FOND FUNCIAR. Jurisprudență Fondul funciar
| Comentarii |
|
Tribunalul TELEORMAN Decizie nr. 404 din data de 05.05.2016
Prin decizia civilă nr. 404/05.05.2016, tribunalul a admis apelurile civile declarate de apelanta-reclamantă GA și apelantele - pârâte CJFF T și CLFF M, împotriva sentinței civile nr. 3580 din 22 octombrie 2015 pronunțată de Judecătoria A, pe care o anulează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr. 3580 din 22.10.2015, Judecătoria A a admis cererea având ca obiect fond funciar formulată de reclamanta GA, în contradictoriu cu pârâtele CLFF M și CJFF T.
A constatat că reclamanta este persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului situat în extravilanul com. M, jud. T, în suprafață de 1 ha, amplasat în tarlalele 15, 33/1 și 35/2-parcela 19/1.
A obigat CLFF M la întocmirea și înaintarea către CJFF T a documentației necesare validării dreptului de proprietate, pe numele reclamantei, asupra terenului situat în extravilanul com. M, jud. T, în suprafață de 1 ha, amplasat în tarlalele 15, 33/1 și 35/2-parcela 19/1.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele :
"În cauza de față, prin cererea introductivă, reclamanta GA a solicitat, în esență, obligarea pârâtelor CLFF M și CJFF T la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1 ha teren arabil pe numele reclamantei, amplasat în tarlalele 15, 33/1 și 35/2-parcela 19/1, respectiv să se constate nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. 4701510/01.09.1995 emis pe numele DR și DS.
Asupra capătului de cerere privind constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr. 4701510/01.09.1995 instanța nu se mai poate pronunța, ținând seama de considerentele sentinței civile nr. 963/18.03.2014 (f. 25-26); pronunțate de Judecătoria A și rămase definitivă prin decizia civilă nr. 422/09.10.2014 a TT, care se impun prezentului proces cu putere de lucru judecat, dată fiind identitatea de părți, obiect și cauză.
Fără a relua în totalitate considerentele sentinței civile sus amintite, se impune a reține faptul că nemulțumirea reclamantei constă în faptul că 1 ha teren extravilan din suprafața de 5,21 ha reconstituită pe numele socrilor săi DR și DS în titlul de proprietate nr. 4701510/01.09.1995 îi aparține ca zestre primită la căsătorie, însă deși cutuma era în sensul înscrierii unui teren cu o astfel de proveniență la partida rolului agricol al socrilor, reclamanta nu a fost în măsură și nici nu a probat existența unei dote de la părinții săi prin înscris autentic, iar instanța nu poate prezuma aspectele relevate de partea reclamantă doar pe baza propriilor declarații.
Este adevărat că din verificările efectuate de pârâta CJFF T raportat la referatul nr. 2519/29.04.2015 al CLM și la înscrisurile atașate la filele 39-41 dosar (extras din registrul agricol) au rezultat următoarele: - în RA 1959-1963, sat M, poz. 37, figurează LDG-cap de gospodărie, gospodăria având următoarea componență: LI - soție, LA - fiică, LN - fiu, LP - fiu, și suprafața totală de 3,69 ha la 01.01.1959.
Pe marginea filei din registrul agricol M există mențiunea "2-XII 959 scăzut cu suprafața de 1 ha teren arabil și trecut în registrul agricol Vol. I, fila nr. 85, P -D. E. Ghe";-vezi fila 39 dosar .
A mai arătat pârâta CJFF T că în baza cererii formulate în baza Legii nr. 18/1991, LG, tatăl reclamantei, a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 2,69 ha, iar ulterior i s-a eliberat titlul de proprietate nr. 4700996/17.04.1995, pentru suprafața de 2,69 ha, din care 2,5930 teren extravilan și 0,970 ha teren intravilan, iar în RA-1959-1963 P, poz. 85, figurează DEG, cap de gospodărie, împreună cu DI-soție, DR-fiica, DS -fiu, DA-noră și suprafața totală de 5,58 ha la 01.01.1959, iar la 01.07.1959, suprafața totală de 5,21 ha, pe marginea filei din registrul agricol existând ca mențiuni "scăzut cu suprafața de 1,37 ha teren arabil, trecut în reg. agricol vol. 4, G, fila nr. 87 MDF"; și "2-XII 959 provenit 1 ha teren arabil de la reg. agricol vol. 6, fila nr. 37 M, LG";.
