Plângere contravenţională - Prescripţia dreptului de a aplica sancţiunea
| Comentarii |
|
Judecătoria PIATRA-NEAMT Sentinţă civilă nr. 3385 din data de 18.02.2014
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău, sub număr de înregistrare 3385/180/2013, la data de 22.02.2013, petentul MSB a solicitat, în contradictoriu cu intimata CNADR S.A., anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției seria R13 nr.0021863/11.02.2013, prin care i-a fost aplicată o amendă contravențională în cuantum de 250 lei pentru săvârșirea faptei de a circula fără a deține rovinietă valabilă, potrivit art.8 alin.(1) din O.G. nr.15/2002.
În fapt, petentul a arătat că în data de 11.02.2013 a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 250 lei, pe motivul că, la data de 29.12.2012, a circulat în localitatea Sascut, jud.Bacău, cu autoturismul cu numărul de înmatriculare NT 99 UCK, fără a deține rovinietă valabilă.
Petentul a mai arătat că procesul verbal de contravenție este netemeinic și nelegal întrucât nu conține descrierea în amănunt a faptei comise, împrejurările în care s-a comis și lipsește semnătura agentului constatator, aspecte care contravin dispozițiilor art.17 din O.G. nr.2/2001.
Prin serviciul registratură, la data de 26.09.2013 s-a depus de către intimată întâmpinare prin care s-a solicitat respingerea plângerii contravenționale, întrucât procesul verbal de constatare și sancționare contravențională este unul temeinic și legal întocmit. În esență, s-a arătat că procesul verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea prevederilor art.9 alin.2 și 3 din O.G nr.15/2002, în lipsa contravenientului și a martorilor, constatarea contravenției fiind efectuată cu ajutorul mijloacelor specifice ale Sistemului Informatic de Emitere, Gestiune, Monitorizare și Control a Rovinietei, contravenientul fiind identificat pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor-Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatricualare a Vehiculelor.
În drept, întâmpinarea a întemeiată pe dispozițiile O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, O.G. nr.15/2002 privind aplicarea tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, Legea nr.455/2002 privind semnătura electronică, Ordinul M.T.I. nr.769/2010.
În ședința publică din data de 3.07.2013 instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale absolute a Judecătoriei Bacău și a admis-o, declinând competența de soluționae a plângerii contravenționale în favoarea Judecătoriei Piatra Neamț.
În considerentele sentinței, instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art.101 din O.G. nr.15/2002, prin derogare de la dispozițiile O.G. nr.2/2001, plângerea însoțită de copia procesului verbal de contravenție se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul.
Plângerea contravențională, trimisă prin declinare de la Judecătoria Bacău, a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra Neamț la data de 09.08.2013.
În ședința publică din data de 25.11.2013, instanța a invocat, din oficiu, excepția prescripției dreptului de a aplica sancțiunea amenzii contravenționale.
Potrivit art.248 din Codul de procedură civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond, care fac inutilă, în tot sau în parte, administrearea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Asupra excepției prescripției dreptului de a aplica sancțiunea amenzii contravenționale, instanța arată următoarele:
Potrivit art.9 alin.3 din O.G. nr.15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România ,,Procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. (1).’’
Totodată, potrivit art.9 alin.(1) și (2) din O.G. nr.15/2002, constatarea contravențiilor se face de către persoanele împuternicite prin lege, dar, începând cu data de 1 august 2010, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România. Din interpretarea coroborată a acestor texte de lege rezultă că momentul constatării contravenției este reprezentat de momentul când mijlocul tehnic omologat amplasat pe rețeaua de drumuri din România a înregistrat săvârșirea contravenției.
Astfel, din coroborarea celor două texte de lege instanța reține că momentul săvârșirii contravenției se suprapune cu cel al constatării în cazul în care constatarea săvârșirii contravenției s-a realizat cu un mijloc tehnic omologat amplasat pe rețeaua de drumuri din România. În consecință, procesul verbal trebuie întocmit în termen de 30 de zile de la data înregistrării video a săvârșirii contravenției de către mijloacele tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri din România.
Din procesul verbal de contravenție seria R13 nr.0021863/11.02.2013 coroborat cu planșa foto (f.11), rezultă că momentul săvârșirii și constatării de către mijlocul tehnic omologat, respectiv camera video tip ANPR, a prezumtivei contravenții de a circula fără a deține rovinietă valabilă, săvârșite de către petentul MSB este data de 29.12.2012, ora 14:41, iar procesul verbal de contravenție a fost încheiat la data de 11.02.2013, cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de art.9 alin.3 din O.G. nr.15/2002.
