Încuviinţare executare silită în baza Regulamentului (CE) 44/2001
| Comentarii |
|
Curtea de Apel GALAŢI Decizie nr. 102 din data de 11.12.2013
Creditoarea solicită încuviințarea executării silite pe teritoriul României a unor daune civile, decurgând dintr-un proces penal, finalizat prin pronunțarea deciziei 2534/2011 a Curții de Apel Florența, hotărâre executorie în Statul membru de origine.
Această hotărâre intră în domeniul de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 44/2001, în noțiunea de "materie civilă";, chiar dacă a fost exercitată într-o procedură penală - cauza C-172/91 (Sonntag/Waidmann).
În privința dispozițiilor procedurale aplicabile, concursul dintre prevederile noului cod de procedură civilă - Cartea a VII-a, Titlul III și dispozițiile Regulamentului (CE) 44/2001 se rezolvă în favoarea acestuia din urmă, conform art. 1064 NCPC.
În baza Regulamentului (CE) 44/2001, conform art. 33 hotărârea pronunțată într-un stat membru este recunoscută de drept în alt stat membru. În privința încuviințării executării, într-o primă etapă, într-o procedură necontencioasă, Tribunalul competent, potrivit Legii 191/2007, verifică doar dacă s-au depus actele prevăzute de art. 53 și 54. Numai în a doua etapă, în cadrul căii de atac promovate, Curtea de Apel poate examina cauzele de refuz al recunoașterii, limitativ prevăzute de art. 34 și 35 din Regulamentul (CE) 44/2001.
Faptul că reclamanta nu a reușit obținerea titlului executoriu european în baza Regulamentului 805/2004 nu are nicio înrâurire asupra prezentului dosar în care se verifică doar motivele de nerecunoaștere prevăzute de Regulamentul (CE) 44/2001. În speță, nu a fost indicat un motiv concret de refuz, încadrabil în dispozițiile art. 34 și 35.
Decizia civilă nr. 102/A din 11.12.2013 a Curții de Apel Galați
Prin cererea înregistrată inițial la nr. 7632/231/2013 pe rolul Judecătoriei Focșani, BEJA BI și BVM a solicitat încuviințarea executării silite a sentinței din data de 9.05.2011 a Judecătoriei Florența, Italia, sentință ce a fost însoțită de Certificatul de executare a deciziei judecătorești eliberat de Curtea de Apel Florența, Secția a II-a penală, conform art.38, 54 si 58 din Regulamentul CE nr.44/2001.
Prin sentința civilă nr. 20/26.06.2013 a Judecătoriei Focșani s-a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Vrancea, cu motivare, in esență, că potrivit art.39 din Regulamentul CE nr.44/2001 cererea de încuviințare se depune la autoritatea judiciara indicată în Anexa II, iar în aceasta anexă competența este stabilita în favoarea tribunalului.
Cererea este înregistrată sub nr. 3834/91/2013 pe rolul Tribunalului Vrancea.
Prin sentința civilă 499/2013 a Tribunalului Vrancea s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată. Pentru a decide astfel, instanța a reținut următoarele:
Potrivit art.1103 NCPC executarea hotărârii străine se încuviințează cu respectarea condițiilor prevăzute la art. 1.095, precum și a celei ca hotărârea să fie executorie potrivit legii statului de sediu al instanței care a pronunțat-o, iar dispozițiile art. 1.096 și 1.097 sunt aplicabile în mod corespunzător și cererii de încuviințare a executării.
Potrivit art.1096 alin 1 lit.g din NCPC recunoașterea poate fi refuzată dacă hotărârea poate face obiectul unei căi de atac în statul în care a fost pronunțată.
Din certificatul aflat la dosar reiese că împotriva sentinței cu privire la care se solicită încuviințarea executării silite s-a formulat apel de către pârâtul din cauză, termenul de judecata pentru calea de atac fiind stabilit la data de 19.09.2013.
Cum dispozițiile privitoare la refuzul de recunoaștere sunt aplicabile și în procedura de încuviințare a executării silite, instanța a constatat că cererea nu poate fi primită.
