Autoritate de lucru judecat. Cerere formulată oral, după acordarea cuvântului pe fond, respinsă pentru nerespectarea condiţiilor de exercitare a cererii reconvenţionale.
| Comentarii |
|
Inexistenţa autorităţii de lucru judecat, raportat la hotărârea judecătorească prin care a fost respinsă o cerere, ca neformulată procedural
Curtea de Apel Cluj, Secţia I-a civilă, decizia civilă nr. 78/R din 11 ianuarie 2013
Prin sentinţa civilă nr. 748 din 22 martie 2012 a Judecătoriei Vişeu de Sus s-a respins excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de pârâţi.
S-a admis acţiunea civilă intentată de reclamanta S.V., în contradictoriu cu pârâţii O.G., O.I., O.G., M.F., G.M., O.A. şi B.A. şi în consecinţă s-a dispus anularea încheierii de carte funciară nr. 2698/03.04.2008, dată în baza sentinţei civile nr. 279 din 05.02.2007 şi a încheierii din data de
28.01.2008, pronunţate în dosarul nr. 182/336/2007 şi restabilirea situaţiei anterioare prin rectificarea cărţii funciare nr. 51249 Vişeu de Sus provenită din conversia de pe hârtie CF nr. 10042 Vişeu de Sus, sub nr. cadastral 7877.
Cu privire la excepţia invocată de pârâţi, în conformitate cu prevederile art. 137 C. pr.c., prealabil judecării fondului acţiunii, instanţa de fond s-a pronunţat cu prioritate asupra excepţiilor de procedură şi asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Instanţa a reţinut că excepţia autorităţii de lucru judecat este o excepţie de fond, peremptorie şi absolută, care presupune existenţa unei triple identităţi: de părţi, de obiect şi de cauză, fiind necesar ca primul litigiu să fi fost soluţionat pe fond, să fi existat o judecată în contradictoriu, neputând avea acest caracter hotărârile de anulare sau respingere fără intrare în fond. Altfel spus, autoritatea de lucru judecat nu poate rezulta decât dintr-o hotărâre care a soluţionat în fond litigiul , nicidecum din soluţionarea pe cale de excepţie a unui proces.
Analizând Decizia nr.334/R a Tribunalului Maramureş, pronunţată în dosarul nr. xxx/336/2010 al acestei instanţe, având ca obiect uzucapiune, instanţa a constatat că în considerentele acesteia s-a arătat că, în mod greşit instanţa de fond a admis o aşa-numită cerere reconvenţională formulată oral de către pârâţi (printre aceştia fiind şi reclamanta din prezentul dosar), deoarece după acordarea cuvântului pe fond orice cereri noi formulate, chiar şi în scris, netimbrate şi nediscutate în
contradictoriu, cu atât mai mult oral, cu nerespectarea disp.art.119 al.2,3 C.pr.c., nu pot fi luate în
considerare, cererea reconvenţională formulată verbal - referitoare la anularea încheierii de întabulare prin care pârâţii din această cauză şi-au înscris în cartea funciară dreptul de proprietate în baza Sentinţei civile nr. 279/2007, titlu în prezent desfiinţat - fiind respinsă. Rezultă aşadar, fără echivoc, că în dos. nr. xxx/336/2010 nu a fost judecată şi pronunţată o hotărâre care să aibă autoritate de lucru judecat faţă de cererea reclamantei din prezentul dosar, aspecte faţă de care excepţia invocată de pârâţi a fost respinsă, ca neîntemeiată.
Cu privire la fondul pretenţiilor deduse judecăţii, analizând cererea de faţă prin prisma susţinerilor părţilor, probelor administrate în cauză şi dispoziţiilor legale aplicabile în materie, potrivit principiului ,,tempus regit actum”, instanţa a reţinut în fapt, următoarele:
Art. 33 al Legii nr. 7/1996 arată că în cazul în care cuprinsul cărţii funciare nu corespunde, în
privinţa înscrierii, cu situaţia juridică reală, se poate cere rectificarea sau, după caz, modificarea acesteia
Doctrina şi practica juridică au definit acţiunea în rectificarea cărţii funciare ca fiind acea acţiune în justiţie prin care se cere îndreptarea sau suprimarea unei înscrieri necorespunzătoare realităţii, făcută în cartea funciară, pentru a pune de acord starea tabulară cu situaţia juridică reală a unui imobil. Se cere aşadar, ca înscrierea a cărei rectificare se solicită să fie inexactă, adică să nu existe identitate între imaginea situaţiei juridice a imobilului sau a dreptului înscris în legătură cu acel imobil, oferită de înscrierea existentă, şi imaginea reală a acelei situaţii juridice.