Potrivit art. 8 alin. 3 Legea nr. 18/1991 repub., stabilirea dreptului de proprietate se face, la cerere, prin eliberarea unui titlu de proprietate, iar conform art. 53 alin. 1 Legea nr. 18/1991 hotărârile comisiei județene asupra contestațiilor persoanelor care au cerut reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate privată asupra terenului (…) și cele asupra măsurilor stabilite de comisiile locale se comunică celor interesați prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, iar împotriva hotărârii comisiei județene se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare.
În cauză, CJFF T admite că reclamanta a formulat cererea nr. 2044/21.03.1991, prin care reclamanta GA a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1 ha, susținând că a fost primit zestre de la tatăl său, la momentul căsătoriei, însă în arhiva primăriei nu există procese-verbale ale ședințelor comisiei locale de fond funciar, cu privire la modul în care au fost soluționată cererea depusă de reclamantă în baza Legii nr. 18/1991, iar cum reclamanta a avut posesia suprafeței solicitate de 1 ha, nu a mai formulat alte cereri de reconstituire în baza legilor ulterioare Legii nr. 18/1991.
La dosarul cauzei există o adresă nr. 6 (fila 6) emisă de Primăria com. M prin care membrii Comisiei locale de fond funciar atestă că sunt de acord asupra calității reclamantei de persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 1 ha teren arabil de la numitul DS din rolul lui DG, însă CLFF M nu a mai procedat la înaintarea documentației necesare validării, de către CJFF T, a dreptului de proprietate al reclamantei, omisiunea unei astfel de hotărâri a CJFF T fiind evidentă.
Practic, față de argumentele expuse de părți, deși reclamanta a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra suprafeței de 1 ha teren arabil de la numitul DS din rolul lui DG, și aceasta a primit avizul favorabil de la CLFF M, ulterior nu s-a procedat, în conformitate cu prevederile art. 5, art. 33 și următoarele din HG nr. 890/2005, la întocmirea documentației necesare validării dreptului de proprietate, punerii în posesie și emiterii titlului de proprietate pe numele reclamantei, iar raportat la disp. art. 53 Legea nr. 18/1991, se impune admiterea acțiunii deduse judecății, apreciind că omisiunea autorității publice cu activitate administrativă în vederea obținerii, într-un termen rezonabil, de către reclamantă a titlului de proprietate pentru suprafața de 1 ha teren arabil, titlu de proprietate la care în mod indubitabil este îndreptățită, îi produce reclamantei un prejudiciu ce decurge din faptul că o perioadă îndelungată de timp nu a putut beneficia pe deplin de toate atributele dreptului de proprietate ocrotit atât de legislația internă, cât și potrivit articolului 1 din Protocolul nr.1 C.E.D.O. .
Prin prisma acestor considerații, instanța urmează a constata că reclamanta este persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului situat în extravilanul com. M, jud. T, în suprafață de 1 ha, amplasat în tarlalele 15, 33/1 și 35/2-parcela 19/1 și, pe cale de consecință, va obliga CLFF M la întocmirea și la înaintarea către CJFF T a documentației necesare validării dreptului de proprietate, pe numele reclamantei, asupra terenului situat în extravilanul com. M, jud. T, în suprafață de 1 ha, amplasat în tarlalele 15, 33/1 și 35/2-parcela 19/1.";
Împotriva sentinței civile sus menționate au declarat apel, CJFF T, CLFF M și reclamanta GA.
În motivarea apelului, CJFF T a susținut că instanța de fond în mod greșit a admis cererea de chemare în judecată întrucât a reconstituit dreptul de proprietate pentru o persoană neîndreptățită. De asemenea, apelanta a mai susținut că instanța de judecată nu a respectat procedura specială instituită de legea fondului funciar.
Un al treilea motiv de apel a fost cel legat de imposibilitatea punerii în aplicare a hotărârii instanței de fond întrucât stabilirea dreptului de proprietate în persoana reclamantei pentru suprafața de 1 ha reprezintă o suprapunere cu suprafața înscrisă, cu același amplasament, în titlul de proprietate nr. 4701510/01.09.1995, care nu a fost desființat.
În drept au fost invocate dispozițiile Legii nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000, HG nr. 890/2005, Codul de procedură civilă.
În motivarea, apelului apelanta GA a expus situația de fapt și a arătat că solicită despăgubiri morale și materiale. Astfel, instanța urma să oblige Primăria Com. M ca apelanta să fie scutită de taxe și impozite pentru suprafața de 1 ha până în anul 2020 inclusiv.
