Actiune in regres
| Comentarii |
|
Tribunalul TELEORMAN Decizie nr. 304 din data de 03.05.2017
Prin decizia civilă nr. 304/03.05.2017, tribunalul a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta reclamantă AJFP T.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că, prin sentința civilă nr.402 din 11-02.2016, Judecătoria A a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârât și a respins cererea ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că potrivit art. 36 C.proc.civ., calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății.
Conform art. 1384 alin. 1 Cod civil, cel care răspunde pentru fapta altuia se poate întoarce împotriva aceluia care a cauzat prejudiciul, cu excepția cazului în care acesta din urmă nu este răspunzător pentru prejudiciul cauzat.
Astfel, codul civil definește cine anume este acela împotriva căruia reclamantul se poate întoarce printr-o acțiune în regres, respectiv acela care a cauzat prejudiciul. Prin urmare, acesta din urmă este cel care ar avea calitate procesuală pasivă într-o astfel de cerere.
În speță, s-a reținut că nu rezultă că pârâta B S.A. ar fi persoana care a cauzat prejudiciul.
Sub același aspect, s-a reținut că, deși reclamanta face referire la o daună creată statului, această pretinsă daună ar rezulta din dispozițiile unor hotărâri judecătorești, care se bucură de autoritatea lucrului judecat.
S-a mai subliniat și aspectul că art. 1384 - 1386 cod civil se găsesc în cuprinsul Secțiunii nr. 6 care reglementează repararea prejudiciului în cazul răspunderii delictuale. Ori, în situația de față, reclamanta nu arată care sunt argumentele pentru care pârâta ar putea să răspundă delictual în cazul dedus judecății.
Prin urmare, raportat la situația dedusă judecății și la obiectul acesteia, pârâta B S.A. nu are calitate procesuală pasivă.
Pentru aceste motive, prima instanță a admis excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârât prin întâmpinare și a respins cererea ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen, reclamanta A.J.F.P. T formulând critici pentru nelegalitate și netemeinicie, prin care a solicitat schimbarea sentinței în sensul admiterii acțiunii și să se constate că B SA are calitate procesuală pasivă în cauza de față.
A motivat că în mod greșit, instanța de fond, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, invocată de pârâtă și a respins cererea ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În dezvoltarea acestui motiv de apel a arătat că B SA are calitate procesuală pasivă în cauza de față, întrucât a beneficiat de acoperirea creanței pe care o deținea împotriva S.C. S SA prin oficiile pe care statul le-a efectuat, în cadrul procedurii de executare silită, de pe urma căreia nu și-a recuperat, nici parțial creanța față de același debitor.
Sub acest aspect, a precizat că la data de 15.12.2008, în temeiul art. 163 alin. 10 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, AJFP T a demarat procedura de executare silită, pentru stingerea creanțelor fiscale restante ale debitorului S.C. S SA., în sumă de 1.657.893 lei.
În cadrul executării silite, a fost întocmit procesul verbal de sechestru nr. 9780/13.06.2008, iar în baza art. 162 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare s-a procedat la valorificarea în ansamblu a bunurilor sechestrate, prin vânzarea la licitație publică, așa cum reiese din procesul verbal de licitație nr. 19832/15.12.2008.
A menționat că bunurile în ansamblul lor au fost valorificate prin licitație publică, iar adjudecatar al bunurilor valorificate a fost S.C. A SRL.
După vânzarea și încasarea contravalorii bunului valorificat, B SA a purtat un litigiu cu fosta DGFP T, actuala AJFP T, iar prin sentința 1057/22.04.2009, DGFP T a fost obligată la restituirea întregii sume către B SA în contul datoriilor S.C. S SRL, în concret, la nivelul anului 2009, B SA a obținut anularea procesului verbal nr. 675/15.01.2009 în dosarul de executare nr. S 3/2006. 2007. 2008 A 17/2006. 2007. prin care s-a procedat la distribuirea sumei de 1.712.787 lei, dispunându-se întocmirea unui nou proces verbal de distribuire a sumei de 1.712.787 lei. în întregime către creditoarea contestatoare B SA.
