Plasament în regim de urgenţă. Jurisprudență Familie (infracţiuni şi alte probleme în legătură cu familia)
| Comentarii |
|
Curtea de Apel GALAŢI Decizie nr. 107 din data de 13.12.2013
Măsura plasamentului în regim de urgență se impune în cazul în care cei nouă copii se află într-o situație de pericol iminent, datorită neglijării și neîndeplinirii corespunzătoare a obligațiilor parentale de către părinții ce nu conștientizează importanța asigurării unor condiții minime de trai: locuința curată, igienizată, căldură, îmbrăcăminte corespunzătoare anotimpului, alfabetizare prin prezența zilnică la școală și supraveghere.
Decizia civilă nr. 107/A din 13.12.2013 a Curții de Apel Galați
Prin cererea înregistrată la nr.5632/91/2013 DGASPC Vrancea a solicitat în contradictoriu cu pârâții BR și BF, pentru instituirea plasamentului în regim de urgență privind pe copiii BIA, BSR, BRI, BAI, BIM, BIM, BGNR, BMA și BVC.
În motivare, a arătat următoarele considerente:
Situația de risc a copiilor a fost monitorizată începând cu data de 20.08.2013 urmare a faptului că aceștia nu beneficiază de condiții adecvate de creștere și îngrijire, iar părinții nu își îndeplinesc în mod corespunzător obligațiile parentale.
La data de 12.11.2013 o echipă din cadrul SIRU s-a deplasat la domiciliul familiei B împreună cu un reprezentant al Poliției din localitate.
La domiciliu au fost identificați copiii BMA - 13 ani, C.- 4 ani, SR - 2 ani, I. - 6 luni și GC - 1 an, care au fost găsiți singuri, neîngrijiți, sumar îmbrăcați și desculți.
Alina a declarat că părinții împreună cu BA, în vârstă de 18 ani sunt plecați la muncă în localitate.
Ceilalți copii se aflau la școală, respectiv grădiniță. Ulterior, la domiciliu au sosit și părinții care au declarat că doresc în continuare să-și asume responsabilități cu privire la copii și nu sunt de acord cu instituirea unei măsuri de protecție specială.
Cu prilejul vizitei s-a constatat că de la precedenta vizită condițiile igienico-sanitare s-au deteriorat, iar 4 din copiii rămași acasă prezentau semne de răceală, motiv pentru care, împreună cu tatăl, au fost prezentați medicului de familie.
Menționăm că, deși pe perioada monitorizării ambii părinți au fost consiliați psihologic și asistențial, accentul fiind pus pe obligațiile ce le revin și importanța îngrijirii în mod corespunzător a copiilor, aceștia nu au respectat recomandările, având o atitudine refractară.
Având în vedere aspectele prezentate și constatările evaluării situației copiilor, specialiștii echipei SIRU împreună cu reprezentanții autorităților locale de la domiciliul familiei au concluzionat faptul că se impune separarea copiilor de familie, deoarece familia nu prezintă condiții adecvate de creștere și îngrijire
În dovedirea acțiunii au fost depuse la dosar următoarele înscrisuri: raport psiho-social, raport de evaluare inițială, proces verbal privind constatarea situației de risc a copilului, proces verbal de consiliere, proces verbal de monitorizare, certificat de naștere al minorului, anchetă socială, declarația olografă a pârâtului BR.
Prin sentința civilă nr. 668/2013 a Tribunalului Vrancea s-a admis cererea de ordonanță președințială și s-a instituit plasamentul în regim de urgență pentru copiii BIA, născută la 12.04.2013, BSR, născută la 15.02.2011, BCI, născut la 17.04.2009, BAI, născut la 12.10.2007, BIM, născut la 22.08.2006, BIM, născută la 08.01.2005, BGVR, născut la 25.09.2003, BMA, născută la 26.07.2000 și BVC, născută la 07.03.2002.
Pe toată durata plasamentului în regim de urgență s-a suspendat de drept exercițiul drepturilor părintești
S-a dispus exercitarea drepturile și obligațiile părintești privitoare la persoana copilului de către persoana, familia, asistentul maternal sau șeful serviciului de tip rezidențial care va primi copilul în plasament în regim de urgență, iar cele privitoare la bunurile acestora de către directorul DGASPC Vrancea.
