Acţiune în revendicare. Jurisprudență Revendicare (acţiuni, bunuri, drepturi)

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (II)

Judecătoria PIATRA-NEAMT Sentinţă civilă nr. 7740 din data de 18.02.2014

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 15 09 2011, sub nr 7740/279/2011, reclamantul BJL a chemat în judecată pe pârâții P. M.Piatra Neamț, T.M. și T.E., solicitând instanței,ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună restituirea în natură a suprafeței de 46,5 mp, teren, situat în str Ștefan cel Mare nr 10, jud Neamț.

În motivare, a arătat că are calitatea de nepot al defunctei I.L., care a avut doi copii BJH și BML, care la rândul său a lăsat moștenirea celor doi copii reclamantul din cauză și fiicei sale BMM și că dovada proprietății acestui teren o va face cu schița emisă de Primăria Piatra Neamț, după Harta Ciurileanu din 1929, unde pârâta Primăria Piatra Neamț a delimitat cu markerul galben fosta proprietate GI, preluate abuziv de regimul comunist în anii 40.

În continuare, a arătat că suprafața totală de teren care a aparținut defunctului Isăcescu Grigore este în suprafață de 5149 mp, din care 1215 mp, au fost revendicați de către reclamant, sora sa și fiul defunctei IL, BJH, iar pentru restul terenului s-au propus măsuri reparatorii în echivalent pentru 590 mp, domeniul public și restul terenului 3344 mp, fiind ocupat de casele ridicate de alți proprietari pe terenul preluat în mod abuziv de statul comunist de la defunctul IG.Totodată, a arătat că prin Hotărârea nr.481 AC/16.05.2002 i-a fost recunoscut caracterul abuziv al preluării bunului de către statul comunist, precum și că în adresele emise de Primăria Piatra Neamț s-a stipulat că acest teren este revendicat de moștenitorii defunctului IG.Astfel,că terenul revendicat nu s-a aflat niciodată în proprietatea Municipalității , iar soților M.și F.că nu le poate fi concesionat acest teren, deoareceeste revendicat de moștenitorii defunctului IG.Prin Sent.civ nr. 4393/2003 a Judecătoriei Piatar Neamț a fost respinsă cererea de radiere din titlul de proprietate a asuprafeței de 46,5 mp din titlul soților T. iar cererea numiților F. și M. au fost respinse ca neîntemeiate. În prezent, din titlul pârâților T. a fost radiată suprafața de 46,5 mp, pe motiv că Sent civ nr. 4393/2003 prevede acest lucru, iar în prezent suprafața de teren revendicată de 46,5 mp nu aparține nici Primăriei Piatra Neamț, nici pârâților T.și nici celor două familii F. și M., pentru că aceștia nu au nici un act prin care să le fi constituit sau reconstituit dreptul de proprietate. Totodată, reclamantul a arătat că beneficiază de un "bun actual";, întrucât preluarea imobilului, fără titlu, abuziv a fost recunoscută prin Dec civ nr. 481 AC/2002 a Tribunalului Neamț, irevocabilă, iar terenul revendicat de 46,5 mp se află fie în proprietatea soților T., fie în proprietatea privată a Mun.Piatra Neamț.

În drept, cererea a fost întemeiată pe prev. art 1 din Protocolul nr.1 la CEDO, art1 alin.5, art 21 alin1, 2, 3, art 44 alin.1,2,3, art.53, art.124 Constituția României, art.6 alin.1 CEDO, cât și normele corespondente ale Codului civil prin interpretarea Legii nr.10/2001, în confruntarea cu art 480 Cod civil,m, cu efectele prev de art 329 alin.3 C.pr.civ, Dec.33/2008 a ÎCCJ, coroborate cu jurisprudența CEDO, în cauzele Faimblat c.Romania, Matache c Romania, Tudor c Romania, Paduraru c Romania, Ruxandra Ionescu c Romania, Atanasiu, Poenaru și Solon c.Romania, art.46 CEDO.