Dispozițiile NCPC transpun în legislația internă prevederile Regulamentului CE nr.44/2001.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs (recalificat apel) creditoarea ICT care a susținut, în esență, că potrivit art. 34, 38, 54 -58 din Regulamentul 44/2001 hotărârea îndeplinește toate condițiile pentru a putea fi recunoscută și executată silită în alt stat membru, fiind depuse la dosar și toate documentele necesare.
Prin decizia civilă nr. 102/A din 11.12.2013 a Curții de Apel Galați s-a admis cererea de exequator și s-a încuviințat executarea silită pe teritoriul României a sentinței penale, sub aspectul laturii civile și a cheltuielilor de judecată.
Pentru a decide astfel, Curtea a reținut următoarele:
O primă problemă care se impune a fi rezolvată este cea a calificării corecte a căii de atac. Conform articolului I2 din Legea 191/2007 privind unele măsuri necesare pentru aplicarea unor regulamente comunitare, cererile pentru încuviințarea executării silite pe teritoriul României a hotărârilor în materie civilă și comercială, pronunțate în baza Regulamentului 44/2001 sunt de competența tribunalului în primă instanță, iar hotărârea pronunțată poate fi atacată numai cu recurs.
Având în vedere însă, faptul că această cerere a fost promovată după intrarea în vigoare a NCPC, conform art. 7 alin 2 din Legea 76/2012 pentru punerea în aplicare a NCPC ori de câte ori printr-o lege specială se prevede calea recursului, hotărârea va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară.
Analizând soluția prin prisma motivelor de apel, Curtea a reținut că acesta este fondat, din considerentele ce se vor arăta în continuare:
După stabilirea căii de atac o a doua problemă ce se impune a fi dezlegată este cea a dispozițiilor legale aplicabile, atunci când prevederile noului cod de procedură civilă - Cartea a VII-a - Titlul III, intră în concurs cu dispozițiile Regulamentului CE 44/2001.
În mod greșit, Tribunalul Vrancea a considerat aplicabile dispozițiile noului cod de procedură civilă. În realitate, conform dispozițiilor art.1064 NCPC, dispozițiile Cărții a VII-a se aplică proceselor de drept privat cu elemente de extraneitate în măsura în care prin tratatele internaționale la care România este parte, prin dreptul Uniunii Europe sau prin legi speciale nu se prevede altfel. Prin urmare, dispozițiile de drept internațional privat din NCPC reprezintă dreptul comun în materie, care se aplică doar dacă nu există alte dispoziții speciale.
În speță, erau aplicabile dispozițiile Regulamentului CE 44/2001.
Se solicită încuviințarea executării pe teritoriul României a unor daune pentru repararea prejudiciului cauzat unei persoane, decurgând dintr-un proces penal, finalizat prin pronunțarea deciziei 2534/ 9.05.2011 Curții de Apel Florența. Așa cum a stabilit CJUE în cauza C-172/91 (Waidmann/ Sonntag) această acțiune intră în domeniul de aplicare al Regulamentului, chiar dacă a fost exercitată într-o procedură penală.
Cu privire la cererea de încuviințare a executării silite a hotărârii italiene, Curtea reține următoarele:
Pentru punerea în executare a unei hotărâri pe teritoriul altui stat, ca regulă e necesară parcurgerea a două etape: recunoașterea și încuviințarea executării hotărârii pronunțate de statul străin.
În spațiul european, pentru simplificarea și accelerarea procedurii și în baza încrederii mutuale între statele membre, s-a renunțat la etapa recunoașterii hotărârii judecătorești. Conform articolului 33 din Regulamentul Bruxelles I, o hotărâre pronunțată într-un stat membru este recunoscută de drept, fără a fi necesar să se recurgă la vreo procedură specială. Partea interesată poate recurge la o procedură facultativă de recunoaștere, potrivit alineatului 2 din același articol.
În ceea ce privește încuviințarea executării (procedura de exequatur), sunt aplicabile dispozițiile articolelor 38 -56 din Regulamentul Bruxelles I.
