Acţiune în anulare act de poprire. Prejudiciu constatat de auditul financiar. Decizia de poprire este inadmisibilă. Legalitatea cererii
| Comentarii |
|
Tribunalul TELEORMAN Sentinţă civilă nr. 394 din data de 19.04.2016
Prin acțiunea formulată la data de 15.02.2016, reclamantul N.G. a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâta ȘCOALA GIMNAZIALĂ XXXX, constatarea inadmisibilității emiterii deciziei și în consecință anularea ei, precum și exonerarea de plata sumei de 1496 lei reprezentând drepturi salariale aferente perioadei 2008, 2009 și 2010, stabilite ca urmare a punerii în aplicare a unor hotărâri judecătorești.
A solicitat reclamantul și cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii arată reclamantul că în fapt, în anii școlari 2008-2011, a ocupat postul de profesor de matematică la Școala Gimnazială XXXX, dar și pe acela de director.
Arată reclamantul că în perioada 01.09.2015-30.09.2015, la UAT comuna XXXX, s-a efectuat misiunea de audit financiar de către Camera de Conturi XXXX, fiind supuse auditării fondurile publice alocate, în exercițiul bugetar al anului 2014, din bugetul UATC XXXX către Școala Gimnazială XXXX.
Precizează reclamantul că în nota de constatare nr. XXXX/23.09.2015, emisă de Camera de Conturi XXXX, s-a reținut că în perioada februarie 2012-august 2015, entitatea a achitat drepturile salariale în care au fost cuprinse și sume de bani aferente perioadelor anterioare (2008, 2009 și 2010) stabilite ca urmare a punerii în aplicare a unei hotărâri judecătorești, fiind stabilite în mod eronat pentru directorul școlii, în sensul că au fost luate în calcul și drepturile salariale aferente drepturilor efectuate la plata cu ora, ore pe care directorul instituției nu avea dreptul să le efectueze în perioada respectivă și implicit să încaseze bani pentru acestea.
Urmare a acestei constatări, s-a recomandat stabilirea întinderii prejudiciului și instituirea de măsuri legale pentru recuperarea acestuia.
Arată reclamantul, că în temeiul acestei note, pârâta a emis decizia nr. XXXX/04.01.2016, prin care se înființează poprire pe salariu, în cuantum de 1/3 din drepturile încasate.
Față de emiterea acestei decizii, precizează reclamantul că înțelege să invoce excepția inadmisibilității emiterii deciziei de înființare a popririi, având în vedere că potrivit art.782 alin.1 Cod procedură civilă, poprirea se înființează la cererea creditorului de către un executor judecătoresc al cărui birou se află în circumscripția curții de apel unde își are domiciliul sau sediul debitorul ori terțul poprit.
Mai arată reclamantul că raportat la aceste dispoziții legale, angajatorul nu poate să emită o decizie de înființare a popririi, ci are la dispoziție calea prevăzută de lege.
Prin raportare la faptul că prejudiciul a fost contestat printr-o notă emisă de Camera de Conturi XXXX, arată reclamantul că în cauză devin incidente dispozițiile art.2 alin.1 din legea nr.124/2014, potrivit cărora, se aprobă exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri salariale pe care personalul prevăzut la art.1 trebuie să le restituie drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi sau alte instituții cu atribuții de control a unor prejudicii.
În temeiul art.453 alin.1 Cod procedură civilă solicită și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În drept își întemeiază reclamantul acțiunea pe dispozițiile art.266-268 Codul muncii, art.782 Cod procedură civilă și Legea nr.124/2014.
În susținerea acțiunii depune reclamantul în xerocopie acte f 4-10.
La data de 11 martie 2016, pârâta ȘCOALA GIMNAZIALĂ XXXX a formulat întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea acțiunii pe fond și pe excepția invocată.
Astfel susține pârâta pe excepția inadmisibilității, că în cauză devin aplicabile dispozițiile art.35 Cod procedură civilă și art.94,95 Cod procedură civilă.
Față de faptul că se contestă modul de instituire a popririi rezultă că cererea formulată reprezintă în fapt o contestație la executare împotriva măsurii popririi, contestație care nu poate fi dedusă judecății tribunalului.
În ceea ce privește fondul cauzei, arată pârâta în esență că, reclamantul și-a asumat verbal recuperarea acestor sume, însă în prezent refuză restituirea acestora, astfel că decizia nr. XXXX/04.01.2016, nu reprezintă decât o modalitate de recuperare a sumei, treptat, până la concurența sumei de 1496 lei, care se întemeiază pe acordul salariatului, fiind o soluție convenită de angajator și angajat și și emisă cu respectarea dispozițiilor art.254 din Legea 53/2003.
A formulat pârâta, la aceeași dată și cerere reconvențională prin care a solicitat obligarea reclamantului la plata sumei de 1496 lei reprezentând paguba materială produsă angajatorului din vina și în legătură cu munca contestatorului.
În motivarea cererii arată pârâtul reclamant în esență că prin decizia XXXX/2015 definitivă prin încheierea XXXX/17.12.2015 a Camerei de Conturi XXXX, s-a dispus recuperarea sumei de 1496 lei de la reclamant, iar încheierea este definitivă nefiind atacată în contencios, ea este obligatorie și executorie.
Având în vedere noua poziție procesuală a reclamantului care își neagă acordul inițial de recuperare a prejudiciului pe cale amiabilă ceea ce exclude aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art.254 și în raport cu dispozițiile art.169 din Legea 53/2003 sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege (există o daună cauzată școlii, datoria salariatului este scadentă, lichidă și exigibilă fiind constatată prin încheierea Curții de Conturi , există legătură cauzală directă între faptă și prejudiciu.
