Acţiune în demolarea unei magazii de lemne construite lângă un bloc de locuinţe. Reclamant care a construit şi el o magazie lângă magazia pârâtului. Respingere
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Cluj, Secţia I-a civilă, decizia civilă nr. 429/R din 12 februarie 2013
Prin acţiunea civilă înregistrată reclamantul C.L. a chemat în judecată pe pârâtul
D.V.,solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va da în urma administrării probelor,să oblige pe pârât să demoleze magazia de lemne construită sub geamurile apartamentului reclamantului,iar în caz de refuz să autorizeze pe reclamant să procedeze la demolarea magaziei pe cheltuiala pârâtului;solicită şi obligarea pârâtului de a suporta reparaţiile care vor fi necesare pentru înlăturarea deficienţei faţadei blocului,în caz contrar să-l autorizeze pe reclamant să efectueze lucrările de reparaţie pe cheltuiala pârâtului.
Prin sentinţa civilă nr. 1965 din 29.07.2010, pronunţată de Judecătoria Vişeu de Sus s-a respins acţiunea civilă intentată de reclamantul C.L. împotriva pârâtului D.V. şi a fost obligat reclamantul să plătească pârâtului suma de 300 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut că reclamantul C.L. a chemat în judecată pe pârâtul D.V.. solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va da în urma administrării probelor. să oblige pe pârât să demoleze magazia de lemne construită sub geamurile apartamentului reclamantului. iar în caz de refuz să autorizeze pe reclamant să procedeze la demolarea magaziei pe cheltuiala pârâtului şi obligarea pârâtului de a suporta reparaţiile care vor fi necesare pentru înlăturarea deficienţei faţadei blocului. în caz contrar să-l autorizeze pe reclamant să efectueze lucrările de reparaţie pe cheltuiala pârâtului.
Reclamantul a învederat că este vecin cu pârâtul. locuind în acelaşi bloc. iar pârâtul fără a deţine autorizaţie de construcţie şi-a construit o magazie de lemne chiar sub geamurile proprietatea reclamantului. Construcţia acestei magazii îi aduce reclamantului prejudicii. în sensul că distruge structura de rezistenţă a apartamentului. apele pluviale de pe acoperişul magaziei bat în gemuri şi pe perete. provocând umiditate şi influenţând apariţia mucegaiului. peretele având deja fisuri iar tencuiala a căzut. pe acoperiş se adună gunoi aruncat din locuinţele de la nivelul de sus al blocului. inclusiv ţigări.
Pârâtul prin apărător a solicitat respingerea acţiunii reclamantului cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
Faţă de probele administrate. respectiv declaraţiile martorilor. adresa Primăriei Vişeu de Sus cu nr.403/2010. respectiv 7186/2010. cercetarea la faţa locului ce face obiectul procesului verbal din
20.07.2010. prima instanţă a reţinut că aşa cum se comunică de către Primăria Vişeu de Sus-Biroul Urbanism la parterul blocului sunt construite un lanţ de boxe provizorii pentru lemne. una dintre aceste magazii fiind şi proprietatea reclamantului. iar lângă aceasta se află şi o magazie proprietatea pârâtului. însă întrucât primăria nu a început procesul de sistematizare verticală a zonei şi datorită faptului că singura posibilitate de încălzire în perioada rece este încălzirea cu combustibil solid. aceasta deocamdată nu poate dispune demolarea anexelor. însă atenţionează proprietarii că aceste anexe să nu afecteze sub nici o formă structura sau faţada blocului. S-a mai reţinut că prin adresa comunicată instanţei Primăria face cunoscut faptul că faţada blocului în zona magaziei pârâtului nu prezintă urme vizibile de mucegai. iar boxele sunt construite pe toată lungimea faţadei blocului şi nu pot afecta în nici un fel structura de rezistenţă a blocului. avându-se în vedere că sunt construcţii uşoare din lemn.fără fundaţii. iar distanţa faţă de peretele blocului este de 50.-70 cm. şi primăria nu poate propune un alt amplasament pentru aceste magazii.
Din constatările procesului verbal întocmit cu ocazia descinderii instanţei la faţa locului rezultă în general aceeaşi stare de fapt însă cercetarea nu s-a putut finaliza deoarece accesul în spatele magaziei nu era posibil, iar reclamantul nu a dorit administrarea probei cu expertiză.
