Acţiune confesorie de servitute
| Comentarii |
|
Tribunalul BACĂU Decizie nr. 491 din data de 04.11.2014
Prin sentința civilă nr. 385/29.04.2013 a Judecătoriei Bacău, pronunțată în dosarul nr. 14002/180/2010, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul L.V.C., în contradictoriu cu pârâții C.C., N.E., etc. au fost obligați pârâții să respecte dreptul de servitute constituită în favoarea reclamanților. Prin sentința civilă nr. 7404/2004 al Judecătoriei Bacău și s-a dispus ca pârâții să mute gardul de pe alianiamntul A-B - anexa 2 din raportul de expertiză C.N.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, prin sentința civilă nr. 7404/2004 a Judecătoriei Bacău, sentință pronunțată în dosarul nr. 41184/2004, s-a stabilit în favoarea reclamanților M.V. și M.N., un drept de servitute pe terenul proprietatea Primăriei mun. Bacău, în suprafață de 92,66 m.p., conform schiței anexe la raportul de expertiză - ing. D.L.
Ulterior, prin contractul nr. 642/25.04.2005, familia M. a înstrăinat imobilul proprietatea lor, inclusiv dreptul de servitute, reclamantului L.V.C.
S-a reținut de instanța de fond că, expertiza efectuată de expertul C.N. a identificat amplasamentul servituții stabilite prin sentința civilă nr. 7404/2004 a Judecătoriei Bacău și s-a constatat că pârâții ocupă suprafața identificată între punctele 9 - A - B - 9, suprafață ce face parte din servitutea anterior stabilită. În consecință, instanța a obligat pârâții să respecte servitutea anterior stabilită și să ridice gardul de pe aliniamtnul B - 9 - A pe aliniamentul A - B din anexa 2 a schiței la raportul de expertiză ing. C.N.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen legal, pârâții C.C., C.I. și N.G.C.
Apelul a fost legal timbrat cu 5 lei taxa de timbru și 0,3 lei timbru judiciar.
În motivarea apelului s-a arătat că, hotărârea este nulă, deoarece instanța de fond nu a făcut o motivare a sentinței pronunțate. Instanța de fond nu a răspuns apărărilor invocate de pârâți, arătând doar că servitutea este opozabilă erga omnes.
Pe fondul apelului, apelanții au arătat că servitutea la care face trimitere instanța de fond nu a fost stabilită în contradictoriu cu pârâții. Servitutea a fost stabilită în contradictoriu cu Primăria mun. Bacău, pe terenul aparținând UAT a mun. Bacău. Ca urmare, dreptul de proprietate al apelanților nu a fost verificat și nu a fost afectat prin servitutea anterior instituită, calea de acces afectând exclusiv terenul UAT Bacău.
Au arătat apelanții că nu au fost parte în dosarul de instituire a servituții și, ca urmare, nu au putut solicita nici eventuale despăgubiri și nici nu au putut invoca apărări legate de netemeinicia cererii de stabilire a servituții, în condițiile în care terenul reclamantului nu este înfundat.
Apelanții-pârâți stăpânesc terenul în forma actuală și atâta vreme cât limitele proprietății corespund limitelor din actele de proprietate, nu pot fi obligați la mutarea gardului și la schimbarea limitelor proprietății.
Apelanții au arătat că nu sunt îndeplinite condițiile unei acțiuni posesorii și atâta vreme cât hotărârea de stabilire a servituții nu le e opozabilă, nu pot fi obligați să o respecte. Mai mult decât atât, dreptul de servitute nu a fost transmis conform art. 711, pct. 3 C.p.c.
În ceea ce privește solicitarea privind mutarea gardului, aceasta nu a fost formulată în termen legal, instanța pronunțându-se asupra unei cereri tardiv formulată.
În susținerea apelului, s-au solicitat proba cu înscrisuri și, de asemenea, proba cu expertiza topo.
Intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat (fila 13).
Intimatul a arătat că, în cauză, este incidentă calea de atac a recursului deoarece valoarea suprafeței de 2 m.p., pentru care se pune în discuție respectarea servituții, este sub 100.000 lei.
Privitor la nulitatea sentinței apelate, s-a arătat că hotărârea este motivată, din considerente rezultând motivele pentru care instanța a pronunțat sentința.
Pe fondul apelului, intimatul a arătat că acestea este nefondat, servitutea fiind instituită nu doar pe terenul UAT Bacău, ci și pe terenul proprietatea lor. Apelanții și-au extins posesia în lungime, intrând pe terenul UAT Bacău și interferând cu servitutea de trecere. Această suprapunere rezultă din ambele expertize - expertiza G. și expertiza C.
Din actele de proprietate depuse de apelanții-pârâți, rezultă că întinderea exactă a terenului ce-l au în proprietate nu este stabilită, fiind indicată cu aproximație întinderea, și acest lucru a fost stabilit și de expertul C., stabilindu-se că suprafața obținută de pârâți este de 1.364 m.p., mai mult decât cei 1.335 m.p. din actele de proprietate. Suprafața de 1,24 m.p. în litigiu, e mai mică decât suprafața pe care pârâții o ocupă în plus față de actele de proprietate, astfel că nemulțumirea pârâților e justificată.
În apel s-a administrat proba cu expertiză topo.
