Disjungerea acţiunii civile de acţiunea penală. Procedura de soluţionare a acţiunii civile după disjungere
| Comentarii |
|
Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ Decizie nr. 105/R din data de 13.02.2013
Disjungerea acțiunii civile de acțiunea penală. Procedura de soluționare a acțiunii civile după disjungere.
C. pr. pen., art. 14 și urm., art. 347
Judecata acțiunii civile, după disjungerea ei de acțiunea penală, este guvernată de regulile procedurii penale și nu ale procedurii civile, întrucât legea procesual penală prevede expres cazurile în care acțiunea civilă se exercită în fața instanței civile, după dispozițiile procesual penale civile, or situația analizată nu se încadrează între aceste cazuri. Astfel, judecata acțiunii civile va avea loc potrivit dispozițiilor cuprinse în Partea specială, Titlul II al Codului de procedură penală cu referire la prevederile pertinente ale Părții generale a aceluiași cod, și nu după dispozițiile Codului de procedură civilă.
Prin sentința civilă nr. 304 din 21 martie 2012, Judecătoria Luduș admis acțiunea civilă având ca obiect "răspundere delictuală"; astfel cum a fost formulată și precizată de către reclamantul G. Z. și de către reclamantul SPITALUL CLINIC JUDEȚEAN DE URGENȚĂ MUREȘ, în contradictoriu cu pârâtul M. V.
A fost obligat pârâtul M. V. la plata sumei de 500 lei lunar cu titlu de rentă lunară viageră în favoarea reclamantului G. Z .
A fost obligat pârâtul M. V. la plata sumei de 50.982, 77 lei și a dobânzilor legale aferente până la achitarea efectivă sa debitului, reprezentând cheltuielile de spitalizare ocazionate cu internarea reclamantului G. Z. defalcate, după cum urmează:
- 35.652, 08 lei cheltuielile de spitalizare aferente internării reclamantului în CLINICA ATI , în perioada 30.04.2008 - 13.05.2008 și 06.06 - 02.07.2008;
- 3982, 28 lei cheltuielile de spitalizare aferente internării reclamantului în CLINICA ORTOPEDIE TRAUMATOLOGIE I, în perioada 23.05.2008 -05.06.2008;
- 11.348, 39 lei cheltuielile de spitalizare aferente internării reclamantului în CLINICA REUMATOLOGIE , în perioada 05.06.2008 - 06.06.2008 și 02.07. - 11.08.2008.
A fost obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 900 lei, reprezentând, 700 lei onorariu expert tehnic Niculae Oprea și 200 lei onorariu apărător oficiu reclamant.
Pentru a hotărî în acest sens, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
La data de 02 februarie 2011, s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Luduș sub numărul 164/251/2011, acțiunea în răspundere delictuală disjunsă din cadrul dosarului penal nr. 1249/251/2009, privind cererile de constituire de parte civilă formulate de:
*reclamantul G. Z., prin care solicită obligarea pârâtului M. V. la plata unei prestații periodice, cu titlu de rentă viageră, în cuantum de 500 lei, reprezentând valoarea venitului lunar pe care îl obținea înainte de accident.
*reclamantul Spitalul Clinic Județean de Urgență Tg. Mureș (fila 39 dosar UP) prin care acesta s-a constituit parte civilă cu suma de 50.982,75 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare astfel:
- suma de 35.652,08 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare aferente internării numitului G. Z. n C. ATI, în perioada 30.04.2008 - 13.05.2008 și 06.06.2008 - 02.07.2008;
- suma de 3.982,28 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare aferente internării susnumitului în Clinica Ortopedie - Traumatologie I, în perioada 23.05.2008 - 05.06.2008;
- suma de 11.348,39 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare aferente internării susnumitului în Clinica reumatologie, în perioada 05.06.2008 - 06.06.2008 și 02.07.2008 - 11.08.2008.
Poziția reclamantului privind latura civilă a cauzei a fost oscilantă: pe parcursul procesului penal, prin declarația luată în cadrul comisiei rogatorii efectuată de Judecătoria Reghin la data de 01 iunie 2010 (fila 71 dosar nr. 1249/251/2009), reclamantul G. Z. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 30.000 lei reprezentând daune morale, solicitând obligarea pârâtului M. V. la plata unei prestații periodice în cuantum de 500 lei, reprezentând valoarea venitului lunar pe care îl obținea înainte de accident. În timpul procesului penal, respectiv pentru termenul de judecată din data de 15 octombrie 2010 (fila 102), reclamantul G. Z. a revenit asupra solicitărilor privind latura civilă a cauzei, arătând că nu are pretenții de nicio natură din partea angajatorului, respectiv din partea pârâtului M. V.