În drept, apelanta a invocat dispozițiile L.18/1991, HG 890/2005, art. 1 Protocol 1 La CEDO.
În motivarea apelului, CLFF M a susținut că în cauză nu se poate reține incidența art. 53 din Legea nr. 18/1991, apelanta nu a depus cerere de reconstituire în termenul prevăzut de art. 33 alin. 1 din L.1/2000 și nu a fost parcursă procedura administrativă jurisdicțională. S-a mai arătat că instanța de fond ar fi trebuit să invoce din oficiu excepția autorității de lucru judecat în raport cu Decizia nr. 422/09.10.2014 pronunțată de TT. Apelanta a mai susținut că este logic că nu se poate întocmi documentația necesară întrucât în aceleași tarlale din parcela 19/1 există deja stabilit un drept de proprietate.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 476-480 NCPC.
La data de 29.12.2015, intimata apelantă GA a depus întâmpinare prin care a reiterat situația de fapt și argumentele din apel și cererea de chemare în judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului Tribunalul reține următoarele:
1. Nerespectarea dispozițiilor art. 78 alin. 2 C.pr.civ.
Tribunalul constată că, în cursul judecății în primă instanță, prin cererea depusă la data de 23.03.2015, în completarea cererii principale, reclamanta GA a solicitat nulitatea absolută a Titlului de proprietate nr. 4701510/01.09.1995 emis pe numele DR și DS.
Potrivit art. 78 alin. 2 C.pr.civ., în materie contencioasă, când raportul juridic dedus judecății o impune, judecătorul va pune în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a altor persoane. Dacă niciuna dintre părți nu solicită introducerea în cauză a terțului, iar judecătorul apreciază că pricina nu poate fi soluționată fără participarea terțului, va respinge cererea, fără a se pronunța pe fond.
Deși s-a solicitat nulitatea absolută a Titlului de proprietate nr. 4701510/01.09.1995, instanța de fond nu a pus în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a titularilor dreptului de proprietate din Titlul de proprietate nr. 4701510/01.09.1995 sau a moștenitorilor acestora.
În mod evident, raportul juridic dedus judecății - nulitatea titlului de proprietate - impunea introducerea în cauză a titularilor pe numele cărora (sau moștenitorilor) s-a emis titlul de proprietate a cărui anulare se solicită, întrucât nu poate fi concepută analiza validității unui titlu de proprietate în lipsa persoanelor titulare a dreptului de proprietate, care astfel pot fi private de dreptul la un proces echitabil.
Mai mult decât atât, deși nu a fost admisă cererea de nulitate absolută a Titlului de proprietate nr. 4701510/01.09.1995, prezența titularilor dreptului de proprietate DR și DS sau a moștenitorilor acestora ca părți în proces era absolut necesară având în vedere că instanța de fond a obligat Comisiile de fond funciar la întocmirea documentației necesare validării dreptului de proprietate, pe numele reclamantei, asupra terenului situat în extravilanul com. jud. T, în suprafață de 1 ha, amplasat în tarlalele 15, 33/1 și 35/2-parcela 19/1, adică exact asupra terenului cuprins în Titlul de proprietate nr. 4701510/01.09.1995.
Tribunalul nu poate el însuși, direct în apel, să facă aplicarea depozițiilor art. 78 alin. 2 C.pr.civ., întrucât eventuala introducere a unor noi părți direct în apel echivalează cu lipsirea acestora de un grad de jurisdicție, fiind astfel încălcat dreptul la un proces echitabil.
2. Nesoluționarea unor capete de cerere
Tribunalul constată că, în cursul judecății în primă instanță, prin cererea depusă la data de 23.03.2015, în completarea cererii principale, reclamanta GA a formulat încă două capete de cerere distincte: 1. nulitatea absolută a Titlului de proprietate nr. 4701510/01.09.1995 emis pe numele DR și DS și 2. despăgubiri morale și materiale în sensul obligării instituției Primarului ca reclamanta să fie scutită de taxe și impozite pentru suprafața de 1 ha până în anul 2020 inclusiv.
În dispozitivul sentinței atacate nu se regăsește în niciun fel soluția dată celor două capete de cerere referitoare la nulitatea absolută a titlului de proprietate și la despăgubirile morale și materiale.