Având în vedere şi depoziţiile martorilor audiaţi, prima instanţă a constatat că reclamantul nu a făcut dovada că magazia pârâtului i-ar aduce prejudiciile menţionate în cererea introductivă, mai mult lângă magazia pârâtului reclamantul deţine o magazie identică. S-a apreciat că în cauză nu pot fi aplicate prev. art. 1075 şi urm. din c..civ. invocate de către reclamant, între părţi neexistând nici o obligaţie şi nici dispoziţiile art. 494 şi urm. din c.civ. reclamantul nefiind proprietar al terenului pe care este situată magazia, terenul fiind proprietate publică, aşa cum se menţionează în adresele Primăriei Vişeu de Sus.
De asemenea prima instanţă a reţinut că reclamantul nu a făcut dovada degradării structurii de rezistenţă a blocului, respectiv a legăturii de cauzalitate dintre acea magazie şi eventualele degradări ale structurii de rezistenţă a blocului, iar în temeiul prevederilor art. 276 Cod procedură civilă reclamantul a fost obligat să plătească pârâtului cheltuieli de judecată, justificate de onorariu avocaţial.
Prin decizia civilă nr. 262/A din 1 nov. 2012 a Tribunalului Maramureş s-a respins apelul promovat de apelantul C.L. în contradictoriu cu intimatul D.V. împotriva sentinţei civile nr. 1965 din 29 iulie 2010, pronunţată de Judecătoria Vişeu de Sus.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Prin acţiunea introductivă, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului să demoleze magazia de lemne construită chiar sub geamurile apartamentului reclamantului, în caz contrar autorizarea sa să procedeze la demolare respectiv obligarea pârâtului să suporte reparaţiile ce vor fi necesare pentru înlăturarea deficienţelor faţadei blocului de sub geamurile apartamentului, în caz contrar autorizarea sa să procedeze la efectuarea acelor lucrări de reparaţii, pe cheltuiala pârâtului.
S-a reţinut că ambele părţi au edificate anexe - magazii de lemne lângă blocul în care locuiesc, fără a fi proprietarii terenurilor pe care sunt amplasate acestea. Prin adresa nr. 4003/2010 Primăria Oraşului Vişeu de Sus a răspuns sesizării reclamantului în sensul că având în vedere faptul că încă nu s-a început procesul de sistematizare verticală şi proiectul este doar la faza de S.F. şi ţinând cont de faptul că singura posibilitate de încălzire în perioada rece a anului este încălzirea cu sobe cu combustibil solid, deocamdată, nu pot dispune demolarea anexelor; dar, cu toate acestea, amplasarea boxelor nu trebuie să afecteze sub nicio formă structura sau faţada blocului.
Demolarea unei construcţii aflate în proprietatea altei persoane poate fi dispusă în cadru jurisdicţional sub rezerva invocării şi dovedirii de către reclamant a unui drept de proprietate asupra terenului pe care este edificată aceasta. Dispoziţiile art. 494 alin. 1 şi 2 din Codul civil de la 1864 reglementează această situaţie pentru ipoteza în care edificarea s-a realizat cu rea-credinţă, iar proprietarul terenului refuză preluarea supraedificatelor, cu indemnizarea constructorului. Această ipoteză nu este întrunită în speţă, reclamantul apelant nefiind legitimat să se prevaleze de efectele accesiunii imobiliare artificiale deoarece nu este proprietarul terenului pe care este amplasată magazia de lemne a pârâtului, aspect necontestat.
Pe de altă parte, în mod corect prima instanţă a reţinut inaplicabilitatea prevederilor art. 1075 şi următoarele cod civil (1864), întrucât între părţile litigante nu s-au stabilit anterior raporturi obligaţionale, în temeiul cărora pârâtul să fie obligat a efectua prestaţia solicitată prin acţiunea introductivă.
În ce priveşte solicitarea apelantului-reclamant de obligare a pârâtului la efectuarea lucrărilor de reparaţii pentru înlăturarea deficienţelor faţadei blocului de sub geamurile apartamentului său, s-a constatat că paguba invocată nu a fost dovedită nici prin probaţiunea administrată în faţa primei instanţe şi nici prin raportul de expertiză efectuat în cadrul apelului.
Instanţa de apel a administrat proba de specialitate cu expertiza tehnică judiciară în specialitatea construcţii civile, pentru verificarea temeiniciei motivelor de apel relative la insuficienta cercetare a fondului de către prima instanţă, sub aspectul degradărilor invocate de către reclamant ca fiind produse apartamentului său drept consecinţă a amplasării magaziei pârâtului în imediata apropiere a blocului de locuinţe.