Anexat cererii, în cadrul probei cu înscrisuri,reclamantula a depus la dosar, certificatul de moștenitor nr.222/27.03.1996, privind moștenitorii rămași de pe urma defunctei BL, certificatul de calitate de moștenitor nr.713/04.10.1996, extras din ridicarea topografică Ciurileanu din anul 1929, Dec civ nr.481AC/16.05.2002, pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr.9/AC/2002, adresa emise de Primăria Piatra Neamț, în anul 1996, prin care se arată că terenul de 45 mp este proprietatea pârâților TE și M, cf titlului de proprietate nr.26…/1991., adresa Primăriei P.Neamt emisă către M.V. și V., prin care s-a arătata că terenul pe care se află garajul proprietatea lor este revendicat,cf Legii 10/2001 de către moștenitorii defunctului IG, adresa Primăriei P.Neamț, din 10 08 2004, prin care s-a arătata pârâților T că le-a fost respins ca inadmisibil capătul de cerere privind radierea suprafeței de 46,5 mp, din titlul, proprietatea lor, extras din Hotărârea Faimblat, procura specială de reprezentare.

În termen legal, pârâtul Municipiul Piatra Neamț a formulat întâmpinare, prin care a solicitata respingerea acțiunii ca fiind prematur introdusă. Pe cale de excepție, a invocat excepția de netimbrare a acțiunii, excepția lipsei calității procesual pasive a Primăriei Municipiului Piatra Neamț , excepția necoparticipării procesuale active, având în vedere că acțiunea a fost promovată doar de un coproprietar. Pe fondul cauzei, a arătat că reclamantul , deși a susținut că pentru restul de teren s-au propus măsuri reparatorii, prin echivalent, nu a indicat hotărârea prin care a fost stabilită calitatea de persoană îndreptățită și s-a propus acordarea de despăgubiri. Totodată,a arătat că suprafața de 46,5 mp face parte din fosta proprietate IG cu G, care inițial a fost înscrisă în T.P nr. 1/2030/1991, iar prin Sent.civ nr. 4393/24.11.2003 s-a constatat nulitatea parțială a acestui titlu de proprietate emis în favoarea pârâților TM și TE iar ca urmare a fost emis un nou titlu de proprietate respectiv T.P nr. 6947/2008, fără a fi inclusă și suprafața de 46,5 mp. În prezent terenul revendicat este ocupat de un garaj cu două boxe, al cărui drept de proprietate este stabilit prin Sent.civ nr. 3190/1981.

Anexat întâmpinării, pârâta a depus la dosar titlul de proprietate nr.1/2030/, Sent civ nr. 4393/24.11.2003, pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț, titlul de proprietate nr.6947/2008 contract de vânzare cumpărare sc.nr. nr 319/1981.

La data de 20.12.2011, pârâții TM și TE au depus la dosar întâmpinare, prin care au arătat că sunt de acord cu acțiunea promovată de reclamant, că proprietarul de drept al terenului în suprafață de 46,5 mp este defunctul GI, prin moștenitorul JLB, că sunt de acord cu restituirea în natură a acestui teren. Anexat întâmpinării, pârâții au depus la dosar Decizia nr.6674/1955, prin care le-a fost atribuit terenul în suprafață de 620 mp, actul de vânzare bnr.189/1977, completat cu actul nr.4393/29.07.2010, autorizație construcție, autorizație pentru garaj, titlul de proprietate nr.1/2030/1991, certificatul de urbanism nr 264/1996.

