Încadrare juridică. Furt prin efracție şi escaladare. Violare de domiciliu
| Comentarii |
|
Curtea de Apel GALAŢI Decizie nr. 1691 din data de 18.12.2013
În cauză nu se poate reține comiterea atât infracțiunii de violare de domiciliu cât și a infracțiunii furt calificat întrucât fapta de furt prin efracție și/sau escaladare include în conținutul său, în mod natural, necesar și inevitabil, fapta de violare de domiciliu.
Practic suntem în situația reglementată de art.41 al.1, 3 C.pen., respectiv în fața unei infracțiuni complexe în conținutul cărei intră ca circumstanță agravantă o acțiune care constituie prin ea însăși o faptă prevăzută de legea penală.
În speță, inculpații au săvârșit furtul prin escaladarea gardului și prin efracția și escaladarea unei ferestre, împrejurare care caracterizează circumstanța agravantă a infracțiunii de furt calificat, prev. de art.209 al.1 lit. i C.pen., care implică și pătrunderea fără drept în curtea și locuința părții vătămate, acțiune ce se integrează în conținutul acestei infracțiuni complexe.
Decizia penală nr. 1691/R/18.12.2013 a Curții de Apel Galați
Prin sentința penală nr.97/18.09.2013 a Judecătoriei Liești, în baza art. 11 pct. 2 lit. b C.p.p. rap. la art. 10 lit. h C.p.p. cu referire la art. 132 C. pen s-a încetat procesul penal pornit la plângerea prealabilă a părții civile D.M. împotriva inculpatului D.L.D. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat la plângere prealabilă în formă continuată, prevăzută de art. 210 alineat 1 Cod penal raportat la art. 208 alineat 1 - 209 alineat 1 litera a, g, i Cod penal cu aplicarea art. 41 alineat 2 Cod penal, ca urmare a împăcării părților, acțiunea civilă fiind stinsă.
În baza art. 192 alin. 1 și 2 cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 cod penal, cu aplicarea art. 3201 cod de procedură penală și cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. b, c Cod penal, raportat la art. 76 litera d cod penal, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1(un) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu în formă continuată.
S-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C. pen.
S-a suspendat condiționat și executarea pedepsei închisorii și a celei accesorii.
În baza art. 192 alineat 1 și 2 Cod penal cu aplicarea art. 41 alineat 2 Cod penal, a fost condamnat inculpatul T.M. pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, în formă continuată, la o pedeapsă cu închisoarea de 3 (trei) ani.
În baza art. 208 alineat 1 - 209 alineat 1 litera a, g, i Cod penal cu aplicarea art. 41 alineat 2 Cod penal, a fost condamnat același inculpate pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, în formă continuată, la o pedeapsă cu închisoarea de 3(trei) ani și 3(trei) luni.
S-au contopit pedepsele stabilite aplicându-se inculpatului T.M. pedeapsa cea mai grea.
S-a aplicat inculpatului T.M. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen..
În baza art. 192 alineat 1 și 2 Cod penal, a fost condamnat inculpatul T.A., pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, la o pedeapsă cu închisoarea de 3(trei) ani.
În baza art. 208 alineat 1 - 209 alineat 1 litera a, g, i Cod penal, a fost condamnat același inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, la o pedeapsă cu închisoarea de 3(trei) ani și 4(patru) luni.
S-au contopit pedepsele stabilite aplicându-se inculpatului T.A. pedeapsa cea mai grea.
S-a aplicat inculpatului T.A. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen.
În baza art. 14, 346 cod proc. pen., art. 1349, 1357 cod civil, s-a admis acțiunea civilă a părții civile D.M.
Au fost obligați inculpații T.M. și T.A., la plata către partea civilă D.M. a sumei de 12 000 de lei, cu titlu de despăgubiri civile.
Conform art. 191 alin. 1 C.pr.pen., art. 189 C.pr.pen., au fost obligați inculpații D.L.D., T.M. și T.A. la plata a câte 450 de lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar onorariul cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu, în sumă de 900 lei, a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției în contul Serviciului de Asistență Judiciară din cadrul Baroului Galați.
În motivarea hotărârii s-a arătat că prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria Liești la data de 30.04.2013 în dosarul nr. 1447/P/2012 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a celor 3 inculpați.
S-a reținut că partea vătămată D.M. a sesizat poliția comunei U. cu privire la faptul că, în perioada 26 - 27.10.2012 nepotul său, D.L.D. a pătruns fără drept în locuința sa de pe raza comunei, de unde i-a sustras 1.500 de euro și 11.500 lei, motiv pentru care solicită trimiterea în judecată a acestuia și recuperarea prejudiciului.
