Accesul liber la justiţie - art. 6 CEDO. Jurisprudență Drepturile omului
| Comentarii |
|
Tribunalul BACĂU Decizie nr. 828 din data de 26.11.2014
Prin sentința civilă nr. 924 din 15.05.2014 pronunțată de Judecătoria Moinești în dosarul nr. 6499/299/2014 a fost admisă excepția inadmisibilității și a fost respinsă cererea de chemare în judecată ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța sentința civilă de mai sus instanța de fond a reținut următoarele:
Conform art. 248 alin. 1 cod procedură civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Potrivit art. 2 alin. 12 din Legea nr. 192/2006, instanța va respinge cererea de chemare în judecată ca inadmisibilă în caz de neîndeplinire de către reclamant a obligației de a participa la ședința de informare privind medierea, anterior introducerii cererii de chemare în judecată, pentru litigiile în materiile prevăzute de art. 601 alin. 1 lit. a)-f).
Instanța reține că speța de față se încadrează în dispozițiile art. 601 alin. 1 lit. f) din Legea nr. 192/2006.
Din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosarul cauzei reiese faptul că, în speța de față, reclamanta nu a făcut dovada participării la ședința de informare privind medierea.";
Împotriva sentinței civile nr. 924 din 15.05.2014 pronunțată de Judecătoria Moinești în dosarul nr. 6499/299/2014 a declarat recurs reclamanta O.P. S.A.,solicitând admiterea recursului, casarea sentinței , reținerea cauzei spre rejudecare și admiterea cererii de chemare în judecată.
În motivarea recursului se arată că prin efectul Deciziei nr. 266/07.05.2014 pronunțată de Curtea Constituțională a României art. 2 alin. 12 din Legea nr. 192/2006 a fost declarat neconstituțional, încălcând flagrant dreptul privind liberul acces la justiție, astfel că dispozițiile legale de mai sus nu pot produce nici un efect neputând sta la baza unei hotărâri judecătorești.
Intimatul-pârât nu a depus întâmpinare la dosar.
În recurs nu s-au administrat probatorii noi.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța de recurs reține următoarele:
Ca o garanție a respectării drepturilor omului, Convenția prevede în art.6, pct.1 dreptul oricărei persoane la un proces echitabil: ";Orice persoană are dreptul de a-i fi examinată cauza în mod echitabil, public și într-un termen rezonabil, de către un tribunal independent și imparțial, stabilit prin lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptată împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunțată în public, dar accesul în sala de ședință poate fi interzis presei și publicului, pe întreaga durată a procesului sau a unei părți a acestuia, în interesul moralității, al ordinii publice ori al securității naționale într-o societate democratică, atunci când interesele minorilor sau protecția vieții private a părților la proces o impun, sau în măsura considerată strict necesară de către tribunal, atunci când, datorită unor împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiției.
Rezultă că, în accepțiunea Convenției, dreptul la un proces echitabil are mai multe componente din care unul este accesul liber la justiție. Accesul liber la justiție este consacrat, ca drept cetățenesc fundamental și prin art.21 din Constituția României, prin art.10 din Declarația universală a drepturilor omului, precum și prin art.14 pct.1 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice.
Accesul liber la justiție reprezintă facultatea fiecărei persoane de a se adresa unei instanțe judecătorești pentru apărarea drepturilor sale sau valorificarea intereselor sale legitime, iar procedură constând în informarea asupra existenței unei legi apare, neîndoielnic, ca o încălcare a dreptului de acces la justiție, ce pune asupra justițiabilului o sarcină inoportună, cu atât mai mult cu cât procedura se rezumă la o simplă obligație de informare, și nu la încercarea efectivă de soluționare a conflictului prin mediere, astfel încât participarea părților la ședința de informare în fața mediatorului este una cu caracter formal.
De altfel, Curtea Constituțională prin Decizia nr. 266/07.05.2014, publicată în M.O. nr. 646/25.06.2014 a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile art. 2 alin. (1) și (1^2) din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator sunt neconstituționale.
Față de cele reținute mai sus Tribunalul, având în vedere dispozițiile art. 312 alin. 2 și 5 Cod de procedură civilă urmează să admită recursul, să caseze sentința civilă recurată și să trimită cauza spre rejudecare la aceeași instanță, respectiv Judecătoria Moinești.
| ← Stabilire culpă procesuală pt. Comisia Judeţeană de Aplicare... | Contestaţie la executare. Jurisprudență Contestaţie la executare → |
|---|