Deși în dispozitivul sentinței atacate, instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la capătul de cerere referitor la nulitatea absolută a Titlului de proprietate nr. 4701510/01.09.1995, în considerentele hotărârii, instanța de fond a reținut că "nu se mai poate pronunța, ținând seama de considerentele sentinței civile nr. 963/18.03.2014; pronunțate de Judecătoria A și rămase definitivă prin decizia civilă nr. 422/09.10.2014 a Tribunalului T care se impun prezentului proces cu putere de lucru judecat, dată fiind identitatea de părți, obiect și cauză.";
Instanța învestită legal cu un capăt de cerere este obligată, în condițiile art. 397 C.pr.civ., să se pronunțe asupra acestuia dispunând o soluție clară, concretă, determinată, de admitere, respingere, anulare etc. și nu are posibilitatea să rețină (numai) în considerentele hotărârii că "nu se poate pronunța"; asupra capătului de cerere.
3. Soluția dată cu privire la terenul de 1 ha
Instanța de fond a obligat Comisiile de fond funciar la întocmirea documentației necesare validării dreptului de proprietate, pe numele reclamantei, asupra terenului situat în extravilanul com. M, jud. T, în suprafață de 1 ha, amplasat în tarlalele 15, 33/1 și 35/2-parcela 19/1, adică exact asupra terenului cuprins în Titlul de proprietate nr. 4701510/01.09.1995 emis pe numele DR și DS.
În mod greșit instanța a procedat în acest fel întrucât Titlul de proprietate nr. 4701510/01.09.1995 nu a fost desființat în nici un fel, nici măcar parțial cu privire la suprafața de 1 ha, amplasat în tarlalele 15, 33/1 și 35/2-parcela 19/1.
În aceste condiții, în acord cu susținerile comisiilor de fond funciar, tribunalul apreciază că o asemenea soluție este nelegală și netemeinică putând atrage imposibilitatea întocmirii documentației necesare validării dreptului de proprietate atât timp cât asupra aceluiași teren există emis un titlu de proprietate pentru alte persoane, care nu a fost desființat.
Pentru aceste considerente, tribunalul apreciază că apelurile declarate sunt întemeiate, motiv pentru care vor fi admise, va fi anulată sentința atacată și, în temeiul art. 480 C.pr.civ., tribunalul va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu ocazia rejudecării, instanța de fond va avea în vedere considerentele prezentate anterior precum și motivele invocate în căile de atac și, fără a răpi dreptul la libera și propria apreciere, instanța de rejudecare va putea ține seama și de următoarele aspecte:
Așa cum reiese din registrul de la fila nr. 8 dosar fond, care se coroborează cu adresa nr. 2519 din 29.04.2015 și cu susținerile Comisiei județene de fond funciar, apelanta-reclamantă GA a formulat cererea nr. 2044/21.03.1991 de reconstituire a dreptului de proprietate cu privire la suprafața de 1,00 ha teren pe care a primit-o ca zestre de la tatăl său și cu care se înscrisese la CAP fostul său socru DG.
Din aceleași înscrisuri rezultă că în arhiva comisiilor de fond funciar nu mai există documentele referitoare la modalitatea de soluționare a cererii reclamantei, motiv pentru care cererea de chemare în judecată poate să fie analizată așa cum a fost formulată, o interpretare contrară însemnând lipsirea apelantei-reclamante dreptul de acces la o instanță.
Din înscrisul de la fila 10 dosar fond reiese că în registrul agricol 1959-1963, sat M, poz. 37, figurează LDG-cap de gospodărie, gospodăria având următoarea componență: LI - soție, LA - fiică, LN - fiu, LP - fiu, și suprafața totală de 3,69 ha la 01.01.1959.
Din Sentința Civilă nr. 1065 din 18.05.1988 reiese că reclamanta GA s-a căsătorit la data de 9 februarie 1959 cu DS, căsătorie ce a fost desfăcută la data de 18.05.1988.
Pe marginea filei din registrul agricol M există mențiunea "2-XII 959 scăzut cu suprafața de 1 ha teren arabil și trecut în registrul agricol Vol. I, fila nr. 85, P -D. E. Ghe.
Pe marginea filei din registrul agricol referitor la DG există următoarea mențiune: "2-XII 959 provenit 1 ha teren arabil de la reg. agricol vol. 6, fila nr. 37 M, LG"; și "scăzut cu suprafața de 1,37 ha teren arabil, trecut în reg. agricol vol. 4, G, fila nr. 87 MDF"; .
