CONTESTATIE LA EXECUTARE. Jurisprudență Contestaţie la executare
| Comentarii |
|
Tribunalul TELEORMAN Decizie nr. 501 din data de 02.06.2016
Prin decizia civilă nr. 501/02.06.2016, tribunalul a admis apelul declarat; a anulat sentința atacată și rejudecând, a admis contestația la executare.
A anulat toate actele de executare întocmite împotriva debitoarei.
A respins celelalte capete de cerere.
A dispus întoarcerea executării silite în sensul că a obligat CNADNR la restituirea sumei de 466,05 lei și 425,48 lei către contestator.
A obligat CNADNR către contestator la plata sumei de 71,92 lei cheltuieli de judecată- costuri fotocopiere dosar executare.
A dispus restituirea către apelanta-contestatoare a taxelor judiciare în cuantum de 20 lei (apel) și 67,41 lei (fond).
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că, prin Sentința Civilă nr. 4143 din 09.12.2015 Judecătoria A a admis excepția netimbrãrii contestației la executare, excepție invocatã din oficiu de cãtre instanțã.
A anulat contestația ca netimbratã formulată de contestatoarea RT SRL, în contradictoriu cu intimata CNADNR, împotriva actelor de executare, dosar de executare nr. 3110/2015 al BEJ ACV și MAD.
A obligat contestatoarea la plată către BEJ ACV și MAD, a sumei de 71.92 lei reprezentând costuri de fotocopiere dosar de executare.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
"Potrivit art. 10 alin.2 din OUG nr.80 din 26 iunie 2013 privind taxele judiciare de timbru ºi în raport de valoarea contestatã, contestația la executare silitã se timbreazã cu suma de 67,41 lei, sumã calculatã la debitul contestat.
Cu toate cã a fost citatã pentru termenul din 09.12.2015 cu mențiunea timbrãrii contestaþiei la executare, contestatoarea nu și-a îndeplinit obligația de a plãti taxa de timbru, motiv pentru care instanța urmeazã a admite excepția netimbrãrii contestației la executare, excepție invocatã din oficiu.
La data de 09.12.2015, BEJ ACV și MAD, a înaintat dosarul de executare nr. 3110/2015, precum și cheltuielile în cuantum de 71,92 lei, reprezentând costuri de fotocopiere dosar de executare.
În conformitate cu disp. art. 717 Cod procedură civilă va obliga contestatorul la plată către BEJ ACV și MAD, a sumei de 71,92 lei reprezentând costuri de fotocopiere dosar de executare.";
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel contestatoarea SC RT SRL.
În motivarea apelului apelanta a arătat că nu a primit citația despre care se vorbește în hotărâre și nu a știut data procesului și valoarea de timbrare iar acțiunile executorului judecătoresc sunt abuzive.
Cererea nu a fost întemeiată în drept.
La data de 05.04.2016 intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului formulat motivând că în mod corect instanța de fond dispus anularea contestației la executare iar taxa judiciară a fost achitată ulterior de către apelantă.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 206-208 NCPC.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței apelate, prin prisma motivelor invocate, instanța reține că apelul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Tribunalul reține că procedura de citare pentru termenul din data de 09.12.2015 în fața instanței de fond a fost nelegal îndeplinită, fiind încălcate dispozițiile art. 162 C.pr.civ.
Potrivit procesului verbal de înmânare de la fila 47 dosar fond, citația a fost înmânată d-lui P (P) I care avea calitatea de portar.
Din adresa nr. 276 din 27.04.2016 eliberată de SC NF SRL, societate care asigură paza societății apelante, reiese că în perioada octombrie-decembrie 2015 SC NF SRL nu a avut nici un agent de securitate angajat cu numele PI sau PI care să execute serviciul de portar la societatea apelantă.