La data de 13.01.2012, Municipiul Piatra Neamț prin primar a depus la dosar adresa nr.43374/2012, prin care a învederat că terenul în suprafață de 46,5 mp, face parte din fosta proprietate IG notificat în baza Legii 10/2001, care inițial a fost înscrisă în T.P nr.1/2030/29.12.1991, iar prin Sent civ nr.4393/24.11.2003 s-a constatat nulitatea absolută parțială a titlului, emis în favoarea pârâților TM și TE, pentru suprafața de 46,5 mp teren construcții pe care este edificat un garaj cu două boxe, fiind emis un nou titlu de proprietate nr.6947/13.08.2008, în favoarea numiților T, fără suprafața de 46,5 mp, iar în prezent terenul este ocupat de un garaj cu două boxe, al cărui drept de proprietate a fost stabilit prin Sent.civ nr. 3190/1981.Anexat adresei, au fost depuse la dosar:titlul de proprietate eliberat pârâților T, Sent civ nr.4393/24.11.2003, titlul de proprietate eliberat ulterior pârâților T în anul 2008, Sent civ nr.3190/26.06.2981, extras din planul de situație, cu identificarea suprafeței de 46,5 mp.

La data de 16.01.2012, numiții FP, FD și MV au formulat cerere de intervenție în interes propriu, prin care au învederat că sunt proprietarii celor două garaje. Anexat cererii, a fost depusă la dosar Dec civ nr.1081/RC/10.11.2011, pronunțată de Tribunalul Neamț-secția Civilă în dosarul nr. 192/279/2010.

La solicitarea instanței, la data de 27.02.2012 Primăria Piatra Neamț a depus la dosar Dispoziția nr 461/24.03.2005, prin acre a fost respinsă notificarea nr.74/20902, prin care BJH, Boisnard JL și BMM au solicitata restituirea în natură a imobilului situat în Piatra Neamț, arătând cu privire la situația juridică a terenului revendicat că acesta este ocupat de un garaj cu două boxe, al cărui drept de proprietate a fost stabilit prin Sent civ nr.3190/1981.

Totodată a mai depus la dosar Sent civ nr. 4393/2003, 2756/2002, Sent civ 5519/1981.

La data de 23.04.2013, a fost depusă la dosar procura numiților BGF și BMM procuratorului PGA, prin care au arătat că își însușesc acțiunea promovată de fratele lor și că doresc fi reprezentanți în instanță de numitul PGA.

La data de 24.04.2012, numiții FP și FD au depus la dosar cerere de renunțare la judecarea cererii de intervenție.

La termenul din 28.065.2012, instanța a luat act de renunțarea la judecarea cererii de intervenție formulată de FP, FD și MV , a fost respinsă ca neîntemeiată excepția de netimbrare a acțiunii, raportat la prev art 15 lit e din Legea 146/1997, a fost respinsă ca neîntemeiată excepția lipsei coparticipării procesuale active, având în vedere prev art 643 Cod civil, a fost admisă excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Primăriei Piatra Neamț , așa cum a fost recalificată de instanță, raportat la temeiurile de drept invocate în susținerea excepției, respectiv art 23 și 77 din Legea 215/2001.

La solicitarea instanței, la dosar au fost depuse înscrisurile care au stat la baza emiterii Dispoziției nr. 461/24.03.2005(f.5-32 vol II).

La data de 25.09.2012, reclamanții au depus la dosar precizări, prin care au arătata că înțeleg să se judece în contradictoriu și cu Municipiul Piatra Neamț-prin primar.

La data de 12.11.2012 pârâtul Municipiul Piatra Neamț a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii,ca neîntemeiată și obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată. Pe cale de excepție a invocat excepția lipsei calității procesual pasive a sa în prezenta cauză.

