Puterea de lucru judecat şi efectul substanţial al hotărârii judecătoreşti.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ Decizie nr. 359/R din data de 28.02.2013
Puterea de lucru judecat este reglementată de art. 1201 cod civil ca o prezumție absolută și de art. 166 Cod procedură civilă ca excepție de fond absolută, care poate fi invocată oricând și de orice parte interesată, presupunând întrunirea triplei identități de părți, obiect și cauză. Puterea de lucru judecat nu trebuie confundată cu efectul substanțial al actului jurisdicțional. Hotărârea judecătorească beneficiază de o a doua prezumție, aceea de validitate și regularitate. Opozabilitatea efectului substanțial și puterea de lucru judecat sunt două lucruri distincte. Efectul substanțial al unei hotărâri judecătorești nu se analizează sub formă de excepție, fiind o chestiune de fond. Din această perspectivă sunt neîntemeiate criticile recurentului referitoare la faptul că instanța nu a pus în discuția părților excepția autorității lucrului judecat, încălcându-i astfel dreptul la apărare.
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 264 din 17.10.2012 a Tribunalului Mureș, pronunțată în dosarul nr. 3015/289/2009* s-a respins ca nefondat apelul formulat de reclamantul M. D. împotriva sentinței civile nr. 2207/24 noiembrie 2010, pronunțată de Judecătoria Reghin în dosarul nr. 3015/289/2009.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut că, deși sub aspectul invocării unei nulități, apelantul este îndreptățit să critice hotărârea primei instanțe, sub aspectul interesului, acesta nu poate pretinde soluționarea în sensul admiterii cererilor sale. Astfel, motivele de apel se referă la situația de fapt, la folosirea terenului de 8000 mp din CF nr. 3343 Ibănești de către fratele și tatăl apelantului reclamant mai mult de 30 de ani printr-o posesie utilă, netulburată și sub nume de proprietar, la edificarea de către aceștia a unor construcții în 1968, respectiv 1987, la includerea fără temei a suprafeței în certificatul de moștenitor atacat, apoi la înscrierea lipsită de temei a dreptului de proprietate asupra acestui teren în favoarea celor doi moștenitori testamentari și la înstrăinarea succesivă a terenului.
Instanța a reținut că apelantului îi sunt paralizate toate argumentele prin forța puterii de lucru judecat a sentinței civile nr. 1466 din 11.12.2008, pronunțată de Judecătoria Reghin în dosarul nr. 2165/289/2007, rămasă definitivă și irevocabilă, prin această hotărâre stabilindu-se că nu sunt îndeplinite condițiile necesare uzucapiunii terenului de 8000 mp din CF nr. 3343 Ibănești, nr. top 5053/2/2 - 5080/2/2 de către reclamantul Matei Dumitru și soția Matei Olga.
Efectul principal al sentinței civile din 11.12.2008 este acela că soluția de respingere a cererii de constatare a uzucapiunii și a înscrierii în CF a dreptului astfel dobândit se prezumă în mod absolut că exprimă adevărul, nemaiputând fi contrazisă de o altă hotărâre. Acest efect dă și legitimitate puterii de lucru judecat, pentru că adevărul constituie rațiunea și fundamentul hotărârii judecătorești. Pe cale de consecință, în cauză nu există o autoritate de lucru judecat, întrucât nu există tripla identitate părți, obiect, cauză, cerută de art. 1201 vechiul Cod civil (aplicabil la data pronunțării hotărârii atacate), ci operează prezumția că dispoziția de respingere cuprinsă în sentința civilă indicată anterior exprimă adevărul, că are putere de lucru judecat și că astfel nu mai poate fi contrazisă de o altă hotărâre judecătorească.
Instanța de apel a constatat că o eventuală admitere a capetelor de cerere având ca obiect anularea certificatului de moștenitor, anularea actelor subsecvente, rectificarea CF și restabilirea situației anterioare ar fi lipsite de efect, din moment ce capătul de cerere privind uzucapiunea nu mai poate fi analizat ca urmare a pronunțării sentinței civile nr. 1466 din 11.12.2008 a Judecătoriei Reghin. Prin urmare, în mod corect s-a apreciat prin hotărârea atacată că reclamantul nu are interes în promovarea acestor cereri, lipsind finalitatea urmărită la introducerea cererii de chemare în judecată.
Împotriva acestei hotărâri, reclamantul M. D. a declarat recurs, prin care a solicitat casarea deciziei și rejudecarea cauzei pe fond.
În motivarea recursului, reclamantul a arătat că decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, instanța neanalizând motivele de apel, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului cauzei.
Recurentul a mai arătat că în mod greșit s-a reținut prezumția puterii lucrului judecat, în contextul în care nu există identitate de părți între cele două litigii și că instanța de apel ar fi trebuit să înlăture sentința civilă nr. 1466/2008 a Judecătoriei Reghin, întrucât a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor art. 1201 din Codul civil, fiind pronunțată după rămânerea irevocabilă a sentinței civile nr. 4219/1999 a Judecătoriei Tg.-Mureș existând autoritate de lucru judecat, prin care s-a reținut faptul că antecesorul reclamantului M. V. a dobândit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 0,80 ha teren din imobilul înscris în CF nr. 3343 Ibănești. S-a mai arătat că instanța ar fi trebuit să admită petitele I-IV întrucât dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului de 8000 mp din proprietatea pârâtului T. I. se poate face nu numai prin uzucapiune, ci și în baza art. 27 din Legea nr. 18/1991, întrucât terenul nu a fost cooperativizat.