Art. 34 din Legea nr. 7/1996 reglementează condiţiile şi situaţiile expres şi limitativ prevăzute, în care se poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară, la al.1 pct.1 arătându-se că orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă, printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă s-a constatat că înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil.
Prin Sentinţa civilă nr. 279 din 05 februarie 2007 pronunţată în dos. nr. 182/336/2007 al Judecătoriei Vişeu de Sus. a fost admisă cererea pârâţilor din prezentul dosar. reclamanţi în dos. cu nr. anterior arătat. în contradictoriu cu C.M.. proprietar de carte funciară. constatându-se că au dobândit prin uzucapiune. în modalitatea joncţiunii posesiilor. dreptul de proprietate asupra imobilului de natură teren. identificat în CF 4090 nr.top.6093/b/1. în suprafaţă de 4042 mp şi s-a dispus înscrierea în cartea funciară pe numele acestora. în indiviziune. a dreptului de proprietate astfel dobândit.
Prin Decizia nr. 1009/R din 17.11.2009. pronunţată în dosarul nr. 182/ 336/2007. Tribunalul Maramureş a admis recursul declarat de T.L.E. şi S.V. contra sentinţei civile nr. 279/05.02.2007 a Judecătoriei Vişeu de Sus. pe care a casat-o. cauza fiind trimisă spre rejudecare aceleiaşi instanţe. S-a reţinut că numita C.M. a fost străbunica recurentelor. ceea ce le conferă calitate procesuală în recurs. străbunica lor. decedată fiind. a fost citată cu domiciliu necunoscut prin afişare la uşa instanţei. termenul de recurs curgând de la data când recurentele au aflat de hotărârea atacată.
În rejudecare. prin sentinţa civilă nr. 2288 din 27 septembrie 2010 a Judecătoriei Vişeu de Sus. din dos.nr. xxx/336/2010 s-a respins ca nefondată acţiunea în stabilirea uzucapiunii formulată de pârâţii din prezentul dosar. în contradictoriu cu reclamanta S.V. şi T.L.E.. pârâte în dos. xxx/336/2010. Prin Decizia nr. 334/R a Tribunalului Maramureş aceste dispoziţii ale instanţei de fond au fost menţinute.
Rezultă aşadar. că înscrierea dreptului de proprietate al pârâţilor. conform încheierii de C.F. nr. 2698/03.04.2008. asupra imobilului de natură teren. în suprafaţă de 4042 mp. în cartea funciară 51249 Vişeu de Sus. provenită din conversia de pe hârtie a CF 10042 Vişeu de Sus ( iniţial CF 4090 Vişeu de Sus) nr.cad.7877 fost nr.top. 6093/b/1 s-a efectuat în baza unei sentinţe care a fost desfiinţată. potrivit art.311 C.pr.c. hotărârea casată nu are nicio putere. impunându-se rectificarea cărţii funciare şi restabilirea situaţiei de carte funciară anterioară acestei înscrieri.
Pentru considerentele de fapt şi de drept arătate. instanţa de fond a admis acţiunea reclamantei aşa cum a fost formulată. Fără cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 224/A din 27 septembrie 2012 a Tribunalului Maramureş, s-a respins ca nefondat apelul declarat de către apelanţii - pârâţi O.G.. O.I.. O.G.. M.F.. G.M.. O.A. şi B.A.. împotriva sentinţei civile nr. 748/22.03.2012. pronunţată de Judecătoria Vişeu de Sus. care a fost menţinută în întregime. iar apelanţii au fost obligaţi la plata către intimata-reclamantă S.V. a sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunţa această hotărâre. tribunalul a reţinut că. în esenţă. apelantul critică soluţia primei instanţe raportat la faptul că a respins excepţia autorităţii de lucru judecat. În opinia apelanţilor. având în vedere soluţia adusă prin decizia civilă nr. 334/R/2010. nu mai putea fi formulat un petit având ca obiect anularea încheierilor de carte funciară nr. 2693/3.04.2008 şi din 28 ianuarie 2008.