Pe fondul cauzei, a arătata că prin Dec civ 481/AC/2002 pronunțată de Tribunalul Neamț, a fost obligat Consiliul Local al Mun.Piatra Neamț să lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 1215 mp situat în Piatra Neamț, str.Ștefan cel Mare nr.10, împreună cu construcția situată pe acest teren.,Reclamanții au formulat și în temeiul Legii 10/2001 cerere de restituire în natură a imobilului(construcție și teren), situat în Piatra Neamț, iar prin dispoziția nr. 461/24.03.2005 a fost respinsă notificarea nr 74/2002, astfel că reclamanții dețin titlu de proprietate asupra suprafeței de 1215 mp teren, că în prezent terenul revendicat este ocupat de un garaj cu două boxe, al cărui drept de proprietate a fost consființit prin Sent civ nr 3190/1981., astfel că prezenta acțiune a fost for,mulată împotriva unei persoane care nu are bunul în posesie. Totodată, pârâtul a arătata că reclamanții nu au făcut dovada dreptului de proprietate pentru suprafața revendicată, că persoanele care au utilizat procedura Legii 10/2001 nu mai pot exercita ulterior acțiuni în revendicare, întemeiate pe prev art 480 Cod civil.

La data de 29.11.2012 pârâții T.au depus la dosar precizări, precum și un set de înscrisuri f49-61.

Instanța a încuviințat părților proba cu înscrisuri și cu expertiza topografică, efectuată în cauză de expert ȚMV (f.72-73,vol I respectiv f.86 vol II).

Analizând actele și lucrările dosarului, atât asupra excepției lipsei calității procesual pasive a pârâtului Municipiul Piatra Neamț prin primar, cât și cu privire la fondul cauzei, instanța reține următoarele:

Calitatea procesuală activă, ca și condiție de exercițiu a acțiunii civile, presupune existenta unei identități între persoana reclamantului și titularul dreptului din raportul juridic dedus judecății. În mod similar, calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel obligat în raportul juridic dedus judecății. Întrucât reclamantul este acela care declanșează procedura judiciară, acestuia îi revine obligația de a justifica atât calitatea sa procesuală, cât și calitatea procesuală a pârâtului. Această obligație își are temeiul în dispozițiile art. 112 Cod procedură civilă care prevede că cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă, printre alte elemente, obiectul, precum și motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază pretenția reclamantului. Prin indicarea pretenției sale, precum și a împrejurărilor de fapt și de drept pe care se bazează această pretenție reclamantul justifică îndreptățirea de a introduce cererea împotriva unui anumit pârât.

În speță, reclamații revendică suprafața de 46,5 mp teren, situată în Municipiul Piatra Neamț, solicitând restituirea acesteia în natură.

Așadar acțiunea în revendicare cf art 480 cod civil , aplicabil în cauză, reprezintă acțiunea prin care proprietarul neposesor cerere recunoașterea dreptului său de proprietate și restituirea bunului de la posesorul neproprietar. Or, așa cum rezultă atât din înscrisurile existente la dosarul cauzei, cât și raportul de expertiză efectuat în cauză, terenul ce face obiectul cauzei nu este stăpânit de către Municipiul Piatra Neamț.

Față de aceste considerente, instanța va admite excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului Municipiul Piatra Neamț-prin primar și va respinge acțiunea reclamanților față de acesta,ca fiind promovată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.

Pe fondul cauzei, instanța reține următoarele aspecte:

Reclamanții din prezenta cauză susțin că sunt proprietarii întregii suprafețe de 5149 mp, situat în Piatra Neamț, din care numai suprafața de teren de 1215 din suprafața revendicată de a fost revendicată și recunoscut dreptul lor de proprietate prin Dec.civ nr.481 AC/16.05.2002.

Suprafața de teren în litigiu de 46,5 mp a fost înscrisă inițial în titlul de proprietate al pârâților TM și TE, iar prin Sent civ nr.4393/24.11.2003 pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț a fost constatată nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr.1/2030/1991, pentru 46,5 mp, fiind eliberat acestora un nou titlu de proprietate, respectiv nr 6947/23.08.2008, pentru suprafața rămasă de 0573,5 mp, teren, situat în Mun.Piatra Neamț.

În prezenta cauză, reclamanții, în calitate de moștenitori ai defuncților BL(fosta I), și BML conform certificatului de moștenitor nr.222/27.03.1996 și certificatului de calitate de moștenitor nr.713/04.10.1996, solicită restituirea în natură a suprafeței de 46,5 mp teren, situat în Mun.Piatra Neamț, care a afost preluată de către stat în anii 1950, fără titlu valabil.