În ceea ce privește incidența în cauză a dispozițiilor art.2 alin.1 din Legea 124/2014, apreciază pârâta că în cauză acest text nu poate opera, nefiind îndeplinite cerințele pentru ca reclamantul să fie exonerat de plată.
A solicitat pârâta și cheltuieli de judecată pe temeiul culpei procesuale.
Din actele și lucrările dosarului, instanța reține în esență următoarele:
Prin acțiunea formulată la data de 15.02.2016 reclamantul N.G. a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâta ȘCOALA GIMNAZIALĂ XXXX constatarea inadmisibilității emiterii deciziei și în consecință anularea ei, precum și exonerarea de plata sumei de 1496 lei reprezentând drepturi salariale aferente perioadei 2008, 2009 și 2010, stabilite ca urmare a punerii în aplicare a unor hotărâri judecătorești.
A solicitat reclamantul și cheltuieli de judecată.
A formulat pârâta, la aceeași dată și cerere reconvențională prin care a solicitat obligarea reclamantului la plata sumei de 1496 lei reprezentând paguba materială produsă angajatorului din vina și în legătură cu munca contestatorului.
Cu prioritate instanța va analiza excepțiile invocate de reclamant în cauză.
Astfel asupra excepției inadmisibilității emiterii deciziei nr. XXXX/04.01.2016, invocată de reclamantul N.G., se reține :
La data de 04.01.2016, intimata ȘCOALA GIMNAZIALĂ XXXX, a emis decizia nr. XXXX (f4), prin care în temeiul deciziei nr. XXXX/27.10.2015 emisă de Camera de Conturi XXXX - Cap.II, lit.A, pct.2, încheierea nr.XXXX/17.12.2015 emisă de Curtea de Conturi XXXX, prevederilor Codului muncii și Codului de procedură fiscală, s-a decis înființarea popririi pe salariul reclamantului, în cuantum de până la 1/3 din sumele pe care le mai are de încasat provenite din executarea unor hotărâri judecătorești , până la recuperarea sumei de 1496 lei comunicată de Curtea de Conturi XXXX.
În speță devin aplicabile dispozițiile art. 254(1) din Codul muncii, salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
Astfel este înlăturată răspunderea materială reglementată anterior de vechiul Cod al muncii (art.102-110).
Însă stabilirea răspunderii patrimoniale nu se face unilateral de către angajator pe calea emiterii unei decizii de imputare, dacă salariatul nu-și asumă un angajament de plată în scris, ca în cazul răspunderii materiale, ci aceasta este posibilă numai prin înțelegerea părților, iar în caz de divergență de către instanța de judecată.
Astfel în speță, contestatorul nu și-a asumat un angajament de plată în scris, prin care să recunoască că datorează angajatorului suma de bani respectivă.
În această situație calea pe care trebuia să o urmeze angajatorul este cea dispusă de art.254(1) Codul muncii și nu emiterea deciziei de imputare.
Ca atare, în cauză urmează a se admite excepția invocată de contestator prin acțiune și pe cale de consecință a se anula decizia nr. XXXX/04.01.2016 emisă de intimată, ca inadmisibilă.
Asupra excepției inadmisibilității cererii reconvenționale formulată de pârâtul reclamant ȘCOALA GIMNAZIALĂ XXXX în contradictoriu cu reclamantul pârât N.G. invocată de instanță din oficiu - se reține :
În conformitate cu dispozițiile art.209(1) Cod procedură civilă, dacă pârâtul are în legătură cu cererea reclamantului, pretenții derivând din același raport juridic, sau strâns legate de aceasta, poate să formuleze cerere reconvențională.
Față de această dispoziție legală, reiese că cererea reconvențională este actul procedural prin intermediul căruia pârâtul urmărește valorificarea unui drept propriu față de reclamant.
În speță, pe calea cererii reconvenționale, pârâtul devenit acum pârât reclamant, solicită o compensație judiciară între pretențiile reclamantului și propriile sale pretenții, însă acest lucru este inadmisibil, atâta timp cât aceasta poate fi obținută pe cale de simplă apărare în proces.
Ca atare, pârâtul din cauză nu are pretenții proprii în legătură cu cererea reclamantului și nu a indicat în ce ar consta legătura cererii reconvenționale cu cererea principală, nefiind astfel îndeplinite cerințele art.209 alin.1 Cod procedură civilă.
În concluzie cererea reconvențională formulată în cauză nu întrunește prin obiect și scopul său, cerințele legale, respectiv de a cuprinde pretenții proprii împotriva reclamantului, ceea ce duce la inadmisibilitatea sa, nefiind întrunite cerințele legale pentru promovarea unor atare pretenții pe calea unei astfel de cereri.
Ca atare, față de aceste considerente se va respinge ca inadmisibilă cererea reconvențională.
Față de admiterea excepției inadmisibilității emiterii deciziei nr. XXXX/01.01.2016, cercetarea fondului devine de prisos .
Ca parte căzută în pretenții pârâta va fi obligată în temeiul art.451-453 Cod procedură civilă și la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată - onorariu avocat conform chitanței depusă la dosarul cauzei.
| ← FOND FUNCIAR. Jurisprudență Fondul funciar | UZUCAPIUNE. Jurisprudență Uzucapiune (Prescripţia achizitivă) → |
|---|
