Preluarea procedurilor penale. Procedura de judecare a cauzei după preluarea judecăţii. Restituirea cauzei la procuror pentru refacerea actului de sesizare sau a urmăririi penale.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ Decizie nr. 81/R din data de 07.02.2013
Preluarea procedurilor penale. Procedura de judecare a cauzei după preluarea judecății. Restituirea cauzei la procuror pentru refacerea actului de sesizare sau a urmăririi penale.
Legea nr. 302/2004 R, art. 128
C. pr. pen., art. 300, art. 322
Încheierea prin care curtea de apel admite cererea unui stat străin de preluare a judecății nu dezleagă fondul pricinii și nu intră în sfera celor care dobândesc autoritate de lucru judecat. Cu toate acestea, fiind definitivă, ea se bucură de stabilitate, ceea ce înseamnă că nu mai poate fi rediscutată.
Noțiunile și termenii utilizați în instrumentele și practicile de cooperare judiciară internațională au un înțeles autonom care poate să difere de cel atribuit unor concepte și expresii analoage de dreptul și jurisprudența națională în procedurile penale interne. În plus, odată cu traducerea lor, semnificația acestora poate fi de multe ori alterată.
Principiile suveranității și teritorialității se opun ca autoritățile judiciare solicitate pe de o parte, să cenzureze valabilitatea actelor îndeplinite de autoritățile statului partener pe teritoriul acestuia, în virtutea propriului drept național, iar, pe de altă parte, să pretindă autorităților străine să efectueze actele potrivit legii procesual penale române. Două consecințe rezultă de aici: în primul rând, până la momentul transferului procedurilor, autoritățile străine efectuează actele conform propriei legislații, neputându-li-se impune formele și condițiile prescrise în dreptul statului solicitat. În al doilea rând, actele întocmite de către autoritățile străine sunt ocrotite de prezumția de legalitate și nu pot fi cenzurate de autoritățile statului solicitat.
Odată ce statele au recurs la transferul și preluarea judecății, părților nu li se ridică automat o barieră în calea contestării regularității actelor de procedură aparținând autorităților solicitante sau a probelor administrate în fața acestora. Părțile se pot adresa potrivit formelor și după procedurile statului străin în relație doar autorităților acestui stat, tinzând să obțină o decizie de invalidare a actelor sau probelor. Dacă dobândesc o asemenea decizie, aceasta poate să fie întrebuințată în fața autorităților judiciare române. Numai în acest caz și în ipoteza în care actele și probele nevalabile privesc urmărirea penală, este posibilă o restituire a cauzei la procurorul român pentru refacerea urmăririi penale.
Prin încheierea penală nr. 133/29 noiembrie 2012, Judecătoria Toplița:
-în temeiul art. 300 alin. 1 și 2, coroborat cu art. 250, art. 262 și urm. Cod procedură penală român, raportat la art. 6 din Legea nr. 302/2004, a admis excepția neregularității actului de sesizare și în consecință:
-a dispus scoaterea de pe rol a cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 147/43/2012 al Judecătoriei Toplița, privind pe inculpatul ȚI. M.-S.N, acuzat de comiterea infracțiunii incriminate de dispozițiile art. 284, raportat la art. 282 alin. 1 și 2 Cod penal român, cerere formulată sub nr. II Ks 35473/2011-18 de către Tribunalul Regional din Murska Sobota-Slovenia și restituirea dosarului la Parchetul de pe lângă Judecătoria Toplița, în vederea refacerii complete a cercetării și urmăririi penale.
În motivarea acestei hotărâri, judecătoria a reținut că prin sentința penală nr. 22 din data de 21 mai 2012 pronunțată în dosarul nr. 147/43/2012 al Curții de Apel Târgu Mureș-Secția penală, s-a admis cererea de preluare a judecății privind pe inculpatul Ț. M.-S., acuzat de comiterea infracțiunii incriminate de dispozițiile art. 284, raportat la art. 282 alin. 1 și 2 Cod penal român, cerere formulată sub nr. II Ks 35473/2011-18 de către Tribunalul Regional din Murska Sobota-Slovenia, stabilindu-se în favoarea Judecătoriei Toplița-județul Harghita, competența de soluționare a cauzei.
Prin cererea de asistență judiciară internațională în materie penală formulată de autoritățile judiciare slovene s-a solicitat preluarea urmăririi penale.