În urma audierii inculpatului D.L.D., organele de poliție au stabilit că acesta, la data de 29.10.2012, în jurul orelor 1830 - 1930, în timp ce se afla împreună cu inculpatul T.M., au hotărât să procure o cantitate de vin, pentru a-l consuma, inculpatul D.L. afirmând că este posibil să poată obține ceea ce doresc prin sustragere din imobilul bunicului său, partea civilă D.M., consătean. Inculpații D.L.D. și T.M. s-au deplasat la imobilul părții vătămate D.M., au pătruns în curtea acestuia prin escaladarea gardului, iar de aici prin forțarea și escaladarea unei ferestre într-o cameră unde primul dintre aceștia credea că este depozitat vinul. Inculpații au început căutările, timp în care au găsit după un dulap o geantă în care se aflau două portofele cu bani în monedă lei și euro. Inculpatul D.L.D. a luat din portofelul în care se aflau lei, suma de 1.000 lei pe care a împărțit-o în mod egal cu inculpatul T.M., respectiv fiecare câte 500 lei, cu speranța că nu va observa partea vătămată lipsa sumei sustrase având în vedere faptul că suma găsită era mult mai însemnată. Cei doi inculpați cu banii sustrași s-au deplasat la magazinele din comună, unde, o parte i-au cheltuit în interes personal, iar alta pentru a-și achita datoriile avute. Întrucât banii sustrași au fost cheltuiți în scurt timp, la data de 31.10.2012, în jurul orelor 2000, cei doi inculpați au luat hotărârea să mai meargă o dată la imobilul părții vătămate D.M. pentru a mai sustrage niște bani. Având în vedere hotărârea luată, cei doi inculpați s-au deplasat la imobilul părții vătămate D.M., au escaladat gardul prin aceeași zonă ca prima dată și prin aceeași metodă de forțare au escaladat fereastra de la camera unde se aflau păstrați banii, au pătruns în interior luând suma de 800 lei pe care i-au împărțit în mod egal, fiecare câte 400 lei, ulterior cheltuindu-i.
S-a arătat că inculpatul T.M. i-a destăinuit fratelui său, inculpatul T.A., că bunicul inculpatului D.L. are economisită o sumă însemnată de bani, din care a mai sustras împreună cu acesta din urmă și, împreună cu fratele său, inculpatul T.A., s-a deplasat la imobilul părții vătămate, constituită parte civilă, D.M. Având în vedere hotărârea luată cei doi inculpați, în perioada 31.10 - 03.11.2012, după lăsarea întunericului, s-au deplasat la imobilul părții vătămate D.M., au escaladat gardul în curtea acestuia prin același loc și prin escaladarea ferestrei au pătruns în camera unde se aflau depozitați banii luându-i, de această dată, în totalitate, respectiv 1.500 euro și 9.700 lei.
S-a menționat că inculpatul T.M. și T.A., conform probelor administrate în cauză, în perioada următoare săvârșirii infracțiunilor, au cheltuit banii sustrași, efectuând mai multe deplasări în municipiul Tecuci, cu autoturisme închiriate, cu scopul de a-și achiziționa mai multe obiecte de îmbrăcăminte, să facă cadouri scumpe, să schimbe valuta în Tecuci la un punct de schimb valutar, să joace sume importante la aparatele de joc electronic, să cumpere lemne pentru iarnă de la persoanele la care au lucrat ca zilieri și totodată să refuze orice ofertă de lucru iar, în final, când organele de poliție au stabilit circumstanțele furtului, au părăsit localitatea.
Inculpatul D.L.D. a recunoscut săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu în formă continuată și furt calificat în formă continuată împreună cu inculpatul T.M., solicitând aplicarea prevederilor art. 320 indice 1 Cod procedură penală.
Inculpatul T.M. a recunoscut doar săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu în formă continuată și furt calificat în formă continuată împreună cu D.L.D.
Inculpatul T.A. nu a recunoscut săvârșirea infracțiunilor, arătând în contradicție cu rezultatul probelor că nu are cunoștință de furtul săvârșit în dauna părții vătămate D.M. și că banii cheltuiți în aceeași perioadă este o coincidență deoarece aceștia i-au fost trimiși din Italia de patronul la care a lucrat prin intermediul unui șofer "L."; care efectuează curse în această țară și care lucrează la SC L.T. din municipiul I.
