat în şos. V. şi str. G.; pe terenul din şos. V. sunt amplasate construcţiile solicitate de reclamantă şi identificate prin raportul de expertiză, cu privire la care nu exista însă niciun act translativ de proprietate; toate construcţiile menţionate sunt deţinute cu titlu precar, dar în privinţa lor există aparenţa unui drept real de administrare, deoarece erau afectate desfăşurării activităţii autoarei reclamantei, iar aceasta din urmă drept consecinţă a divizării, beneficiază de dispoziţiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Vll-a civilă, prin decizia nr. 492 din 15 iunie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti şi a admis apelul pârâtei A.V.A.S., schimbând în parte sentinţa, în sensul respingerii acţiunii faţă de această apelantă, pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
Astfel, s-a reţinut că acţiunea este întemeiată pe art. 111 C. proc. civ. şi nu pc art. 492 C. civ, iar prima instanţă a considcrat că reclamanta a dobândit construcţiile conform art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990 şi nu în baza accesiunii imobiliare artificiale, aşa cum susţine apelan
tul-pârât; deşi contestă pretenţiile reclamantei, apelantul nu invocă un drept propriu sau al altuia; cu referire la apelanta A.V.A.S., instanţa de fond a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive prin încheierea din 3 decembrie 2004, dar a păstrat, în dispozitiv, această calitate a sus-menţionatei pârâte.
Pârâtul Municipiul Bucureşti a declarat recurs, prin care a solicitat modificarea ambelor hotărâri, în sensul respingerii acţiunii.
In motivarea recursului, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a susţinut că acţiunea în constatare era inadmisibilă deoarece, în ipoteza unor eventuale litigii cu privire la proprietatea construcţiilor, reclamanta avea posibilitatea să promoveze o acţiune în realizarea dreptului.
Această critică nu poate fi analizată întrucât a fost formulată pentru prima oară în recurs, trecând peste apel, deci omisso medio.
98. Acţiune în constatare. Admisibilitate. Posibilitatea promovării acţiunii în revendicare. Construcţii edificate pe terenurile care sunt proprietatea reclamantei
C. civ., art. 482, art. 489, art. 492 C. proc. civ., art. 111
Acţiunea în constatare poate fi promovată de reclamantă, care se află în posesia construcţiilor, iar interesul promovării acţiunii
este dat de necesitatea înscrierii construcţiilor în cartea funciară,
? 7
fiind în conformitate şi cu dispoziţiile Legii nr. 7/1996.
Reclamanta nu are temei să se adreseze instantei cu o acţiune
în revendicare, deoarece nu se află în situaţia proprietarului neposesor care doreşte să reintre în stăpânirea bunului de la un posesor neproprietar, ea însăşi aflându-se în posesia construcţiilor care fac obiectul acţiunii.
I.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 6446 din 5 octombrie 2007
Prin sentinţa civilă nr. 1469 din 13 decembrie 2005, Tribunalul Bucureşti, Secţia a V-a civilă, a admis acţiunea formulată de reclamanta SC T.G. SA, a constatat dreptul de proprietate al reclamantei asupra construcţiilor situate în Bucureşti, în suprafaţă construită la sol de 3503 mp şi asupra construcţiilor situate în Bucureşti, suprafaţă construită la sol de 892 mp.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut, conform art. 492 C. civ., că reclamanta este proprietară şi, respectiv, coproprietară a suprafeţelor de teren pe carc se află construcţiile în litigiu, identificate prin raportul de expertiză întocmit în cauză. Prin decizia civilă nr. 536 din 16 noiembrie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a IV-a civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul Consiliul General al Municipiului Bucureşti împotriva sentinţei.
Pentru a decide astfel, curtea de apel a reţinut că acţiunea în constatare poate fi promovată de reclamantă, care se află în posesia construcţiilor, iar interesul promovării acţiunii este dat de necesitatea înscrierii construcţiilor în cartea funciară, fiind în conformitate şi cu dispoziţiile Legii nr. 7/1996.
împotriva deciziei a declarat recurs pârâtul.
Recursul este nefondat.
Reclamanta nu avea temei să se adreseze instanţei cu o acţiune în revendicare, deoarece nu se află în situaţia proprietarului neposesor care doreşte să reintre în stăpânirea bunului de la un posesor neproprietar, ea însăşi aflându-se în posesia construcţiilor carc fac obiectul acţiunii.
Prin urmare, nu se poate imputa instanţelor că nu au constatat inadmisibilitatca acţiunii în raport de cerinţelc art. 111 C. proc. civ.
In ceea ce priveşte fondul pricinii, instanţele au constatat că reclamanta a devenit proprietara construcţiilor în temeiul accesiunii imobiliare, prin aplicarca dispoziţiilor art. 492 C. civ., dat fiind că acestea au fost edificate pe terenurile carc sunt proprietatea reclamantei. Aşadar, succesul acţiunii reclamantei nu putea fi condiţionat de înfăţişarea unui înscris probator al dreptului de proprietate preexistent, aşa cum susţine recurcnta, tocmai lipsa unui atare înscris fiind cea carc a determinat promovarea acţiunii.
| ← Accesiune imobiliară. Imobile preluate fără titlu valabil.... | Accesiune imobiliară. Construcţie edificată pe un teren... → |
|---|