Din înscrisul de la fila 11 dosar fond reiese că în registrul agricol 1959-1963 P, poz. 85, figurează DEG, cap de gospodărie, împreună cu DI-soție, DR-fiica, DS -fiu, DA-noră și suprafața totală de 5,58 ha la 01.01.1959, iar la 01.07.1959, suprafața totală de 5,21 ha
Se poate astfel observa că transferul suprafeței de 1 ha din rolul tatălui reclamantei, LDG, în rolul lui DEG (socrul reclamantei), s-a făcut cu ocazia căsătoriei reclamantei cu DS, fiul lui DEG, ceea ce se coroborează cu susținerile reclamantei referitoare la zestrea pe care a reprezentat-o suprafața de 1 ha, terenul în litigiu.
Același lucru reiese și din faptul că LG, tatăl reclamantei, a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 2,69 ha și nu 3,69 ha - cu 1 ha mai puțin decât avea dreptul conform mențiunilor din registrul agricol, eliberându-i-se titlul de proprietate nr. 4700996/17.04.1995, pentru suprafața de 2,69 ha.
Aceeași concluzie este susținută temeinic și de adresa Primăriei Com. M, semnată de președintele comisiei locale de fond funciar, în care se precizează expres și clar faptul că "numita GA (fostă L) își poate reconstitui dreptul de proprietate pe suprafața de 1(un) ha teren arabil de la numitul DS din rolul lui DG";.
În lipsa altor înscrisuri care să constituie răspunsul comisiei locale de fond funciar la cererea nr. 2044/21.03.1991 formulată de reclamantă, instanța de rejudecare poate să considere această adresă ca fiind acordul Comisiei de fond funciar asupra calității reclamantei de persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 1 ha teren arabil de la numitul DS din rolul lui DG.
Această împrejurare se coroborează și cu faptul că apelanta-reclamantă a posedat terenul de 1 ha de aproximativ 20 de ani așa cum reiese din adresa nr. 2519 din 29.04.2015 emisă de Primăria com. M.
În ciuda răspunsului favorabil apelantei-reclamante reprezentat de adresa Primăriei Com. M și a tuturor aspectelor prezentate anterior, CLFF M nu a mai procedat la înaintarea documentației necesare validării de către CJFF T, a dreptului de proprietate al reclamantei.
Din contră, ignorându-se cererea apelantei-reclamante și răspunsul favorabil la această cerere, s-a eliberat Titlul de proprietate nr. 4701510/01.09.1995 emis pe numele DR și DS, inclusiv cu privire la suprafața de 1 ha, provenită la 02.12.1959 de la rolul lui LG, conform mențiunii din registrul agricol aferent rolului lui DG.
Cu privire la neîndeplinirea formelor referitoare la contractul de donație sau zestre, instanța poate să țină seama de faptul că această chestiune este irelevantă atât timp cât potrivit art. 11 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 suprafața adusă în cooperativa agricolă de producție este cea care rezultă inclusiv din registrul agricol, evidențele cooperativei sau, în lipsa acestora, chiar din declarații de martori. Așadar, ceea ce este important este faptul că apelanta-reclamantă a fost înscrisă în registrul agricol aferent rolului lui DG cu suprafața de 1 ha potrivit mențiunilor de la fila 12.
Pe de altă parte, chiar admițând că suprafața de 1 ha nu ar fi ieșit din patrimoniul lui LG, suprafața de teren în litigiu i-ar fi revenit tot apelantei-reclamante în măsura în care aceasta este moștenitoarea tatălui său în condițiile art.13 alin. 1 teza finală din Legea nr. 18/1991, această calitate fiind recunoscută retroactiv până la momentul formulării cererii de reconstituire.
Cu privire la excepția autorității de lucru judecat (efectul negativ al autorității de lucru judecat) a Deciziei civile nr. 422 din 9.10.2014 pronunțată de Tribunalul T în dosarul nr. 2350/40/2013 instanța poate să analizeze dacă, potrivit art. 431 alin. 1 C.pr.civ., există identitate de obiect, părți și cauză între prezentul litigiu și cel ce a făcut obiectul dosarului nr. 2350/740/2013. În acest din urmă litigiu, obiectul cererii reclamantei l-a constituit constatarea nulității parțiale a Titlului de proprietate nr.4701510/01.09.1995 în timp ce capătul de cerere principal din prezentul litigiu este plângerea împotriva pasivității comisiilor în ceea ce privește reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului de 1 ha. Cauza cererii în litigiul dosarului nr. 2350/740/2013 este în legătură cu nulitatea parțială a titlului de proprietate iar în prezentul dosar, cauza cererii de chemare în judecată vizează pasivitatea comisiilor în legătură cu cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de reclamantă.