Ulterior, reclamantul a precizat că, inculpatul face presiuni asupra sa pentru a renunța la constituirea de parte civilă, iar prin Încheierea din data de 20 mai 2011 (fila 21), s-a luat act de faptul că reclamantul este de acord cu propunerea pârâtului de a-i achita suma de 100 lei lunar.
Pentru termenul din data de 15 decembrie 2011, prin declarația scrisă a reclamantului, dată în fața apărătorului său desemnat din oficiu, reclamantul G.Z. a arătat că nu este de acord cu oferta înaintată de pârât, respectiv de a-i achita suma de 100 lei lunar, întrucât și-a pierdut capacitatea de muncă și nu realizează nici un venit, solicitând stabilirea unei rente lunare de 500 lei, echivalentul salariului pe care îl realiza la data producerii incidentului, cu mențiunea că declarația prin care a renunțat la pretențiile civile a fost dată la presiunea numitului M. V. și a prietenilor acestuia.
Pe parcursul procesului au fost administrate următoarele probe: proba cu înscrisuri, respectiv fișele privind calculul costului de spitalizare (filele 39 - 45 dosar UP), depuse de reclamantul Spitalul Clinic Județean de Urgență Tg. Mureș și proba cu expertiza în specialitatea protecția muncii, efectuată în cauză de către expertul N.O.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a constatat și a reținut următoarele:
În dosarul penal nr. 1249/251/2009 s-a procedat la judecarea cauzei penale privind pe inculpatul M. V., trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Luduș având nr. 376/P/2008 din data de 01 octombrie 2009, pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 37 alin. 1, alin. 3, teza a I a din Legea nr. 319/2006 privind securitatea și sănătatea în muncă și art. 184 alin. 2, alin. 4 Cod penal, cu aplicarea art. 33, lit. "a"; Cod penal, fapte săvârșite în dauna părții vătămate G. Z. în data de 30 aprilie 2008.
În acea cauză s-a dispus disjungerea laturii civile de latura penală, în vederea formării unui nou dosar, cu părți: reclamanți G. Z. și Spitalul Clinic Județean de Urgență Mureș prin reprezentant legal, în contradictoriu cu pârâtul M. V., având ca obiect "acțiune în răspundere delictuală";, privind cererile de constituire de parte civilă formulate de:
*reclamantul G. Z., prin care solicită obligarea pârâtului M. V. la plata unei prestații periodice, cu titlu de rentă viageră, în cuantum de 500 lei, reprezentând valoarea venitului lunar pe care îl obținea înainte de accident.
*reclamantul Spitalul Clinic Județean de Urgență Tg. Mureș (fila 39 dosar UP) prin care acesta s-a constituit parte civilă cu suma de 50.982,75 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare astfel:
- suma de 35.652,08 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare aferente internării numitului G. Z. n Clinia ATI, în perioada 30.04.2008 - 13.05.2008 și 06.06.2008 - 02.07.2008;
- suma de 3.982,28 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare aferente internării susnumitului în Clinica Ortopedie - Traumatologie I, în perioada 23.05.2008 - 05.06.2008;
- suma de 11.348,39 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare aferente internării susnumitului în Clinica reumatologie, în perioada 05.06.2008 - 06.06.2008 și 02.07.2008 - 11.08.2008.
Din cuprinsul concluziilor raportului de expertiză instanța de fond a reținut faptul că, procentajul de culpă pe care pârâtul M. V. îl are în producerea accidentului de muncă soldat cu vătămarea corporală din culpă a reclamantului G. I. este de 100 %, motivat de faptul că, reclamantul în calitatea sa de muncitor necalificat la data producerii accidentului, nu întrunea nici o condiție nominalizată în cuprinsul legii nr. 319/2006 și, din acest punct de vedere nu poate fii considerat răspunzător pentru nepurtarea hamului de siguranță și nici pentru accidentul produs.
Totodată, având în vedere și faptul că, reclamantul era în perioada de probă, responsabilitatea angajatorului este totală iar cea a lucrătorului doar în probă"; se rezumă la respectarea " instructajului de securitate și sănătate în muncă efectuat de către angajator, la începutul lucrului, în urma sarcinii de muncă trasate în ziua respectivă, instructaj care nu a fost efectuat la data producerii accidentului de muncă.
Analizând cauza din punct de vedere teoretic și legal, prima instanță a considerat că trebuie făcute anumite precizări:
Autorul producerii accidentului de muncă răspunde penal, în cazul vătămării corporale grave a victimei, obiectul răspunderii penale fiind sancțiunea penală pentru infracțiunea comisă.
De asemenea autorul accidentului poartă și o răspundere civilă delictuală pentru prejudiciul (paguba) produsă victimei sau victimelor ca urmare a accidentului comis iar principiul reparării integrale a prejudiciului este cel ce guvernează răspunderea civilă delictuală.
