Contestatie la executare. Jurisprudență Contestaţie la executare
| Comentarii |
|
Judecătoria NOVACI Sentinţă civilă nr. 2016 din data de 17.05.2016
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA NOVACI
NOVACI
ÎNCHEIEREA nr. xxx
Ședința publică de la 17 Mai 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE XX
Grefier XXX
Pe rol judecarea cauzei civil privind pe petent XXX și pe intimat XXX, având ca obiect contestație la executare
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura completă din ziua dezbaterilor.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 10/05/2016 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta încheiere însă instanța, pentru a putea delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 17/05/2016, când în urma deliberării a pronunțat următoarea încheiere:
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față:
Prin contestația înregistrată la această instanță la data de 16/10/2015 sub număr dosar XXX/267/2015, petenta X, reprezentată prin primar X a formulat contestație împotriva executării silite pornită la cererea creditorului DD, în baza Sentinței civile nr. XXX din 05 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, definitivă, (titlu executoriu) solicitând anularea formelor de executare efectuate în dosarul de executare X/E/2015, aflat pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc XX din Novaci, și anume: anularea încheierii din data de 05.10.2015, prin care s-a încuviințat executarea silită, care face obiectul Dosarului nr. XXX/E/2015, prin care se înregistrează cererea de executare a creditoarei și se încuviințează executarea silită a dispozițiilor cu caracter civil din titlul executoriu mau sus menționat precum și anularea Somației din data de 05.10.2015 precum și a Încheierii prin care au fost stabilite cheltuielile de executare.
În motivarea contestației la executare, contestatoarea a arătat că intimata DD, a solicitat în luna octombrie anul 2015, executarea silită a titlului executoriu reprezentat de Sentința Civilă nr. XXX din 05.12.2008, a Tribunalului Gorj, pronunțată în Dosar nr. XXX/95/2008, că, în concluzie, dreptul de a obține executarea silită s-a prescris.
A arătat că, în conformitate cu art. 2516 din Noul cod civil "Prescripția dreptului de a obține executarea silită a unei hotărâri judecătorești sau arbitrale ori a altui titlu executoriu este supusă dispozițiilor Codului de procedură civilă, afară de cazul în care acestea din urmă ar fi neîndestulătoare".
Termenul de prescripție conform art. 705 Cod de Procedură Civilă:
(1) Dreptul de a obține executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel.
(2) Termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a obține executarea silită. În cazul hotărârilor judecătorești și arbitrale, termenul de prescripție începe să curgă de la data rămânerii lor definitive
Efectele împlinirii termenului de prescripție conform art. 706 Cod de Procedură Civilă:
(2) Prescripția stinge dreptul de a obține executarea silită si orice titlu executoriu își pierde puterea executorie.
De asemenea, în susținerea motivelor invocate în contestația la executare au arătat că, obiectul executării silite îl constituie contravaloarea tichetelor cadou reglementate de Legea nr. 193/2006, și care fac obiectul executării silite, însă acestea nu sunt drepturi de natură salarială și nu pot face obiectul O.U.G. nr. 71/2009, privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar și în concluzie nu s-a suspendat procedura de executare silită conform art. 1, alin. 2 din ordonanța sus¬menționată.
În susținerea unui astfel de punct de vedere a arătat că tichetele-cadou sunt considerate venituri de natură salarială începând abia cu data de 01.07.2010, prin OUG nr. 58/2010, Capitolul IV, pct. 13, prin care a fost modificat Codul Fiscal.
Arată de asemenea că acest lucru se regăsește în Codul Fiscal actualizat la art. 55 alin. 3, lit. h..
Așadar, arată că în momentul pronunțării Sentinței civile nr. 7446 din 05 dec. 2008, tichetele-cadou nu erau considerate venituri de natură salarială, cursul prescripției dreptului de a le solicita nu a fost suspendat în niciun fel, în consecință sunt incidente prevederile art. 705 Cod de procedură civilă.