Din materialele transmise nu rezultă că inculpatului i s-a adus la cunoștință finalizarea urmăririi penale, respectiv înaintarea Propunerii de învinuire către Parchetul Regional de Stat din Murska Sobota nr. Kt 748/11 din data de 20.07.2011 și nici asupra demersului de emitere a ordinului de pedepsire înaintate la Judecătoria Lendava, în conformitate cu dispozițiile art. 445/c din Codul de procedură penală sloven, nefiind prezentat inculpatului materialul de urmărire penală conform art. 250 Cod procedură penală român coroborat cu art. 6 din Legea nr. 302/2004, republicată;
Inculpatului nu i s-a comunicat nicio citație cu privire la procedura judiciară ce a avut loc în data de 16 august 2011 la Judecătoria din Lendava-Slovenia, fiindu-i încălcat astfel, sub aspect strict procedural, dreptul la apărare, neputând să-și exprime un punct de vedere față de acuzațiile ce i s-au adus în faza judecății din primul ciclu procesual desfășurat în Slovenia, comunicându-i-se doar, odată cu sentința atacată și actul intitulat "propunere de învinuire";, respectiv înscrisul intitulat "demers aferent unui ordin de pedepsire";, ambele emise de Parchetul Regional de Stat din Murska Sobota;
În cauză, nu s-a făcut dovada punerii în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului raportat la prevederile art. 262 și urm. Cod procedură penală român, coroborat cu art. 6 din Legea nr. 302/2004, republicată;
A constatat că decizia privind transferul de procedură urmează faza efectuării cercetării și urmăririi penale în fața organului abilitat, respectiv parchet, urmărirea penală trebuind astfel să se realizeze din acest moment procesual, ce nu poate fi complinit în fața instanței de judecată potrivit procedurii penale române. În temeiul art. 300 alin. 1 și 2 Cod procedură penală român, instanța trebuie să verifice regularitatea actului de sesizare, iar în cazul în care constată să sesizarea nu este făcută potrivit legii și neregularitatea nu poate fi înlăturată de îndată și nici prin acordarea unui termen în acest scop;
În consecință, raportat la prevederile legale menționate, instanța a apreciat întemeiată excepția neregularității actului de sesizare și a dispus scoaterea de pe rol a cauzei și restituirea dosarului la Parchetul de pe lângă Judecătoria Toplița, în vederea refacerii complete a cercetării și urmăririi penale.
Independent de denumirea atribuită de instanța de prim grad hotărârii atacate, aceasta va fi tratată ca o sentință penală, întrucât prin dispoziția luată judecătoria s-a dezînvestit, restituind cauza la procuror, iar, potrivit art. 311 alin. 1 C. pr. pen., hotărârea prin care prima instanță se dezînvestește fără a soluționa cauza se numește sentință.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Toplița. În motivarea căii de atac promovată, procurorul contestă legalitatea hotărârii Judecătoriei Toplița de dezînvestire și restituire a cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale în privința inculpatului Ț. M. V. Subliniază că, deși art. 300 alin. 1 C. pr. pen. impune verificarea actului de sesizare la prima înfățișare, prima instanță a procedat la o asemenea verificare abia după 3 termene de judecată. Totodată, art. 300 alin. 2 C. pr. pen. prevede că "…… dosarul se restituie organului care a întocmit actul de sesizare, în vederea refacerii acestuia";. În speță, actul de sesizare nu aparține Parchetului de pe lângă Judecătoria Toplița. În plus, instanța de prim grad, în mod greșit, a apreciat că nu este vorba de o cerere de preluare a judecății, ci de una de preluare a urmăririi penale.
Analizând recursul pendinte, prin prisma materialului dosarului nr. 147/43/2012 al Judecătoriei Toplița, a motivelor invocate, a susținerilor și concluziilor reprezentantului Ministerului Public și ale intimatului, precum și din oficiu, în limitele efectului devolutiv, se rețin următoarele:
a) Constatăm că prin încheierea penală nr. 22/21 mai 2012, Curtea de Apel Tg.-Mureș a tratat cererea autorităților slovene drept una de preluare a judecății cauzei privindu-l pe inculpatul Ț. M. S. pentru săvârșirea infracțiunii de falsificare de valori străine și a stabilit că cererea îndeplinește condițiile de admisibilitate. Încheierea Curții de Apel Tg.-Mureș a rămas definitivă prin nerecurare. Întrucât această hotărâre nu dezleagă fondul pricinii, nu intră în sfera celor care dobândesc autoritate de lucru judecat, dar fiind definitivă, ea se bucură de stabilitate, ceea ce înseamnă că nu mai poate fi rediscutată. Prin urmare, Judecătoria Toplița, primind litigiul pentru efectuarea judecății în prim grad, nu mai avea abilitatea să determine că, prin cererea lor, autoritățile slovene au urmărit de fapt preluarea urmăririi penale și nu a judecății.
Oricum, chiar admițând că art. 300 C. pr. pen. permite primei instanțe să pună la îndoială atât regularitatea sesizării originare, cât și a celei derivate, calificarea adusă de Judecătoria Toplița mecanismului de cooperare judiciară declanșat de către autoritățile slovene este totuși eronată. În acest sens, amintim că noțiunile și termenii utilizați în instrumentele și practicile de cooperare judiciară internațională au un înțeles autonom care poate să difere de cel atribuit unor concepte și expresii analoage de dreptul și jurisprudența națională în procedurile penale interne. În plus, odată cu traducerea lor, semnificația acestora poate fi de multe ori alterată.