Raportat la susţinerile apelantului-reclamant, criticile acestuia pot fi analizate prin prisma răspunderii civile delictuale a pârâtului-intimat, pentru fapta proprie şi pentru lucruri, conform art. 998-1000 din Codul civil de la 1864 (ruina edificiului fiind exclusă). De altfel, soluţia de respingere a
acestui capăt de cerere a fost argumentată de prima instanţă prin nedovedirea degradării structurii de rezistenţă a blocului, respectiv a legăturii de cauzalitate dintre acea magazie şi eventualele degradări ale structurii de rezistenţă a blocului, aşadar în considerarea aceleiaşi instituţii juridice.
Martora S.V. a arătat că toate magaziile edificate lângă bloc aduc stricăciuni acestuia, prin scurgerea apelor de pe acoperiş, pe peretele blocului, iar de pe acoperişul magaziei pârâtului, apele se scurg pe geamul garsonierei reclamantului. Martora a relevat şi riscul de incendiu deoarece unii locatari aruncă şi chiştoace pe acoperiş, dar nu s-a dovedit de către reclamant că pârâtul ar fi printre aceştia.
Prin adresa nr. 7186/2010 Primăria Oraşului Vişeu de Sus a comunicat că boxa provizorie aflată în proprietate d-lui D.V. poate afecta peretele exterior al d-lui C.L., în aceeaşi măsură în care l-ar putea afecta şi boxa acestuia; în dreptul peretelui exterior al garsonierei în cauză, sunt construite boxele proprietarilor D. şi C., pe o lungime mai mare fiind construită anexa d-lui C.; la momentul controlului, peretele exterior al garsonierei nu a prezentat urme vizibile de mucegai; boxele, construite pe toată lungimea faţadei blocului, nu pot afecta în niciun caz structura de rezistenţă a blocului, având în vedere faptul că sunt construcţii uşoare din lemn, fără fundaţii, distanţate în medie faţă de peretele blocului, cu aproximativ 50-70 cm; nu se poate propune un alt amplasament pentru anexele provizorii în cauză, deoarece încă nu este reglementată situaţia juridică a terenurilor dintre blocuri.
De asemenea, prin raportul de expertiză, necontestat de către apelant, expertul a arătat că în ceea ce priveşte degradările asupra apartamentului proprietatea reclamantului C.L., la data efectuării inspecţiei în teren nu s-au constatat degradări de niciun fel. Apartamentul, compus din bucătărie, una cameră şi baie, este în stare bună de întreţinere şi nu prezintă degradări. Reclamantul a afirmat că a fost recent renovat. De asemenea reclamantul C.L. sesizează că fiind în dreptul geamului de la bucătărie, mizeria creează un disconfort şi mai mare, dar expertul a relevat că la data efectuării deplasării în teren nu s-a constatat mizerie pe acoperişul magaziei aparţinând pârâtului D. Reclamantul a afirmat că aceste aspecte de disconfort şi pericol de incendiu nu se regăsesc şi aferent magaziei proprii, aflate în dreptul ferestrei de la cameră, în aceleaşi condiţii şi la aceeaşi distanţă.
Pe cale de consecinţă, având în vedere probaţiunea administrată, Tribunalul a constatat că apelantul nu a dovedit în condiţiile art. 1169 din Codul civil de la 1864 că ar fi suferit o pagubă pentru acoperirea căreia pârâtul ar fi ţinut să răspundă în mod direct sau indirect, or elementul prejudiciului este comun tuturor formelor de răspundere civilă delictuală, conform disp. art. 998-1000 din actul normativ evocat. De asemenea nu s-a demonstrat cu certitudine relaţia de cauzalitate între amplasarea magaziei pârâtului şi prejudiciul invocat de către reclamant.
În anul 2010 reprezentanţii Primăriei oraşului Vişeu de Sus nu au constatat urme vizibile de mucegai pe peretele exterior al garsonierei reclamantului şi au susţinut că boxele, construite pe toată lungimea faţadei blocului, nu pot afecta în niciun caz structura de rezistenţă a blocului. În anul 2012 nici expertul în construcţii nu a constatat vreun fel de degradări, iar raportul efectuat de acesta a fost acceptat de către apelant. Nici depoziţia martorei S.V. nu este edificatoare sub acest aspect, martora relevând generic că toate magaziile aduc stricăciuni blocului prin scurgerea apelor pluviale, iar apa de pe acoperişul magaziei pârâtului curge pe geamul garsonierei reclamantului (deci nu pe perete). Depoziţia martorei F.I. nu demonstrează că începutul de incendiu ce a avut loc la garsoniera pârâtului l-ar fi afectat pe reclamant.