Prin încheierea din data de 02.12.2013 s-a stabilit că, în cauză, este incidentă calea de atac a apelului.
Analizând motivele de apel invocate și apărările intimatului, în raport de probele administrate, tribunalul reține:
Cu privire la excepția nulității sentinței atacate, tribunalul reține că aceasta nu este incidentă. Instanța de fond a apreciat că stabilirea servituții este opozabilă erga omnes și prin aceasta și pârâților, răspunzând practic apărărilor invocate de aceștia. Motivarea sumară a înlăturării susținerilor făcute de pârâți nu echivalează cu o nulitate a hotărârii, atâta vreme cât din cuprinsul considerentelor rezultă raționamentul logico-juridic pe care instanța de fond l-a avut în vedere la momentul pronunțării hotărârii.
Pe fondul apelului, raportat la probele administrate atât la fondul cauzei cât și în apel, tribunalul reține că este întemeiat raportat la următoarele considerente:
Așa cum rezultă din analiza cererii și a precizărilor formulate la fondul cauzei (fila 301, fila 345 dosar fond) obiectul acțiunii l-a constituit acțiunea confesorie de servitute la care s-a adăugat cererea privind obligația de "a face"; în sensul mutării gardului.
Criticile apelanților referitoare la greșita soluționare a cererii privind mutarea gardului, în condițiile în care era formulat tardiv, tribunalul reține că sunt întemeiate.
Această cererea a fost formulată pentru prima dată prin cererea de precizare a obiectului, în vederea repunerii cauzei pe rol (fila 301). Cererea de mutare a gardului reprezintă o completare la acțiune, completare față de care pârâtul s-a opus, astfel cum este consemnat prin încheierea din 18.04.2013 (fila 348). În consecință, față de dispozițiile art. 132 C.p.c., tribunalul reține că cererea de completare prin care se solicită mutarea gardului, a fost depusă tardiv și față de opoziția părților, în mod greșit a fost soluționată.
Privitor la soluționarea cererii confesorii, cerere pe care instanța a soluționat-o în urma precizărilor depuse la filele 301, 345 dosar fond, tribunalul reține că din însuși cuprinsul cererii de chemare în judecată rezultă că reclamantul invocă posibilitatea existenței unei suprapuneri între servitutea anterior stabilită în contradictoriu cu pârâtul C.L. Bacău și terenul proprietatea apelanților în cauză.
Apelanții-pârâți au invocat inopozabilitatea sentinței civile nr. 7404/01.10.2004 a Judecătoriei Bacău, nefiind parte în litigiul soluționat prin această sentință. Tribunalul reține că un terț poprit poate fi obligat la respectarea acestei sentințe care se bucură de putere de lucru judecat, în condițiile în care terțul nu invocă nici un drept. Așadar, inopozabilitatea sentinței civile prin care s-a stabilit dreptul de servitute nu duce, de plano la respingerea acțiunii confesorii.
În speță, apelanții au calitatea de terți față de sentința civilă nr. 7404/01.10.2004 a Judecătoriei Bacău, dar în același timp ei invocă un drept propriu asupra terenului pe care s-a constituit servitutea și, ca urmare, sentința civilă nu poate constitui decât o situație de fapt împotriva căreia pot face proba contrară.
Tribunalul reține, din rapoartele de expertiză C., G. și B.M. că suprafața de teren pe care ar exista suprapunere între calea de acces anterior stabilită și terenul proprietatea apelanților este de 1,24 m.p., respectiv 1,02 în expertiza G. și 1,36 m.p. în expertiza B., dimensiunile terenului proprietatea apelanților fiind aproximative, fapt ce rezultă din însuși cuprinsul actelor de vânzare cumpărare din 1967 și 2005, motiv pentru care și identificarea terenului nu s-a putut face cu exactitate, dimensiunile terenului fiind diferite în cele trei rapoarte de expertiză.
Având în vedere că, din probele administrate nu s-a făcut dovada susținerilor reclamantului, în sensul că suprafața în litigiu (1,24, respectiv 1,02 și 1,36 m.p.) a fost ocupată prin mutarea gardului, având în vedere și modalitatea în care calea de acces stabilită prin sentința civilă nr. 7404/2004 a fost ulterior amenajată prin betonare (f. 267 - 269 dosar fond, f. 78 dosar apel , f. 80 dosar apel) și, având în vedere motivele de fapt arătate în chiar în cuprinsul cererii de chemare în judecată, prin care se acceptă posibilitatea ca terenul să aparțină apelantului, tribunalul constată că nu există dovezi în sensul că terenul în litigiu este proprietatea Consiliului Local și nu al pârâtului-apelant și, în consecință, acțiunea confesorie nu poate fi admisă deoarece sentința civilă nr. 7404/01.10.2004 nu-i este opozabilă, apelantul invocând propriul său drept de proprietate pe care l-a dovedit.
În consecință, văzând dispozițiile art. 296 C.p.c., tribunalul va admite apelului și, schimbând sentința civilă apelată, va respinge acțiunea confesorie.
Față de dispozițiile art.274, alin. 1 C.p.c., tribunalul va obliga intimatul la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând taxă de timbru și onorar expert.
| ← Contestaţie la executare. Jurisprudență Contestaţie la executare | Daune morale. Fapta ilicită constând în atingerea adusă... → |
|---|