Cu privire la capătul de cerere privind anularea somației din data de 05.10.2015, precum și a încheierii prin care se stabilesc cheltuieli de executare în Dosar nr. XXX/E/2015, s-a motivat că având în vedere că Dispozitivul Sentinței Civile nr. XXX din 05.12.2008, a Tribunalului Gorj, titlu executoriu, face referire la aproximativ 70 de creditori și cunosc faptul că aproximativ 60 dintre aceștia au contactat același executor judecătoresc, și anume pe domnul XX, li se pare exagerat ca pentru fiecare în parte să pună în sarcina debitorului câte 823,6 lei (la alte dosare chiar mai mult), asta însemnând 823,6 lei X 60 debitori = 49.416 lei. Au susținut că, probabil domnului executor i se pare o sumă mică, dar pentru bugetul unei instituții publice este o sumă foarte mare și nejustificată. Că, nejustificate sunt și sumele prevăzute ca și cheltuieli de transmitere prin poștă de 4X4,9 lei = 19,6 lei deoarece domnul executor nu s-a folosit de servicii poștale, aducând personal toate cele 60 de dosare de executare la sediul Primăriei X, așa cum rezultă și din procesul-verbal încheiat la data de 09.10.2015.
De asemenea, arată că tot nejustificate sunt și consultațiile în legătură cu constituirea actelor de execuție de 200 lei pentru fiecare dosar în parte, având în vedere că sunt toate la fel în toate cele 60 de dosare, deci nu a făcut așa mare efort de a da consultații.
În continuare arată că, Somația emisă în data de 05.10.2015, este greșit și abuziv îndreptată către Comuna X, județul Gorj, deoarece comuna nu a fost parte în litigiul ce a făcut obiectul Dosarului nr. xxx/95/2008, în care a fost (pronunțată Sentința Civilă nr. xxx din 05.12.2008 a Tribunalului Gorj, intimați fiind Grupul Școlar xx și Consiliul Local xx Că, executorul judecătoresc face confuzie între comuna xx și Consiliul Local, acesta din urmă fiind constituit conform Legii administrației publice locale nr. 215/2001 art. 28 și următoarele, fiind alcătuit din 13 consilieri locali. Mai mult, arată că, încheierea executorului judecătoresc din data de 05.10.2015, prin care s-a încuviințat executarea silită, care face obiectul Dosarului nr. xx/E/2015, prin care se înregistrează cererea de executare a intimatei creditoare face referire la Liceul Tehnologic xx și Consiliul Local xx, nu la comună, la fel și încheierea prin care se stabilesc cheltuieli de executare, în consecință, consideră că Somația este un abuz.
A susținut contestatoare că în conformitate cu prevederilor art. 30 alin. 1 și 2 din OUG 80/2013, privind taxele judiciare de timbru, Comuna xx este scutită de taxă de timbru.
În dovedirea celor susținute s-au depus la dosar următoarele înscrisuri conforme cu originalul:Somația emisă la data de 05.10.2015 în Dosar nr.xx/E/2015 emisă de BEJ xx; încheierea cu privire la cheltuielile de executare dosar nr. xx/E/2015; încheierea din dosar nr. xx/E/2015 din data de 05.10.2015 cu privire la înregistrarea cererii și încuviințarea executării silite; Sentința civilă nr. xx din data de 05.12.2008 a Tribunalului Gorj, pronunțată în Dosar nr. xxx/95/2008, Procesul verbal încheiat la sediul Primăriei comunei xx cu nr. 5835/09.10.2015 cu ocazia predării de către domnul executor xx a celor 60 de dosare de executare și ordonanța guvernului pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal și alte măsuri financiar - fiscale.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 711-715 din Noul Cod de Procedură Civilă, modificat prin Legea nr. 138/2014.
Având în vedere dispozițiile art. 411 alin. 2 din Codul de Procedura Civila, au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Intimata nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat în cauză pentru a-și exprima punctul de vedere cu privire la contestația la executare.
