Acţiune în tăgada paternităţii. Termen de prescripţie
| Comentarii |
|
Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ Decizie nr. 287/R din data de 21.02.2013
Potrivit art. 55 alin. 1 din Codul familiei, modificat prin Legea nr. 288/2007, termenul de prescripție pentru formularea acțiunii în tăgăduirea paternității este de 3 ani și curge de la nașterea copilului în cazul formulării acțiunii de către mamă.
Aceste dispoziții au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr. 755/2008 a Curții Constituționale în ipoteza copiilor născuți anterior intrării în vigoare a Legii nr. 288/2007, statuându-se că ele încalcă principiul neretroactivității legii.
În speță, instanța de fond și cea de apel au omis să observe că, raportat la data nașterii minorilor C. K.-I. și C. J., ambii născuți la data de 25 august 2004, dreptul reclamantei de a formula acțiune în tăgăduirea paternității este imprescriptibil, în condițiile în care reglementarea termenului special de prescripție de 3 ani, instituită de dispozițiile art. 55 alin. 1 din Codul familiei, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 288/2007, nu poate avea aplicare retroactivă asupra acțiunilor în tăgăduirea paternității copiilor născuți sub imperiul legii vechi.
Prin cererea înregistrată la data de 08.03.2011, la Judecătoria Târgu-Mureș, reclamanta T. B. a chemat în judecată pe pârâții C. P. și K. J., solicitând instanței să se constate că pârâtul C. P. nu este tatăl minorilor K. J. și K. K. I., să se ia act de recunoașterea paternității efectuată de K.J. în ceea ce îi privește pe cei doi minori și, pe cale de consecință, să se dispună rectificarea actului de naștere.
În motivare acțiunii, reclamanta a arătat că a fost căsătorită cu pârâtul C. P., iar prin sentința civilă nr. 724/10.02.2005, pronunțată de Judecătoria Târgu-Mureș, s-a dispus desfacerea căsătoriei.
Reclamanta a mai arătat că tatăl minorilor K.J. și K. K. I. este pârâtul K. J., cu care este căsătorită în prezent și care a recunoscut paternitatea față de cei doi copii.
Pârâtul C. P., prin declarația autentificată la data de 06.01.2005, a declarat că nu este tatăl gemenilor K. K. I. și K. J.
Reclamanta a mai arătat că a fost despărțită în fapt de pârâtul C. P. încă din anul 1998, fiecare refăcându-și viața cu alte persoane. La data concepției minorilor, locuia împreună cu tatăl natural al acestora, în Ungaria.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 54 - 55 din Codul familiei.
Prin sentința civilă nr. 6611 din 6 septembrie 2011, pronunțată de Judecătoria Târgu-Mureș, s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și, în consecință, s-a respins ca fiind prescrisă acțiunea promovată de reclamanta T. B. în contradictoriu cu pârâtul C. P. și, de asemenea, s-a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanta T. B. în contradictoriu cu pârâtul K. J.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că acțiunea reclamantei în tăgăduirea paternității este prescrisă. S-au avut în vedere prevederile art. 55 alin. 1 și 2 din Codul familiei și s-a reținut că, raportat la data nașterii minorilor C. K.-I. și C. J. (ambii născuți la data de 25.08.2004), acțiunea înregistrată la data de 8 martie 2011 a fost depusă după împlinirea termenului de prescripție de 3 ani.
De asemenea, instanța de fond a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantă față de pârâtul C. P., având în vedere că cei doi copii au stabilită filiația față de pârâtul C. P.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta T. B., solicitând schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul de a se lua act de recunoașterea de paternitate făcută de intimatul K. J. și, pe cale de consecință, schimbarea numelui de familie al copiilor în acela de "Kristof";.
Prin decizia nr. 96 din 27 martie 2012, Tribunalul Mureș a respins ca nefondat apelul reclamantei pentru următoarele considerente:
Din cuprinsul art. 55 alin. 1 și 2 din Codul familiei reiese clar că suntem în prezența unui termen de prescripție, iar reclamanta nu a invocat nicio împrejurare care să justifice o întrerupere sau o repunere în termenul de prescripție. Oricum, circumstanțele cauzei conduc la concluzia că cei doi copii sunt copii născuți în timpul căsătoriei mamei (reclamanta) cu intimatul C. P.. Prin urmare, se aplică prezumția legală de paternitate a copilului născut în timpul căsătoriei (art. 53 Codul familiei), iar această prezumție legală se aplică indiferent care au fost relațiile dintre soți în perioada concepției celor doi copii.
Pe cale de consecință, așa cum a reținut instanța de fond, copiii au stabilită filiația față de tată (pârâtul intimat C. P., soțul mamei), motiv pentru care o recunoaștere a paternității față de o altă persoană este inadmisibilă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta T. B., solicitând casarea hotărârii atacate și, pe fond, admiterea acțiunii în sensul de a se constata că pârâtul K. J. este tatăl celor doi copii minori.
În motivarea recursului, reclamanta a invocat că este căsătorită cu pârâtul K. J., care a recunoscut paternitatea față de cei doi minori, aceștia din urmă locuiesc împreună cu ea și cu tatăl lor natural, astfel că se justifică schimbarea numelui de familie al copiilor în acela de "K.";.
Pârâtul K. J. a fost de acord cu admiterea recursului declarat de reclamantă în sensul solicitat.
Verificând hotărârea atacată, Curtea a constatat că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Atât instanța de fond cât și cea de apel și-au întemeiat hotărârile pe dispozițiile art. 54 - 55 din Codul familiei, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 288/2007.
Potrivit art. 55 alin. 1 din Codul familiei, modificat prin Legea nr. 288/2007, termenul de prescripție pentru formularea acțiunii în tăgăduirea paternității este de 3 ani și curge de la nașterea copilului în cazul formulării acțiunii de către mamă.
Aceste dispoziții au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr. 755/2008 a Curții Constituționale în ipoteza copiilor născuți anterior intrării în vigoare a Legii nr. 288/2007, statuându-se că ele încalcă principiul neretroactivității legii.
În speță, instanța de fond și cea de apel au omis să observe că, raportat la data nașterii minorilor C. K.-I. și C. J., ambii născuți la data de 25 august 2004, dreptul reclamantei de a formula acțiune în tăgăduirea paternității este imprescriptibil, în condițiile în care reglementarea termenului special de prescripție de 3 ani, instituită de dispozițiile art. 55 alin. 1 din Codul familiei, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 288/2007, nu poate avea aplicare retroactivă asupra acțiunilor în tăgăduirea paternității copiilor născuți sub imperiul legii vechi.
Curtea a apreciat că prin admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei, soluție confirmată în apel, atât prima instanță cât instanța de control judiciar au pronunțat hotărâri nelegale, acestea fiind date cu încălcarea principiului neretroactivității legii și, pe cale de consecință, în mod greșit au procedat la soluționarea procesului fără a intra în cercetarea fondului.
Față de considerentele reținute, în temeiul art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, Curtea a admis recursul declarat de reclamantă, a casat integral hotărârile atacate și a dispus trimiterea cauzei, spre judecare pe fond, Judecătoriei Târgu Mureș.
Cu ocazia judecării pe fond a cererii de chemare în judecată formulate de reclamantă, instanța va proceda la administrarea tuturor probelor pe care le consideră necesare pentru dezlegarea pricinii și pronunțarea unei hotărâri temeinice și legale.
| ← Disjungerea acţiunii civile de acţiunea penală. Procedura de... | Contestaţia în anulare. Greşeală materială. Jurisprudență... → |
|---|