Cauza a fost soluționată fără citarea părților, fiind incidente prevederile art. 998 alin. 2 Cod procedură civilă precum și cu incidența art.125 alin 5 din Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului modificata și completata prin Legea nr. 257 din 26 septembrie 2013 .
Pentru a decide astfel, instanța a reținut următoarele:
Potrivit art.94 alin.2 din Legea nr. 272/2004 privind protecția copilului, în situația în care în urma verificărilor făcute de reprezentanții DGASPC se constată că există motive temeinice care să susțină existența unei situații de pericol iminent pentru copil datorită abuzului și neglijării, și nu întâmpină opoziție din partea reprezentanților legali ai copilului, directorul instituției reclamante instituie măsura plasamentului în regim de urgență.
Alineatul 3 al articolului menționat mai sus instituie obligația DGASPC de a sesiza instanța de judecată în cazul în care se întâmpină opoziție din partea reprezentanților legali ai copilului, solicitând emiterea unei ordonanțe președințiale de plasament a copilului în regim de urgență la o persoană, la o familie, la un asistent maternal sau într-un serviciu de tip rezidențial licențiat în condițiile legii
Cercetând conținutul actelor atașate, tribunalul a reținut că situația de risc a copiilor BIA, BSR, BCI, BAI, BIM, BIM, BGVR, BMA si BVC rezultă din modul cum pârâții își îndeplinesc obligația de creștere și educare a copiilor.
Astfel, s-a constatat că pârâții locuiesc în imobilul proprietate compus din doua camere fără curent electric, mobilier sumar - 4 paturi, o masă și două scaune.
S-a mai constatat, așa cum rezultă din ancheta socială întocmită de Primăria comunei C., că locuința de mai sus nu are condiții igienico - sanitare, lipsind cu desăvârșire, iar copiii nu frecventează cursurile școlare, concluzionând că familia pârâților nu are capacitatea materială și morală pentru a îngriji, crește și educa acești copii minori.
S-a mai constatat că situația de risc a copiilor a fost monitorizată începând cu data de 20.08.2013. urmare a faptului că aceștia nu beneficiază de condiții adecvate de creștere și îngrijire, iar părinții nu își îndeplinesc în mod corespunzător obligațiile parentale până la momentul promovării acestei cereri.
Tribunalul a constatat, față de aceste împrejurări că această stare de nesiguranță în sânul familiei nu poate avea ca și efect asigurarea unor condiții socio-familiale adecvate și a unui climat familial stabil și securizant, necesar dezvoltării corespunzătoare. Așadar, cum în cauză s-a făcut dovada existenței unei situații de pericol iminent pentru copii, datorată neglijării acestora de către părinți, dar și imposibilității materiale de a susține un trai decent în cadrul familiei lor, se justifică instituirea măsurii de protecție a plasamentului în regim de urgență fiind îndeplinite condiția urgentei prevăzută de art.996 Cod procedură civilă, precum și art.65 alin din Legea nr.272/004 având în vedere opoziția pârâtei la instituirea măsurii în cauză.
Împotriva acestei sentințe a promovat apel pârâtul BR, care a criticat soluția instanței de fond, în principal, sub următoarele aspecte:
Minorii nu se află în ipoteza prevăzută de dispozițiile art.64 alin 1 din Legea 272/2004, care instituie posibilitatea adoptării unor măsuri de urgență, cu caracter temporar pentru minorii abuzați sau neglijați, precum și pentru cei găsiți sau abandonați în unitățile sanitare.
În speță, minorii nu sunt abuzați, de exemplu obligați să-și asume responsabilități gospodărești ce le depășesc forța fizică, abandonând activitățile specifice vârstei ori sunt loviți sau pedepsiți. Nu se confirmă situația de pericol iminent pentru minori cauzată de abuzul sau neglijența părinților.
Deși familia nu are condiții de trai dintre cele mai bune, oferă totuși condiții minime de creștere și educare, precum și de siguranță și afecțiune, context în care nu sunt întrunite acele condiții excepționale în care minorii ar putea fi îndepărtați din familie.
În privința copilului mai mic de 2 ani nu erau îndeplinite condițiile prevăzute de articolul 60 alin 1 pentru îndepărtarea sa din familie și nu era posibil plasamentul într-un serviciu de tip rezidențial, ci doar la familia extinsă sau substitutivă.