Din oficiu s-a dispus înaintarea de către executorul judecătoresc a unei copii certificate de pe dosarul execuționale nr. xx/E/2015 al BEJ xx, aceasta fiind înaintată și depusă la dosar la data de 01/03/2016 (filele 51-67).
În cauză, în baza dispozițiilor art.7 din OG nr.22/2002 s-a reținut că este scutită contestatoarea de la plata taxei de timbru și cauțiunii.
În cadrul etapei cercetării procesului a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri solicitată de către contestatoare.
Analizând pe fond prezenta contestație la executare, în considerarea probelor de la dosar și prin raportare la dispozițiile legale incidente, instanța constată și reține următoarele:
Prin Încheierea din data de 05.10.2015, Biroul Executorului Judecătoresc xx a încuviințat executarea silită a dispozițiilor cu caracter civil din titlul executorii, constând în Sentința civilă nr. xx din data de 05.12.2008 a Tribunalului Gorj, pronunțată în Dosar nr. xx/95/2008, irevocabilă, la cererea creditorului intimat xx, fiind constituit în acest sens dosarul execuțional nr. xx/E/2015.
În data 05.10.2015, au fost emise în dosarul execuțional anterior indicat, Încheierea prin care au fost stabilite cheltuielile de executare, Somația de executare și un Procesul verbal prin care suma pentru care a început executarea silită a fost actualizată, acte de executare comunicate contestatoarei la data de 09.10.2015, primele 2 fiind contestate alături de Încheierea de încuviințare a executării silite prin prezenta contestație la executare.
Potrivit art. 622 alin. 1, 2 și 3 Cod proc. civ., obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe, sau printr-un alt titlu, se aduce la îndeplinire de bunăvoie. În cazul în care, debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, iar executarea silită are loc până la realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu, achitarea dobânzilor, penalităților, sau altor sume acordate potrivit legii prin titlu, precum și a cheltuielilor de executare.
Din analiza motivelor contestației la executare formulate, instanța reține, sintetizându-le că s-a invocat de către contestatoare faptul că dreptul intimatei creditoare de a obține executarea silită s-a prescris, întrucât suma pentru care s-a demarat executarea silită reprezentată de contravaloarea tichetelor cadou nu reprezintă un drept de natură salarială, și, pe cale de consecință, nu fac obiectul O.U.G, nr. 71/2009, nefiind suspendată procedura de executare silită potrivit acestui act normativ, care să conducă și la suspendarea termenului de prescripție, că somația emisă la data de 05.10.2015 este greșit și abuziv îndreptată către Comuna xx, deoarece aceasta nu a fost parte în litigiul în care s-a pronunțat hotărârea judecătorească pusă în executare, cu atât mai mult cu cât în încheierea de încuviințare a executării silite se face referire la Liceul Tehnologic xx și Consiliul Local xx și nu la contestatoare, și nu în ultimul rând că sumele pretinse cu titlu de cheltuieli de executare sunt prea mari și nejustificate.
Prin dispozițiile art. 712 alin.1 Cod proc. civ. s-a statuat că ,,împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare,, la alin.3 al aceluiași articol fiind prevăzut că după începerea executării, cei interesați sau vătămați pot cere, pe calea, contestației la executare anularea încheierii prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite, dacă a fost dată fără îndeplinirea condițiilor legale.
De asemenea, prin dispozițiile art. 670 alin.4 din același cod, a fost prevăzut că sumele stabilite cu titlu de cheltuieli de executare de către executorul judecătoresc, prin încheiere, pot fi cenzurate de către instanța de executare, pe calea contestației la executare formulată de partea interesată.
Contestația la executare reprezintă așadar mijlocul procedural prin intermediul căreia oricare dintre părțile interesate, debitor, creditor sau terț vătămat, pot cere și obține desființarea măsurilor ilegale de urmărire silită.
În cauza dedusă judecății, titlul executoriu este reprezentat de o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă emisă încă din anul 2008.