La momentul vânzării ansamblului de bunuri, atât organul de executare (AFP CM), cât și adiudecatarul S.C. A SRL nu au avut cunoștință de împrejurarea că bunul - cabină de vopsit auto marca "Polin Duke" era proprietatea TLI SA. situație certificată prin sentința civilă nr. 190/12.01.2012 pronunțată de Judecătoria A în dosarul nr. 7282/740/2011, irevocabilă prin nerecurare.
Ulterior, la data de 30.08.2012, S.C. A SRL a formulat acțiune în pretenții împotriva AJFP T prin care a solicitat instanței obligarea sa la plata sumei de 70.000 lei reprezentând contravaloarea cabinei de vopsit auto marca "Polin Duke", arătând prin acțiune că în cursul anului 2011 aceasta a descoperit că bunul era proprietatea TLI S.A., fiind dat către S.C. S SA în regim de leaging financiar.
Acțiunea a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei A sub nr. 6249/740/2012, iar prin sentința civilă nr. 694/26.02.2014 pronunțată de Judecătoria A în această cauză, a fost admisă în parte acțiunea S.C. A SRL și a fost obligată pârâta DGFP T să plătească reclamantei suma de 42.158 lei (sumă stabilită de instanță în urma expertizei de specialitate dispusă în dosar), reprezentând contravaloarea cabinei de vopsit auto marca "Polin Duke". Sentința civilă nr. 694/26.02.2014 pronunțată de Judecătoria A a rămas definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 201/06.06.2014 pronunțată de CAB.
Față de dispozițiile sus menționate, AJFP T prin organele sale de executare a întocmit procesul verbal privind eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executare silită din 01.09.2009, prin care s-a procedat la distribuirea către B SA a sumei de 861.393 lei, fiind reținută suma de 6.813 lei cu titlu de cheltuieli de executare, în conformitate cu prevederile art. 168 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
În aceste condiții, statul nu a încasat nicio sumă din această executare silită demarată împotriva S.C. S SA, întreaga sumă rezultată din executare fiind virată către B SA.
Calitatea procesuală poate avea debitorul, adică S.C. S SA care in prezent este desființat (societatea fiind radiată de la Oficiul Registrului Comerțului potrivit extrasului din Buletinul Procedurilor de Insolvență nr. 9.100/22.08.2011 în care a fost publicată sentința comercială nr. 336/06.07.2011 a TT în dosarul nr. 2009/87/2010, prin care s-a dispus radierea S.C. S SA), ori succesorii acestuia, însă, calitate procesuală are fără echivoc, B SA, deoarece aceasta a avut calitatea de creditor si a fost despăgubită in urma executării silite cu banii proveniți din vânzarea bunului prin licitația organizata de organul fiscal.
Prin situația creată, respectiv faptul că AJFP T (fosta DGFP T) a plătit suma de 42.158 lei reprezentând contravaloarea cabinei de vopsit valorificată către S.C. A SRL, dar și 3.185 lei cheltuieli de judecată, s-a produs o daună substanțială statului, în sensul în care nu se poate reține că AJFP T datorează suma reprezentând contravaloarea cabinei de vopsit în litigiu, întrucât statul nu și-a însoțit acesta sumă (suma încasată din vânzarea bunului nerămânând în contul bugetului), nu și-a îndestulat creanța, fiind păgubit.
A reiterat și aspectul că B SA a beneficiat de acoperirea creanței pe care o deținea împotriva S.C. S SA prin oficiile pe care statul le-a efectuat, în cadrul procedurii de executare silită, de pe urma căreia nu și-a recuperat, nici parțial creanța față de același debitor.
De asemenea, a apreciat că sunt îndeplinite condițiile art. 1384 din Codul civil, în sensul în care prejudiciul a fost creat în dauna statului, situație față de care nu este răspunzătoare instituția noastră, prevederi care ne asigură dreptul de a ne îndrepta cu acțiune în regres împotriva celui care a cauzat prejudiciul.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 466 și urm. Cod de procedură civilă, solicitând judecarea cauzei în lipsă.
La data de 16.03.2017, intimata-pârâtă B SA a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței civile nr. 402 din 11.02.2016 a Judecătoriei A, ca fiind legală și temeinică.