Prin decizia civilă nr. 107/A din 13.12.2013 a Curții de Apel Galați s-a respins ca nefondat apelul din următoarele considerente:
În esență, apelantul susține că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile articolelor 64 alin.1 și 94 alin. 3 privind plasamentul în regim de urgență, iar măsura dispusă de instanță reprezintă o încălcare a articolului 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Se impune prin urmare, o analiză a dispozițiilor legale invocate.
Astfel, potrivit dispozițiilor articolului 64 din Legea 272/2004:
"(1) Plasamentul în regim de urgență este o măsură de protecție specială, cu caracter temporar, care se stabilește pentru copilul aflat în următoarele situații:
a) abuzat, neglijat sau supus oricărei forme de violență;
b) găsit sau părăsit în unități sanitare.";, iar potrivit articolului 65 din același act normativ
"(1) Măsura plasamentului în regim de urgență se stabilește de către directorul DGASPC din unitatea administrativ-teritorială în care se găsește copilul aflat în situațiile prevăzute la art. 64 alin. (1), dacă nu se întâmpină opoziție din partea reprezentanților persoanelor juridice, precum și a persoanelor fizice care au în îngrijire sau asigură protecția copilului respectiv. Pentru copilul aflat în situațiile prevăzute la art. 64 alin. (1^1), măsura plasamentului în regim de urgență se stabilește de către directorul DGASPC.";
(2) Măsura plasamentului în regim de urgență se stabilește de către instanța judecătorească în condițiile art. 94 alin. (3).
Conform dispozițiilor art. 94 din Legea 272/2004:
"(1) Reprezentanții persoanelor juridice, precum și persoanele fizice care au în îngrijire sau asigură protecția unui copil sunt obligați să colaboreze cu reprezentanții DGASPC și să ofere toate informațiile necesare pentru soluționarea sesizărilor.
(2) În situația în care, în urma verificărilor efectuate, reprezentanții DGASPC stabilesc că există motive temeinice care să susțină existența unei situații de pericol iminent pentru copil, datorată abuzului, neglijării, exploatării și oricărei forme de violență asupra copilului, și nu întâmpină opoziție din partea persoanelor prevăzute la alin. (1), directorul DGASPC instituie măsura plasamentului în regim de urgență. Prevederile art. 58 - 60, art. 64 alin. (3) și ale art. 66 se aplică în mod corespunzător.
(3) În situația în care persoanele prevăzute la alin. (1) refuză sau împiedică în orice mod efectuarea verificărilor de către reprezentanții DGASPC, iar aceștia stabilesc că există motive temeinice care să susțină existența unei situații de pericol iminent pentru copil, datorată abuzului, neglijării, exploatării și oricărei forme de violență asupra copilului, DGASPC sesizează instanța judecătorească, solicitând emiterea unei ordonanțe președințiale de plasare a copilului în regim de urgență la o persoană, la o familie, la un asistent maternal sau într-un serviciu de tip rezidențial, licențiat în condițiile legii. Prevederile art. 58 - 60 și ale art. 64 alin. (3) se aplică în mod corespunzător.";
Din dispozițiile legale menționate rezultă că în situația în care părinții se opun instituirii măsurii plasamentului în regim de urgență, iar reprezentanții DGASPC stabilesc că există motive temeinice care să susțină existența unei situații de pericol iminent pentru copil, datorată abuzului, neglijării, exploatării și oricărei forme de violență asupra copilului, DGASPC sesizează instanța judecătorească în vederea emiterii unei ordonanțe președințiale.
În cauză sunt îndeplinite aceste condiții legale, Tribunalul Vrancea constatând în mod corect existența unei situații de pericol iminent pentru copii datorită neglijării de către părinții, care nu înțeleg importanța supravegherii copiilor, asigurării unor condiții minime igienico - sanitare și dreptul copiilor la educație și școlarizare.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că în perioada 20.08.2013 - 12.11.2013, în urma unei sesizări telefonice anonime, familia BR și BF a fost monitorizată de DGASPC Vrancea, cu privire la modalitatea în care își îndeplinesc obligațiile parentale. Au fost efectuate cinci vizite la domiciliul familiei, la 26.08.2013, 6.09.2013, 20.09.2013, 15.10 2013 și 21.11 2013, ocazie în care membrii familiei au beneficiat de consiliere psihologică, iar Primăria Comunei C., la solicitarea Direcției a efectuat un referat de anchetă socială privind modul de creștere și educare a copiilor.