Dacă cu privire la capătul al doilea capăt de cerere din prezentul dosar (nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr.4701510/01.09.1995) poate fi identificată o identitate de părți și obiect cu acțiunea din litigiul dosarului nr. 2350/740/2013, în opinia tribunalului, cauza fiecărei acțiuni diferă, întrucât în prezentul dosar, cauza cererii de anulare a titlului de proprietate este tocmai reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului de 1 ha, iar admiterea acestui capăt de cerere ar determina soluția capătului de cerere referitor la nulitatea titlului de proprietate.
În acest sens, se observă că apelanta-reclamantă nu a făcut altceva decât să urmeze întocmai considerentele Deciziei civile nr. 422 din 9.10.2014 în care s-a menționat expres că apelantei-reclamante GA "nu i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1,00 ha inclusă în titlul a cărui nulitate o invocă deși apare în registrul Primăriei M, la poziția nr. 2044/19.03.1991 că ar fi solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru acest teren.
În această situație, apelanta ar fi trebuit să urmeze procedura specială a plângerii prevăzute de legea nr. 18/1991 prin care să urmărească validarea sa cu suprafața solicitată și, numai ulterior, cu această îndreptățire să solicite înlăturarea efectelor juridice ale actului emis nelegal.";( a titlului de proprietate nr.4701510/01.09.1995)
Astfel, cauza cererii de nulitatea absolută a titlului de proprietate din prezentul dosar este reprezentată tocmai de eventuala admitere a capătului de cerere privind reconstituirea (validarea) dreptului de proprietate asupra terenului de 1 Ha, ceea ce relevă diferența față de litigiul nr. 2350/740/2013.
Instanța de rejudecare poate observa că în cauză nu ar fi îndeplinite nici condițiile referitoare la efectul pozitiv al puterii de lucru judecat (neexistând legătura necesară), întrucât în dosarul nr. 2350/740/2013, instanța de apel nu a respins cererea reclamantei de anulare a titlului de proprietate nr.4701510/01.09.1995 din cauza faptului că apelanta-reclamantă nu ar fi o persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului de 1 ha (instanța nici măcar nu a fost sesizată cu un asemenea aspect), ci pentru că apelanta-reclamantă nu ar fi urmat procedura de validare și reconstituire a dreptului de proprietate, pentru ca abia mai apoi să ceară nulitatea titlului de proprietate.
Astfel, așa cum s-a reținut mai sus, în Decizia civilă nr. 422 din 9.10.2014 se constată că apelantei-reclamante GA "nu i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1,00 ha inclusă în titlul a cărui nulitate o invocă deși apare în registrul Primăriei M, la poziția nr. 2044/19.03.1991 că ar fi solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru acest teren. În această situație, apelanta ar fi trebuit să urmeze procedura specială a plângerii prevăzute de legea nr. 18/1991 prin care să urmărească validarea sa cu suprafața solicitată și, numai ulterior, cu această îndreptățire să solicite înlăturarea efectelor juridice ale actului emis nelegal.";(a titlului de proprietate nr.4701510/01.09.1995)
Astfel, în dosarul nr. 2350/740/2013 tribunalul a respins cererea reclamantei de nulitate absolută a titlului de proprietate întrucât reclamantei GA nu i se reconstituise încă dreptul de proprietate deși făcuse cerere în acest sens, iar întreaga analiză din considerentele Deciziei civile nr. 422 din 9.10.2014 s-a făcut prin raportare la cererea de nulitate absolută și nu la calitatea apelantei reclamantei de persoană îndreptățită la reconstituire, aspect cu care instanța nu fusese nici măcar sesizată. Soluția din dispozitivul Deciziei civile nr. 422 din 9.10.2014 se sprijină pe considerentele legate de faptul că apelantei nu i se reconstituise încă dreptul de proprietate deși făcuse cerere. În aceste condiții, celelalte considerente, altele decât cele pe care se sprijină dispozitivul, sunt indiferente (nici măcar decizorii) neputând dobândi putere de lucru judecat, nefiind îndeplinită nici condiția legăturii necesare dintre cele două cauze așa cum s-a reținut mai sus.
| ← SUSPENDARE PROVIZORIE EXECUTARE SILITĂ. Jurisprudență... | Acţiune în anulare act de poprire. Prejudiciu constatat de... → |
|---|