Când prin comiterea infracțiunii se produc și anumite pagube materiale sau morale, se dă naștere și unui raport juridic de drept civil, în baza căruia persoana care a suferit daune poate pretinde repararea pagubei. Asemenea pretenții se realizează tot pe calea unei acțiuni judiciare, care are ca obiect, sub aspect substanțial, exercitarea dreptului de a reclama tragerea la răspundere civilă. Aceasta acțiune nu este specifică procesului penal, ci procesului civil, dar în anumite cazuri determinate, ea poate fi alăturată acțiunii penale și se exercita deodată în cadrul procesului penal.
În consecință, în procesul penal, după legislația noastră procesual penală în vigoare, poate fi exercitata numai acțiunea civilă prin care se tinde să se recupereze pagubele produse prin săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală.
Pentru exercitarea acțiunii civile, în procesul penal sunt necesare a fi îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
a) infracțiunea trebuie să fi cauzat un prejudiciu material sau moral;
b) între infracțiunea săvârșită și prejudiciul cerut a fi acoperit să existe o legătură de cauzalitate;
c) prejudiciul trebuie să fie cert;
d) prejudiciul să nu fi fost reparat;
e) în cazul persoanelor fizice cu capacitate deplină de exercițiu, să existe cererea de constituire ca parte civilă în cadrul procesului penal .
Instanța a constatat în cauza penală din care s-a disjuns această acțiune în răspundere civilă delictuală, că sunt îndeplinite condițiile mai sus enumerate.
Potrivit art. 14 alin. 1-3 din Codul de procedura penală, "acțiunea civilă are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului, precum și a părții responsabile civilmente"; ea "poate fi alăturată acțiunii penale în cadrul procesului penal, prin constituirea persoanei vătămate ca parte civilă", iar "repararea pagubei se face potrivit dispozițiilor legii civile".
Din această ultimă dispoziție a textului de lege menționat rezultă că, repararea pagubei produse prin infracțiune, în cadrul soluționării acțiunii civile alăturate celei penale, și ulterior disjunse, se face în conformitate cu prevederile din legea civilă.
Ori, prin dispozițiile articolului 998 din Codul civil, care constituie temeiul răspunderii civile delictuale, se prevede că "orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeala s-a ocazionat, a-l repara".
Tot astfel, potrivit art. 999 din Codul civil, prin care este reglementată răspunderea civilă în caz de cvasidelicte, "omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa".
In aplicarea art. 14 din Codul de procedură penală și a art. 998 din Codul civil, instanța penală investită cu judecarea acțiunii penale în cazul infracțiunilor cu efecte complexe, cum sunt cele de vătămare corporală din culpă, este investită să judece acțiunea civilă, alăturată celei penale prin constituirea persoanei vătămate ca parte civilă, atât cu privire la pretențiile formulate în legătură cu vătămările corporale suferite, cât și cu privire la pretențiile referitoare la bunurile distruse ori deteriorate ca urmare a aceleiași fapte.
Prin acțiunea civilă inițiată în cadrul procesului penal, inculpatul sau partea responsabilă civilmente pot fi acționați numai în raport de nerespectarea obligațiilor civile care decurg din repararea prejudiciului cauzat prin infracțiune - așa-numitul delict civil. De aceea, obiectul acțiunii civile este tragerea la răspundere civilă delictuală.
Răspunderea civilă delictuală are o funcție reparatorie relativă, deoarece ea se realizează numai în raporturile dintre subiecții activi și pasivi ai acțiunii și chiar în aceste raporturi, oricât de întinsă ar fi răspunderea, valorile deteriorate sau distruse, nu pot fi, întotdeauna, recuperate pe deplin, in materialitatea lor.
În speță, s-a apreciat de către prima instanță, ca fiind îndeplinite cumulativ condițiile angajării răspunderii civile delictuale, între accidentul de muncă cauzat în procent de 100 % de către pârâtul M. V. și leziunile suferite de către reclamantul G. Z. existând a legătură de cauzalitate directă.
Instanța a admis acțiunea civilă având ca obiect "răspundere delictuală"; astfel cum a fost formulată și precizată de către reclamantul G. Z. - internat în Centrul de Îngrijire și Asistență "Speranța";, și de către reclamantul Spitalul Clinic Județean De Urgență Mureș, prin reprezentant legal în contradictoriu cu pârâtul M. V.