În ce privește primul motiv de anulare a încheierii de încuviințare a executării silite reprezentat de faptul că dreptul intimatei creditoarei de a solicita executarea silită s-a prescris aspect care atrage în situația constatării incidenței sale, nelegalitatea actelor de executare silită efectuate cu nerespectarea termenului în care poate cere executarea silită, instanța reține că acesta nu este întemeiat, pentru următoarele motive:
Prescripția dreptului de a cere executarea silită, reprezintă așa cum a fost definită de doctrina și practica judiciară mijloc de stingere a dreptului creditorului de a pune în executare, pe cale silită, titlul său executoriu, care presupune neglijarea exercitării acestui drept timp mai îndelungat.
În primul rând în dezacord cu opinia contestatoarei instanța reține că sumele din titlu executoriu, reprezentate de contravaloarea tichetelor cadou reprezintă drepturi de natură salarială și sunt supuse astfel dispozițiilor O.U.G. nr. 71/2009, privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar.
Pentru a decide astfel instanța reține că tichetele cadou fiind drepturi de care beneficiază cadrele didactice, personal din sectorul bugetar au natura unor drepturi salariale, în condițiile în anul 2008, data pronunțării hotărârii judecătorești puse în executare, odată cu apariția Ordinului ministrului muncii, familiei si egalității de șanse nr. 92/2008, aceste cadouri reglementate prin Legea nr.193/2006 privind acordarea tichetelor cadou si a tichetelor de creșa si normele de aplicare a acesteia, au fost cuprinse in baza de calcul a contribuției de asigurări sociale in mod explicit pentru salariați, indiferent de entitatea care le acorda tichetele cadou faptul că acestea or, tocmai cuprindere acestora din perspectiva prelevării contribuțiilor sociale constituie un element care, contribuie la calificarea acestor ca și drepturi salariale.
Faptul că ele au fost recunoscute ca atare doar prin modificarea adusă art. 55 din Codul fiscal, prin O.U.G nr. 58/2010, nu are relevanță în opinia instanței cu privire la caracterul acestora de drepturi salariale, în condițiile în care tocmai pentru a evita eventuale speculații și a certifica acest caracter legiuitorul a apreciat că se impune modificarea Codului fiscal și a înțeles să includă tichetele cadou în mod expres în această categorie.
Raționamentul contestatoarei potrivit căruia nemenționarea acestora în mod expres în cuprinsul codului fiscal atrage lipsa caracterului de drepturi salariale este în opinia instanței greșit, în condițiile în care un atare caracter a fost recunoscut, așa cum s-a arătat mai sus prin legislația secundară, la nivelul anului 2008, prin Ordinului ministrului muncii, familiei si egalității de șanse nr. 92/2008.
În sensul că tichetele cadou au caracter de venituri salariale, s-a pronunțat și Î.C.C.J prin Decizia nr. 6051/2013, pronunțată Secția contencios administrativ și fiscal în dosar nr. 297/59/2010 , pentru perioada analizată în respectivul dosar instanța supremă stabilind că ,, nu pot fi încadrate în categoria cheltuielilor sociale, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 21 alin. (3) lit. c) din Legea nr. 571/2003 și nici nu pot fi excluse din veniturile salariale și considerate neimpozabile, nevizând evenimente de natura celor menționate în art. 55 alin. (4) lit. a) C. fisc.,, și deși practica judiciară nu constituie izvor de drept în sistemul nostru, considerentele instanței supreme vor fi avute în vedere și însușite de către instanță în prezenta cauză.
Mai mult, în speță, în condițiile în care nu a intervenit prescripția dreptului de a cere executare silită la momentul modificării aduse codului fiscal, odată recunoscut caracterul de drept salarial la nivelul anului 2010 prin voința legiuitorului, instanța reține că odată cu apariția, O.U.G. nr. 71/2009, privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aceasta s-a aplicat implicit și sumelor aferente tichetelor cadou neexecutate încă de către intimată, cursul termenului de prescripție de 3 ani în privința dreptului intimatei creditoare de a cere executarea silită, și care a început să curgă la data rămânerii definitive a Sentinței civile nr. xx din data de 05.12.2008, fiind suspendat, astfel încât la momentul demarării executării silite la data de 05.10.2015 acesta nefiind împlinit, urmare tocmai a suspendării intervenite.
