Acordarea despăgubirilor materiale în temeiul dispoziţiilor art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 221/2009
| Comentarii |
|
Curtea de Apel GALAŢI Decizie nr. 625 din data de 09.12.2013
Din condiția impusă de legiuitor pentru acordarea despăgubirilor reprezentând echivalentul valoric al bunurilor confiscate rezultă că numai echivalentul bănesc al bunurilor potrivit cu domeniul de reglementare al celor două legi speciale de reparație - Legea 10/2001 și Legea 247/2005 - poate fi solicitat în temeiul art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 221/2009.
Din prevederile art. 6 alin. 1 și 2 din Legea nr. 10/2001 modificată prin Legea nr. 247/2005 rezultă că domeniul de reglementare îl reprezintă terenurile și construcțiile (imobile prin natură) precum și utilajele și instalațiile preluate odată cu imobilul (imobile prin destinație).
Decizia civilă nr. 625/R/9.12.2013 a Curții de Apel Galați
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea sub nr. 1661/91/2010, reclamanta PA, în contradictoriu cu pârâtul SR prin MFP, a solicitat:
- să se constate caracterul politic al condamnării de 16 ani munca silnica pentru săvârșirea crimei de uneltire contra ordinii sociale prevăzuta de art. 209 pct. 1 din Codul penal din 1936, republicat in 1948, din care au fost executați 4 ani, 7 luni si 8 zile in perioada 07.06.1958 - 14.01.1963 în baza sentinței nr. 447/24.09.1958 pronunțata de Tribunalul Militar Constanta, suferita de VD, tatăl său, și
- obligarea pârâtului la despăgubiri morale.
În motivare a arătat că împreună cu tatăl său a fost condamnat la o pedeapsă de 16 ani închisoare din care a executat aproape 6 ani decedând imediat după punerea in libertate și că atât tatăl său cât și întreaga familie au suferit traume morale in urma acestei condamnări.
Pârâtul, SR prin MFP, legal citat, a formulat întâmpinare prin care a arătat că în ceea ce privește competența teritorială aceasta aparține Tribunalului Galați si că daunele morale nu pot fi primite decât de cel are le-a suferit și că suma ceruta de reclamantă este exagerată.
Prin sentința civilă nr. 432/10.06.2010, Tribunalul Vrancea a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Vrancea și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Galați. Pe rolul Tribunalului Galați cauza a fost înregistrată sub nr. 6064/121/2010.
Reclamanta și-a precizat acțiunea, arătând că solicita obligarea pârâtului la plata de daune materiale in valoare de 9.000 lei - reprezentând contravaloarea bunurilor mobile confiscate la momentul arestării tatălui său si la plata de daune morale in suma de 60.000 lei.
Prin încheierile de ședință din 09.05.2012 și din 18.06.2012 au fost introduși in cauza in calitate de reclamanți VC si IM, fiii defunctului VD.
La data de 05.06.2012 reclamanta PA și-a majorat pretențiile la suma de 269.000 lei, incluzând si venitul nerealizat de către tatăl sau în perioada de detenție.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, martori si expertiza tehnica mobiliara.
Prin sentința civilă nr. 891 din 04.04.2013 Tribunalul Galați a admis cererea formulată de petenții PA, VC și IM în temeiul Legii nr. 221/2009.
A constatat caracterul politic al condamnării de 16 ani muncă silnică pentru săvârșirea crimei de uneltire contra ordinii sociale prevăzută de art. 209 pct. 1 din Codul penal din 1936, republicat in 1948, din care au fost executați 4 ani, 7 luni si 8 zile in perioada 07.06.1958 - 14.01.1963 în baza sentinței nr. 447/24.09.1958 pronunțată de Tribunalul Militar Constanța in dosarul nr. 449/1958, pentru VD, născut la 10.04.1907 și decedat la 08.10.1987.
A fost obligat Statul Român prin MFP, să plătească reclamanților PA, VC și IM, suma de 7.088 lei, cu titlu de daune materiale, reprezentând echivalentul valoric al bunurilor mobile confiscate.
S-a reținut în motivarea sentinței că din înscrisurile depuse rezultă condamnarea numitului VD pentru o faptă prevăzută de dispozițiile art. 1 alin. 1 litera "a"; din Legea nr. 221/2009.
Potrivit dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 221/2009 s-a constatat că reclamanții au dreptul la despăgubiri pentru bunurile mobile confiscate - material lemnos, 10 oi, 10 capre, 300 kg grâu în valoare de 7088 lei conform expertizei efectuate în cauză.