În aceste condiții, având în vedere că citația conținea mențiunea adresată apelantei de a achita taxa judiciară, tribunalul apreciază că în mod justificat contestatoare nu a depus dovada achitării taxei judiciare până la termenul din data de 09.12.2015.
În aceste condiții, tribunalul apreciază că potrivit art. 480 alin. 3 C.pr.civ. se impune anularea sentinței atacate și judecarea contestației la executare.
Titlul executoriu în baza căruia s-a desfășurat executarea silită este reprezentat de procesul-verbal de contravenție seria R12 nr. 0264724 din 02.05.2012, care a fost comunicat contravenientului prin afișare la data de 17.02.2012 potrivit procesului-verbal de comunicare prin afișare de la fila 97.
Conform art. 27 alin 1 din OG 2/2001 comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată de face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului.
Prin Decizia RIL nr. 10 din 10.10.2013 a ICCJ, s-a stabilit că interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, va fi în sensul că modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.
Așadar, în acord cu dispozițiile art. 27 teza I din OG 2/2001 și având în vedere și Decizia RIL nr. 10 din 10.10.2013 a ICCJ, instanța reține că apelanta avea obligația de efectua procedura de comunicare a procesului verbal de contravenție prin poștă, cu aviz de primire, iar numai ulterior, în cazul în care această primă modalitate de comunicare nu era eficientă, putea recurge la procedura de comunicare prin afișare.
Potrivit art. 37 din OG 2/2001 procesul-verbal neatacat cu plângere contravențională în termenul de 15 zile de la data înmânării sau comunicării, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
Având în vedere că procesul-verbal de contravenție nu a fost comunicat în mod legal, termenul de 15 zile pentru formularea plângerii contravenționale nu a început să curgă, astfel încât procesul-verbal de contravenție nu reprezintă titlu executoriu.
Întrucât potrivit art. 632 alin. 1 Cod procedură civilă, executarea silită se poate efectua numai în baza unui titlu executoriu, tribunalul consideră ca întemeiată contestația la executare.
Având în vedere considerentele prezentate, deși ar părea de prisos prezentarea altor argumente în favoarea admiterii contestației, totuși tribunalul apreciază că sunt aplicabile și cele referitoare la aplicarea retroactivă al legii mai favorabile.
Tribunalul apreciază că Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, care a abrogat articolul 8 alin. 3 și 31 din OG 15/2002, este o lege în materie contravențională care conține dispoziții mai favorabile contravenientului debitor, astfel încât ea se va aplica retroactiv și contravenției săvârșite de debitor.
În acord cu statuările Curții Constituționale din Decizia nr. 112/06.03.2014, dând eficiență principiului cu valoare constituțională al retroactivității legii contravenționale, instanța apreciază că debitorul nu mai poate fi tras la răspundere contravențională sau la o altă răspundere juridică derivată din săvârșirea contravenției respective.
Rămâne numai de stabilit în ce măsură aceste dispoziții mai favorabile se aplică tuturor debitorilor ori numai celor care au contestat în instanță procesul-verbal până la data intrării în vigoare a Legii nr. nr. 144 din 23 iulie 2012.
Fără a intra în contradicție cu statuările Curții Constituționale referitoare la natura discriminatorie a art. II din Legii nr. nr. 144 din 23 iulie 2012, în acord cu dispozițiile art. 20 alin. 1 și 2 din Constituție și conform jurisprudenței CEDO - Dumitru Popescu contra României (paragraful 103), tribunalul apreciază că trebuie să facă o analiză a caracterului discriminatoriu, nu din perspectiva prevederilor Constituționale, Curtea pronunțându-se deja, ci prin raportare dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului, mai cu seamă că, considerentele deciziei instanței de contencios constituțional permit posibilitatea interpretului să se raporteze la prevederile Convenției.
Într-adevăr, potrivit paragrafului nr. 103 din hotărârea CEDO Dumitru Popescu contra României, statutul conferit Convenției în dreptul intern permite instanțelor naționale să înlăture - din oficiu sau la cererea părților - prevederile dreptului intern pe care le consideră incompatibile cu Convenția și protocoalele sale adiționale.