În prezenta cauză, la data de 18 iulie 2011, Parchetul Regional de Stat din Murska Sobota a sesizat Judecătoria de Circumscripție din Lendava, Slovenia, cu propunerea de învinuire a lui M. S. Ț. pentru punerea în circulație de bani falsificați, pe care i-a primit ca bani autentici.
S-a propus instanței de judecată, competentă material și teritorial să judece cauza, ca, la ședința principală, să administreze probele reținute în propunere, să-l găsească vinovat pe sus-numit de săvârșirea infracțiunii și să se procedeze la confiscarea bancnotelor falsificate folosite de învinuit. Totodată, prin demersul emis la 18.07.2011 Parchetul Regional de Stat a solicitat emiterea unui ordin de pedepsire și stabilire a pedepsei de două luni închisoare, cu suspendare condiționată a executării pedepsei și confiscarea, de la învinuit, a bancnotelor menționate.
Prin Sentința nr.II K 35472/2011, Judecătoria de Circumscripție din Lendava, urmare a admiterii demersului procurorului de stat, a emis ordinul de pedepsire, prin care învinuitul M. S. Ț. a fost găsit vinovat de comiterea infracțiunii de falsificare de bani, stabilindu-se pedeapsa de două luni închisoare, pe care învinuitul s-a stabilit să nu o execute, dacă în termenul de probă de 1 an, nu va mai săvârși o nouă infracțiune.
Împotriva sentinței precizate anterior, Ț. M. S. a formulat contestație. Prin Hotărârea nr.II K 35473/2011, Judecătoria de Circumscripție din Lendava a dispus anularea sentinței cu ordinul de pedepsire, emis de Judecătoria de Circumscripție din Lendava.
Prin decizia nr. II K 35473/2011 - 18 din 7 decembrie 2011, Tribunalul Regional din Murska Sobota a decis cedarea dosarului penal, în cauza intentată împotriva învinuitului instanței competente din România, pentru continuarea urmăririi penale și soluționarea cauzei.
În circumstanțele enunțate mai sus, pe teritoriul Sloveniei a fost sesizată o instanță competentă potrivit dreptului sloven să judece cauza, să examineze în substanță și să stabilească fapta și vinovăția d-lui Ț. M. S. Prin urmare, independent de termenii folosiți de partea solicitantă sau agreați de traducător, cererea autorităților judiciare în relație are ca obiect preluarea judecății și nu a urmăririi penale.
b) Art. 26 par. 1 din Convenția europeană privind transferul de proceduri în materie penală nu leagă Slovenia care nu a ratificat această convenție, așa încât nici autoritățile judiciare române, în relația cu Slovenia, nu se pot prevala de acest text. Cu toate acestea, principiile suveranității și teritorialității se opun ca autoritățile judiciare solicitate pe de o parte, să cenzureze valabilitatea actelor îndeplinite de autoritățile statului partener pe teritoriul acestuia, în virtutea propriului drept național, iar, pe de altă parte, să pretindă autorităților străine să efectueze actele potrivit legii procesual penale române. Două consecințe rezultă de aici: în primul rând, până la momentul transferului procedurilor, autoritățile străine efectuează actele conform propriei legislații, neputându-li-se impune formele și condițiile prescrise în dreptul statului solicitat. În al doilea rând, actele întocmite de către autoritățile străine sunt ocrotite de prezumția de legalitate și nu pot fi cenzurate de autoritățile statului solicitat.
Odată ce statele au recurs la transferul și preluarea judecății, părților nu li se ridică automat o barieră în calea contestării regularității actelor de procedură aparținând autorităților solicitante sau a probelor administrate în fața acestora. Părțile se pot adresa potrivit formelor și după procedurile statului străin în relație doar autorităților acestui stat, tinzând să obțină o decizie de invalidare a actelor sau probelor. Dacă dobândesc o asemenea decizie, aceasta poate să fie întrebuințată în fața autorităților judiciare române. Numai în acest caz și în ipoteza în care actele și probele nevalabile privesc urmărirea penală, este posibilă o restituire a cauzei la procurorul român pentru refacerea urmăririi penale.
În prezenta pricină, inculpatul Ț. M. S. nu a înfățișat instanței române nicio hotărâre a autorităților slovene prin care să se fi anulat actele îndeplinite și probele strânse de procurorul sloven, astfel urmărirea penală efectuată în statul partener este valabilă, iar Judecătoria Toplița era împiedicată de principiile suveranității și teritorialității, amintite anterior, să constate ea însăși iregularitatea și să restituie cauza la procuror.
În lumina acestor considerente, recursul promovat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Toplița împotriva încheierii penale nr. 133/29 noiembrie 2012 este fondat, astfel că a fost admis, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. c C. pr. Pen., cu consecințele casării integrale a acestei hotărâri și trimiterii cauzei Judecătoriei Toplița pentru continuarea judecății în prim grad, după regulile pertinente din Codul de procedură penală român.
| ← Legea nr. 221/2009. Art. 5, alin. 1, lit. b. Domeniu de aplicare. | Ultimul cuvânt al inculpatului. Neacordare. Consecinţe juridice → |
|---|