În ceea ce privește despăgubirile morale cererea a fost considerată nefondată având în vedere deciziile 1358 și 1360 din 2010 ale Curții Constituționale.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și Statul Român prin MFP.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați critică hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate în ceea ce privește acordarea despăgubirilor materiale solicitate de reclamanți.
Despăgubirile au fost acordate pentru bunuri mobile confiscate de la defunctul condamnat conform procesului verbal din 23.04.1960, deși ele nu fac obiectul legii speciale de reparație așa cum s-a motivat și prin decizia nr. 6/15.04.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Statul Român prin MFP critică hotărârea instanței de fond pentru același motiv al acordării daunelor materiale. De asemenea, se critică hotărârea și sub aspectul greșitei constatări a caracterului politic al condamnării deși acest caracter este recunoscut ope legis.
Reclamanta VA fostă P a declarat recurs împotriva aceleiași sentințe criticând neacordarea daunelor morale întrucât legea nu retroactivează.
Prin decizia nr. 6/15.04.2013 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii formulat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. 1 lit. "b"; din Legea nr. 221/209 cu modificările și completările ulterioare a stabilit că pentru a fi acordate despăgubiri materiale numai pentru aceleași categorii de bunuri care fac obiectul actelor normative speciale de reparație, respectiv Legea nr. 10/2001 republicată și Legea 247/2005 cu modificările și completările ulterioare sub imperiul cărora partea interesată să nu fi obținut deja o reparație.
Din condiția impusă de legiuitor pentru acordarea despăgubirilor reprezentând echivalentul valoric al bunurilor confiscate rezultă că numai echivalentul bănesc al bunurilor venită în domeniul de reglementare al celor două legi speciale de reparație - Legea 10/2001 și Legea 247/2005 - poate fi solicitat în temeiul art. 5 alin. 1 lit. b din Legea 221/2009.
Or, din prevederile art. 6 alin. 1 și 2 din Legea 10/2001 modificată și completată prin Legea nr. 247/2005 rezultă că domeniul de reglementare îl reprezintă terenurile și construcțiile (imobile prin natură) precum și utilajele și instalațiile preluate odată cu imobilul (imobile prin destinație).
Or, bunurile confiscate prin procesul verbal din 23.04.1960 sunt bunuri mobile - material lemnos, animale și grâu.
Ca atare, nu pot fi solicitate despăgubiri reprezentând echivalentul valoric al acestor bunuri în temeiul Legii nr. 221/2009.
În consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă se vor admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 891 din 04.04.2013 a Tribunalului Galați.
Se va modifica în parte sentința respectivă în sensul că se va respinge ca nefondat capătul de cerere având ca obiect acordarea despăgubirilor materiale pentru bunurile mobile confiscate.
În ceea ce privește recursul declarat de reclamantă, acesta este nefondat având în vedere deciziile Curții Constituționale prin care dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a, teza I-a din Legea nr. 221/2009 și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării lor în Monitorul Oficial.
Prin decizia nr. 12/19.09.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție se precizează că nu se poate spune că fiind promovată acțiunea la un moment în care era în vigoare art. 5 alin. 1 lit. a din Legea 221/2009 înseamnă că efectele acestui act normativ se întind în timp pe toată desfășurarea procedurii judiciare întrucât nu avem de-a face cu un act juridic convențional ale cărui efecte să fie guvernate după regula "tempus regit actum"; la momentul la care instanța este chemată să se pronunțe asupra pretențiilor formulate, norma juridică nu mai există și nici nu poate fi considerată ca ultra activând în absența unor dispoziții legale exprese.
În consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă se va respinge recursul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 891 din 04.04.2013 a Tribunalului Galați ca nefondată.
Motivul de recurs invocat de Statul Român vizând constatarea caracterului politic al condamnării este nefondat.
Chiar în situația în care se constată că s-a recunoscut ope legis caracterul politic al condamnării reclamanții pot face o astfel de solicitare în temeiul dispozițiilor art. 4 alin. 1 din Legea 221/2009 pentru obținerea unei satisfacții morale, astfel că nu poate fi invocată lipsa de interes.
| ← Dreptul asigurărilor sociale. Anulare decizie de recuperare... | Moştenire deschisă la 11.02.1920. Legea aplicabilă cu privire... → |
|---|