În realitate. aşa cum în mod corect a reţinut prima instanţă prin Sentinţa civilă nr. 279 din 05 februarie 2007 a Judecătoriei Vişeu de Sus. a fost admisă cererea pârâţilor din prezentul dosar. reclamanţi în dos. cu nr. anterior arătat. în contradictoriu cu C.M.. proprietar de carte funciară. constatându-se că au dobândit prin uzucapiune. în modalitatea joncţiunii posesiilor. dreptul de proprietate asupra imobilului de natură teren. identificat în CF 4090 nr.top.6093/b/1. în suprafaţă de 4042 mp şi s-a dispus înscrierea în cartea funciară pe numele acestora. în indiviziune. a dreptului de proprietate astfel dobândit.
Prin Decizia nr. 1009/R din 17.11.2009. Tribunalul Maramureş a admis recursul declarat de T.L.E. şi S.V. contra sentinţei civile nr.279/05.02.2007 a Judecătoriei Vişeu de Sus. pe care a casat-o. cauza fiind trimisă spre rejudecare aceleiaşi instanţe. S-a reţinut că numita C.M. a fost străbunica recurentelor. ceea ce le conferă calitate procesuală în recurs. străbunica lor. decedată fiind. a fost citată cu domiciliu necunoscut prin afişare la uşa instanţei. termenul de recurs curgând de la data când recurentele au aflat de hotărârea atacată.
În rejudecare. prin Sentinţa civilă nr. 2288 din 27 septembrie 2010 a Judecătoriei Vişeu de Sus. din dos.nr.xxx/336/2010 s-a respins ca nefondată acţiunea în stabilirea uzucapiunii formulată de pârâţii din prezentul dosar. în contradictoriu cu reclamanta S.V. şi T.L.E.. pârâte în dos.xxx/336/2010 . Prin Decizia nr.334/R a Tribunalului Maramureş aceste dispoziţii ale instanţei de fond au fost menţinute.
Rezultă aşadar. că înscrierea dreptului de proprietate al pârâţilor. conform încheierii de cf nr.2698/03.04.2008. asupra imobilului de natură teren. în suprafaţă de 4042 mp. în cartea funciară 51249 Vişeu de Sus. provenită din conversia de pe hârtie a CF 10042 Vişeu de Sus ( iniţial CF 4090
Vişeu de Sus) nr.cad.7877 fost nr.top. 6093/b/1 s-a efectuat în baza unei sentinţe care a fost desfiinţată. Potrivit art.311 C.pr.c. hotărârea casată nu are nicio putere, impunându-se rectificarea cărţii funciare şi restabilirea situaţiei de carte funciară anterioară acestei înscrieri.
Prin decizia civilă nr. 334/R/27.04.2010 a Tribunalului Maramureş, pronunţată în dosarul nr. xxx/336/2010, a fost admis recursul promovat de recurenţii O.G., O.I., O.G., T.N., M.F., G.M., O.A. şi
B.A. împotriva sentinţei civile nr. 2288/27.09.2010 a Judecătoriei Vişeu de Sus, care a fost modificată în sensul că a fost respinsă cererea reconvenţională formulată verbal de către pârâtele S.V. şi T.L.E. prin mandatar T.S.L. având ca obiect anularea încheierilor de carte funciară nr. 2693/3.04.2008 şi a încheierii din 28.01.2008.
Din considerentele deciziei nr. 334/R/27.04.2010, rezultă că această cerere a fost respinsă deoarece a fost formulată oral de către pârâţi, cu ocazia acordării cuvântului pe fond, or, după acordarea cuvântului pe fond, orice cereri noi formulate, chiar şi în scris nu mai pot fi avute în vedere şi cu atât mai mult o cerere formulată oral, cu nerespectarea dispoziţiilor art. 119 alin.2 şi 3 Cod procedură civilă, nu poate fi luată în seamă.
Prin urmare, în primul proces nu a fost adusă o soluţie pe fondul cererii de rectificare de carte funciară.
În primul proces, cererea reconvenţională având ca obiect anularea încheierilor de carte funciară a fost respinsă ca inadmisibilă, fără a fi cercetat fondul cauzei. Or, nu există autoritate de lucru judecat dacă prima acţiune a fost respinsă pe baza unei excepţii procedurale, fără să se fi rezolvat în fond litigiul dintre părţi.
Prin cererea de apel, apelanţii solicită în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe, fără a indica vreun motiv de apel dintre cele prevăzute de art. 297 Cod procedură civilă, astfel de motive, care ar antrena anularea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare neexistând în cauză.
Criticile formulate prin motivele de apel nu sunt fondate.