În ce priveşte prejudiciul invocat prin motivele de apel, constând în imposibilitatea apelantului de a deschide geamul pentru a aerisi locuinţa, deoarece pe acoperişul magaziei pârâtului sunt “depozitate” resturi menajere şi alte gunoaie aruncate de vecinii care locuiesc la etajele superioare ale blocului, disconfortul afirmat de către apelant este eventual provocat de persoanele care aruncă resturile menajere pe acoperişul magaziei, iar nu de amplasarea magaziei în acel loc.
Raportat la aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 298 teza I Cod procedură civilă apelul a fost respins ca nefondat, fără ca intimatul să fie obligat la cheltuieli de judecată deoarece nu se află în culpă procesuală.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul C.L. solicitând în principal modificarea deciziei civile nr. 262/2012 a Tribunalului Maramureş în sensul admiterii acţiunii, iar în subsidiar casarea acesteia şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond.
În motivare s-a arătat că pârâtul a construit fără autorizaţie şi fără forme legale o magazie de lemne chiar sub geamurile apartamentului proprietatea reclamantului, existenţa acesteia aducând grave
prejudicii reclamantului prin aceea că distruge structura de rezistenţă a apartamentului. apele pluviale bat în geamuri şi pe perete provocând umiditate şi influenţând apariţia mucegaiului. existând fisuri în perete. tencuiala de pe acesta fiind căzută. De asemenea. pe acoperişul magaziei se adună gunoi aruncat din locuinţele de la nivelul superior.
Mai mult în cursul anului 2011 au fost două incendii la această magazie. incendii care i-au cauzat grave prejudicii. primăria refuzând să îl despăgubească pentru că magazia este ilegal construită. incendii la magaziile construite ilegal având loc de mai multe ori fără ca prejudiciile provocate să fie reparate.
Toate aceste aspecte nu au fost luate în considerare la pronunţarea soluţiei. această magazie ilegal construită împiedicând normala folosinţă a apartamentului de către reclamant. Toate probele au fost apreciate greşit. soluţia fiind netemeinică şi nelegală.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 1-9 C.pr.civ.
Deşi legal citat pârâtul intimat nu a formulat întâmpinare şi nu s-a prezentat în faţa instanţei pentru a-şi exprima poziţia procesuală faţă de recursul declarat.
Analizând recursul declarat de reclamantul C.L. împotriva deciziei civile nr. 262/A din 1 nov. 2012 a Tribunalului Maramureş, Curtea reţine următoarele:
Prin recursul declarat reclamantul înţelege să critice starea de fapt stabilită de către instanţa de apel pe baza probelor administrate la fond şi în apel. stare de fapt care este în sensul că reclamantul nu a reuşit să facă dovada că ar fi suferit o pagubă pentru acoperirea căreia pârâtul ar fi ţinut să răspundă în mod direct sau indirect. elementul prejudiciului fiind esenţial conform art. 998-1000 Cod civil. nefiind demonstrată cu certitudine nici relaţia de cauzalitate dintre amplasarea magaziei pârâtului şi prejudiciul invocat de reclamant.
Acest lucru nu mai poate fi făcut însă în recurs conform prevederilor în vigoare ale art. 304 alin. 1 C.pr.civ.. recursul putând fi declarat numai pentru motive de nelegalitate.
Deşi recurentul indică ca temei de drept al recursului pct. 1-9 ale art. 304 C.pr.civ.. instanţa raportat la art. 306 alin. 3 C.pr.civ. constată că ţinând cont de dezvoltarea motivelor de recurs acesta nu se încadrează în niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute expres şi limitativ de art. 304
C.pr.civ.. fiind vorba aşa cum s-a precizat mai sus despre critici de netemeinicie ale deciziei pronunţate în apel.
În ceea ce priveşte solicitarea de casare cu trimitere spre rejudecare. aceasta nu este justificată de către recurent. neexistând nici un motiv dintre cele prevăzute la art.312 C.pr.civ. pentru a se dispune în acest sens.
Raportat la ansamblul considerentelor de mai sus. Curtea în temeiul art. 312 alin. 1 C.pr.civ. va respinge recursul declarat de reclamantul C.L. împotriva deciziei civile nr. 262/A din 1 nov. 2012 a Tribunalului Maramureş. pe care o va menţine ca legală.
| ← Autoritate de lucru judecat. Cerere formulată oral, după... | Prescripţia dreptului la acţiune în constatarea nulităţii... → |
|---|