Instanța a apreciat că neîntemeiat este și motivul de anulare a somației invocat de contestatoare, bazat pe faptul că aceasta nu a fost parte în litigiul în care s-a pronunțat hotărârea judecătorească pusă în executare, și că ar avea astfel calitatea de terț vătămat prin executare, în condițiile în care în litigiul finalizat cu emiterea titlului executoriu a figurat ca parat Consiliu Local xx, una din persoanele obligate la plată, care s-a aparat sub aceasta denumire, pe fondul cauzei, fără să invoce apărări referitoare la lipsa capacității sau calității sale procesuale.
Este adevărat că potrivit art. 21 coroborat cu art.23 din Legea nr. 215/2001 subiect de drept este unitatea administrativ-teritoriala, iar consiliul local este doar autoritate deliberativă care alături de primari rezolvă treburile publice din comune, orașe și municipii, în condițiile legii, însă, atunci când in raporturile cu particularii sau cu alte autorități obligațiile sunt asumate, în mod formal, de consiliul local, acesta acționează ca un veritabil mandatar al unității administrativ-teritoriale.
Potrivit prevederilor de mai sus, consiliul local nu are personalitate juridică și nici patrimoniu propriu, deși prin dispozițiile Legii nr. nr. 215/2001, acestuia i-au fost acordate largi atribuții privind rezolvarea treburilor publice din unitățile administrativ teritoriale, rezolvare care în mod cert implică relaționarea cu alte persoane instituții și angajarea acestuia în raporturi obligaționale, cum astfel se întâmplă destul de des în practică, una din atribuțiile sale, stabilite prin dispozițiile art. 36 alin.6 lit. a, pct. 1 din același act normativ, fiind aceea de a asigura, potrivit competențelor sale și în condițiile legii, cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația.
Interpretând sistematic și teleologic dispozițiile art. 21 din Legea administrației publice locale, rezultă că atunci când o autoritate publică constituită la nivelul unității administrative, potrivit legii - cum este cazul consiliului - a fost parte în proces, și nu a înțeles să invoce lipsa capacității sale procesuale de folosință, cea care trebuie să îndeplinească obligațiile impuse prin hotărâre judecătorească definitivă, inclusiv de natură pecuniară, este unitatea administrativ-teritorială, singura care dispune de patrimoniu propriu, sumele urmând a fi asigurate din bugetul local în acest sens fiind prevederile art. 21 alin. 5 teza a-II-a care stabilesc că despăgubirile pe care trebuie să le plătească unitatea administrativ-teritorială în urma hotărârilor pronunțate de instanța de judecată și rămase definitive sunt asigurate de la bugetul local.
Ca urmare, față de prevederile art. 21 din Legea nr. 215/2001, coroborate cu articolele din același act normativ care stabilesc atribuții pentru consiliul local, titularul obligației de plată este unitatea administrativ-teritorială, chiar dacă nu a fost parte în proces, întrucât consiliul local a figurat în procesul în care s-a pronunțat hotărârea devenită titlu executoriu ca entitatea ce asigură, potrivit competențelor sale și în condițiile legii, cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația, acționând ca o autoritate publică cu activitate administrativă în cadrul unității administrativ-teritoriale.
Aceasta întrucât, așa cum s-a reținut anterior, consiliul a stat în proces în locul persoanei juridice de drept public, dar calitatea sa de parte a vizat numai drepturile și obligațiile procesuale, legitimarea sa procesuală fiind circumscrisă, la limitele competenței sale, determinată de lege (atribuții privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația ).
Cu privire la drepturile bănești cuvenite intimatei creditoare, instanța așa cum a reținut mai sus acestea reprezintă drepturi de natură salarială, stabilite printr-o hotărâre judecătorească, în sensul O.U.G. nr.71/2009.