Starea de fapt reţinută de prima instanţă rezultă şi se întemeiază pe probele administrate, hotărârea fiind temeinică. Prima instanţă a recurs la textele de lege incidente, pe care le-a explicat în mod corect, în litera şi spiritul lor, hotărârea fiind legală.
Pentru considerentele ce preced, în baza art. 296 Cod procedură civilă, tribunalul a respins ca nefondat apelul declarat împotriva sentinţei civile nr. 748/22.03.2012, iar în baza art. 274 Cod procedură civilă, apelanţii au fost obligaţi la plata către intimata-reclamantă S.V. a sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariul de avocat justificat cu chitanţa depusă la dosar.
împotriva acestei decizii, pârâţii O.G., O.I., O.G., M.F., G.M., O.A. şi B.A. au declarat recurs, în termen legal, solicitând instanţei admiterea acestuia, în sensul respingerii acţiunii reclamantelor
În motivarea recursului, pârâţii au arătat că în speţă este incidentă excepţia autorităţii de lucru judecat întrucât instanţa de fond s-a pronunţat deja pe petitul supus judecăţii în prezentul dosar, prin sentinţa pronunţată în dosarul nr. zzz/336/2010 a Judecătoriei Vişeu de Sus, astfel încât excepţia a fost interpretată greşit atât de către prima instanţă cât şi de către instanţa de apel.
Reclamanta intimată S.V. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat precum şi obligarea recurenţilor la plata cheltuielilor de judecată (f.19).
În susţinerea poziţiei procesuale, reclamanta intimată a arătat că nu se poate reţine existenţa autorităţii de lucru judecat, întrucât pentru a ne afla în prezenţa unei asemenea excepţii, trebuie să existe în mod obligatoriu o judecată pe fond a cererii şi nu o rezolvare pe calea unei alte excepţii, respectiv de respingere a petitului de rectificare de carte funciară ca inadmisibil.
Reclamanta intimată T.N., deşi legal citată, nu s-a prezentat personal sau prin reprezentant în faţa instanţei şi nu a depus întâmpinare prin care să-şi exprime poziţia procesuală.
Analizând decizia criticată prin prisma motivelor de recurs invocate şi a apărărilor formulate, Curtea reţine următoarele:
Astfel, critica pârâţilor vizează greşita soluţionare a excepţiei autorităţii de lucru judecat de către instanţa de apel întrucât petitul supus judecăţii în prezentul dosar a fost respins prin sentinţa civilă nr.2288/27.09.2010 a Judecătoriei Vişeu de Sus, dosar nr.xxx/336/2010.
Curtea constată că prin sentinţa civilă nr. 279 din 05 februarie 2007 a Judecătoriei Vişeu de Sus, s-a admis cererea pârâţilor din prezentul dosar, care în dosarul menţionat au avut calitatea de reclamanţi, în contradictoriu cu C.M., proprietar de carte funciară, constatându-se că au dobândit prin
uzucapiune, în modalitatea joncţiunii posesiilor, dreptul de proprietate asupra imobilului de natură teren, identificat în CF 4090 nr.top.6093/b/1, în suprafaţă de 4042 mp şi s-a dispus înscrierea în cartea funciară pe numele acestora, în indiviziune, a dreptului de proprietate astfel dobândit.
Prin Decizia nr. 1009/R din 17.11.2009 a Tribunalului Maramureş, s-a admis recursul declarat de T.L.E. şi S.V. contra sentinţei civile nr.279/05.02.2007 a Judecătoriei Vişeu de Sus, care a fost casată, cauza fiind trimisă spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
În considerentele acestei hotărâri judecătoreşti s-a reţinut că numita C.M. a fost străbunica recurentelor, ceea ce le conferă calitate procesuală în recurs, străbunica lor, decedată fiind, a fost citată cu domiciliu necunoscut prin afişare la uşa instanţei, termenul de recurs curgând de la data când recurentele au aflat de hotărârea atacată.
În rejudecare, prin sentinţa civilă nr. 2288 din 27 septembrie 2010 a Judecătoriei Vişeu de Sus, pronunţată în dosarul nr.xxx/336/2010 s-a respins ca nefondată acţiunea în stabilirea uzucapiunii formulată de pârâţii din prezentul dosar, în contradictoriu cu reclamanta S.V. şi T.L.E., având calitatea de pârâte în dosarul nr.xxx/336/2010.