S-a arătat că vinovăția inculpaților D.L.D., T.M. și T.A. rezultă din următoarele probe administrate în faza de urmărire penală și în faza cercetării judecătorești: audierea inculpaților, declarații de martori, proces-verbal de sesizare, proces-verbal de cercetare la fața locului, declarațiile părții vătămate D.M., declarațiile martorilor: A.G., F.V., M.I. și T.P., fișă convorbire telefonică cu martorii L.I. și Ș.L., copie program "LT";, copie chitanță de primire a sumei de 6.000 lei, copii acte de stare civilă, copii sentință civilă 379/18.07.2005 pronunțată de Judecătoria Liești în dosarul 504/2005, procese-verbale de căutare, mijloace de probă din a căror coroborare se reține faptul că inculpații sunt în mod indubitabil, autorii infracțiunilor reținute în sarcina lor prin actul de inculpare.
În soluționarea acțiunii civile, instanța a reținut că inculpatul D.L.D. s-a împăcat cu partea civilă, bunicul său, achitându-i suma de 6000 de lei, iar în aceste condiții, D.M. s-a constituit parte civilă, împotriva inculpaților T.M. și T.A., cu suma de 12000 de lei.
S-a arătat că, potrivit probelor administrate, inculpații T.M. și T.A. au dispus și au cheltuit mari sume de bani, cheltuind 100 - 200 de lei pe zi fiecare, la jocuri de noroc, suma la care se adaugă și cheltuielile făcute pentru stingerea unor datorii mai vechi față de alte persoane, după cum rezultă din declarațiile martorilor, pentru cumpărarea unor obiecte de îmbrăcăminte, încălțăminte, cadouri, aparate de telefonie, nou, în cazul inculpatului T.M. și folosit, în cazul inculpatului T.A., efectuarea transporturilor la Tecuci, consumații la localurile din comunele U. și B., jud. G. Nu au fost reținute apărările inculpaților, potrivit cărora aceștia au dispus de banii economisiți în urma diverselor munci prestate în străinătate, nefiind confirmate prin probe solide.
S-a menționat că, instanța va admite acțiunea civilă, urmând a obliga inculpații la plata, în solidar, a sumei de 12000 de lei, cu titlu de despăgubiri materiale.
Împotriva acestei sentințe penale au declarat recurs inculpații T.M. și T.A., arătând că nu au participat la comiterea faptei din 31.10-03.11.2012 și solicitând achitarea pentru comiterea acestei fapte.
Inculpatul T.M. a mai arătat că pedeapsa aplicată este mult prea mare, față de circumstanțele sale personale și de contribuția avută la săvârșirea faptei.
Recursurile declarate de inculpații T.M. și T.A. sunt fondate.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3856 al.3 C.pr.pen., Curtea constată că hotărârea recurată este nelegală și netemeinică pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Cu privire la situația de fapt și vinovăția inculpaților D.L.D. și T.M. pentru săvârșirea faptelor din datele de 29 și 31.10.2012 se constată că acestea au fost corect stabilite de către prima instanță, prin probele administrate în cauză, însă încadrarea juridică este greșită.
Astfel, s-a reținut că inculpații D.L.D. și T.M. au pătruns pe timp de noapte, în două rânduri, la datele de 29 și 31.10.2012, în locuința părții vătămate D.M., prin escaladarea gardului și prin forțarea și escaladarea unei ferestre, de unde au sustras suma totală de 1800 lei, fiecăruia revenindu-i câte 900 lei.
În cauză nu se poate reține comiterea atât a infracțiunii de violare de domiciliu cât și a infracțiunii de furt calificat întrucât fapta de furt prin efracție și/sau escaladare include în conținutul său, în mod natural, necesar și inevitabil, fapta de violare de domiciliu.
Practic suntem situația reglementată de art.41 al.1, 3 C.pen., respectiv în fața unei infracțiuni complexe în conținutul cărei intră ca circumstanță agravantă o acțiune care constituie prin ea însăși o faptă prevăzută de legea penală.
În speță, inculpații au săvârșit furtul prin escaladarea gardului și prin efracția și escaladarea unei ferestre, împrejurare care caracterizează circumstanța agravantă a infracțiunii de furt calificat, prev. de art.209 al.1 lit. i C.pen., care implică și pătrunderea fără drept în curtea și locuința părții vătămate, acțiune ce se integrează în conținutul acestei infracțiuni complexe.
În consecință, încadrarea juridică corectă a faptei este cea prev. de art.208 al.1 - art.209 al.1 lit.a, g, i C.pen. cu aplicarea art.41 al.2 C.pen., cu reținerea art.210 al.1 C.pen. în cazul inculpatului D.L.D., astfel că se impunea schimbarea încadrării juridice din infracțiunile de violare de domiciliu și furt calificat, pentru care au fost trimiși în judecată inculpații.