Din aceste rapoarte de vizită și referatul de anchetă socială rezultă că familia B. are în total 12 copii, dar una dintre fete este majoră, iar alte două SG (16 ani) și AM (15 ani) trăiesc în uniune consensuală, în alte localități, rămânând în prezent în domiciliul părinților nouă copii: BIA, născută la 12.04.2013, BSR, născută la 15.02.2011, BCI, născut la 17.04.2009, BAI, născut la 12.10.2007, BIM, născut la 22.08.2006, BIM, născută la 08.01.2005, BGVR, născut la 25.09.2003, BMA, născută la 26.07.2000 și BVC, născută la 07.03.2002.
Din rapoartele de vizită rezultă că la domiciliu, condițiile igienico-sanitare sunt precare (mizerie împrejurul casei, în cameră, pereții, paturile, lenjeriile, și covoarele murdare), copiii au fost surprinși uneori nesupravegheați, neîngrijiți, sumar îmbrăcați și desculți în luna noiembrie, unii dintre ei nu știu să scrie (de exemplu AM, în vârstă de 13 ani, fetiță care nu frecventează școala.) Din adresa nr. 1128/31.10.2013 emisă de MEN - Ș. G. Ș rezultă că minorii frecventează școala sporadic. De exemplu, BGVR a abandonat clasa I în anul școlar 2011-2012, iar BVC a abandonat clasa a II-a în anul școlar 2011-2012, reîntorcându-se la școală în 2013. Rezultatele școlare ale copiilor nu sunt bune, iar în fișele psiho-pedagocice întocmite de învățătoare se recomandă o activitate intensă de recuperare și prezența zilnică la școală.
Deși ambii părinți au fost informați și consiliați psihologic cu privire la obligațiile parentale și și-au luat angajamentul că vor remedia problemele sesizate, din rapoartele de vizită ulterioare rezultă că nu au respectat recomandările specialiștilor. Dimpotrivă, la ultima vizită efectuată de echipa multidisciplinară în luna noiembrie, condițiile igienico - sanitare s-au deteriorat, iar copiii au fost surprinși nesupravegheați, sumar îmbrăcați, murdari și cu picioarele goale, iar SR avea rinofaringită.
În aceste condiții, în mod corect instanța de fond a ajuns la concluzia că minorii se află într-o situație de pericol iminent, datorită neglijării și neîndeplinirii corespunzătoare a obligațiilor parentale de către părinții ce nu par să conștientizeze importanța asigurării unor condiții minime de trai: locuință curată, igienizată, căldură, îmbrăcăminte corespunzătoare anotimpului, alfabetizare prin prezență zilnică la școală și supraveghere.
Și din motivele de apel rezultă că părinții nu-și înțeleg responsabilitățile, atâta timp cât consideră că dacă nu-i bat sau pedepsesc pe copii și nu-i obligă la responsabilități gospodărești, copiii nu sunt în pericol și nu se impune luarea unei măsuri de protecție.
Conform articolului 89 alin. (2): ";Prin neglijarea copilului se înțelege omisiunea voluntară sau involuntară a unei persoane care are responsabilitatea creșterii, îngrijirii sau educării copilului de a lua orice măsură pe care o presupune îndeplinirea acestei responsabilități, care pune în pericol viața, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială, integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihică a copilului și poate îmbrăca mai multe forme: alimentară, vestimentară, neglijarea igienei, neglijarea medicală, neglijarea educațională, neglijarea emoțională sau părăsirea copilului/abandonul de familie, care reprezintă cea mai gravă formă de neglijare";.
Fiind o măsură de urgență, temporară, luată în condițiile stricte ale legii, plasamentul de urgență nu reprezintă o încălcare a articolului 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, deoarece se impune datorită situației de risc în care se află copiii la acest moment, iar părinții păstrează posibilitatea să mențină legătura cu minorii, în condiții Legii nr. 272/2004 și să ceară reintegrarea în familie, în măsura în care remediază deficiențele constatate și-și schimbă atitudinea față de copii.
Critica vizând instituirea măsurii plasamentului de urgență pentru toți copiii în cadrul serviciului rezidențial este neîntemeiată, având în vedere că nu s-a specificat acest aspect în hotărâre, urmând ca măsura să se instituie în cadrul instituției și nu într-un serviciu rezidențial.
| ← Încadrare juridică. Furt prin efracție şi escaladare.... | Încuviinţare executare silită în baza Regulamentului (CE) 44/2001 → |
|---|