Contestatoarea este la rândul ei instituției publica astfel că deși nu s-a invocat de către contestatoare instanței îi revine obligația de a constata dacă în cauză sunt sau nu incidente dispozițiile art.2 alin.2 din același act normativ, potrivit cărora "în cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice procedură de executare silită se suspendă de drept";.
Conform art.1 alin.1 din O.U.G. nr.71/2009, cu modificările și completările ulterioare, plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești devenite executorii până la data de 31.12.2011, având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, se realizează după o procedură de executare care începe astfel:
a) în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu;
b) în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu;
c) în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
d) în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
e) în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu.
astfel încât în cursul termenului prevăzut la alin. (1) apare că orice procedură de executare silită ar fi suspendată de drept.
Cu toate acestea instanța reține că prin art. 35 alin.2 din O.U.G. nr. 83/2014, privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice s-a stabilit că ,,începând cu luna martie 2015, prin derogare de la prevederile art. 1 alin. (1) lit. e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, și ale art. 14 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 17/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 280/2013, persoanele juridice de drept public, instituțiile și autoritățile publice, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, pot plăti, în condițiile prezentului articol, tranșa aferentă anului 2016., la alin.5 fiind prevăzut că plata sumelor prevăzute la alin. (2) - (4) se realizează eșalonat în patru tranșe egale, după cum urmează:
a) prima și a doua tranșă începând cu 1 martie 2015;
b) a treia tranșă începând cu 1 iunie 2015;
c)a patra tranșă începând cu 1 februarie 2016.
astfel încât ținând cont că în privința sumele aferente anilor 2015-2016 s-a dispus plata anticipată, nici suspendarea de drept în baza art. art.2 alin.2 nu mai operează în cauză.
Mai reține instanța că deși în speță este vorba de un titlu executoriu constând într-o hotărâre judecătorească, ce constată o creanță certă lichidă și exigibilă încă din anul 2009, ea nu a fost executată de bunăvoie de către contestatoare , nici măcar ca urmare a apariției O.U.G. nr.71/2009 , nefiind făcut vreun demers privind obținerea sumelor necesare efectuării plății, intimata fiind pusă în situația de a nu-și putea recupera suma la care este îndreptățită printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, datorită comportamentului contestatoarei.
Prin adoptarea și aplicarea O.U.G. nr.71/2009 nu se neagă existența și întinderea drepturilor constatate prin hotărâri judecătorești irevocabile și nici nu se refuză punerea în executare a acestora, ci doar se stabilește o modalitate de executare eșalonată, justificată de apărarea stabilității economice a statului, autoritățile publice cărora li e aplică e necesar să dea dovadă că înțeleg să se supună dispozițiilor respectivului act și să întreprindă măsurile necesare pentru plata eșalonată, or, în cauză contestatoarea nu a efectuat vreun demers în acest sens, considerând, așa cum a arătat că creanței intimatei nu i se aplică respectivele dispoziții și așteptând să se prescrie dreptul acesteia de a cere executarea silită.
În condițiile în care contestatoarea neagă că prevederile O.U.G. nr.71/2009 ar fi aplicabile și creanței deținute de intimată, așteptarea împlinirii termenului prevăzut pentru plata nu ar face decât să conducă la tergiversarea executări silite cu incidență asupra dreptului intimatei la un proces echitabil știut fiind faptul că executarea silită reprezintă o fază a procesului , așa cum s-a statut de către C.E.D.O.
În schimb instanța a apreciat întemeiat ultimul motiv invocat de contestatoare privind modalitatea de stabilire de către executorului judecătoresc a cuantumului cheltuielilor de executare.
Potrivit art. 670 alin.4, Cod proc. civ. sumele stabilite cu titlu de cheltuieli de executare de către executorul judecătoresc, prin încheiere, pot fi cenzurate de către instanța de executare, pe calea contestației la executare, formulată de partea interesată, iar conform art.670 alin.1 și 2 din același cod, partea care solicită îndeplinirea unui act sau a altei activități care interesează executarea silită, este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop. Cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, afară de cazul în care creditorul a renunțat la executare, sau dacă, prin lege, se prevede altfel.