A susținut că raportat la obiectul cauzei si la situația dedusa judecații, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de B SA si a respins acțiunea ca fiind formulata împotriva unei persoane fără calitate procesuala pasiva.
A precizat că suma distribuită in executarea silita a fost creditată in contul curent al debitoarei SC S SA, cont in care sumele s-au depersonalizat, si ulterior, din soldul creditor, a fost rambursata băncii parte din creanțele restante ale SC S SA.
Rezulta așadar, lipsa calității procesuale a B SA față de cererea reclamantei, motivat de faptul ca beneficiara exclusiva a sumei achitate de aceasta a fost SC S SA, ca proprietar a imobilului valorificat prin licitație, si doar ca act subsecvent, s-a realizat îndestularea B SA ca si creditor al acestei firme.
Intimata a mai susținut că reclamanta putea sa invoce o serie de motive temeinice care ar fi condus la soluția respingerii acțiunii formulate de A SRL împotriva sa.
Apelanta-reclamantă A.J.F.P. T, a formulat la data de 23.03.2017, răspuns la întâmpinarea depusă de intimata-pârâtă, solicitând respingerea apărărilor acesteia și admiterea apelului, reluând motivele invocate prin cererea de apel.
A invocate in drept, disp. art. 201 alin.2 C.proc.civ.
În apel, nu s-au administrat probe noi.
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în raport de criticile și apărările formulate prin prisma dispozițiilor legale aplicabile, Tribunalul, va respinge apelul declarat pentru considerentele care vor succede.
Prin acțiunea formulată, reclamanta AJFP T a chemat în judecată pe pârâta B S.A., solicitând instanței obligarea pârâtei la plata sumei de 42,158 lei, reprezentând dauna în sarcina statului, în temeiul art. 1384-1386 din Codul civil.
Dispozițiile legale invocate de reclamantă, fac parte din secțiunea a VI a, denumită ,,Repararea prejudiciului în cazul răspunderii civile delictuale";.
Art. 1384 din Codul civil reglementează dreptul la regres, alin. 1 stipulând că, cel care răspunde pentru fapta altuia se poate întoarce împotriva aceluia care a cauzat prejudiciul, cu excepția cazului în care acesta din urmă nu este răspunzător pentru prejudiciul cauzat.
În speță, reclamanta nu a indicat elementele care ar putea duce la încadrarea cererii formulate împotriva pârâtei ca fiind o acțiune în regres, pentru a justifica chemarea în judecată a acesteia în acest cadru procesual.
În același timp, potrivit art. 36 din C. proc. civ. ,, calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății";.
Din analiza acestor prevederi legale, raportate la situația de fapt dedusă judecății, nu rezultă existența identității dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, reclamanta nefăcând dovada legitimării procesuale a pârâtei, obligație care îi revenea.
Împrejurarea că prin sentința 1057/22.04.2009 a Judecătoriei A, DGFP T a fost obligată la restituirea întregii sume către B SA în contul datoriilor S.C. S SRL, iar B SA a obținut anularea procesului verbal nr. 675/15.01.2009 în dosarul de executare nr. S 3/2006. 2007. 2008 A 17/2006. 2007. prin care s-a procedat la distribuirea sumei de 1.712.787 lei, dispunându-se întocmirea unui nou proces verbal de distribuire a sumei de 1.712.787 lei în întregime către creditoarea contestatoare B SA, nu fundamentează ipoteza unei acțiunii în regres, în care să fie justificată calitatea procesuală pasivă a pârâtei.
Prin urmare, faptul că statul nu a încasat nicio sumă din acea executare silită demarată împotriva S.C. S SA și că pârâta B SA ar fi fost beneficiara acesteia în temeiul unei hotărâri judecătorești, nu poate duce la concluzia că s-ar fi făcut dovada calității procesuale pasive a acesteia.
Față de considerentele expuse, se apreciază că nu sunt întemeiate criticile formulate, motiv pentru care în baza art. 480 alin.1 C. proc. civ. s-a respins apelul declarat, apreciind că hotărârea instanței de apel este legală și temeinică.
| ← Acţiune în anulare dispozitie primar. imputarea angajatului a... | Nulitate act juridic. Jurisprudență Plăţi → |
|---|