Art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prevede că "exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nicio discriminare bazată, în special, pe sex, pe rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere sau oricare altă situație.";
În aceste condiții, instanța apreciază că art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, care distinge intervenția anulării obligațiilor de plată a despăgubirilor în funcție contestarea sau necontestarea în instanță a proceselor-verbale până la intrarea în vigoare a respectivei legi, introduce un tratament diferit în situații comparabile bazat exclusiv pe criteriul contestării sau necontestării proceselor verbal într-un anumită perioadă, o astfel de măsură nefiind justificată în nici un fel de motive obiective.
Împrejurarea contestării sau necontestării în instanță a proceselor-verbale nu ar trebui să aibă nicio influență asupra aplicării principiului retroactivității legii mai favorabile întrucât, în cauză, Legea nr.144/2012 nu era în vigoare la data când s-a născut dreptul debitorului de a ataca procesul-verbal, astfel încât eventuala plângerea formulată nu putea determina înlăturarea obligației de plată a sumei în litigiu. Astfel, nu se poate reține o lipsă de diligență sau pasivitate din partea debitorului, care să justifice o aplicare diferită a dispozițiilor Legii nr. 144/2012.
Totodată, caracterul discriminatoriu din perspectiva CEDO a art. II din Legea nr. 144/2012 , poate fi relevat și de ipostaze în care contravenientul nu a contestat până la intrarea în vigoare a legii procesul-verbal emis anterior acestui moment din motive care nu îi sunt imputabile ci, spre exemplu, vizează aspecte de comunicare. Astfel, contravenientul care a primit după intrarea în vigoare a Legii nr. 144/2012 un proces-verbal emis legal anterior acestei date, nu va putea beneficia de dispozițiile favorabile ale Legii nr. 144/2012, întrucât art. II din această lege se referă exclusiv la procesele verbale contestate până la data intrării în vigoare a legii în discuție.
În aceste condiții, în acord cu jurisprudența CEDO menționată, care constituie izvor de drept, și având în vedere dispozițiile art. 20 alin. 2 din Constituție, instanța constată că contestatoare beneficiază de dispozițiile mai favorabile ale Legii nr. 144 din 23 iulie 2012 prin care se înlătură tariful de despăgubire.
Pentru aceste considerente, tribunalul a admis contestația la executare și a anulat toate actele de executare întocmite împotriva debitoarei.
Având în vedere că, contestatoarea a solicitat întoarcerea executării silite, în temeiul art. 723 C.pr.civ. instanța a obligat intimata la restituirea către contestatoare a sumei de 466,05 lei achitată prin OP nr. 133 din 11.09.2015 - cheltuieli de executare și a sumei de 425,48 lei achitată prin OP 134 din 11.09.2015.
Cu privire la cererea referitoare la despăgubirile solicitate în cuantum de 30.000 de euro reprezentând prejudiciu de imagine, tribunalul apreciază că această solicitare este neîntemeiată întrucât nu au fost respectate dispozițiile art. 249 C.pr.civ. și contestatoarea nu a dovedit în nici un fel de către contestatoare presupusul prejudiciu și în ce constă acest prejudiciu.
Întrucât contestatoarea a achitat suma de 71,92 lei reprezentând costuri copiere a dosarului de executare, în temeiul art. 453 C.pr.civ., intimata a fost obligată către contestatoare la plata acestei sume de 71,92 lei.
În temeiul art. 45 alin. 1 lit. f din OUG 80/2013, tribunalul a dispus restituirea către apelanta-contestatoare a taxelor judiciare în cuantum de 20 lei - apel și 67,41 lei - fond.
| ← PRETENTII. Jurisprudență | SUSPENDARE PROVIZORIE EXECUTARE SILITĂ. Jurisprudență... → |
|---|