În drept, potrivit dispozițiilor art. 1169 Cod civil din 1864, de regulă, în cadrul oricărui proces sarcina probei incumbă reclamantului. De asemenea, în virtutea prevederilor art. 480 Cod civil din 1864, "Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de un lucru, în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege";; lipsirea proprietarului de posibilitatea descrisă anterior nu se poate realiza decât pentru cauză de utilitate publică și după o dreaptă și prealabilă despăgubire, astfel cum statuează dispozițiile art. 481 din același act normativ.

Pornind de la atari aprecieri legale, acțiunea în revendicare, fără, însă, a se bucura de o reglementare expresă în legislația aplicabilă speței ( conform art. 223 din Legea nr. 71/2011, nefiind aplicabile dispozițiile Noului Cod civil, contrar susținerilor avocatului pârâtului ), este definită ca fiind acea acțiune reală, prin care proprietarul care a pierdut posesia bunului său, cere restituirea de la posesorul neproprietar.

Prin urmare reclamantul dintr-o astfel de acțiune trebuie să dovedească două împrejurări, și anume: 1) că este proprietarul bunului revendicat, și că 2) pârâtul are posesia nelegitimă a acestui bun.

În speța analizată, raportat la dispozițiile evocate,instanța constată că reclamanții prezintă în dovedirea dreptului lor de proprietate existența unor schițe și se prevalează de existența unei Decizii civile , respectiv Dec civ nr.481/AC/16.05.2002, prin care le-a fost recunoscut dreptul de proprietate doar asupra suprafeței de 1215 mp, fără ca suprafața revendicată în cauză să facă parte din această suprafață.

Astfel, deși reclamanții susțin că suprafața revendicată în cauză face parte din suprafața de 55149 mp, teren care ar fi aparținut defunctului IG, aceștia nu prezintă vreo dovadă în acest sens. Astfel, chiar dacă în susținerea dreptului lor de proprietate aceștia au invocat existența actului de vânzare din 04.05.1926 f.32 vol II dosar, prin care II a înstrăinat numitei LB imobilul situat în Piatra Neamț, str.Ștefan cel Mare compus din două corpuri de casă, cu dependințele lor, împreună cu tot terenul, suprafața de teren care a fost înstrăinată nu a fost identificată.

Împrejurarea faptului că reclamanții nu dețin un titlu de proprietate, de natură a face dovada calității lor de proprietar cu privire la suprafața în litigiu rezultă și din demersurile efectuate de aceștia, în cadrul procedurii speciale prev de Legea 10/2001(f.30, 6-7 vol II), unde în cadrul notificării au solicitat, în temeiul acestei legi speciale și această suprafață de teren, iar prin Dispoziția nr 461/24.03.2005 a fost respinsă notificarea reclamanților, cu motivarea că "imobilul respectiv revendicat de notificator le-a fost restituit acestora pe cale judecătorească";, fără ca ulterior reclamanții să urmeze în continuare calea legii speciale.

Instanța nu poate reține apărarea reclamanților, în sensul că au un "bun apt de a fi protejat de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale ale Omului.

Pentru a exista o astfel de protecție, care să impună prevalența dreptului subiectiv afirmat de reclamant este necesar, potrivit jurisprudenței Convenției Europene a Drepturilor Omului (obligatorie pentru statele semnatare ale Convenției, în egală măsură ca și normele acesteia), să fie vorba de un bun actual al acestuia (aflat în patrimoniul lui), calitatea de titular al dreptului să-i fie recunoscută printr-o hotărâre judecătorească sau pe calea unor măsuri legislative de restituire, concretizând în patrimoniul părții existența unei speranțe legitime, de redobândire a bunului în materialitatea sa.