Prin decizia civilă nr. 334/R/27.04.2010 a Tribunalului Maramureş, pronunţată în dosarul nr. xxx/336/2010, s-a admis recursul promovat de recurenţii O.G., O.I., O.G., T.N., M.F.a, G.M., O.A. şi
B.A. împotriva sentinţei civile nr. 2288/27.09.2010 a Judecătoriei Vişeu de Sus, care a fost modificată în sensul că s-a respins cererea reconvenţională formulată verbal de către pârâtele S.V. şi T.L.E., prin mandatar T.S.L., având ca obiect anularea încheierilor de carte funciară nr. 2693/3.04.2008 şi a încheierii din 28.01.2008.
Din considerentele deciziei mai sus arătate, rezultă că cererea reconvenţională a fost respinsă deoarece a fost formulată oral de către pârâţi, cu ocazia acordării cuvântului pe fond, or, după acordarea cuvântului pe fond, orice cereri noi formulate, chiar şi în scris nu mai pot fi avute în vedere şi cu atât mai mult o cerere formulată oral, cu nerespectarea dispoziţiilor art. 119 alin.2 şi 3 Cod procedură civilă, nu poate fi luată în seamă.
Premisa efectului negativ al puterii lucrului judecat este existenţa unei hotărâri judecătoreşti înzestrată cu puterea lucrului judecat.
Efectul negativ dobândeşte concreteţe în cursul unei judecăţi ulterioare, ce are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcute de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate.
Legea civilă indică aşadar trei condiţii cumulative: identitate de obiect, identitate de cauză şi identitate de părţi, aceleaşi elemente care configurează cererea de chemare în judecată.
Pentru stabilirea identităţii de obiect, termenul de referinţă este hotărârea judecătorească anterioară, după care se cercetează dispozitivul acesteia coroborat cu conţinutul considerentelor, la care urmează a se raporta obiectul cererii de chemare în judecată subsecvente.
Astfel, din analiza dispozitivului şi a considerentelor deciziei civile nr. 334/R/27.04.2010 a Tribunalului Maramureş, pronunţată în dosarul nr. xxx/336/2010, raporta la obiectul prezentei cereri de chemare în judecată, rezultă fără echivoc faptul că cererea reconvenţională formulată verbal de către pârâtele S.V. şi T.L.E., prin mandatar T.S.L., având ca obiect anularea încheierilor de carte funciară nr. 2693/3.04.2008 şi a încheierii din 28.01.2008 s-a respins pentru că deoarece a fost formulată oral de către pârâţi, cu ocazia acordării cuvântului pe fond, cu nerespectarea dispoziţiilor art. 119 alin.2 şi 3
C.pr.civ., astfel că nu poate fi luată în seamă.
În aceste condiţii cererea reconvenţională a pârâţilor nu a fost soluţionată pe fondul cererii având ca obiect rectificarea de carte funciară iar hotărârea judecătorească nu se bucură de puterea lucrului judecat, nefiind îndeplinite cerinţele legale, motiv pentru care admisibilitatea unei cereri ulterioare nu este exclusă.
Cu alte cuvinte, în primul proces, cererea reconvenţională având ca obiect anularea încheierilor de carte funciară a fost respinsă ca inadmisibilă, fără a fi cercetat fondul cauzei astfel încât nu există autoritate de lucru judecat dacă prima acţiune a fost respinsă pe baza unei excepţii procedurale, fără să se fi rezolvat în fond litigiul dintre părţi.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că în speţă nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art.304 pct.9 C.pr.civ., excepţia autorităţii lucrului judecat a fost în mod legal soluţionată de instanţa de apel, astfel că în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de
pârâţii O.G.. O.I.. O.G.. M.F.. G.M.. O.A. şi B.A.. împotriva deciziei civile nr. 224/A din 27 septembrie 2012 a Tribunalului Maramureş pe care o menţine ca fiind legală.
În conformitate cu dispoziţiile art.316 coroborat cu art.274 alin.1 Cpr.civ. Curtea va obliga recurenţii. aflaţi în culpă procesuală. să plătească intimatei S.V. suma de 950 lei. cheltuieli de judecată în recurs. reprezentând 800 lei onorariu avocaţial şi 150 lei cheltuieli de transport. dovedite prin înscrisurile anexate al f.23 şif.24 din dosar.
| ← Calitate procesuală pasivă. Acţiune în obligarea la plata... | Acţiune în demolarea unei magazii de lemne construite lângă... → |
|---|