Unul dintre principiile răspunderii contravenționale este principiul inevitabilității acesteia, potrivit căruia restabilirea ordinii sociale ca urmare a săvârșirii contravenției este un efect de neevitat. Principiul inevitabilității răspunderii contravenționale nu este un scop în sine, ci el trebuie corelat cu celelalte principii și norme contravenționale. Astfel, ori de câte ori realizarea răspunderii contravenționale nu mai este necesară din rațiuni sociale sau de politică juridică, legiuitorul a prevăzut posibilitatea ca aceasta să fie evitabilă.
Un astfel de caz în care legiuitorul a legiferat renunțarea la dreptul său de a aplica sancțiunea contravențională este și cel instituit de art.9 alin.3 din O.G. nr.15/2002 care prevede incidența prescripția răspunderii contravenționale dacă procesul verbal de contravenție nu a fost întocmit în termen de 30 de zile de la data comiterii acesteia. Prescripția răspunderii contravenționale este o cauză care stinge raportul juridic contravențional de conflict, deoarece acesta nu a fost rezolvat într-o perioadă de timp rezonabilă. Pentru a fi eficientă răspunderea contravențională trebuie să intervină într-un moment cât mai apropiat de cel al comiterii contravenției.
Din prisma argumentelor mai sus menționate precum și a dispozițiilor legale ale art.34 din O.G. nr.2/2001, potrivit cărora instanța este obligată să verifice legalitatea procesului verbal de contravenție, rezultă că depășirea termenului de aplicare a sancțiunii contravenționale prevăzut de lege este caz de prescripție a răspunderii contravenționale, care atrage sancțiunea nulității absolute a procesului verbal de contravenție, întrucât nu s-au respectat dispoziții imperative care vizează un interes general, astfel încât vătămarea suferită de către contravenient este prezumată în mod absolut.
Apărarea intimatei potrivit căreia termenul prevăzut de art.9 alin.3 din O.G. nr.15/2002 este termen prohibitiv, în sensul în care este interzisă încheierea altor procese verbale de constatare a contravenției pentru fapta de a circula fără a deține rovinietă, limitând caracterul continuu al contravenției și nu termen de prescripție a aplicării sancțiunii contravenționale, este neîntemeiată.
Textul art.9 alin.3 din O.G. nr.15/2002 conține două teze care reglementează două aspecte diferite. În primul rând, legiuitorul dispune că procesul verbal de contravenție se va întocmi într-un termen de 30 de zile de la momentul constatării contravenției, iar în al doilea rând, se dispune că, tot în același termen, nu se pot încheia alte acte de sancționare pentru aceeasi contravenție.
Deci termenul de 30 de zile prevăzut de legiuitor are două funcții, atât de a limita momentul până la care se poate dispune sancționarea contravențională, cât și de a institui interdicția de a se încheia alte procese verbale de contravenție. Textul de lege vine să reglementează situația întâlnită deseori în practică, când din cauza caracterului continuu al contravenției, pentru o singură faptă contravenționale de a circula fără a deține rovinietă valabilă s-au întocmit mai multe procese verbale de contravenție. Astfel, dispoziția art.9 alin.3 din O.G. nr.15/2002 vine să sublinieze că, pentru o singură faptă contravențională nu poate fi antrenată decât o singură dată răspunderea contravențională prin încheierea unui singur proces verbal de contravenție.
Totodată, instanța arată că, dispozițiile legale ale O.G. nr.15/2002 sunt adresate nu numai participanților la trafic, dar și persoanelor împuternicite să aplice sancțiunea contravențională, care trebuie să respecte condițiile de întocmire a procesului verbal de contravenție, întrucât numai un act de sancționare întocmit în mod legal și temeinic poate fi pus în executare.
Față de toate acestea, instanța constată că excepția prescripției dreptului de a aplica sancțiunea amenzii contravenționale este întemeiată și, în consecință, urmează să o admită, să constate prescris dreptul de a aplica sancțiunea amenzii contravenționale, să anuleze procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției seria R13 nr.0021863/11.02.2013 și să exonereze petentul de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 225 lei.
De asemenea, instanța urmează să ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
| ← Drept civil - Anulare certificat de moştenitor. Jurisprudență... | Drept civil - Subsidiaritate acţiune îmbogăţire fără justă cauză → |
|---|