Or, în speță, reclamanților nu le-a fost recunoscut dreptul de proprietate asupra imobilului printr-o hotărâre judecătorească.

În plus, este de reținut că dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1 nu garantează dreptul la restituirea unui bun preluat în orice mod de autoritățile statelor înainte de intrarea în vigoare a Convenției cu privire la statul în cauză, decât în măsura în care acest stat și-a asumat o asemenea obligație concretizată cel puțin într-o "speranță legitimă" de redobândire a bunului.

Câtă vreme reclamantul nu a obținut o hotărâre judecătorească de natura celei prevăzute de art.2 din Legea nr.10/2001, nu se poate reține că acesta are un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1.

Totodată, reclamantul nu poate pretinde existența unei "speranțe legitime"; de redobândire a bunului în materialitatea lui, ca urmare a măsurilor legislative de restituire adoptate de stat, raportat la situația de fapt concretă.

Deși reclamanții aveau posibilitatea să atace Dispoziția primarului la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare, conform disp. art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, aceștia nu au utilizat această cale, aspect confirmat și de susținerea mandatarului reclamanților dată în fața instanței la data de 10.12.2012 f.62 vol II.. Astfel, chiar dacă răspunsul pârâtul a fost nefavorabil, reclamanții trebuiau să atace decizia pârâtului la instanța competentă în vederea valorificării dreptului său de proprietate.

Față de interpretările diferite, acceptate în prezent, cu privire la termenul în care pot fi introduse notificări în baza Legii nr. 10/2001, în lumina jurisprudenței CEDO, reclamanții puteau cere repunerea în termen cu privire la calea de atac împotriva Dispoziției primarului ori cu privire la depunerea notificării. Instanța reține că, în conformitate cu modificarea Legii nr. 10/2001, au existat succesive prorogări legale ale termenului de introducere a notificărilor de care reclamantul nu a uzat. Totodată, reclamanții nu au făcut nici o dovadă că pierderea termenului legal pentru solicitarea retrocedării imobilului s-a datorat unor motive independente de voința lor.

Astfel, doar persoanele care sunt exceptate de la procedura acestui act normativ, cele care din motive independente de voința lor nu au putut să utilizeze această procedură în termenele legale, precum și cele pentru care Legea nr. 10/2001 nu a reprezentat o cale de acces efectivă la justiție au deschisă calea unei acțiuni întemeiate pe dreptul comun pentru recunoașterea dreptului lor de proprietate.

Cu atât mai mult, reclamanții se puteau folosi de răspunsul primit din partea pârâtului la data de 24.03.2005 (fila 111), pentru admiterea cererii de repunere

pe rol în condițiile în care, în conformitate cu jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, raportată la Practica CEDO (cauzele Păduraru contra României și Beian contra României), prin modificarea adusă Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005, s-a reglementat un drept nou pentru depunerea notificărilor, față de care nu se poate reține că operează sancțiunea decăderii pentru nedepunerea notificării în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001.

Având în vedere că reclamanții nu au făcut dovada dreptului lor de proprietate cu privire la suprafața de 46, 5 mp, revendicată în cauză, instanța va respinge acțiunea ca neîntemeiată.

Având în vedere principiul disponibilității ce guvernează desfășurarea procesului civil, instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe prev. art 1 din Protocolul nr.1 la CEDO, art1 alin.5, art 21 alin1, 2, 3, art 44 alin.1,2,3, art.53, art.124 Constituția României, art.6 alin.1 CEDO, cât și normele corespondente ale Codului Civil prin interpretarea Legii nr.10/2001, în confruntarea cu art 480 Cod civil,m, cu efectele prev de art 329 alin.3 C.pr.civ, Dec.33/2008 a ÎCCJ, coroborate cu jurisprudența CEDO, în cauzele Faimblat c.Romania, Matache c Romania, Tudor c Romania, Paduraru c Romania, Ruxandra Ionescu c Romania, Atanasiu, Poenaru și Solon c.Romania, art.46 CEDO.