Din coroborarea celor două texte de lege, rezultă că procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare constituie titlu executoriu, ce poate fi cenzurat de către instanță pe calea contestației la executare, întrucât nu a fost emis de o instanță judecătorească.
Instanța reține că suma stabilită de către executorul judecătoresc cu titlu de cheltuieli executare, prin încheiere este compusă din suma de 219,60 lei, cu titlu de contravaloare consultații în legătură cu constituirea actelor de execuție și cheltuieli de transmitere prin poștă și suma de 604 lei, reprezentând onorariul executorului.
Instanța analizând sumele de mai sus, prin raportare la dispozițiile art. 670 alin. 3 Cod proc civ,. reține că în cuprinsul respectivului text legal, nu este menționată ca și cheltuială de executare contravaloarea consultațiilor în legătură cu constituirea actelor de execuție, motiv pentru care în mod greșit a fost reținută suma de 200 lei cu acest titlu.
Nici în privința sumei de 19,60 lei instanța reține că nu s-a făcut justificarea acestei sume cu înscrisuri doveditoare, nefiind depus la dosarul execuțional vreo dovadă în acest sens, ba din contră cu înscrisul de la 12 dosar contestatoarea a arătat că actele de executare au fost depuse la sediul său și nu transmise prin poștă, susținere care nu a fost combătută prin dovedirea unei situații contrare.
Instanța analizând suma percepută cu titlu de onorariu executor reține că în conformitate cu prevederile anexei la Ordinul Ministerului Justiției nr. 2550/14.11.2006, pentru emiterea somației, onorariul minimal este de 20 lei și cel maxim de 400 lei iar pentru executarea mobiliară a creanțelor de peste 1.000 lei, dar până la 50.000 lei inclusiv, onorariul minim este de 75 lei, plus un procent de 2% din suma care depășește 1.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite, onorariul maximal fiind de 10% din valoarea creanței ce face obiectul executării silite.
Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești arată la art. 39 alin (1) că aceștia au dreptul, pentru serviciul prestat, la onorarii minimale și maximale stabilite de ministrul justiției, cu consultarea Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești.
În raport de cele două acte normative și obiectul executării silite pentru care prin încheierea din 05.10.2015 s-au stabilit cheltuielile de executare, inclusiv onorariul executorului judecătoresc se observă că suma stabilită cu acest titlu 604 lei a fost stabilită în limite legale dar în cuantum maxim.
Potrivit art. 669 alin. 4 teză ultimă C.p.civ. care face trimitere la dispozițiile art. 451 alin. 2 și 3 C.p.civ., onorariul executorului judecătoresc poate fi redus de către instanță, în mod motivat, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată, ținând seama și de circumstanțele cauzei.
În raport de aceste criterii, ținând seama de obiectul executării silite, complexitatea acesteia și activitatea desfășurată, rezultată din cuprinsul actelor dosarului de executare până la acest moment executare silită prin poprire, precum și ce urmează a se desfășura, ținând cont că executarea silită se desfășoară împotriva unei instituții publice, iar statul este întotdeauna solvabil, instanța apreciază că onorariul stabilit la nivelul maxim este vădit disproporționat, urmând a fi redus la suma de 400 lei.
În atari condiții, pentru motivele ce preced instanța apreciind că suma de 219,60 lei, cu titlu de contravaloare consultații în legătură cu constituirea actelor de execuție și cheltuieli de transmitere prin poștă a fost stabilită de către executorul judecătoresc în mod netemeinic, va dispune anularea, în parte, a actului de executare intitulat ÎNCHEIERE din data de 05.10.2015, emisă de către Biroul Executorului Judecătoresc xx, în dosarul execuțional nr.xx/E/2015, prin care au fost stabilite cheltuielile de executare, în ceea ce privește suma de 219,60 lei, reținută în cuprinsul acestuia cu titlu de contravaloare consultații în legătură cu constituirea actelor de execuție și cheltuieli de transmitere prin poștă.