Având în vedere faptul că, după începerea dezbaterilor pe fondul cauzei, reprezentantul pârâtului a depus un înscris autentic provenit de la reclamantul G. I., prin care se modifică cuantumul pretențiilor, înscris despre conținutul căruia apărătoarea reclamantului nu are cunoștință, instanța, constatând că, în conformitate cu dispozițiile art. 132 alin. 1 Cod procedură civilă, i s-a dat posibilitatea reclamantului de a-și întregi sau modifica cererea de chemare în judecată, a apreciat ca tardivă depunerea declarației autentificate la data de 15 februarie 2012 și nu a dat eficacitate acestui act.
Pe cale de consecință, instanța l-a obligat pârâtul M. V. la plata sumei de 500 lei lunar cu titlu de rentă lunară viageră în favoarea reclamantului G. Z. raportat la concluziile raportului medico legal de constatare întocmit în faza de urmărire penală din care rezultă că, persoana accidentată G. Z. în vârstă de 21 de ani a suferit un poli-traumatism prin cădere de la nivel înalt, fractură cominutivă corp vertebral T-12-L 1, L-2, L-3, L-4, cu protruzia zidului posterior și paraplegie, hematom intrarenal și subcapsular drept, leziuni ce au necesitat pentru vindecare îngrijiri medicale de 80-90 zile și în urma accidentului victima a rămas cu infirmitate fizică permanentă.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal prevăzut de art.3853 alin. 1 Cod procedură penală, a declarat recurs inculpatul M. V. care solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, în consecință, respingerea acțiunii în răspundere civilă delictuală promovată de către reclamanții G. Z. și Spitalul Clinic Județean de Urgență Mureș, ca nefondată și neîntemeiată, solicitând și cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr.310/R din 21 decembrie 2012 Tribunalul Mureș și-a declinat competența în favoarea Curții de Apel Tg.Mureș - secția penală.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate sub aspectul motivelor de recurs și din oficiu, în conformitate cu disp. art.3856 alin.3 Cod procedură penală, Curtea a apreciat că recursul este fondat, însă pentru următoarele considerente:
La termenul de judecată din data de 13 februarie 2013 apărătorul inculpatului a invocat nulitatea hotărârii atacate, întrucât la dezbaterea în fond a cauzei la Judecătoria Luduș a lipsit procurorul, excepție care a fost pusă în discuția părților.
Potrivit art. 315 alin.1 Cod procedură penală procurorul este obligat să participe la ședințele de judecată ale judecătoriilor, în cauzele în care instanța de judecată a fost sesizată prin rechizitoriu, în cauzele în care legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii de 3 ani sau mai mare ori în cauzele în care unul dintre inculpați se află în stare de detenție sau în vreuna dintre situațiile prevăzute în art. 171 alin. 2, precum și în cazul în care se dispune înlocuirea pedepsei amenzii cu cea a închisorii.
Conform art.197 alin. 2 Cod penal, sunt prevăzute sub sancțiunea nulității dispozițiile relative la participarea procurorului, nulitate care nu poate fi înlăturară în niciun fel și care poate fi invocată în orice stare a procesului și se ia în considerare chiar din oficiu.
În speță, prin încheierea din 21 ianuarie 2011 s-a disjuns latura civilă a procesului penal prin care inculpatul M. V. a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor de neluare a vreuneia dintre măsurile legale de securitate și sănătate în muncă prevăzută de art. 37 alin. 1 și alin. 3 teza I din Legea nr. 319/2006 și de vătămare corporală din culpă prev. de art.184 alin. 2 și 4 Cod penal, deoarece inculpatul a uzat de disp. art. 3201 Cod procedură penală, iar pentru soluționarea laturii civile era nevoie de administrarea de probe.
Procedând la disjungerea laturii civile de latura penală, cauza se judecă tot după procedura penală, părțile având calitatea de inculpați, părți civile, părți responsabile civilmente, etc. și nu de reclamanți sau pârâți așa cum a reținut instanța de judecată.
Prin urmare, având în vedere că instanța de fond nu a respectat dispozițiile Codului de procedură penală la soluționarea cauzei disjunse, respectiv a lipsit procurorul, hotărârea atacată este lovită de nulitate absolută.
Față de considerentele expuse, Curtea, în baza art. 38515 pct. 2 lit. c) C. pr. pen., a admis recursul declarat de inculpatul M. V. împotriva sentinței civile nr.304 din 21 martie 2012 pronunțată de Judecătoria Luduș în dosarul nr.164/251/2011.
De asemenea, instanța a casat integral hotărârea atacată și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, respectiv la Judecătoria Luduș.
Ultimul act valabil de la care procesul penal trebuie să își reia cursul este încheierea din 21 ianuarie 2011, urmând să fie asigurată și prezența procurorului la cercetarea judecătorească a cauzei.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare în recurs vor rămâne în sarcina statului.
| ← Ultimul cuvânt al inculpatului. Neacordare. Consecinţe juridice | Acţiune în tăgada paternităţii. Termen de prescripţie → |
|---|