În ceea ce privește fapta din 31.10-03.11.2012, ce se presupune că ar fi fost comisă de inculpații T.M. și T.A., se constată că la dosar nu există nici o probă, directă sau indirectă, care să conducă la stabilirea fără nici un dubiu a vinovăției acestora.
În acest sens, se observă că nici un martor nu i-a văzut pe inculpații T.M. și T.A. intrând sau ieșind din/în curtea ori locuința părții vătămate, în perioada ce se reține a fi comisă fapta, inculpații nu au recunoscut această faptă, nu există vreo urmă papilară, de încălțăminte ori alte probe materiale care să conducă la concluzia indubitabilă că aceștia sunt autorii furtului.
Nici chiar inculpatul D.L.D., nepotul părții vătămate, nu a putut afirma cu certitudine că inculpații T.M. și T.A. ar fi pătruns în locuința bunicului său și ar fi luat banii, acesta doar presupunând aceasta fără a exista vreo probă concludentă care să conducă la stabilirea vinovăției lor.
Se observă că inculpatul D.L.D. s-a împăcat cu partea vătămată plătindu-i suma de 6.000 lei, mult mai mare decât s-a dovedit că a sustras, în datele de 29 și 31.10.2012, împreună cu inculpatul T.M., respectiv 1800 lei. Această situație care creează dubii cu privire la autorii furtului din 31.10-03.11.2012, inculpatul D.L.D. neavând vreun interes să achite părții vătămate o sumă de bani mult mai mare decât cea sustrasă.
Împrejurările că inculpații T.M. și T.A. au cheltuit anumite sume de banii, cumpărându-și îmbrăcăminte, încălțăminte, lemne de foc, pe deplasări la Tecuci ori la jocuri de noroc, nu duce automat la concluzia că sunt autorii furtului, acestea fiind simple indicii care nu se coroborează cu alte probe administrate în cauză.
În consecință, se impunea achitarea inculpaților T.M. și T.A. pentru comiterea faptei din 31.10-03.11.2012.
Cu privire la încadrarea juridică a acestei fapte se constată că prin actul de sesizare s-a reținut că inculpații ar fi pătruns în locuința părții vătămate prin escaladarea gardului și efracția și escaladarea unei ferestre, situație în care violarea de domiciliu este absorbită circumstanța agravantă a infracțiunii de furt calificat prevăzută de lit. i) a art.209 al.1 C.pen..
Prin urmare, încadrarea juridică corectă a faptei din 31.10-03.11.2012 este cea prevăzută de art.208 al.1 - art.209 al.1 lit.a, g, i C.pen., astfel că se impunea schimbarea încadrării juridice din infracțiunile pentru care inculpații au fost trimiși în judecată.
Față de cele arătate apare ca fiind netemeinică pedeapsa aplicată inculpatului T.M., atât cu privire la cuantumul acesteia cât și cu privire la modalitatea de executare, având în vedere împrejurările comiterii faptelor din 29 și 31.10.2012, practic la instigarea inculpatului D.L.D., valoarea relativ redusă a prejudiciului, că a recunoscut faptele comise, nu are antecedente penale, a avut o comportare bună anterior faptei, impunându-se reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art.74 al.1 lit.a și c C.pen., coborârea pedepsei sub minimul legal și suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În aceste condiții, pe latură civilă, apare ca fiind nelegală obligarea inculpaților T.M. și T.A. la plata sumei de 12000 lei către partea civilă D.M.
Corect ar fi fost obligarea doar a inculpatului T.M. la plata sumei de 900 lei către partea civilă, ținând cont de faptul că restul de 900 lei a fost achitat de inculpatul D.L.D. (acesta achitând chiar mai mult), care s-a împăcat cu partea vătămată.
Totodată, apare ca fiind nelegală și dispoziția de obligare a inculpatului T.A. la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Față de considerentele arătate mai sus, urmează ca, în baza disp. art. 38515 al.1 pct.2 lit.d C.pr.pen., să fie admise recursurile declarate de inculpații T.M. și T.A., să se extindă efectele recursurilor și cu privire la inculpatul D.L.D., să se caseze în parte sentința penală recurată și în rejudecare să se procedeze conform celor arătate mai sus.
| ← Omor deosebit de grav. Aplicarea pedepsei detenţiunii pe viaţă | Plasament în regim de urgenţă. Jurisprudență Familie... → |
|---|