Conform acestor dispoziții, creditorul trebuie să facă o cerere de încuviințare a executării silite însoțită de actele prevăzute de articolul 53 și 54 din Regulament: o copie a hotărârii care să îndeplinească condițiile necesare în vederea stabilirii autenticității acesteia și certificatul emis de instanța statului de origine, conform modelului din anexa V a Regulamentului. Aceste documente au fost depuse de creditoare în dosarul executorului judecătoresc și în dosarul instanței de fond.
Într-o primă etapă, Tribunalul, instanță competentă material conform articolului I2 din Legea 191/2007, a declarat hotărârea executorie, într-o procedură care nu este contradictorie. Prin urmare, în această primă etapă, judecătorul fondului trebuia să verifice doar dacă au fost depuse actele prevăzute de articolul 53 din Regulament, din certificat rezultând că hotărârea este executorie în statul membru de origine. Nu se pot formula apărări în această fază procesuală și nu se pot examina cauzele de refuz al recunoașterii prevăzute de articolele 34, 35 din Regulamentul Bruxelles I, așa cum rezultă din conținutul articolului 41.
În concluzie, constatând că au fost depuse actele prevăzute de articolul 53, Tribunalul Vrancea ar fi trebuit să admită cererea și să încuviințeze executarea silită.
Abia în a doua fază procesuală, conform dispozițiilor articolelor 42-43 din Regulamentul Bruxelles I procedura devine contradictorie, iar partea interesată poate promova acțiunea prevăzută de art.43 alin1 și 2, care potrivit Anexei III și Legii nr. 191/2007 este recursul. Doar în această a II-a etapă poate fi refuzată încuviințarea executării silite și doar pentru motivele prevăzute de articolele 34 și 35 din regulament.
Debitorul VC a formulat apărări susținând că apelanta-creditore ICT a mai încercat executarea silită a acestei creanțe, în baza unui titlu executoriu european, ulterior anulat de instanțele italiene.
Apărarea debitorului nu poate fi primită. Singurele motive pentru care se poate refuza cererea de încuviințare a executării sunt cele prevăzute de articolele 34 și 35 din Regulamentul 44/2001.
Or, apărările debitorului nu se încadrează în niciunul dintre aceste situații limitativ prevăzute de lege, ci se invocă doar faptul că titlul executoriu european a fost anulat.
Un creditor ce a obținut hotărâre judecătorească în materie civilă sau comercială într-un stat membru și dorește să o execute pe teritoriul uni alt stat membru are la dispoziție două căi de executare, la alegerea sa: în baza Regulamentului 805/2004 privind crearea unui titlu executoriu european pentru creanțe necontestate sau în varianta clasică a Regulamentului 44/2001.
În prima situație, procedura este mult simplificată. În baza unui titlu executoriu european emis de instanța statului de origine se procedează la executarea silită a hotărârii în celălalt stat membru, fără posibilitatea ca debitorul să se opună în statul membru de executare. Pentru a se elibera titlu executoriu European, respectiva hotărâre trebuie să respecte niște standarde minime prevăzute de Regulamentul 805/2004.
În situația în care aceste standarde minime nu sunt îndeplinite, creditorul poate recurge la procedura prevăzută de Regulamentul 44/2001, însă în acest caz trebuie să urmeze procedura de exequatur în statul membru de executare.
În concluzie, faptul că apelanta nu a reușit obținerea titlului executoriu european, nu are nicio înrâurire asupra prezentului dosar, în care se solicită încuviințarea executării în baza altui regulament și, prin urmare, se verifică doar motivele de nerecunoaștere prevăzute de articolele 34 și 35 din Regulamentul 44/2001. Cum debitorul nu a indicat în concret niciun motiv de nerecunoaștere, iar din certificatul eliberat de statul membru de origine rezultă că hotărârea este executorie, urmează ca instanța să încuviințeze cererea.
| ← Plasament în regim de urgenţă. Jurisprudență Familie... | Dreptul asigurărilor sociale. Anulare decizie de recuperare... → |
|---|