Recurentul a mai arătat că instanța a încălcat prevederile art. 161 din Codul de procedură civilă, nepunând în discuție excepțiile invocate din oficiu privind lipsa calității procesuale active și autoritatea de lucru judecat, nesocotindu-i astfel dreptul la apărare.
În drept, recurentul și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 9 din Codul de procedură civilă.
Examinând decizia atacată din perspectiva motivelor invocate, instanța de control judiciar constată următoarele:
Cu privire la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 din Codul de procedură civilă, Curtea a constatat că decizia ce face obiectul prezentei analize cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, instanța de apel răspunzând argumentelor invocate de apelant în apelul promovat. În acest sens, instanța a observat că argumentele arătate în legătură cu situația de fapt, la folosirea terenului de 8000 mp din CF nr. 3343 Ibănești de către fratele și tatăl apelantului reclamant mai mult de 30 de ani printr-o posesie utilă, netulburată și sub nume de proprietar, la edificarea de către aceștia a unor construcții în 1968, respectiv 1987, la includerea fără temei a suprafeței în certificatul de moștenitor atacat, apoi la înscrierea lipsită de temei a dreptului de proprietate asupra acestui teren în favoarea celor doi moștenitori testamentari și la înstrăinarea succesivă a terenului au fost înlăturate de instanța de apel, constatându-se că apelantul nu justifică un interes în promovarea acțiunii, întrucât îi sunt paralizate toate argumentele prin forța puterii de lucru judecat a sentinței civile nr. 1466 din 11.12.2008, pronunțată de Judecătoria Reghin în dosarul nr. 2165/289/2007.
Astfel, nulitatea absolută poate fi invocată de orice persoană interesată, reclamantul putând ataca certificatul de moștenitor nr. 929 din 20.02.1974, pe considerentul că suprafața trecută în acesta ca masă succesorală este mai mare decât cea cuprinsă în legatul cu titlu particular lăsat intimaților T. I. sen. și T. L. de către defuncta M. I., întrucât prevederile art. 88 alin. 1 stabilesc posibilitatea terților de a ataca certificatul de moștenitor în justiție, cerând anularea sa. Însă, față de terenul care formează obiectul demersului judiciar în prezenta cauză s-a stabilit în mod irevocabil că nu au fost îndeplinite condițiile uzucapiunii de către apelant, prin sentința menționată anterior. Din această perspectivă, reclamantul nu are calitatea de persoană interesată în a solicita anularea certificatului de moștenitor, întrucât efectul principal al sentinței civile din 11.12.2008 este acela că soluția de respingere a cererii de constatare a uzucapiunii și a înscrierii în CF a dreptului astfel dobândit se prezumă în mod absolut că exprimă adevărul, nemaiputând fi contrazisă de o altă hotărâre. În consecință, soluționarea petitelor cererii de chemare în judecată este lipsită de efect din moment ce capătul de cerere privind uzucapiunea nu mai poate fi analizat, lipsind finalitatea urmărită la introducerea cererii de chemare în judecată.
Puterea de lucru judecat este reglementată de art. 1201 Cod civil ca o prezumție absolută și de art. 166 Cod procedură civilă ca excepție de fond absolută, care poate fi invocată oricând și de orice parte interesată, presupunând întrunirea triplei identități de părți, obiect și cauză. Puterea de lucru judecat nu trebuie confundată cu efectul substanțial al actului jurisdicțional. Hotărârea judecătorească beneficiază de o a doua prezumție, aceea de validitate și regularitate. Opozabilitatea efectului substanțial și puterea de lucru judecat sunt două lucruri distincte. Efectul substanțial al unei hotărâri judecătorești nu se analizează sub formă de excepție, fiind o chestiune de fond. Din această perspectivă sunt neîntemeiate criticile recurentului referitoare la faptul că instanța nu a pus în discuția părților excepția autorității lucrului judecat, încălcându-i astfel dreptul la apărare.
Curtea a respins și susținerile recurentului referitoare la împrejurarea că prin sentința civilă nr. 4219 din 23.07.1999 a Judecătoriei Tg. - Mureș (fila 21 în dosarul primei instanțe) s-ar fi constatat dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra suprafeței de teren în litigiu, întrucât din chiar cuprinsul hotărârii menționate rezultă că instanța a constatat neîndeplinirea condițiilor pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune în regim de carte funciară, proprietarii tabulari fiind în viață.
Față de cele expuse anterior, Curtea a constatat că este de prisos a mai analiza criticile care fac trimitere la analiza materialului probator administrat.
În consecință, Curtea a constatat că hotărârea este legală, dispozițiile legale incidente fiind corect aplicate, nefiind incidente motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 din Codul de procedură civilă, astfel că în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 din codul de procedură civilă a respins ca nefondat recursul promovat de reclamantul M. D. împotriva deciziei civile nr. 264 din 17.10.2012, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr. 3015/289/2009*.
| ← Luarea măsurii arestării preventive. Inculpat deţinut în... | Exercitarea profesiei de avocat. Condiţii. Jurisprudență Avocaţi → |
|---|