Întrucât în actele de executare, SOMAȚIE din data de 05.10.2015 și ÎNCHEIERE din data de 05.10.2015, emise de către Biroul Executorului Judecătoresc xx, în dosarul execuțional nr.191/E/2015, a fost inclusă și suma de 219,60 lei, cu titlu de contravaloare consultații în legătură cu constituirea actelor de execuție și cheltuieli de transmitere prin poștă, iar onorariu executorului a fost redus la suma de 400 lei apreciată de către instanță ca nejustificată, instanța va dispune îndreptarea respectivelor acte de executare în sensul modificării din cuprinsul acestora a cuantumului sumei datorate de contestatoare cu titlu de cheltuieli de executare de la suma de 824 lei la suma de 400 lei, ca urmare a înlăturării obligației de plată a sumei de 219,60 lei, prin anularea parțială a ÎNCHEIERII din data de 05.10.2015 și a reducerii cuantumului onorariului executorului judecătoresc de la suma de 604 lei la suma de 400 lei.
Întrucât nu a indicat motive de nulitate a actelor de executare întocmite, care să poată fi invocate din oficiu și nici de îndreptare a acestora, actele de executare întocmite de către Biroul Executorului Judecătoresc xx, în dosarul execuțional nr.xx/E2015, astfel cum au fost anulate parțial sau îndreptate prin prezenta încheiere urmează să fie menținute.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată instanța reține că potrivit art. 453 Cod proc. civ. partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat procesul să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, la baza obligației de restituire stând tocmai culpa procesuală a părții care a pierdut procesul.
Instanța reține că, în cauză, părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată aspect de care va lua act prin dispozitiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Admite, în parte, contestația la executare formulată de către contestatoarea xxx, reprezentată prin Primar, cu sediul în sat xx, comuna xx, jud. Gorj, în contradictoriu cu intimatul DD, cu domiciliul în sat XX, com. XX, jud. Gorj.
Dispune anularea, în parte, a actului de executare intitulat ÎNCHEIERE din data de 05.10.2015, emisă de către Biroul Executorului Judecătoresc XX, în dosarul execuțional nr. XXX/E/2015, prin care au fost stabilite cheltuielile de executare, în ceea ce privește suma de 219,60 lei, reținută în cuprinsul acestuia cu titlu de contravaloare consultații în legătură cu constituirea actelor de execuție și cheltuieli de transmitere prin poștă.
Dispune îndreptarea actelor de executare, SOMAȚIE din data de 05.10.2015 și ÎNCHEIERE din data de 05.10.2015, emise de către Biroul Executorului Judecătoresc XX, în dosarul execuțional nr.XXX/E/2015, în sensul modificării din cuprinsul acestora a cuantumului sumei datorate de contestatoare cu titlu de cheltuieli de executare de la suma de 823,6 lei la suma de 400 lei, ca urmare a înlăturării obligației de plată a sumei de 219,60 lei, prin anularea parțială a ÎNCHEIERII din data de 05.10.2015 și a reducerii cuantumului onorariului executorului judecătoresc de la suma de 604 lei la suma de 400 lei .
Menține actele de executare întocmite de către Biroul Executorului Judecătoresc XX, în dosarul execuțional nr. XX/E2015, atacate cu prezenta contestație la executare, astfel cum au fost anulate, parțial sau îndreptate prin prezenta încheiere.
Ia act că părțile nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 10 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la sediul Judecătoriei Novaci.
Pronunțată în ședința publică, azi, 17 mai 2016.
Președinte,
DS Grefier,
PMG
Redactat/Tehnored. Ș.D.
Tehnored. U.M.
Ex.4
03 Iunie 2016
| ← Contestatie la executare. Jurisprudență Contestaţie la executare | încetarea contractului individual de muncă în temeiul art. 56... → |
|---|
